Referat Resursele Litosferei

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Resursele Litosferei si de asemenea puteti face Download Referat Resursele litosferei

Citeste fragmente din Referat Resursele Litosferei

Resursele Litosferei Litosfera oferă o mare varietate de resurse naturale, care prezintă valoare economică deosebită. Litosfera se reprezintă la suprafaţă, printr-un relief foarte variat, apreciat ca suport al activităţii umane. Calităţile reliefului ca resursă naturală se referă la varietatea formelor minore şi minore de relief , care au grade diferite de favorabilitate, pentru amplasarea de aşezări şi căi de comunicaţie, pentru folosinţa în agricultură. De asemenea altitudinea reliefului aduce diferenţieri în gradul de propicitate a mediului, resimţite în peisaje şi în prezenţa sau absenţa activităţilor umane. Resursele de soluri, cu grade variate de fertilitate sunt reprezentate pe circa 51% din suprafaţa uscatului, ceea ce înseamnă că unui locuitor al Terrei îi revine numai 0,126 ha. Calitatea de bază - fertilă conferă solului valoare de resursă, care se exprimă prin capacitatea de producţie a terenului folosit pentru obţinerea de biomasă vegetală. Gradul de fertilitate al solului rezultă din contribuţia factorilor genetici, variabili de la o zonă de climă la alta. Cele mai rodnice, cu valoare economică ridicată, sunt: Solurile fertile (mollisoluri, argiluvisoluri şi soluri negre tropicale), repartizate pe circa 10% din întinderea continentelor populate. Solurile mediu fertile (în America de Sun şi Australia), acoperă 1/3 din suprafaţa uscatului. Solurile slab fertile (spodosoluri, cambisoluri)reprezintă 8-9% di întinderea uscatului, dar acoperă suprafeţe mari din America de Nord şi Eurasia. Solurile nefertile (21,2% din întinderea uscatului) sunt forme de histosoluri şi aridisoluri, pe mari suprafeţe din Australia, Africa, America de Nord şi Eurasia. Terenurile slab sau deloc solidificate (27,7%) formate din litosoluri montane (grohotişuri şi stâncării), lacuri, zăpezi, gheţari, în Eurasia, America de Nord şi Antartica. Resursele de substanţe minerale utile se diversifică după valorile lor economice: -resurse energetice; -resurse chimice; -resurse metalurgice; -materiale de construcţii. Resurse energetice. Toate domeniile de activitate folosesc energie. Acest fact explică importanţa combustibililor fosili şi a altor resurse, care au o distribuţi neuniformă în scoarţa terestră. Resursele de petrol şi gaze naturale formează zăcăminte a căror valoare economică este dată de durata de exploatare. Cele mai multe zăcăminte supergigantice se găsesc în bazinul Golfului Persic, şi numai un sfert din numărul lor priveşte Rusia şi Kazahstan, S.U.A., Africa de Nord, China şi Venezuela. Rezervele sigure de petrol sunt evaluate la circa 135 miliarde tone, ce ar asigura o durată de exploatare de 40 de ani. Cât priveşte rezervele totale de gaze naturale sunt apreciate că sunt 300 000 miliarde m³, care formează echivalentul a 100 000 miliarde tone şi care ar asigura o durată de exploatare asemănătoare cu cea a petrolului. Resursele de cărbune se diferenţiază, calitativ, după compoziţia dată de natura resturilor organice, de modul de acumulare şi de condiţiile în care s-a produs transformarea acestor resturi vegetale. Explicaţia este că din masa vegetală a cărei a însemnat circa 51% carbon, 6% hidrogen şi 43% oxigen, pe măsura transformării în cărbuni, s-au eliminat, în proporţii varabile, oxigen şi hidrogen; astfel cărbunii superiori au o putere calorică mult mai mare, fiind mai carbonificaţi decât cei inferiori. Rezervele mondiale sigure de cărbune sun evaluate la 11 000 miliarde de tone, repartiţia principalelor resurse fiind neuniformă, în sensul că ponderea cea mai mare revine emisferei nordice, mai ales între 35° şi 60° latitudine. Dincolo de principalii combustibili fosiliferi, în categoria resurselor energetice negenerabile, mai întâlnim şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice. Şisturile bituminoase (în Australia, Thailanda, S.U.A. – 50%, Brazilia, China, Rusia) sunt roci sedimentare caustobiolitice, cu proporţie redusă de materie organică din care se obţin ulei de şist, asemănător petrolului şi gaze, la temperaturi de 500° C. Această resursă naturală are o importanţă economică variabilă în funcţie de conţinutul în substanţă organică şi grosimea zăcământului. Resursele mondiale sunt evaluate la 500 miliarde tone. Resursele de nisipuri asfaltice conţin o cantitate însemnată de hidrocarburi gudronate (ulei lipsit de fluiditate). Rezervele mondiale sunt evaluate la 600 miliarde tone, cele mai semnificante resurse avându-le Canada, Venezuela ,S.U.A. . O altă componentă a resurselor energetice o reprezintă resursele radioactive ponderea foarte mare revenind uraniului şi mai puţin thoriului. Căile de obţinere a energiei atomului sunt fisiunea şi fuziunea. Se apreciază că un gram de uraniu eliberează o cantitate de 20 miliarde de calorii, ceea ce echivalează cu 2,5 tone de cărbune. Pe metoda fisiunii se bazează funcţionarea centralelor atomoelectrice şi fabricarea bombei nucleare. Rezervele sigure de minereuri radioactive sunt apreciate la 1,8-2,0 milioane tone. Resursele geotermice sunt asigurate de căldură internă, eliberată prin procesele de dezintegrare radioactivă din interiorul litosferei. Geodermia este pusă în evidenţă la adâncimi variabile, în condiţiile în care temperatura creşte cu 1° C la 28-30 de metrii adâncime, astfel că la adâncimea de 3000 de metrii se înregistrează o temperatură de 100°C Această resursă este accesibilă datorită apei, care în contact cu magma, se încălzeşte, ieşind la suprafaţă prin gheizere şi foraje. Geotermia de mare energie se referă la temperaturile apei, ce variază între 150° şi 300°. Geotermia de joasă energie dată de temperaturile ale apei mai mici de 150°. Resursele miniere metalifere Substanţele miniere metalifere vizează resurse folosite ca materii prime în metalurgie. Pentru metalurgia feroasă se valorifică minereurile de fieroase, la care se adaugă manganul, cromul, molibdenul, cobaltul, vanadiul, wolframul, titanul, etc. Minereul de fier se găseşte în scoarţa terestră în minereuri magnetice, sedimentare şi metaforfice, sub formă de magnetit, hormatit, limonit, siderit şi anterit. Magnetitul este minereul cel mai bogat în metal (68% - 72%), şi de aici valoarea economică mai mare. Resursele se magnetit au răspândire limitată şi reprezintă numai 15 % din rezervele de minereu de fier. Œ Ž Hminereu de fier. Limonitul (48-50% fier), este un zăcământ slab de fier şi se exploatează şi în ţara noastră. Sideritul (30-45% fier), formează mari zăcăminte pe suprafaţa solului. Anteritul (20-30% fier), este un zăcământ slab şi se exploatează şila noi în ţară. Resursele sigure de minereu de fier sunt evaluate la 1.020 miliarde de tone, cele mai importante resurse fiind cantonate în Rusia, Ucraina,America de Nord. Minereul de crom are calitatea de a ridica rezistenţa la coroziuneşi oxidare a oţelului şi aliajelor neferoase, fiind folosit şi pentru prodiucţia de coloranţi, însiderurgie ca materialrefractarşi în industria sticlei. Cele mai importante zăcăminte sunt stocate, îndepozite stratiforme sau lenticulare, în Africa de Sud (2/3 din rezerva mondială), Zimbabwe(23%), Rusia, Finlanda, Albania, etc. Minereul de nichel formează rezerve apreciate la 1,5 milioane tone, aceasta fiind concentrată în proporţii de 75% în patru ţări. Minereul de vanadiu, cu rezerve totale apreciate la 15 milioane tone, este cantonat în proporţie de 95% în două ţări. Minereul de wolfram (tungsten) formează rezerve sigure care nu depăşesc 1,8 milioane tone, grupate în proporţie de 70% într-o singură ţară. Minereul de titan, folosit la obţinerea oţelurilor speciale, foarte dure şi rezistente la coroziune şi la aliajelor pentru industria aeronautică. Minereul de molibden, cu resurse evaluate la 8,5 milioane tone, este stocat în proporţie de 78 % în S.U.A. şi China. Minereul de cupru este constituit în rezerve de 600 milioane tone, cu o durată de exploatare de 200 de ani. Cele mai mari resurse sunt deţinute de America Latină (1/3 din rezerva mondială), America de Nord, şi Europa. Minereurile de plumb şi zinc sunt, de regulă situate în acelaşi zăcământ, rezervele de plumb fiind apreciate la 500 milioane tone, cu o durată de exploatare de 200-300 ani. Rezervele de zinc, evaluate la 540 milioane de tone, se vor exploata timp de 250 ani. Cele mai mari cantităţi de plumb şi zinc sunt situate pe continentul american (1/2 din rezerva mondială). Minereul de staniu, întrebuinţat în aliaj cu cupru pentru obţinerea bronzului, formează rezerve de 20 milioane tone, repartizate, în proporţie de 2/3, în Asia de Sud - Est . Metalele preţioase: Aurul se găseşte în scoarţă sub formă de filoane sau combinaţiicu diferite elemente, în minereuri complexe. Zăcăminte mari sunt situate în Africa deSud, Rusia, S.U.A., Canada. Africa de Sud asigurămai mult de 50% din producţia mondială de aur, provenind dintr-un zăcământ unic în lume prin conţinutul de metal, respectiv 7–15 tone/minereu, exploatat, în proporţie de 70%, la adâncimi de 1500 – 3800 metrii. Minereul de argint se găseşte în scoarţă în combinaţie cu plumb, zinc, cupru (S.U.A., Mexic, Canada) sau de cupru şi aur (S.U.A.). rezervele mondiale de argint sunt evaluate la 200 000 tone, repartizate în Mexic, Canada, S.U.A., Peru şi Rusia. Minereul de platină , cu rezerve de 1,5 milioane tone, este cantonată în rezerve mai mari în Africa de Sud, Canada, S.U.A. şi Rusia; fiind utilizată în petrochimie şi în electrotehnică. Resursele chimice cu valoare economică şi largă utilizare industrială: Sărurile utilizate în industrie şi cu largă repartiţie în scoarţa terestră. Zăcămintele mondiale de sare gemă, apropiate de 1 000 000 de miliarde tone, sunt cantonate mai ales în emisfera nordică, în bazinele mari din Europa (Ucraina, România ,Spania, Austria ), America de Nord(Canada, S.U.A.) şi Asia (Rusia, China). Sărurile de potasiu cu rezerve de 150 miliarde tone, sunt concentrate în proporţie de peste 80% în Canada şi Rusă. Sărurile de magneziu asociate, adesea cu sărurile de potasiu, prezintă rezerve importante în Australia, Grecia, Rusia, S.U.A. şi China. Sărurile de sodiu se prezintă şi sub formă de azotat natural de sodiu, iar sărurile de potasiu sub formă de azotat de potasiu. Fosfaţii sunt de origine organică (fosforite, guano) şi de origine minerală (apatita). Rezervele mondiale de fosfaţi sunt evaluate la 35 miliarde tone şi sunt concentrate în proporţie de 68% în Africa, S.U.A., Rusia, China şi Turcia. Guano este o depunere de substanţe organice, rezultate din acumularea excrementelor şi oaselor de păsări ce trăiesc în climatele uscate sau în peşteri, în largul ţărmurilor ciliene, peruane, namibiene, în insula Naura şi Curacao. Apatita se foloseşte la obţinerea fosforului şi a îngrăşămintelor fosfatice, a chibriturilor, etc. Cele mai mari rezerve sunt situate în Asia, America de Nord, Africa şi Australia. Sulful nativ este prezent, prin zăcăminte specifice, în ariile vulcanice active din Japonia, Cile, Mexic, etc. ; precum şi în zăcăminte de natură sedimentară din Chin, India şi S.U.A. sau în zăcăminte gazeifere din zona golfului Persic, Franţa, Canada. Resursele minerale utile nemetalifere sunt cele mai abundente dintre resursele naturale din litosferă şi au o largă utilizare în stare naturală sau ca materie primă în industrie. Dintre rocile eruptive cu valoare economică mai importantă sunt: granitul, andezitul, bazaltul, riolitul, dacitul, utilizate pentru construitul drumurilor, căilor ferate şi monumente. Rocile sedimentare se reprezintă prin varietăţi de calcar, marne, argile, pietrişuri, folosite în industria lianţilor; nisipul cuarţos, în industria sticlei; argilele caolinoase pentru producţia de porţelan şi faianţă; argilele refractoare, pentru producţia de ceramică. Rocile metmorfice cu valoare economică deosebită, se reprezintă prin marmură, utilizată în construcţii. Zăcămintele de marmură se găsesc în Italia, la Carrara (albă), şi în Campania (verde), Portugalia (albastră), România (galbenă), etc. Alte resurse miniere nemetalifere sunt azbestul, baritina, muscovitul, diamantul şi diferitele pietre preţioase. PAGE PAGE 1 쥁@