Referat Apele Terrei

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Apele Terrei si de asemenea puteti face Download Referat Apele Terrei

Citeste fragmente din Referat Apele Terrei

Apele Terrei In mod obişnuit apa este un lichid, un compus hidrogenat al oxigenului (H2O). Ea însă poate exista în trei stări diferite de agregare, trecând cu relativă uşurinţă (pe Terra) dintr-una în alta: lichidă, gazoasă (vapori) şi solidă (gheaţă). Apa are câteva caracteristici (geografice) specifice: Ocupă volume intense la exteriorul Pământului; Realizează un circuit continuu între oceane, atmosferă şi uscat; Reprezintă cel mai răspândit solvent; Are o mare capacitate de absorbţie a căldurii, se încălzeşte şi se răceşte mai încet decât orice alt lichid, având o influenţă reglatoare asupra temperaturii Pământului; Fierbe la 100 grade C şi îngheaţă la 0 grade C; Densitatea maximă este la temperatura de +4 grade C, iar la 0 grade C devine cu 10%mai voluminoasă decât la +4 grade C, ceea ce face ca gheaţa să plutească. Apa din roci, îngheţând le dezagregă. Unităţile geografice ale hidrosferei, respectiv sistemele teritoriale în care e organizează apa sunt: oceanele, mările, apele curgătoare, lacurile şi apele subterane, gheţarii. Apa intră însă în componenţa altor învelişuri ale Pământului, cu care hidrosfera propriu-zisă se găseşte într-un permanent schimb (circuit). Este vorba de apa din atmosferă (sub formă de vapori), din biosferă (80% din materia vie este compusă din apă), din rocile scoarţei (ca apă liberă sau legată chimic) şi din sol. Limitele hidrosferei propriu-zise sunt date de limitele spaţiului cu apa lichidă liberă. În scoarţa coboară până la 5-10km, iar în atmosferă, de asemenea, 90% din apă se localizează până la 5km altitudine. Limitele mai largi merg însă până la discontinuitatea Moho (ca şi în cazul reliefosferei ), iar în atmosferă urcă până la circa 80km. Volumul total este de aproape 1,4 miliarde km cubi, din care 96,5%în oceane, 2,46% reprezintă apele subterane, numai 0.0002% se află în râuri şi 0,017% în lacuri, etc. Circuitul apei pe Terra Apa are o mobilitate mult mai mare decât litosfera, dar mai mică decât atmosfera. Această mobilitate constă atât în transformări fizice sau chiar chimice (trece în stare de vapori sau de gheaţă şi invers, se combină cu alte elemente şi devine o soluţie ), dar mai ales se deplasează cu uşurinţă în baza unor legi fizice. La nivel planetar, hidrosfera reprezintă un sistem funcţional, în care pătrunde energie solară sau/şi terestră. Această energie determină o mişcare continuă a apei, formând anumite circuite, cu caracter regulat sau periodic. S-a încetăţenit formularea circuitului apei în natură. La modul cel mai general, aceasta constă în evaporarea apei de la suprafaţa oceanelor şi a continentelor, ridicarea ei î atmosferă, precipitarea sub formă de ploaie sau zăpadă şi reîntoarcerea ei în ocean, fie în mod direct, fie prin intermediul apelor curgătoare sau pin gheţari. Există un circuit mare (sau lung) şi altele mici. Acestea se referă la situaţia când plouă direct pe ocean sau când apa se evaporă de pe continent şi se întoarce, prin ploaie, tot pe continent. De subliniat este şi faptul că oceanele as şi alte circuite, de suprafaţă sau de adânc, şi faptul că o parte din apă se blochează în gheţari. Apele oceanice şi continentale Oceanul planetar ^ à € à cunoaşte că oceanele ocupă aproximativ 362milioane km pătraţi, ceea ce reprezintă 71% din suprafaţa Terrei (de 510 milioane km pătraţi), în timp ce continentele deţin doar 29%.Oceanul Planetar se compune din patru oceane dintre care cel Arctic are mai mult caractere de mare mediterană. Oceanele sunt însă mult mai mari decât oricare continent. De fapt, ele înconjoară suprafeţele de uscat şi nu invers. O singură excepţie o formează Oceanul Arctic care, conform definiţiei generale, este o mare mediterană. Repartiţia apei oceanice pe glob este inegală. Circa nouă zecimi se grupează pe o jumătate din sfera Terrei, având polul situat în SE-ul Insulei Noua Zeelandă (lângă Insula Antipodes). Aceasta se numeşte emisfera oceanică (90% apă). Opusul ei este emisfera continentală, cu polul la gura fluviului Loire (pe insula Dumet) şi în care apa ocupă totuşi 53%. Mările sunt întinderi de apă oceanică, mai mici sau mai puţin adânci decât oceanele. Ele se clasifică după raporturile lor cu oceanele şi continentele în mări mărginaşe (comunică larg cu oceanul, fiind un fel de golfuri ale acestora), continentale (înconjurate de uscat, comunicând cu oceanul sau cu o altă mare, prin strâmtori), mediterane (situate între 2-3 continente şi/sau ghirlande insulare: Mediterana, Mediterana Asiatică, Mediterana Americană şi „Oceanul” Arctic). Râurile şi fluviile sunt organisme care colectează apele superficiale continentale. Uneori se generalizează sub un singur nume, ca de exemplu: pârâu, râu, fluviu, având la bază o delimitare după mărime. Râurile şi fluviile au un regim de curgere permanent, deoarece se alimentează nu numai din ploi ci şi din ape subterane. Lacurile reprezintă mase de apă care stagnează în excavaţiuni ale continentului. Dimensiunile lor sunt variabile; adâncimea începe de la câţiva metri şi până la 1620m cat are Lacul Baikal, iar suprafaţa de la foarte mică la 37 000km pătraţi, cat are Marea Caspică. Lacurile formate prin acţiunea omului (antropice), spre deosebire de cele naturale, sunt artificiale. Din această categorie fac parte lacurile de acumulare pentru hidrocentrale, pentru alimentarea cu apă a localităţilor, pentru irigaţii, etc. In ţara noastră sunt numeroase asemenea lacuri, amenajate pe Dunăre, Bistriţa, Argeş, Olt, Siret etc. Pe Glob, mari lacuri de acumulare au fost amenajate pe fluviile Nil, Volga, Zambezi, Colorado, Enisei etc. POLUAREA ŞI PROTECTIA APEI Prin poluarea apelor se înţelege degradarea proprietăţilor fizice şi chimice ale acestora. Poluarea apelor este un fenomen de mare actualitate, cu efecte nocive asupra vieţii oamenilor şi organismelor acvatice. De aceea o serie de organisme internaţionale prevăd o serie de legi pentru prevenirea pericolelor de poluare. Se interzice în primul rând deversarea oricăror reziduuri petroliere şi radioactive în apele internaţionale şi ale râurilor. 쥁`