Referat Parcuri Si Rezervatii Naturale In Grecia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Parcuri Si Rezervatii Naturale In Grecia si de asemenea puteti face Download Referat Parcuri si rezervatii naturale in Grecia

Citeste fragmente din Referat Parcuri Si Rezervatii Naturale In Grecia

PARCURI ŞI REZERVAŢII NATURALE DIN GRECIA De când s-a constat că omul este cauza dispariţiei unor specii de animale şi plante, că mediul înconjurător este pe cale de degradare accentuată, că peisajele originare şi documentele trecutului geologic sunt ameninţate cu distrugerea, ocrotirea naturii a trecut din sfera de interes doar a unor naturişti şi iubitori ai naturii, în cea a organizaţiilor statale şi guvernamentale. Astfel, au fost create diferite Convenţii Internaţionale,menite să protejeze zone, specii, etc. Dintre aceste Convenţii Internaţionale amintim: Convenţia de la Ramsar, Convenţia de la Bonn (pentru protejarea speciilor de animale sălbatice migratoare), Legea şi Decizia 79/409 Consiliului Uniunii Europene (pentru protejarea păsărilor sălbatice), Legea 92/43 a Consiliului Uniunii Europene (pentru protejarea habitateleor naturale şi a speciilor de animale şi plante sălbatice), Programul UNESCO- „Omul şi biosfera”,Reţeaua Europeană de Parcuri Biogenetice, etc. Mai precis, categoriile de zone protejate, conform legislaţiei în vigoare, sunt următoarele: Parc Naţional-„este un areal relativ întins (1), unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile de plante şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de interes ştiinţific, educativ şi recreativ deosebit sau care deţine un peisaj natural de o mare frumuseţe; (2) unde autoritatea cea mai competentă a ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal; (3) unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale şi recreative.” Rezervaţii naturale integrale sau parţiale (specializate)- sunt spaţii în care natura este protejată integral sau parţial (botanic, forestier, faunistic, geologic, paleontologic,speologic, marin, ştiinţific, istoric, mixt) pentru frumuseţea sau particularităţile peisajului natural, înconjurat de peisajul antropic. Rezervaţii ştiinţifice- ocrotesc suprafeţe naturale de teren şi acvatice, destinate cercetărilor ştiinţifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Rezervaţii peisagistice-cuprind asociaţii vegetale sau forme de relief de mare valoare estetică, peisagistică, prin a căror conservare se urmăreşte integritatea frumuseţilor naturale. Rezervaţii ale biosferei-reflectă o concepţie modernă de conservare a naturii, care nu înlocuieşte însă parcurile naţionale sau rezervaţiile naturale, ci le include, le întregeşte cu noi regiuni, unde activitatea umană nu este exclusă (ele au apărut ca urmare a dezbaterilor ştiinţifice din cadrul programului „Omul şi biosfera”). Refugii ale naturii-sunt rezervaţii de întindere redusă, ce ocrotesc anumite specii. Monumente Naturale- sunt creaţii individualizate ale naturii,a căror conservare prezintă, din motive ştiinţifice, istorice sau folclorice un interes public. În această categorie intrăarbori sau grupuri de arbori vechi sau rari, aflorimente geologice, etc. Din punct de vedere geografic, Grecia aparţine de sudul Europei şi de zona estică a Mediteranei, şi reprezintă o zonă de trecere dintre trei continenete: Europa, Asia şi Africa. Începând cu anul 1937, Grecia a început să-şi identifice zonele naturale de importanţă ecologică (forestieră, ştiinţifică, peisagistică, etc.) şi le-au clasificat ca zone protejate. Astfel, astăzi în Grecia există 5 categorii principale de zone protejate: - Parcuri naţionale; - Zone forestiere; - Monumente protejate ale naturii; - Rezervaţii pentru jocuri şi vânătoare; - Parcuri marine. Grecia este o zonă montană, cu terenuri neregulate şi diverse formaţiuni geomorfologice, elemente ce sunt în conjunctură cu locurile geografice şi climatul mediului înconjurător, care creează condiţii favorabile pentru creşterea şi proliferarea pădurilor. În pădurile Greciei există frumoase şi importante conifere (brad, pin) şi foioase (stejar, fag, arţar şi altele), acoperind zone mari (34 milioane ha.), adică 25% din suprafaţa Greciei, în mare parte în zonele montane din :Taygetos, Vitina, Ossa, Olymp, Pindos, Gramos, Vermion şi Rodopi. Aceste păduri constituie o moştenire naturală importantă nu doar pentru Grecia, ci şi pentru întreaga Europă. Fiind teritorii nealterate, ele oferă habitatul necesar pentru evoluţia şi supravieţuirea unui mare număr de specii de animale sălbatice şi plante. A fost estimat faptul că, în funcţie de varietatea biologică, flora naturală din Grecia este una din cele două de acest fel, pe lângă cea din Peninsula Iberică din Europa, în timp ce viaţa sălbatică din această ţară ocupă şi ea o poziţie de invidiat, atât prin mamiferele de aici, cât şi prin păsări, indiferent dacă ele vieţuiesc în pădurile Greciei sau migrează aici. O reţea de păduri protejate a fost fondată în parcurile forestiere din: Parnitha, Sounion, Parnassos, Ainos, Iti, Prespa, Samaria, Vikos – Aoos, Olymp, care ocupă un loc promiţător. În plus, pe lângă rolul lor protector, acestea constituie puncte de atracţie pentru vizitatorii care vin aici cu diferite scopuri. Pitoreştile păduri ale Greciei (Pădurea Haidou din Xanthi, pădurile veşnic verzi din Insula Sapientza, etc.) joacă un rol important în conservarea mediului înconjurător. Reţeaua de regiuni protejate este complectată de cele marcate cu un rol special în conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător în Grecia. Acestea includ Pădurea Dadin de pe malurile Evrosului, unde un număr mare de specii rare de păsări de pradă care sunt pe cale de dispariţie (vulturul pescar, vulturul negru, etc.), găsesc aici refugiu şi protecţie în calea dispariţiei. Parcul Naţional Parnitha (Attica) se întinde pe o suprafaţă de 3.800 ha., a fost înfiinţat în 1961 şi conţine păduri de brad şi pin, ca de altfel şi tufărişuri, care sunt specifice vegetaţiei mediteraneene (gorunul, arbuşti, rodia, copacul lui Iuda, etc.). Aici sunt zone răcoroase şi fertile, cu un microclimat specific, care sunt acoperite de plante aeriene, sălcii şi păduri de foioase. Parcul are un număr mare de specii diferite de animale, dar populaţia lor este mică. Sumt incluse animale precum căprioara, bursucul, dihorul, nevăstuica şi veveriţa şi, mai nou, a apărut aici vulturul auriu. Dintre insectele care există în zonă, sunt câteva care reprezină o ameninţare pentru pădurile de pin. Parcul Naţional Parnasssos (Grecia Centrală) a fost înfiinţat în 1938 şi are o suprafaţă de 3.600 ha., predominând aici speciile vegetale de brazi şi pini, şi de asemene aici mai există o varietate de plante rare. Principala specie de plantă care creşte pe crestele însorite, este iarba „fescue”, alături de alte tipuri de plante sălbatice. Fauna zonei cuprinde specii de animale sălbatice comune, cum sunt: vulpea, iepurele,veveriţa şi şacalul. Mai există câteva specii rare de păsări, cum sunt şoimul şi vulturul, numărul mare de vrăbii şi diferite familii de ciori. Aici mai întâlnim şi o varietate largă de şerpi şi insecte. Parcul Naţional Iti (Grecia Centrală) este situat în sudul văii râului Sperchios şi a luat fiinţă în 1966. O parte din teritoriu este acoperit de păduri de brad şi pin negru. Printre aceste păduri întâlnim exemple de Iily Lilicum Cholcedonium alpin, în timp ce pădurile de stejari, arbuşti, oleandru cresc pe pantele joase. Fauna Munţilor Iti este bogată în special în căprioare şi cerbi, capre sălbatice şi mistreţi sălbatici. Mai este aici şi o largă varietate de păsări, incluzând vulturi, ulii, şoimi, bufniţe, potârnichi şi pupeze. Alte specii care prezintă interes sunt broasca şi broasca ţestoasă, dar şi reptilele şi numeroasele tipuri de insecte. Parcul Naţional Vikos – Aoos (Epir). Zona Pindului, care are o suprafaţă de 12.600 ha. şi include Strâmtoarea Vikos şi Ravena Aoos, a fost declarată Parc Naţional în 1973. pădurile sale sunt alcătuite din arţari, stejari, sălcii, dar include şi păduri de ulm , tei şi alun, brad cedru şi pin cu scoarţa albă şi neagră. Fauna din regiune este foarte bogată în specii de mamifere, cum ar fi: urs, lup, căprioară, capră sălbatică, mistreţ sălbatic, faţă de animalele mai mici cum sunt pisica sălbatică, iepurele de câmp, dihorul şi veveriţa; mai multe specii de peşti care vieţuiesc în apele râurilor, de asemenea, şi vidre şi numeroase insecte de apă interesante. Parcul Naţional Olympos (Tesalia). Acesta a fost primul Parc Naţional al Greciei (1937), care are o suprafaţă de 5.000 ha. şi este unul dintre cele mai lungi din lume, iar din 1982 a devenit Rezervaţie a Biosferei. „Reşedinţa zeilor” mitologiei greceşti, Muntele Olimp (2917 m.) este brăzdat de trecători adânci deasupra cărora se înalţă piscuri de peste 2900 m.- Myticas (2950 m.), Stefani, Dios,Skala,Pantheon, ai căror versanţi sunt îmbrăcaţi de codrii de stejar, platan, ulm, fag, brad, pin, ienupăr, măslin şi fistic. Cuprinde aproximativ 1700 de specii de plante, incluzând câteva specii rare şi chiar exemplare unice de flori sălbatice. Pantele joase sunt acoperite de specii mediteraneene de maquis, gorun, cedru, rodii amestecate cu alte specii de foioase şi conifere . Dintre speciile de animale, mamiferele sunt cele mai numeroase: lup, vulpe, şacal, căprioară, mistreţ, capra sălbatică, şi mamifere mai mici, cum sunt bursucul, dihorul, nevăstuica, iepurele sălbatic şi veveriţa. Dintre păsările care vieţuiesc aici, sunt: uliul, vulturul, alte păsări de pradă, ciocănitori, mierla de zăpadă,etc. Parcul Naţional de pe Muntele Ainos (Insula Kefallinia) situată în Marea Ionică, constituie singurul loc din Grecia în care pot fi observaţi cai, care trăiesc în sălbăticie. Pădurea Dadia (Evros – Tracia). Zona protejată a pădurii Dadia este rezervaţie naturală unică în Europa, pentru păsările de pradă de aici, din 38 de specii din Europa, 36 pot fi găsite aici. Zona include rezervaţii extinse de păduri de stejar şi pin, în care vieţuiesc păsări de pradă. Valea Fluturilor (Insula Rhodos) este situată în partea de vest a insulei, la aproximativ 5 km. sud-est de satul Tholos. Valea este despicată de râul Pelican şi este în derivă cu mănăstirea Kolopetra. Iată o clasificare a speciilor de fluturi din Insula Rhodos: Clasa: Lepidoptera.* Grupa: Heterocera.* Subdiviziunea: Noctuoidea.* Diviziunea: Arctiida.* Subdiviziunea: Callimorphonae.* Genul: Panaxia.* Specia: Quadripunctaria Poda.*, care în realitate aparţine de familia moliilor. Insula Rhodos poate fi mândră de fenomenele remarcabile de conservare a speciei într-un număr aşa de mare, dar nu se poate bucura de o existenţă unică a acestei specii, deoarece mai există şi în alte părţi ale Greciei şi în alte ţări. Valea Fluturilor, care este principalul habitat, conţine milioane de fluturi în timpul verii, în special, în luna august, când migraţia de insecte este completă. Muntele Diriys (Insula Evia) este cel mai înalt munte din această zonă (1743 m.), foarte aproape de mare şi la 35 km de Chalkis,capitala insulei. Pădurea este alcătuită din brad, în timp ce pantele dinspre satul Steni sunt acoperite de păduri inestetice de castani. La poalele muntelui este Strâmtoarea Agali, dintre satele loutsa şi Ayios Athanasios. Insula mai cuprinde în teritoriul său şi următoarele rezervaţii: Pădurea de castani din Metochi şi Platoul Veromonerei, de lângă satele Metochi şi Androniano; Pădurea Platania, din nordul Eviei, de lângă satul prokopi; Pădurea ameţitoare din Keresea, din nordul Eviei; Strâmtoarea Dimosari, din sudul Eviei, care este distribuită de la sud spre nord. Din punct de vedere al zonelor protejate de lege pentru speciile de păsări care trăiesc aici, teritoriul Greciei este împărţit în următoarele regiuni: TRACIA: care cuprinde următoarele areale special protejate: 1. Delta Evrosului: Având o suprafaţă de cca. 10.000 ha, Delta râului Evros este situată la graniţa greco-turcă, şi include în acest teritoriu lacurile de coastă Skepi şi Nypon, şi lagunele Polukia, Drama şi Laki. Aici există un habitat divers, el cuprinzând zone precum: insuliţe nisipoase, dune de nisip, diferite mlaştini, lagune, etc. Societatea elenă care se ocupa cu protecţia naturii a construit aici o staţiune biologică, prin care au încercat să controleze vânatul ilegal, organizarea teritoriului şi drenajul apelor. În ultimii ani importanţa deltei pentru speciile de păsări de aici a fost redusă, iar pădurile de pe malul Evrosului au fost tăiate şi aproape toate luncile sunt afectate negativ de utilizarea neorganizată a apei. Dintre speciile de păsări care sunt pe cale de dispariţie, amintim: cormoranul pigmeu (Phalacrocorax pygmeus), bâtlanul de noapte (Nycticorax nycticorax), bâtlanul Squacco (Ardeola ralloides), egreta mică (Egretta garzetta), egreta albă (Egretta alba), bâtlanul cenuşiu (Ardea cinerea), ibisul lucios (Plegadis falcinellus) şi vulturul cu coadă albă (Haliaaeetus albcillia). Alte specii care trăiesc aici sunt: cormoranul (Phalacrocorax carbo sinensis)-la început existau aproximativ 100 de perechi,dar au mai rămas cca. 15 perechi, bâtlanul purpuriu (ardea purpurea)-cca. 15 perechi, gâsca de peşteră (Tadorna ferruginea)- sunt 1-5 perechi, raţa feruginoasă (Aythya nyroca)-cca. 20 de perechi, piciorongul negricios (Himantropus himantropus)-aprox. 10 perechi, fluierarul mic (Charadrius alexandrinus) - aprox. 50 de perechi, pescăruşul mediteranean (Larus melanocephalus)- cca. 1000 de perechi, pescăruşul ciocat (Gelochelidon nilotica)- cam 50-100 de perechi, etc. Delta este, de asemenea, o zonă de atracţie şi pentru păsările de pradă, care se cuibăresc în zona de deal, în partea de nord a deltei; dintre acestea păsările flamingo (Phoenicopterus ruber) sunt cele mai întâlnite. Dintre păsările migratoare are sunt întâlnite aici amintim: pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus), barza albă (Ciconia ciconia), ibisul lucios (Pelegadis falcinellus), gâsca cu frunte albă (Anser albifrons), lebăda mută (Cygnus dor), gâsca cu piept roşu (Branta ruficollis), uliul de mlaştină (Circus aeruginosus), uliul şorecar (Circus cyaneus), etc. 2. Muntele Evros: Zona include munţii din nordul Alexandropolisului şi strâmtoarea Avanta, areale în care vânatul este interzis. Arealul de pădure protejată are o suprafaţă totală de 7200 ha. şi include păduri de pini, stejari, maquis, etc. Mai jos, dealurile mai erodate sunt formate din diferite aflorimente în rocă şi chei, în timp ce lângă sate întâlnim zone pentru culturi. Această zonă este una dintre cele mai importante zone din Europa pentru păsările de pradă de aici. Aici întâlnim 24 de specii de păsări de pradă, dintre care amintim: vulturul cu coadă albă (Haliaeetus albicilla), vulturul egiptean (Neophron percnopterus), vulturul pleşuv (Gyps fulvus), vulturul negru (Aegypius monachus), vulturul cu labe scurte (Circaetus gallicus), vulturul pestriţ (Aquila pomarina), vulturul aurit (Aquila chrysaetos), vulturul încălţat (Hieraaetus pennatus), vulturul rătăcitor (Falco peregrinus), vulturul bufniţă (Bubo bubo), etc. alte specii de păsări întâlnite aici sunt : ciconia neagră (Ciconia nigra), ciocănitoarea pătată pe mijloc (Dendrocopos medius), pasărea cântătoare de măslin (Hippolais olivetorum), sfrânciocul mascat (Lanius nubicus), etc. 3. Lacul Ismaris sau Mitrikou: Făcând parte din ţinutul Ramsarului, această zonă include o suprafaţă de 3200 ha. de areal special protejat, plus încă o zonă mediteraneană special protejată, unde vânatul este interzis. Este un lac natural,cu apă lină, fiind singurul din această zonă care cuprinde şi mlaştini, şi este format chiar înaintea estuarului râului Filior. Lacul este înconjurat de stufărişuri şi, vara, este acoperit de vegetaţie plutitoare, în timp ce de-a lungul râului se întâlnesc păduri de salcie. Dintre speciile de păsări pe care le întâlnim aici, amintim: bâtlanul lucios (Ardea purpurea), raţa sălbatică afurisită (Tadorna ferruginea), raţa feruginoasă (Aythya nyroca), piciorongul cu aripi negre (Himantropus himantropus), fluierarul cu pinteni (Hoplopterus spinosus), etc. Numărul speciilor de gâşte care iernează aici arată o mare fluctuaţie, depinzând de condiţiile de vreme şi de intensitatea vânatului, putând fi observate aici în timpul iernii specii precum gâsca cu frunte albă (Anser albifrons), gâsca gri (Anser anser), dar şi specii de cormoran (Phalacrocorax carbo sinensis), pelican dalmaţian (Pelecanus crispus), raţa cu frunte albă (Oxyura leucocephala) şi alele. 4. Porto Lagos şi Lacul Vistonis: Având o suprafaţă de aproximativ 13.000 ha., zona acesta este un complex de lacuri cu apă dulce şi sărată. Cel mai mare dintre acestea este Lacul Vistonis,care este înconjurat de stufăriş, de zone de tamarisc-uri, platforme de sare, păduri, mici lacuri de apă dulce şi lunci umectate. Această zonă mai include şi următoarele lagune: Lagos, Lafri, Lafrouda, Ksirolimni sau Fanaria, Arogi sau Karatza, Mesi sau Alyki, Ptelea, Elos sau Limni. „ h» hv hv /pus), fluierarul cu pinten (Hoplopterus spinosus), ciocârlia Calandra (Melanocrypha calandra), sfrânciocul cenuşiu (Lanius minor), marele flamingo (Phoenicopterus ruber), etc. Dintre păsările migratoare întâlnim aici pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus), ibisul lucios (Plegadis falcinellus), iar dintre cele care vin aici iarna sunt în special păsări de apă, precum cormoranul (Phalacrocorax carbo sinensis), cormoranul pigmeu (Phalacrocorax pygmeus), pelicanul dalmaţian (Pelecanus crispus), egreta albă (Egretta alba), gâsca cu frunte albă (Anser albifrons), gâsca cenuşie (Anser anser), raţa sălbatică (Tadorna tadorna), raţa sălbatică afurisită (Tadorna ferruginea),raţa cu frunte albă (Oxyura leucocephala), lişiţa (Fulica atra), etc. 5. Râul Filior: Deşi nu este o zonă protejată, zona cuprinde o vale adâncă cu ţărmuri înalte, păduri de stejar şi pajişti. Această zonă include o gamă variată de păsări de pradă, cum sunt vulturul egiptean (Neophron percnopterus),vulturul gulerat (Gyps fulvus), vulturul cu picioare scurte (Circaetus gallicus), vulturul pătat (Aquila pomarina), vulturul auriu (Aquila chrysaetos) şi vulturul încălţat (Hieraaetus pennatus), dar şi alte specii precum ciconia neagră (Ciconia nigra), ciocănitoarea cu pată pe mijloc (Dndrocopos medius) şi pasărea cântătoare de măslin (Hippolais olivetorum). 6. Valea Kompsatos: Această zonă este special protejată, are o suprafaţă de aprox. 9.500 ha. şi cuprinde dealuri străbătute de valea Kompsatos-ului, păduri de stejar, păşuni şi văi adânci cu păduri dense. Specii de păsări care sunt întâlnite aici sunt ciconia neagră, vulturul egiptean, vulturul gulerat, vulturul cu picioare scurte, vulturul pătat, vulturul auriu, vulturul încălţat, şoimul călător (Falco peregrinus), ciocănitoarea cu pată pe mijloc, şoimul-vrabie (Accipiter brevipes) şi pasărea cântătoare de măslin. 7. Delta Nestosului: Zona are o suprafaţă de cca. 13.000 ha. şi cuprinde o deltă largă, cu o serie de lagune sărate (Goubournou sau Agiasmatos, Vasovas, Erateinou, Keramotis, Kokalas, Maganon, Monastirakioy sau Haideftou), separate de mare prin praguri înguste de nisip. Lagunele, platformele de sare, dunele de nisip şi tufărişurile sunt mici şi izolate. Tot aici mai există şi o insuliţă stâncoasă, numită Thasopoula. Dintre speciile de păsări care trăiesc aici, amintim: bâtlanul de noapte, egreta mică, bâtlanul purpuriu, ciconia albă, raţa sălbatică afurisită, uliul de mlaştină, şoimul-vrabie,vulturul pătat, piciorongul cu aripi negre, şi multe altele. Dintre speciile care migrează aici iarna sunt cormoranul, cormoranul pigmeu, pelicanul dalmaţian, egreta albă, vulturul cu coadă albă şi vulturul pătat. MACEDONIA: zona include parcuri naţionale şi areale special protejate: 1.Lacul Mikri Prespa şi Lacul Megali Prespa: Acestea fac parte din zona central-vestică a Macedoniei şi aparţin de parcul naţional de aici, care are o suprafaţă totală de 14.470 ha. Aceste două lacuri sunt formate în bazinul de scurgere al apelor din munte, fiind despărţite de o strâmtoare şi fiind înconjurate de munţi. Totodată, o parte din aceste lacuri aparţin şi Albaniei. Lacul Mikri Prespa cuprinde numeroase zone adânci, unde există trestii şi vegetaţie acvatică, lunci umede, păşuni şi zone agricole. Acesta este singurul loc din Europa, în afară de Delta Dunării, unde se întâlnesc pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) şi pelicanul dalmaţian (Pelicanus crispus). Aici se mai întâlnesc specii precum bâtlanul (Ardeidae), egreta mică (Egretta garzetta), egreta albă ( Egretta alba), bâtlanul purpuriu (Ardea purpurea), cormoranul (Phalacrocorax carbo sinenesis), cormoranul pigmeu (Phalacrocorax pygmeus), gâsca cenuşie (Anser anser), raţa feruginoasă (Aythya nyroca), vulturul egiptean (Neophron percnopterus), vulturul cu picioare scurte (Circaetus gallicus), uliu de mlaştină (Circus aeruginosus), vulturul auriu (Aquila chrysaetos), găinuşa de munte (Bonasa bonasia), potârnichea de stâncă (Alectoris atthis), ciocănitoarea cu pată pe mijloc (Dendrocopos medius), srânciocul cenuşiu (Lanius minor), etc. În ciuda frigului, în timpul iernii migrează aici şi multe specii de raţe sălbatice. 2.Muntele Olimp: Din întreaga suprafaţă de 39.000 ha. a teritoriului,cca. 5.000 de ha. din partea estică a muntelui este protejată ca parc naţional, iar alte suprafeţe sunt conservate ca rezervaţie a biosferei şi teritorii special protejate. Olimp este considerat cel mai înalt munte de pe teritoriul Greciei şi se remarcă prin măreţia vârfurilor, a stâncilor şi versanţilor împăduriţi. Zona prezintă importanţă din punct de vedere al diferitelor specii de păsări de pradă pe care le întâlnim aici: vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), vulturul egiptean, vulturul cu picioare scurte, vulturul auriu, vulturul încălţat (Hieraaetus penmatus), vulturul pleşuv (Gyps fulvus), şoimul Eleonorei (Falco eleonorae), etc.. Alte specii de păsări care trăiesc în această zonă sunt ciconia albă (Ciconia ciconia), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca), bufniţa (Bubo bubo), bufniţa tengmală (Aegolius fenereus), ciocănitarea cu cap cenuşiu (Picus canus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus) şi altele. 3. Lacul Kerkini: Făcând parte dintr-un areal special protejat, acest lac este un rezervor de apă dulce, utilizată pentru irigaţii şi în alimentaţie, şi s-a format din apele revărsate ale râului Strymon. Iniţial, acest loc era un lac mlăştinos, dar în anii ’50 s-a construit aici un dig. Chiar şi astăzi se mai întâlnesc câteva mlaştini acoperite de vegetaţie plutitoare, în partea de nor a lacului. Lacul este înconjurat de pământuri agricole, de plantaţii de plop şi de dealuri acoperite de păduri diferite. pot fi observate corcodelul (Podiceps cristatus), pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus), egreta mică, ciconia neagră, etc. dintre speciile de păsări de apă care migrează iarna aici amintim cormoranul, cormoranul pigmeu, pelicanul dalmaţian, egreta albă, gâsca cu frunte albă (Anser albifrons), gâsca cenuşie, cocorul (Grus grus) şi altele. 4. Delta Axiosului, Loudiasului şi Aliakamonului: Zona se întinde pe o suprafaţă de cca. 26.500 ha., din care 11.000 ha sunt conservate în areale special protejate. Această deltă cuprinde lagune sărate, platouri de sare şi întinse platouri de noroi, iar o parte din zonă a fost transformată în urma irigaţiilor în păşuni şi zone agricole. Aici există câteva specii de păsări care populează zona, cum sunt: bâtlanul de noapte (Nycticorax nycticorax), egreta mică, egreta albă, bâtlanul purpuriu, ibisul lucios, piciorongul cu aripi negre, ciocârlia (Melanocrypa calandra), pescăruşul mediteranean (Larus melanocephalus) şi altele. Deşi numărul păsărilor care migrează aici iarna s-a redus în ultimii ani, totuşi mai întâlnim aici cormoranul pigmeu, pelicanul dalmaţian,vulturul cu coadă albă şi vulturul pătat. 5. Lacul Volvi şi Lacul Koronia: Această zonă este special protejată, incluzând cele două lacuri cu apă dulce, care au ca furnizori pâraie şi torenţi uniţi în timpul iernii. Lacurile sunt înconjurate de zone agricole, dealuri, mlaştini înguste şi stufărişuri. Dintre speciile de păsări care vieţuiesc în această zonă, amintim: egreta mică, bâtlanul de noapte, bâtlanul cenuşiu, bâtlanul purpuriu, ciconia albă, raţa sălbatică afurisită (Tadorna ferruginea), vrabia (Accipiter brevipes), vulturul pătat, vulturul încălţat, cârsteiul mic(Porzana parva),sfrânciocul cenuşiu (Lanius minor), etc. Aceste două lacuri constituie un loc important de hrană pentru pelicanul alb, în timpul verii, şi în timpul migraţiilor pentru pelicanul dalmaţian, corcodelul crestat (Podiceps cristatus), corcodelul cu cap negru (Podiceps negricollis), lişiţa (Fulica atra) şi,uneori, raţa cu cap alb (Oxyura leucocephala). 6. Lacul Vegoritis şi Lacul Petron: Cele două lacuri sunt situate într-o zonă de munte şi zona în care sunt ele este considerată rezervaţie naturală pentru vânat. Dintre speciile de păsările care vieţuiesc aici, amintim cormoranul pigmeu, vulturul egiptean, vulturul cu picioare scurte, uliul de mlaştină (Circus aeruginosus), uliul găinilor (Circus pygargus), vulturul auriu, vulturul cu coadă albă, etc. principalele specii care migrează iarna aici sunt corcodelul crestat, raţa cu creastă roşie (netta rufia) şi lişiţa. EPIR: zona include parcuri naţionale şi areale special protejate: 1. Valia Calda sau Parcul Naţional Pindos: Zona are o suprafaţă de 8.000 ha., face parte din Lanţul Muntos Pindos şi include Valia Calda sau Parcul Naţional Pindos. Este caracterizată de vârfuri golaşe, creste stâncoase, izvoare şi păduri dese de pin şi fag. Zona prezintă importanţă pentru speciile de păsări de pradă care există aici, cum sunt: vulturul egiptean, vulturul gulerat, vulturul imperial (Aquila heliaca), şoimul (Falco biarmicus), specii de ciocănitori, precum ciocănitoarea pătată pe mijloc (Dendocopos medius) şi ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus). 2. Vikos-Aos sau Parcul Naţional Zagorohoria 3. Golful Amvrakikos TESALIA: zona cuprinde un parc naţional marin şi areale special protejate: 1. Parcul Naţional Marin din Alonissos 2. Muntele Kato, Tempi, Muntele Ossa şi Delta Piniosului: Aceste areale sunt împărţite astfel: două sunt zone special protejate şi două sunt zone forestiere protejate. Dintre acestea, Valea Tempului ocupă cca. 1.762 ha., iar Complexul Forestier de pe Muntele Ossa are o suprafaţă de cca. 16.900 ha. O parte din Muntele Ossa este rezervaţie destinată vânatului controlat şi Delta Piniosului este şi ea o rezervaţie pentru vânat. Peisajul de aici este foarte divers, el cuprinzând păşuni, păduri de măslini sălbatici, păduri de brad şi fag, iar pe pantele estice ale Muntelui Ossa cresc castani. Delta Pinosului cuprinde râuri şi teritorii împădurite, tufărişuri şi dune de nisip. Speciile de păsări care vieţuiesc aici sunt: bâtlanul de noapte, ciconia neagră, ciconia albă, vulturul egiptean, vulturul gulerat, vulturul cu picioare scurte, vulturul pătat, vulturul auriu, vulturul încălţat, şoimul, şoimul peregrin (Falco peregrinus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca),bufniţa, pescăruşul (Alcedo atthis),muscarul semicolorat (Ficedula semitorquata), vulturul bărbos (Gypaetus barbatus),vulturul negru (Aegypius monachus), vulturul pescar (Pandion haliaetus), şoimul Eleonorei (Falco eleonorae), etc. GRECIA CENTRELĂ (STEREA ELLADAS): zona include parcuri naţionale şi areale special protejate. 1. Muntele Parnassos - Parc Naţional 2. Muntele Iti - Parc Naţional 3. Muntele Parnitha – Parc Naţional: Aşadar, o parte a muntelui este amenajată ca parc naţional, având o suprafaţă de 3.812 ha. Munţii sunt acoperiţi de păduri de brazi (Abis cephalonica) şi de pini (Pinus helepensis), iar la mare altitudine se găsesc câteva chei şi păşuni. Din păcate, zona este profund afectată în ultimul timp de dorinţa de recreere a oamenilor. Aici au fost observate specii de păsări cum sunt: vulturul gulerat, vulturul cu picioare scurte, vulturul auriu, şoimul peregrin, bufniţa şi pasărea Rüppell (Sylvia rueppelli). 4.Parcul Naţional Sounionului 5. Delta Spercheios – zonă special protejată 6. Lagunele Messolonhi şi Aitolikon, Delta Achelòosului şi Evinosului – zone special protejate PELOPONEZIA: zona include areale special protejate: 1. Laguna Kotychi 2. Laguna Kalogria, Pădurea Strofylia şi Mlaştinile Lamia 3. Ravena Vouraikos şi Kalavryta Muntele Taygetos- Messinia INSULELE EGEE: cuprind parcuri naţionale şi monumente ale naturii special protejate: 1. Insulele: Kira Panagia, Gioura, Piperi şi Skantzoura: Zona în care sunt situate insulele este protejată ca parc marin, iar Insula Piperi este protejată ca monument al naturii. Pe teritoriul acestor insule întâlnim abrupturi stâncoase, peşteri şi, dincolo de ţărmurile acestora, insuliţe stâncoase. Unele porţiuni din insule fie sunt goale, fie sunt acoperite de tufărişuri şi arbuşti. Dintre speciile de păsări întâlnite aici sunt: uliul Eleonorei, pescăruşul Audouin (Larus audouinii), vulturul cu picioare scurte, vulturul Bonelli 8Hieraaetus fasciatus) şi altele. 2. Golful Kalloni: Este un golf larg, cu zone sărate adânci, mici mlaştini şi platforme de sare. Mai există aici şi păduri de măslini şi pini. Speciile de păsări care vieţuiesc aici sunt: ciconia albă, raţa sălbatică afurisită, vulturul auriu, vulturul încălţat, vulturul Bonelli, uliul peregrin, bufniţa, ciocănitoarea cu pată pe mijloc, egreta albă, ibisul lucios, etc. INSULELE IONIENE: includ zonele: 1. Parcul Naţional Ainos ( Cephalonia) 2. Parcul Naţional Marin Zakynthos INSULA CRETA: 1. Parcul Naţional Samaria Din suprafaţa totală a teritoriului Lafke Ori, 4.840 ha. este considerată Rezervaţie a Biosferi şi 4.500 ha. este Parc Naţional. Este o zonă montană izolată din sud-estul coastei insulei,care cuprinde chei spectaculoase, platouri acoperite de păşuni şi de câteva porţiuni de păduri de pin şi perene de stejar. Zona este importantă pentru speciile de păsări, cum sunt: vulturul bărbos, vulturul gulerat, uliul peregrin, potârnichea Chukar (Alectoris chukar), pasărea Rüppell, cioara cu cioc şi labe roşii (Pyrrhocorax pyrrhocorax) şi vulturul Bonelli. 2. Lacul Kourna, Delta Almirosului şi Coasta Georgipolis: Zona include un lac de apă dulce, un râu şi câteva mlaştini de coastă. Este o zonă în care specii de păsări precum bâtlanul, ibisul, păsările de pradă, şi altele, vin să se hrănească şi să se cuibărească. Varietatea şi bogăţia ecosistemului Greciei oferă o mulţime de oportunităţi pentru cei care îşi doresc să aibă experienţe de vacanţe alternative. Aici se pot explora: - Ecosistemul format din păduri şi codrii, situat nu numai pe munţii din interiorul ţării, cum sunt parcurile naţionale de pădure Amos, Oiti, Olympus, Prespa, Samaria, etc.Aceste păduri dispun de un habitat care ajută la evoluţia şi supravieţuirea unui număr mare de specii ale florei şi faunei, dar le întâlnim şi în unele insule sau în apropierea lacurilor şi râurilor, cum sunt: Valea Tempului, Strâmtoarea râului Nestos, pădurile din Insula Skiathos, pădurea de palmieri din Vai (Creta), pădurea virgină din Rodope, etc. - Ecosistemul format din terenuri umede, aproximativ 400 de astfel de zone (lacuri, lagune, estuare, mlaştini şi diferite tipuri de medii acvatice) formează o îmbinare unică de valori ecologice şi estetice. Mai bine de 10 astfel de zone (golful Ambracian, Delta Evrosului, Lacul Ismaris, Lacul Kerkini, Lacul Volvi, Delta Nestosului, etc.) au o importanţă internaţională conform Convenţiei RAMSAR. - Ecosistemul format din coasta maritimă. Litoralul Greciei are o suprafaţă de 16.000 km. lungime, şi este caracterizat de o remarcabilă varietate de specii morfologice şi biologice. Nisipurile plajelor, rocile, ostroavele, recifii şi stâncile submarine formează resurse naturale speciale şi preţioase. Aici poţi admira şi surprinde o mulţime de specii rare de păsări care se cuibăresc sau îşi caută adăpost în zona ecosistemului coastei Greciei şi în cele 360 de zone umede, la fel şi în deltele râurilor, în lagune, şi în interiorul ţării (strâmtori, chei, râuri, lacuri) şi în parcurile naţionale de păduri. Putem studia diversitatea extremă a faunei Greciei vizitând Valea Fluturilor sau Parcul Maritim din alonissos şi Zante, dar şi multe alte locuri de neuitat pe care aceste ţinuturi mirifice le oferă vizitatorilor. PEISAJE DIN GRECIA: SPECII DE PEŞTI DIN GRECIA: FORMAŢIUNI NATURALE: BIBLIOGRAFIE: w.w.w.hellas-guide.com. w.w.w.ornithologiki.gr/cn/sppe/en w.w.w.wikipedia.org w.w.w.parks.en/world/gr/eindex.htm SPECII DE PLANTE ŞI DE FLORI: 쥁@