Referat Terra Si Planetele Sistemului Solar
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Terra Si Planetele Sistemului Solar si de asemenea puteti face
Download Referat Terra si planetele sistemului solarCiteste fragmente din Referat Terra Si Planetele Sistemului Solar
Universul
Universul reprezintă totalitatea de energie şi materie,
inclusiv Pământul, galaxiile şi conţinutul intergalactic.
Soarele
Datorita faptului ca se afla atat de aproape, Soarele
este steaua cea mai bine cunoscuta.
Astronomii disting chiar detaliile de la suprafata sa (
cele mai mici au o intindere de 150 km ). In comparatie cu
Pamantul Soarele este gigantic, volumul sau ar putea
cuprinde 1 300 000 de planete ca a noastra, iar de alungul
diametrului sau s-ar putea alinia la 109. Soarele
este o imensa sfera de gaz foarte cald a carui masa o
depaseste de
300 000 de ori pe cea a Pamantului. La suprafata forta
gravitationala
este de aproximativ 28 de ori mai puternica de cat cea de pe
Pamant,
totusi Soarele nu e decat o stea foarte obisnuita. Pentru
astronomi, este
o adevarata sansa sa poata studia o stea atat de banala,
tot ceea ce afla prin studierea Soarelui ii ajuta sa
inteleaga mai bine si celelalte stele.
Fotosfera
Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un invelis de
grosime mai mica de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care
da impresia ca Soarele are o margine bine delimitata,
temperatura sa este de aproximativ 6000 grade C.
Vazuta prin telescop ea se prezinta ca o retea de celule
mici stralucitoare, sau granule, eflate intr-o permanenta
miscare. Ficare granula este o bula de gaz de marimea
unei tari ca Franta, ea apare se transforma si dispare in
aproximativ 10 minute.
Planetele şi sateliţii lor
Cele 9 planete principale ale sistemului solar se învârtesc în jurul
Soarelui în sensul acelor de ceasornic , la distanţe cuprinse între
minimum 45.9 milioane de km în cazul planetei Mercur şi maximum 7.4
miliarde de km în cazul planetei Pluto . Planetele telurice sunt cele
mai apropiate de Soare . Planetele gigant se afla mai departe iar ÅŸi
mai departe , planetele îndepartate .
Mercur , Venus , Pământ şi Marte , cele patru planete situate cel mai
aproape de Soare sunt planetele telurice : ele sunt alcatuite din roci
destul de dense . Suprafaţa lor - numită crustă sau scoarţă –
este solidă . Ele sunt de talie mijlocie : diametrul lor este până la
5000 km în cazul celei mai mici (Mercur) şi sub 13000 în cazul celei
mai mari (Pământul) . Aceste planete au evoluat mult de când s-au
format . Ele au pierdut învelisul iniţial de gaz usor , iar atmosfera
lor actuală provine de la gazul din interiorul acestor planete .
Relieful lor s-a modificat pe parcursul timpului .
Planetele gigant , situate dincolo de Marte , Jupiter ÅŸi Saturn sunt
mai voluminoase decât planetele telurice . Ele reprezinta adevărte
planete gigant . Diametrul lui Jupiter este de aproape 11 ori mai mare
decât cel al Pământului ; cel al lui Saturn de 9 ori mai mare . Dar
densitatea lor este mult mai mică : aceste planete sunt în esenţa
sfere de gaz . Aceste planete nu au o suprafaţă solidă ci doar un
nucleu de roci şi gheaţa . Ele au evoluat puţin de când s-au format
şi şi-au păstrat învelisul iniţial : o atmosferă densă pe bază
de hidrogen şi heliu ( doua gaze uşoare ) . Au o miscare rapidă de
rotatie ( în 10 până la 16 h ) şi sunt înconjurate de inele de
materie .
După Jupiter şi Saturn urmează cele trei planete care sunt cel mai
departe de Soare : Uranus , Neptun , ÅŸi Pluto . Uranus ÅŸi Neptun nu
sunt atât de mari ca Jupiter . Ele sunt formate în principal din gaze
uşoare şi sunt înconjurate de inele . Se crede că interiroul lor
conţine o cantitate însemnată de gheaţa . Pluto , cea mai
îndepartată este un caz aparte : ea se aseamana planetelor telurice
prin dimensiunea ei mică (un diametru de 2300 km ) şi planetelor mari
prin densitate scazută . Cu excepţia lui Mercur şi a lui Venus ,
principalele planete ale sistemului solar au unul sau mai mulţi
sateliţi . Astăzi se cunosc în total 61 . Dintre aceştia 27 au fost
descoperiţi datorită fotografiilor realizate de sondele spaţiale .
În funcţie de dimensiune sateliţii pot fi clasificaţi în trei
categorii . Cei mai mari sunt Luna , cei patru sateliti ai lui Jupiter (
Io , Europa , Ganimede ÅŸi Calisto ) , satelitul cel mai mare al lui
Saturn (Titan) ÅŸi principalul satelit al lui Neptun (Triton) . Ei au un
diametru de peste 3000 de km . Unii ca Luna ÅŸi Calisto sunt formati din
roci ; altii dintr-un amestec de gheaţă şi roci . Sateliţii de
dimensiuni mijlocii au un diametru între 200 şi 1600 km . Ei se află
în jurul planetelor Saturn , Uranus , Neptun şi Pluto . Majoritatea
sunt formaţi dintr-un amestec de gheaţă şi roci . În sfârşit
minisateliţii , cu formă neregulată şi o mărime mai mică de 200 km
( cei mai mici chiar de cativa km ) , constituie a treia categorie . Cei
mai cunoscuţi sunt cei doi sateliţi ai planetei Marte : Phobos şi
Deimos
Planete telurice
Chiar dacă la prima vedere cele 4 planete telurice ( Mercur , Venus ,
Pământul şi Marte ) sunt diferite , ele se aseamană prin dimensiuni
şi structură . Încă de la inceputul anilor ’60 , sondele spaţiale
au fost trimise spre Venus ÅŸi Marte pentru a le studia .
Terra
Pământul se află la aproximativ 150 de milioane de km de Soare . El
efectuează miscarea de revoluţie în aproape 365.25 zile , iar cea de
rotaţie în jurul propriei sale axe în 23h 56min 4sec . Aceasta este
cea mai voluminoasă dintre cele patru planete telurice : ea are un
diametru puţin mai mare de 12700 km . În jurul Pământului se află
aer , un amestec de gaz conţinând 78% azot şi 21% oxigen . Specificul
Pământului constă în faptul că este singura planetă pe care apa
poate ramâne lichidă , favorizând astfel aparitia şi dezvoltarea
vieţii . Această apa , care erodează treptat rocile contribuie şi la
modificarea reliefului pe suprafaţa terestră. Temperatura cea mai
ridicată pe Pământ este de +58 grade în Libia , iar cea mai
scăzută de –89.9 grade în Antarctica . Pământul are un singur
satelit: Luna.
Luna
Diametrul este de 3476 km
Masa de 81,3 ori mai mica decat a Pamantului
Volumul de 50 ori mai mic decat al Pamantului
Departarea fata de Pamant este de 356400 km la pigeu si
406700 km la apogeu
Densitatea: 3,34 g/cm3
Atmosfera este practic absenta
Temperatura circa 150 grade C pe partea insorita si 1380 pe
partea umbrita
Perioada de revolutie (in jurul Pamantului) este egala cu
perioa-da de rotatie (in jurul axei sale) ca urmare are
indepartata me-reu aceasi emisfera catre Pamant.
Aselenizarea primilor pamanteni a avut loc la 21 iulie 1969
Regiunile plate mai intense poarta numele de “mari†si
“oceane†(Marea Linistei, Oceanul Furtunilor) si sunt
delimitate de lanturi muntoase cu denumiri similare celor de pe
Pamant (Alpi, Caucaz, Carpati).
Mercur
Mercur se afla la 58 milioane de km de Soare şi face înconjurul
acestuia în 88 de zile . Cum această planeta este situata aproape de
Soare şi se învârteşte lent în jurul propriei sale axe ziua este
foarte cald (până la 400 de grade) , iar noaptea foarte frig . Aceasta
este cea mai mică dintre planetele telurice ( 4880 km în diametru ) .
Mercur este practic lipsit de atmosferă pentru că la fel ca Luna nu
este suficient de greu pentru a reţine un înveliş de gaz . Absenţa
atmosferei a facut ca , pe parcursul a miliarde de ani , să fie lovit
de mici corpuri care circulau în spatiu . Mercur nu are nici un satelit
cunoscut .
Venus
Situată la 108 milioane km de Soare , Venus îşi parcurge orbita în
225 de zile . Rotaţia în jurul propriei sale axe este foarte lentă ,
dureaza 243 de zile şi are loc de la est la vest , în sens invers
faţă de rotaţia celorlalte planete . Cu un diametru de 12100 km Venus
este cu foarte puţin mai mică decât Pământul , dar atmosfera sa
este foarte diferită : în principal aceasta este compusa din 96% gaz
carbonic şi 3.5% azot . Este înconjurată de un val gros de nori
repartizaţi în 3 straturi situate la o altitudine între 50 şi 70 km
. Unii dintre aceştia provoacă ploi de acid sulfuric , o substantă
chimica foarte periculoasă . Pe Venus temperatura este foarte ridicată
. De fapt , gazul carbonic acumulat în atmosferă actionează sub
efectul razelor Soarelui ca geamurile unei sere : temperatura la sol
ajunge până la 460 grade . Suprafaţa lui Venus este plină de
platouri vulcanice . Se pare ca mulţi vulcani sunt înca activi . La
fel ca Mercur , Venus nu are sateliţi .
Marte
Planeta Marte este situată la aproximativ 228 milioane km de Soare . Ea
înconjoară Soarele în 687 de zile şi se învârteste în jurul
propriei sale axe în 24 h 37 min . Diametrul său (6800 km) reprezintă
puţin mai mult decât jumătate din diametrul Pământului . Din cauza
slabei ponderabilităţi ( o treime din cea a Pământului ) ea nu a mai
putut reţine decât un înveliş atmosferic neînsemnat . Acesta
conţine 95.6% gaz carbonic , 2.7% azot , 1.6% argon şi urme de oxigen
. Fiind mai departe de Soare decât Pământul , Marte este o planetă
mai rece : temperatura la sol scade în mod curent la –50 grade şi nu
depăşeşte niciodată 20 de grade . La fel ca Venus Marte păstrează
urmele unei intense activitati vulcanice : aici pot fi observaţi cei
mai mari vulcani ai sistemului solar , cu o înălţime de peste 20 km .
Suprafaţa deşertică şi stâncoasă prezintă o frumoasă culoare
rosiatică . De fapt rocile contin un oxid de fier care le dă o culoare
oarecum asemănătoare cu cea a ruginei . Uneori au loc furtuni violente
care ridică nori de praf . În jurul lui Marte se învârtesc doi
sateliţi de dimensiuni mici : Phobos şi Deimos .
Planetele gigant
Dincolo de Marte se află două planete gigant : Jupiter şi Saturn .
Uşor vizibile şi cu ochiul liber , ele au fost urmărite înca din
antichitate . Cele mai concrete informaţii în privinţa lor au fost
furnizate de sondele americane Voyager care le-au survolat între
1979-1981 . Spre deosebire de Pământ , Jupiter şi Saturn nu au o
suprafaţă solidă : aceste două planete sunt două imense sfere de
gaz .
Jupiter
_
µ
h
n
z
‚
„@
^„@
„@
„ÃÂ^„@
F
.ermanent , de patru ori mai mare decât Pământul . Nivelul superior
al norilor este foarte rece ( -148 grade ) , dar cu cât se coboară
spre interiorul planetei , temperatura ÅŸi presiunea cresc . ÃŽn centrul
lui Jupiter , temperatura atinge 30000 grade iar presiunea de 100 de
milioane de ori mai mare decât la suprafaţa Pământului . Jupiter are
16 sateliti cunoscuţi . Patru dintre aceştia sunt sateliţi mari , cu
o talie comparabilă cu cea a lunii : Io , Europa , Ganimede şi
Callisto . Ceilalti sunt sateliţi , cu un diametru de câteva zeci de
kilometri . Sondele americane Voyager au produs o adevarată surpriza
dezvăluind faptul ca pe Io , unul din cei patru sateliti principali ai
lui Jupiter , exista numerosi vulcani activi , chiar dacă suprafaţa sa
este îngheţată . Atrasă , pe de-o parte de planeta gigant Jupiter
şi , pe de alta de trei sateliţi mari ai acestei planete materia
situată în interiorul satelitului Io este în permanentă deformată
şi încalzită . Ea ţâşneşte periodic la suprafaţă prin nişte
vulcani mari , cum este vulcanul Pele . Uneori lava de sulf este
aruncată cu peste 3000 km/h la o inalţime mai mare de 200 km.
Inelele lui Jupiter
Sunt mai putin spectaculoase decât cele ale lui Saturn . Inelul
principal are marginea exterioara la aproximativ 57000 kmde cei mai
inalti nori ai atmosferei . Cu o inaltime de aproximativ 6000 km , el se
prelungeste spre planeta intr-un halo difuz şi , în partea opusa
printr-un inel exterior mare
Saturn
Alt gigant , Saturn , are un diametru de 9,5 ori mai mare decât cel al
Pământului , de 95 de ori masa acestuia şi de 750 de ori volumul lui
. Saturn este situat la 1,4 miliarde de kilometri de Soare . La fel ca
Jupiter , acesta este o sferă gazoasă care se învîrteşte foarte
repede în jurul propriei sale axe ( în puţin mai mult de 10 ore ) .
Dar Saturn este mai puţin des deoarece conţine mai mult hidrogen :
Saturn ar putea să plutească pe apă ! Norii care îl inconjoară sunt
animaţi de miscări foarte violente : adevarate cicloane . La fel ca
Jupiter , Saturn are o sursă de caldură internă : el emite aproape de
trei ori mai multă enrgie decât cea primită de la Soare . În jurul
lui Saturn s-au descoperit 18 sateliti , printre care unul gigantic
numit Titan , mai mare decât planeta Mercur .
Inelele lui Saturn
Marea particularitate a lui Saturn constă în sistemul de inele care
îl înconjoară ; acesta este atât de amplu încât poate fi perceput
chiar şi cu o lunetă de amatori . Galileo Galilei îl întrezăreşte
încă din 1612 , dar abia olandezul Huygens va fi cel care va
înţelege pentru prima oară fenomenul , în 1659 . De pe Pământ nu
s-u descoperit decât sase inele , dar fotografiile realizate de sonda
Voyajer au demonstrat ca ele sunt de ordinul miilor . Ele formeaza în
jurul lui Saturn , în planul ecuatorului sau , un fel de disc imens ,
cu diametrul de 300000 km , dar cu o grosime de numai un kilometru .
După pozitia lui Saturn în functie de pamint şi de soare , noi vedem
aceste inele mai mult sau mai putin inclinate . Atunci când ele apar pe
muchie sunt atat de subtiri incit nu le mai vedem . Aceste inele sunt
alcatuite din blocuri de gheata şi pulberi care seinvirt în jurul
planetei ca niste sateliti mici .
Planetele indepartate
Dincolo de planetele gigant au fost descoperite alte planete de mari
dimensiuni : Uranus ÅŸi Neptun . Foarte indepartate , aceste planete
sunt greu de studiat de pe Pământ . Ele sunt cunoscute mai bine de
când au fost survolate de sonda americana Voyajer 2 : Uranus în 1986 ,
Neptun în 1989 . În privinta lui Pluto , de acesta nu s-a apropiat
nici o sonda spaţiala , raminind astfel destul de misterioasa.
Uranus
ÃŽn 1781 , Uranus a fost observat prin telescop din intamplare de catre
astronomul englez William Herschel , care a crezot la inceput ca este o
cometa . El are de 4 ori masa pamintului ÅŸi de 15 ori masa acestuia .
Se afla la 2,8 miliarde de km de soare . Mai mic şi mai dens decât
Jupiter ÅŸi Saturn , Uranus este inconjurat la fel ca acestia de o
atmosfera densa , pe baza de hidrogen ÅŸi heliu . Insa atmosfera lui
contine ÅŸi un gaz care ii da o frumoasa culoare albastra : metan .
Uranus este un adevarat ghetar : temperatura lui coboara sub –200
grade . Se crede ca nu contine hidrogen lichid metalic ci un nucleu de
roci acoperit de un invelis dens de gheata . El este inconjurat de 10
inele de pulberi intunecate , care se desfasoara la o distanta intre
42000 ÅŸi 51000 km de centrul planetei . ÃŽn jurul lui Uranus au fost
reperati 15 sateiti : cei mai mari , în numar de 5 au fost observati de
pe Pământ , ceilalti au fost descoperiti de catre sonda Voyajer 2 .
Neptun
Neptun a fost descoperit în anul 1846 , chiar în locul în care
astronomul francez Urbain Le Verrier a calculat ca ar trebui sa se afle
, fiindca numai prezenta sa putea explica anumite anomalii ale
miscarilorlui Uranus . Neptun se afla la o distanta medie de 4,5
miliarde de km de Soare . Prin aspectul talia ÅŸi masa sa , Neptun este
o adevarata sosie a lui Uranus , dar atmosfera lui estemai agitata . La
diferite altitudini s-au observat nori deplasati de vanturi de peste
1000 km/h . Formatiunea cea mai spectaculoasa este o pata mare ,
intunecata , de marimea Pământului . Ea aminteste de marea pata rosie
a lui Jupiter . Aceasta este un uragan enorm , al carui turbion are
peste 600 km/h . La altitudine mai mare circula nori luminosi , foarte
rapizi , formati fara indoiala din cristale de gheata di metan . Din
cauza indepartarii mari faţă de Soare , Neptun primeste de 900 de ori
mai putina enrgie solara decât Pământul . În acelasi timp , s-a
constatat ca el emite de 2,7 ori mai multa energie decât primeste . Nu
se cunoaste sursa acestei calduri interne , dar ea explica vilentele
miscari ale atmosferei . Datorita lui Voyajer 2 , au fost identificate
în jurul lui Neptun 3 inele cufundate intr-un disc de pulberi ;
particularitatea celui din exterior este aceea ca reprezinta 3 arcuri
mai conturate , de-a lungul carora exista mai multa materie . Neptun are
8 sateliti cunoscuti . Cel mai mare , Triton , este corpul cel mai rece
observat vreodata în sistemul solar . Temperatura la sol este de –228
grade .
Pluto
Cand a fost descoperi , în 1930 , Pluto era cea mai indepartata planeta
din sistemul solar . Dar , cum orbita sa are forma unei elipse foarte
alungite , distanta de soare variaza intre 4,4 ÅŸi 7,4 miliarde de km .
Astfel , din 1979 , Pluto se afla mai aproape de Soare decât Neptun iar
acest lucru a durat până în martie 1999 . Cu un diametru mai mic de
2500 km , el este de proportii mai reduse decât Luna . Vazut de pe
Pământ , dimensiunile sale sunt echivalente cu cele ale unei monede
vazute de la o distanta de zeci de km ! Nu a fost survolat de nici o
sonda ÅŸi ramane prea putin cunoscut . Se crede ca este format dintr-un
nucleu de roci , inconjurat de un invelis de gheata . Suprafaţă sa ar
putea fi acoperite cu azot ÅŸi metan inghetate . Planeta ar avea o
atmosfera rarefiata care contine metan . Unii cred ca aceasta planeta
este un fost satelit al lui Neptun . Ea ar fi devenit libera I urma
coliziunii cu un alt corp . ÃŽn 1978 i s-a descoperit un satelit :
Charon . Diametrul sau , de ordinul a 1200 km , reprezinta aproape
jumatate din cel al lui Pluto . ÃŽn sistemul solar , nu exista alte
exemple de satelit proportional atat de mare în raport cu planeta sa .
Viitorul sistemului solar
Sistemul solar este menit să dispară . De fapt , de când Soarele a
început să strălucească energia sa (lumina şi căldura) rezultă
din reacţiile nucleare care transformă hidrogenul într-un gaz ceva
mai greu , heliul . Dar în mai puţin de 5 miliarde de ani tot
hidrogenul aflat în centrul său va dispărea . Noi fenomene se vor
declanşa şi Soarele va creşte în dimensiuni : se va transforma
într-o stea gigantică rosie . Pământul va deveni atunci un adevarat
cuptor : temperatura de la suprafaţă va atinge în jur de 2000 grade
Celsius şi din această cauză rocile se vor transforma în rocă
fierbinte ! Cu mult înainte de acestea oceanele vor fi secat şi
întreaga viaţă va fi dispărut . După ultimele tresăriri , Soarele
va înceta să mai crească . Materia se va contracta pentru a da
nastere unei stele mici , de dimensiune Pământului , dar cu o
densitate deosebită ; o pitică albă care se va stinge treptat
lăsând sistemul solar în frig şi întuneric .
Spectroscopia a dat informaţii despre compoziţia chimică şi
miÅŸcarea obiectelor astronomice. De-a lungul lungul secolului 20
constrirea unor telescoape din ce în ce mai mari a permis cunoaşterea
structurii galaxiilor şi a unor părţi din galaxii. Au fost construite
clase noi de echipament astronomic sensibil la variaţia radiaţiilor
electromagnetice.
PAGE 1
PAGE 1
ì¥Â@