Referat Contabilitatea Poduselor Finite

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Contabilitatea Poduselor Finite si de asemenea puteti face Download Referat Contabilitatea poduselor finite

Citeste fragmente din Referat Contabilitatea Poduselor Finite

 CUPRINS pag. CAPITOLUL I - PREZENTAREA SOCIETĂŢII 1 1.1 Statutul Societăţii Comerciale “ Alison “ S.R.L. 1 Denumirea societăţii 1 Forma juridică a societăţii 1 Sediul societăţii 1 1.2. Obiectul de activitate 1 1.2.1. Activităţi productive – în domeniul industriei alimentare 2 1.2.2. Activităţi în domeniul prestărilor de servicii 2 1.2.3. Activităţi în domeniul activităţilor de import 2 1.2.4. Activităţi de comerţ 2 1.3. Capitalul social 2 CAPITOLUL II - CONTABILITATEA PRODUSELOR FINITE 4 2.1. Produsele finite 4 2.2. Evaluarea stocurilor de produse finite 7 2.3. Metode utilizate în contabilitatea stocurilor 13 2.4. Operaţii contabile privind produsele finite 16 2.5. Conturi utilizate pentru evidenţa operaţiilor cu produse finite 23 CAPITOLUL III - MONOGRAFIE CONTABILĂ 27  CAPITOLUL I PREZENTAREA SOCIETĂŢII Statutul Societăţii Comerciale “ Alison “ S.R.L. Denumirea societăţii Forma juridică a societăţii Sediul societăţii 1.2. Obiectul de activitate 1.2.1. Activităţi productive – în domeniul industriei alimentare : fabricarea de produse lactate şi băuturi răcoritoare din fructe ; obţinerea de cofetărie şi patiserie ; producerea de rachiuri naturale din fructe . Activităţi în domeniul pestărilor de servicii : prestări de lucrări agricole de toate tipurile ; transport de marfă şi animale vii , cu mijloace auto proprii ; intermedieri de vânzări-cumpărări de construcţii şi materiale de construcţii , de toate tipurile , în comision . Activităţi în domeniul activităţilor de import importul de produse alimentare de toate tipurile ; importul de produse agro-alimentare ; importul de produse industriale , electrice şi electro-tehnice ; importul de materiale de construcţie ; importul de utilaje agricole şi maşini agricole ; importul de produse cosmetice ; importul de ţigări , cafea , băuturi alcoolice şi nealcoolice . Activităţi de comerţ comercializarea prin reţeaua de magazine proprii , atât cu ridicata cât şi cu amănuntul , a produselor provenite din activitatea de import ( punctul 1.2.3. ) ; comercializarea prin magazinele proprii a produselor prevăzute în paragraful anterior , provenite din producţia internă ; comercializarea aceloraşi tipuri de produse în pieţe , târguri şi oboare, din ţară . 1.3. Capitalul social CAPITOLUL II CONTABILITATEA PRODUSELOR FINITE 2.1. Produsele finite Activitatea desfăşurată de agenţii economici din sfera producţiei materiale se concretizează n obţinerea de produse finite , semifabricate , produse reziduale , lucrări şi servicii . Dacă la sfârşitul perioadei de gestiune producţia nu este finalizată , ea va âmbrăca forma producţiei neterminate sau în curs de execuţie . Activele circulante Activele circulante sunt bunuri consumabile într-o perioadă mai scurtă de un an , fără a depăşi intervalul de timp al unui ciclu de exploatare . Pentru un agent comercial , ciclul de exploatare începe din momentul cumpărării mărfurilor şi se încheie în momentul vânzării acestora . Pentru activitatea productivă ciclul de exploatare începe din momentul achiziţionării materiilor prime şi a materialelor auxiliare , continuă cu transformarea acestora în produse finite şi se încheie , din punct de vedere contabil cu înregistrarea acestor produse în documentele de stadiul în care se găsesc , activele circulante sunt de trei de evidenţă contabilă şi depozitarea lor . Activele circulante se caracterizează prin : au un caracter patrimonial ( reprezintă drepturile şi obligaţiile agentului economic care le deţine , asupra lor ) ; au o durată scurtă de viaţă ( timp ) , deoarece pe măsura exploatării sunt încorporate în alte elemente patrimoniale destinate întrebuinţării sau valorificării ; În funcţie forme : valori din exploatare ; valori realizabile pe termen scurt ; disponibilităţi băneşti .  A) Valorile din exploatare Valorile din exploatare sunt active circulante care au un conţinut material . Din categoria valorilor din exploatare fac parte : stocurile de materiale ; obiectele de inventar ; producţia în curs de execuţie ; produsele finite ; mărfurile ; ambalajele . B) Valorile realizabile pe termen scurt Valorile realizabile pe termen scurt sunt drepturi de creanţă asupra agentului economic asupra altor agenţi economici sau persoane fizice . ( Creanţa - este un drept al unei persoane fizice sau juridice pe care îl are de primit de la o altă persoană fizică sau juridică , la un anumit termen sau după o perioadă de timp ) . Valorile realizabile pe termen scurt cuprind următoarele elemente: clienţi ; efecte comerciale de primit ; valori mobiliare de plasament ; decontări cu acţionarii sau asociaţii ; debitori diverşi . C)Disponibilităţile băneşti Disponibilităţile băneşti ale agentului economic reprezintă toate mijloacele băneşti aflate în posesia acestuia , la un moment dat . Mijloacele băneşti ale agentului economic apar în ultima fază a ciclului de exploatare , adică în urma încasării contravalorii produselor sau mărfurilor vândute , a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate . Între încasări şi plăţi trebuie să existe un echilibru permanent . partea din mijloacele băneşti făcută disponibilă în urma încasărilor şi plăţilor reprezintă trezoreria agentului economic . Formele pe care le îmbracă disponibilităţile băneşti ale agentului economic sunt : disponibilităţi băneşti aflate în casierie – casa ; disponibil la bancă în lei şi devize ; alte disponibilităţi băneşti ( carnete CEC , chitanţe de achitat , etc. ) .  Produsele finite Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai necesită prelucrări ulterioare , în cadrul unităţii patrimoniale , fiind considerate corespunzătoare din punct de vedere calitativ . Ele pot fi depozitate în vederea livrării ulterioare sau pot fi expediate direct clienţilor . Reflectarea în contabilitate a mişcării produselor finite se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 34 “ Produse “ . Deoarece procesul de producţie determină la un moment dat şi apariţia de semifabricate şi produse reziduale , grupa 34 “ Produse “ se desfăşoară pe mai multe conturi sintetice de gradul I şi anume : 341 “ Semifabricate “ 345 “ Produse finite “ 346 “ Produse reziduale “ 348 “ Diferenţe de preţ la produse “ . Produsele se obţin şi se predau la magazia de produse finite , în cursul lunii . Pentru luarea lor în evidenţă se folosesc costurile planificate sau antecalculate . La sfârşitul lunii , după determinarea costului efectiv al producţiei realizate se face compararea acestuia cu costul planificat . Diferenţele care apar în urma acestei comparaţii sunt diferenţe de preţ la produse . Ele pot fi favorabile , când preţul efectiv este mai mic decât preţul planificat , caz în care înregistrarea diferenţei se face în roşu sau pot fi nefavorabile , când preţul efectiv este mai mare decât preţul planificat , caz în care înregistrarea se face în negru . Înregistrarea acestor diferenţe are drept scop aducerea costurilor planificate ( folosite în cursul lunii ) , la nivelul costurilor efective . Din acest motiv contul 348 “ Diferenţe de preţ la produse “ este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor finite . Conturile din grupa 34 “ Produse “ au funcţia contabilă de activ , sunt conturi de bilanţ şi au rolul de a furniza informaţii de reflectare şi control gestionar, privind situaţia şi mişcarea stocurilor de produse . Contul 345 “ Produse finite “ se debitează cu preţul de înregistrare al produselor finite intrate în gestiune , inclusiv plusurile constatate la inventariere . Se creditează cu preţul de înregistrare al produselor finite ieşite din gestiune spre vânzare sau spre altă destinaţie . Soldul debitor reprezintă preţul de înregistrare al produselor finite existente în stoc . Conturile 341 “ Seamifabricate “ şi 346 “ Produse reziduale “ funcţionează după acelaşi reguli ca şi contul 345 “ Produse finite “ , ţinând însă evidenţa semifabricatelor şi respectiv a produselor reziduale . Evaluarea şi înregistrarea în contabilitaten a stocurilor de produse se face la costuri de producţie efective sau la preţuri prestabilite ( standard ) . În cazul în care se utilizează preţuri prestabilite pentru înregistrarea produselor , diferenţele dintre preţurile prestabilite ( standard ) şi costurile de producţie fective , calculate la sfârşitul lunii , se vor înregistra distinct într-un cont de diferenţe de preţ şi anume contul 348 “Diferenţe de preţ la produse“ . Acesta este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor . Se debitează cu diferenţele în plus sau în minus aferente produselor ieşite din gestiune , în roşu sau în negru , după caz . Soldul contului reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor existaente în stoc .  2.2. Evaluarea stocurilor de produse finite Intrarea stocurilor de produse finite La intrarea în patrimoniu , stocurile de produse finite se evaluează la cost de producţie efectiv . Costul de producţie al unui bun cuprinde : costul de achiziţie al materiilor prime şi al materiilor consumate , celelalte cheltuieli directe de producţie , precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie , determinate raţional cafiind legate de fabricarea acestuia . Ieşirea stocurilor de produse finite A) Evaluarea la cost de producţie efectiv Spre deosebire de intrările de stocuri , la evaluarea ieşirilor de stocuri apar însă dificultăţi , deoarece aceste stocuri provin din intrări diferite , ale căror preţuri pot varia . Metodele utilizate în acest scop sunt diferite şi conduc, fiecare , la rezultate diferite . Se practică mai frecvent trei metode de evaluare a ieşirilor de stocuri şi anume : 1) Metoda FIFO (first in , first out – primul intrat , primul ieşit Conform acestei metode , stocurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări sau al primului lot . Pe măsura epuizării lotului , bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al următorului lot , în ordine cronologică . Această metodă prezintă dezavantajul că , în perioada de inflaţie , conduce la un profit brut mai mare şi la o valoare de inventar finală mai ridicată . De aici rezultă că înteprinderea va plăti fiscului impozite mai ridicate. ( Tabelul nr. 1 ) 2) Metoda LIFO ( last in , first out – ultimul intrat , primul ieşit Această metodă presupune evaluarea bunurilor ieşite la costul de producţie sau de achiziţie al ultimei intrări . Stocurile ieşite se consideră ca aparţinând ultimului lot intrat în depozit şi vor fi evaluate la costul acestuia . În continuare ieşirile de bunuri se consideră ca aparţinând lotului precedent . Prin folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor mai recente operaţii la rezultatele perioadei . Metoda LIFO pezintă dezavantajul că în perioada de inflaţie duce la o diminuare a profitului net de exploatare . EQ ( Tabelul nr. 2 ) 3) Metoda costului mediu ponderat –CMP Această metodă presupuneevaluarea bunurilor ieşite la un cost mediu ponderat , stabilit astfel : VSi + VI CMP = ; CSi + CI unde : VSi - valoarea stocului iniţial ( a ultimului stoc ) ; VI - valoarea intrării ; CSi - cantitatea din stocul iniţial ( ultimul stoc ) ; CI - cantitatea intrată . Metoda costului mediu ponderat este o metodă mai apropiată de realitate, dar greoaie , necesitând multe calcule . ( Tabelul nr5) B ) Evaluarea la cost de producţie prestabilit ( standard ) Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a produselor finite ( a materiilor prime , a mărfurilor , precum şi a altor bunuri de natura stocurilor ) se poate face şi la preţuri standard ( prestbilite ) pe baza preţurilor medii ale produselor respective , denumite preţuri de înregistrare , cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie , după caz . Diferenţele de preţ astfel stabilite , la intrarea bunurilor respective în patrimoniu , se înregistrează proporţional , atât asupra valorii bunurilor ieşite , cât şi asupra stocurilor . Preţurile standard folosite pentru înregistrarea în contabilitate a a bunurilor de natura celor prevăzute la primul aliniat , este necesar să fie actualizate periodic ,de regulă cel puţin o dată pe an , în funcţie de evoluţiapreţurilor , precum şi de alţi factori . În cazul în care evaluarea bunurilor materiale se face la preţuri standard (prestabilite ) , conform aliniatului precedent diferenţele stabilite între preţul de înregistrare şi costul de achiziţie , respectiv costul de producţie efectiv , se înregistrează distinct în contabilitate . Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşte şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient de repartizare a acestor diferenţe de preţ , care se calculează astfel : Soldul iniţial al Diferenţele de preţ aferente + intrărilor în cursul perioadei diferenţelor de preţ cumulat de la începutul anului Coeficientul de = repartizare ( K ) Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în cursul stocurilor + perioadei cumulat de la la preţ de înregistrare începutul anului Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare , iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoareîn care au fost înregistrate bunurile ieşite . Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul întâi şi doi , prevăzute în planul general de conturi , pe grupe sau categorii de stocuri . La finele perioadei , soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri , la preţ de înregistrare , astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costde achiziţie , respectiv de producţie , după caz . 2.3 Metode utilizate în contabilitatea stocurilor Unităţile patrimoniale pot să-şi organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent , fie metoda inventarului intermitent . A) Metoda inventarului permanent Metoda inventarului permanent în contabilitate pesupune că în conturile de stocuri se înregistrează toate operaţiile de intrare a stocurilor ( cantitativ şi valoric ) evaluate la preţ de achiziţie , cost de producţie , preţ standard (prestabilit ) sau preţ de factură , după caz . De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieşire din stoc , atât valoric cât şi cantitativ , ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor . Conform normelor contabile din ţara noastră , în condiţiile utilizării inventarului permanent , unităle patrimoniale îşi pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor după specificul activităţii şi necesitţile proprii . Se disting mai multe metode de evidenţă operativă şi anume : 1) Metoda operativ – contabilă ( pe solduri ) În acest caz , la locul de depozitare se ţine evidenţa operativă a stocurilor de bunuri materiale , pe categorii , iar la contabilitate se ţine evidenţa valorică pe gestiuni , iar în cadrul gestiunilor şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se face lunar pri evaluarea stocurilor cantitative trasmise din fişele de magazie în registrul stocurilor . & Ì " Ô & & & & & 憀̤ህ਀&䘋 F $ antitativ valorică ( pe fişe de cont analitic ) În cazul utilizării acestei metode , la locul de depozitare se ţine eviden pe categorii de bunuri ,iar în contabilitate se ţine o evidenţă cantitativ valorică. Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor în eviden.a depozitelor cu cele din contabilitate se face prin punctajul perioadei dintre cantităţile înregistrate în fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic din contabilitate . 3) Metoda global - valorică Această metodă constă în ţinerea evidenţei numai valoric , atât la nivelul gestiunii cât şi în contabilitate . Şi în acest caz , periodic , se face controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii , cu cele din contabilitate . Prezenterea detaliată a acestor metode de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor se face în cadrul contabilităţi de gestiune . În cazul utilizării inventarului permanent conturilede stocuri se debitează , în cursul exerciţiului financiar , cu intrările de bunuri prin creditul conturilor care indică sursa de procurare a bunurilor şi se creditează cu ieşirile de stoc , aferente perioadei de gestiune respective . La sfârşitul exerciţiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu soldurile stocurile faptice stabilite prin inventariere . Dacă există diferenţe ( plusuri sau minusuri la inventar ) acestea se vor regulariza , aducându-se stocurile la nivelul lor real . 2) Metoda inventarului intermitent Normele contabile din ţara noastră permit unităţilor patrimoniale mici şi mijlocii să utilizeze metoda inventarului intermitent . Această metodă presupune stabilirea ieşirilor şi deci înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecărei luni . În acest caz ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor , pe de o parte şi valoarea stocurilor finale stabilite prininventariere , pe de altă parte . Relaţia de calcul a ieşirilor ar putea fi următoarea : E = Si + I – Sf unde : E – valoarea ieşirirlor ; Si – valoarea stocurilor iniţiale ; I - valoarea intrărilor din perioada respectivă ; Sf – valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere . În cazul utilizării acestei metode s-a renunţat la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidenţa intrărilor şi respectiv a recalculării stocurilor scriptice pentru fiecare intrare . Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul şi sfârşitul lunii . În timpul lunii intrările de stocuri de materii prime şi materiale , obiecte de inventar , animale şi mărfuri sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare , la cost de achiziţie , preţ de facturăsau preţ standard ( prestabilit ) , după caz . La sfârşitul fiecărei luni , se stabilesc stocurile finale prin inventariere şi se înregistrează în conturile de stocuri concomitene cu micşorarea cheltuielilor . Aceste stocuri finale vor deveni stocuri iniţiale pentru luna următoare şi ele se cor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare . În cazul utilizării inventarului intermitent , pentru stocurile provenite din producţia proprie , la începutul fiecărei luni se anulează stocul iniţial concomitent cu micşorarea veniturilor din producţia stocată .  2.4. OPERAŢII CONTABILE PRIVIND PRODUSELE FINITE I. Operaţii privind intrarea şi ieşirea din gestiune a produselor a produselor finite , în cazul utilizării inventarului permanent În cazul utilizării inventarului permanent , toate operaţiile privind intrarea de produse finite se înregistrează la costuri de producţie efective sau la preţuri standard ( prestabilite ) , în debitul contului 345 “ Produse finite “ şi toate operaţiile de ieşire din gestine a produselor finite se vor înregistra în creditul contului 345 “ Produse finite “ , la costuri de producţie efective sau standard ( prestabilite ) . A) Înregistrarea în contabilitate a produselor finite , în cazul utilizării costurilor de producţie efective Această variantă este utilizată mai rar , deoarece presupune cunoaşterea costurilor de producţie efective a produse lor , în timpul lunii , în momentul obţinerii lor . Exemplu : Se obţin produse finite din producţia proprie , costu de producţie – 1.400.000 lei . Înregistrarea intrării produse lor finite în gestiune se face astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia 1.400.000 stocată “ ---------------------------------x------------------------------------- ----------- 2) Vânzarea de produse finite , în cursul lunii ; preţ de vânzare –1.200.000 , T.V.A.- 22% , costul de producţie efectiv al produselor vândute este de 1.000.000 lei . 411 “ Clienţi “ = % 1.464.000 701 “ Venituri din vânzări de 1.200.000 produse finite “ 4427 “ T.V.A. colectat “ 264.000 ----------------------------------x------------------------------------ ----------- 3) Concomitent se face descărcarea gestiunii pentru produsele finite vândute : 411 “ Venituri din producţia = 345 “ Produse finite “ 1.000.000 stocată “ --------------------------------------x-------------------------------- ------------- 3) Plusurile de produse finite , constatate la inventariere se înregistrează astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia stocată “ ------------------------------------x---------------------------------- ----- 4) Minusurile de produse finite constatate la inventariere se înregistrează astfel : 711 “ Venituri din producţia = 345 “ Produse finite “ stocată “ -------------------------------------x--------------------------------- ----------- Dacă se doreşte să se elimine influenţa acestei operaţii asupra rulajului contului 711 “ Venituri din producţia stocată “ înregistrarea minusurilor de produse finite , constatate la inventariere , se poate face în roşu, astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia stocată “ ------------------------------------x---------------------------------- ---------- 5) Înregistrarea produselor finite distruse de calamităţi naturale se face astfel : 671 “ Cheltuieli excepţionale = 345 “ Produse finite “ din operaţiuni de gestiune “ ------------------------------------x---------------------------------- ------------ 6) Produsele finite vândute prin magazinele proprii se vor transfera la mărfuri şi vor fi vândute ca atare . Înregistrarea se face astfel : 371 “ Mărfuri “ = 345 “ Produse finite “ --------------------------------------x-------------------------------- - B) Înregistrarea în contabilitate a produselor finite , în cazul utilizării preţurilor prestabilite ( standard ) De regulă , costurile de producţie efective se determină la sfârşitul lunii ; deci pentru produsele finite obţinute în cursul lunii nu se cunoaşte costul de producţie efectiv în momentul obţinerii lor în procesul de producţie . Ca urmare este necesară înregistrarea lor la costuri prestabilite ( standard ) . La sfârşitul lunii se vor calcula diferenţele dintre stocurile de producţie efective şipreţurile prestabilite ( standard ) , care se vor înregistra în conturile de diferenţe . Exemplu : La începutul lunii , soldul contului 345 “ Produse finite “ este de 80.000 lei , iar soldul contului 348 “ Diferenţe de preţ la produse “ este de 10.000 lei, diferenţă favorabilă , deci în minus . 1) În cursul lunii se obţin produse finite ( 1.000 bucăţi ) ; preţ prestabilit ( standard ) 800 lei / buc. , care se vor înregistra astfel : 345 “ Produse finite “ = “ Venituri din producţia 800.000 stocată “ --------------------------------------x-------------------------------- ---------- 2) Se vând , în cursul lunii , 600 bucăţi ; preţ de vânzare – 900 lei / buc., T.V.A. 22% . Se va înregistra astfel : 411 “ Clienţi “ = % 658.800 701 “ Venituri din vânzarea 540.000 produselor finite “ 4427 “ T.V.A. colectat “ 118.800 --------------------------------x-------------------------------------- ---------- 3) Concomitent se înregistrează şi scăderea din gestiune a produselor vândute , preţul prestabilit fiind de 80 lei / buc. : 711 “ Venituri din producţia = 345 “ Produse finite “ 480.000 stocată “ -------------------------------------x--------------------------------- -------------- 4) La sfârşitul lunii se calculează costul de producţie efectiv al produselor finite obţinute în cursul lunii , care este de 720 lei / buc. şi se înregistrează diferenţele de preţ , astfel : 348 “ Diferenţe de preţ = 711 “ Venituri din 80.000 la produse “ producţia stocată “ --------------------------------------------x--------------------------- ------------------- Situaţia în conturi se prezintă astfel : D 345 C Si = 80.000 800.000 480.000 RD = 800.000 RC = 480.000 TSD = 880.000 TSC = 480.000 Sf D = 500.000 D 348 C Si = RD = RC = TSD = TSC = Sf D = Clculul diferenţelor de preţ aferente produselor finite vândute se face cu ajutorul unui coeficient de repartizare ( K ) , calculat astfel : + Coeficientul de = = = 0,102 repartizare ( K ) 80.000 + 800.000 880.000 480.000 x 0,102 = 5) Înregistrarea diferenţelor de preţ aferente produselor finite vândute se face astfel : 711 “ Venituri din = 348 “ Diferenţe de preţ producţia stocată “ la produse “ ---------------------------------x------------------------------------- -------- 6) Plusurile de produse finite constatate la inventariere se vor înregistra la preţuri prestabilite , astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia stocată “ -----------------------------------x----------------------------------- ---------- 7) Concomitent se înregistrează diferenţele în roşu sau în negru : 348 “ Diferenţe de preţ = 711 “ Venituri din la produse “ producţia stocată “ ------------------------------------x---------------------------------- ---------- 8) Minusurile de produse finite constatate la inventariere se vor înregistra la preţ standard , astfel : 711 “ Venituri din = 345 “ Produse finite “ producţia stocată “ -------------------------------------x--------------------------------- ---------- Pentru a nu se denatura rulajul , înregistrarea în roşu a acestor minusuri se va face astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia stocată “ ------------------------------------x---------------------------------- ----------- 9) Concomitent se vor înregistra diferenţele aferente minusurilor constatate la inventariere , în roşu sau în negru : 711 “ Venituri din = 348 “ Diferenţe de preţ producţia stocată “ la produse “ -------------------------------------x--------------------------------- -------- 10) Dacă produsele finite se vând prin magazinele proprii de desfacere atunci se face transferul produselor finite la mărfuri , înregistrându-se astfel : 371 “ Mărfuri “ = 345 “ Produse finite “ --------------------------------------x-------------------------------- -------- 11) Pentru diferenţele de preţ aferente avestora se face înregistrarea ( în roşu sau în negru ) astfel : 711 “ Venituri din = 348 “ Diferenţe de preţ producţia stocată “ la produse “ --------------------------------x-------------------------------------- ------ 12) Produsele finite distruse de calamităţi sunt considerate cheltuieli excepţionale şi ele se înregistrează astfel : 671 “ Cheltuieli excepţionale = 345 “ Produse finite “ din operaţii de gestiune “ ----------------------------------x------------------------------------ ------- 13) Concomitent se înregistrează diferenţele aferente acestei producţii , în roşu sau în negru , după caz , astfel : 711 “ Venituri din = 348 “ Diferenţe de preţ roducţia stocată “ la produse “ ---------------------------------x------------------------------------- -------- II. Operaţii privind evidenţa produselor finite în cazul utilizării inventarului intermitent În cazul utilizării inventarului intermitent se schimbă funcţia conturilor de stocuri , acestea funcţionând doar la începutul şi sfârşitul lunii . Dacă conturile de produse prezintă sold la începutul exerciţiului financiar , se consideră că aceste produse existente în stoc sunt destinate vânzării în această lună şi se înregistrează destocarea sau ieşirea din gestiune , prin următoarea formulă contabilă : 711 “ Venituri din = 345 “ Produse finite “ producţia stocată “ ----------------------------------x----------------------------------- În urma acestei înregistrări , conturile de produse finite se închid . În timpul lunii , obţinerea de produse finite nu se îregistrează în conturile de produse finite , considerându-se că acestea sunt destinate vânzării în această perioadă de gestiune ( lună ) , nu stocării . La sfârşitul lunii se stabileşte , prin inventariere , stocul de produse finite existente în depozit ,care se va înregistra în conturile de produse finite astfel : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din producţia stocată “ --------------------------------x-------------------------------------- --- Evaluarea şi înregistrarea stocului de produse la finele lunii se va face la costuri de producţie efective . Reluând exemplul tratat în cazul inventarului permanent , vom face paralel , înregistrările în cazul utilizării inventarului intermitent . Exemplu : Stocul , la începutul exerciţiului financiar este evaluat la cost de producţie efectiv . D 345 C Si = 70.000 70.000 RD = 0 RC = 70.000 TSD = 70.000 TSC = 70.000 Sf D = 0 /// 1) Considerând că acestea sunt destinate vânzării se va face destocarea lor : 711 “ Venituri din = 345 “ Produse finite “ producţia stocată” ----------------------------------x------------------------------------ -------- 2) În timpul exerciţiului financiar nu se înregistrează obţinerea de produse , ci numai vânzarea lor , astfel : - se vor vinde 600 de bucăţi , la un preţ de vânzare de 900 lei / buc. T.V.A. 22% . 411 “ Clienţi “ = % 658.800 701 “ Venituri din 540.000 vânzarea de produse “ 4427 “ T.V.A. colectat “ 118.800 -----------------------------------x----------------------------------- -------- 3) La finele exerci.iului financiar se face inventarierea , stabilindu-se stocul final de 510 bucăţi , care se va înregistra în conturile de produse , evaluat la costul de producţie : 345 “ Produse finite “ = 711 “ Venituri din 658.800 producţia stocată “ ------------------------------------x---------------------------------- -----------  2.5. Conturi utilizate pentru evidenţa operaţiilor cu produse finite 1) Contul 345 “ Produse finite “ PAGE 1 PAGE 9 10.000 80.000 80.000 90.000 48.960 48.960 48.960 41.040 10.000 80.000 48.960 90.000 48.960 쥁@