Referat Mari Metropole Ale Lumii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mari Metropole Ale Lumii si de asemenea puteti face Download Referat Mari metropole ale lumii

Citeste fragmente din Referat Mari Metropole Ale Lumii

MARI METROPOLE ALE LUMII Plan Definiţia oraşului Originea şi evoluţia aşezărilor urbane Clasificarea oraşelor Urbanizarea. Factorii urbanizării Forme teritoriale urbane Mari metropole ale lumii: Paris, Beijing, Cairo, Roma – caracterizare generală I. Definiţia oraşului Oraşul este concentrare umană, cu o populaţie minimă ce variază de la o ţară la alta, cu o structură profesională a populaţiei in care predomină cea ocupată în ramurile neagricole, cu un mod de viaţă diferit de cel rural. II. Originea şi evoluţia aşezărilor urbane Apariţia oraşelor pe scena istoriei a fost o consecinţă firească a evoluţiei civilizaţiei umane. Iniţial oraşul a fost creat pentru a îndeplini un rol comercial, de schimb pentru produse, şi un rol militar ( de asigurare a securităţii). Primele civilizaţii urbane din lume au apărut în Asia, în regiuni cu agricultură avansată, bazată pe irigaţii. Cel mai vechi oraş din lume, Ierihon, a apărut acum 7 000 de ani pe teritoriul actual al iordaniei. Între mileniile V şi II î.H. s-au dezvoltat oraşe înfloritoare în Mesopotamia (Ur, Uruk, Babilon) , pe Valea Indusului (Mohenjo-Daro), pe Valea Gangelui, în nordul Chinei, în Fenicia (Iyr, Sidon). Începănd cu mileniul III î.H. se dezvoltă oraşe şi în nordul Africii, pe Valea Nilului (Memphis) şi la ţărmul Mării Mediterane (Cartagina). În Europa, civilizaţia minoică a creat primele centre urbane în mileniul II î.H. (Cnossos în Insula Creta). Ulterior, în Grecia antică, apar oraşe-state numite polisuri (Micene, Corint, Atena). Vechii greci înfiinţează şi numeroase colonii în Asia Mică (Efes, Milet) şi pe ţărmul Mării Negre – sec. VII-VI î.H. (Histria, Tomis, Callatis). În epoca romană oraşele au cunoscut progrese evidente având străzi pavate, canalizare şi alimentare cu apă, băi publice, pieţe centrale-forum. Romanii au dus o politică de urbanizare a Daciei, înfiinţând colonii şi municipii (Apulum, Napoca, Potaissa, Drobeta). Înteresant este şi faptul că multe oraşe europene au fost construite pe ruinele celor romane (Londra, Paris, Viena, Torino). În Evul Mediu multe oraşe au decăzut. Ele au fost fortificate cu ziduri şi şanţuri de apărare. Multe aşezări erau târguri, cu funcţii comerciale, meşteşugăreşti şi administrative. În epoca Renaşterii, când se dezvoltă burghezia, oraşele au cunoscut o perioadă de înflorire (Florenţa, Veneţia, Roma). În epoca modernă şi contemporană, pe lângă oraşele europene şi asiatice, au apărut şi s-au dezvoltat intens oraşele înfiinţate de colonişti în cele două Americi (New York, Quebec, Bogota). Revoluţia industrială a fost însoţită de o transformare urbană majoră. Oraşele se înmulţesc în bazinele carbonifere, de-a lungul căilor ferate şi al căilor navigabile. Între anii 1800 şi 1990 populaţia Globului a crescut de aproape 6 ori, în timp ce populaţia urbană s-a multiplicat de peste 120 de ori. În anul 1900 pe Glob erau 16 oraşe milionare iar în prezent numărul acestora a crescut la 280. III. Clasificarea oraşelor După poziţia geografică: litorale de munte de deal şi podiş interioare de câmpie ä â ä ␃ᄃ킄怂킄愂̤᠀a contactul principalelor forme de relief de-a lungul arterelor hidrografice după mărime demografică: foarte mici (sub 20 000 loc.) mici (20 000-50 000 loc) mijlocii (50 000-100 000 loc) mari (100 000- 1 mil. loc.) foarte mari (peste 1 mil. loc.) după morfostructură: radiar-concentrice polinucleare rectangulare liniare şi biliniare geometrice după fizionomie: de tip european de tip nord-american de tip asiatic caracteristice ţărilor în curs de dezvoltare după funcţii: cu funcţii complexe – majoritatea oraşelor cu funcţii industriale cu funcţii comerciale (ex. Oraşele-porturi) cu funcţii culturale (San Rémo, Cannes) cu funcţii de învăţământ (Paris., londra) cu funcţii militare cu funcţii administrativ-politice (oraşele capitale de state) cu funcţii de servicii IV. Urbanizarea. Factorii urbanizării Urbanizarea este procesul prin care teritorii şi oameni devin urbani, cu schimbări ce se produc în spaţiu şi în structura populaţiei. Căile principale de realizare a urbanizării sunt: dezvoltarea oraşelor existente transformarea realităţilor rurale în centre urbane crearea de noi oraşe Factorii urbanizării sunt: echiparea edilitară alimentarea cu apă organizarea reţelei stradale a)factorii fizionomici dotări tehnice, social-culturale, sanitare, de producţie transportul urban influenţa asupra mediului structura ramurilor de activitate implicarea în producţia b)factori economici industrială activităţi terţiare producţia agricolă mărimea demografică creşterea numerică a populaţiei c)factori sociali mobilitatea teritorială a populaţiei structura socio-profesională gradul de acoperire cu servicii microrelieful sursele de apă clima d)factorii naturali posibilităţi de evacuare a rezi- duurilor menajere şi industriale resurse naturale potenţial turistic V. Forme teritoriale urbane Metropola este oraşul cu peste 2 milioane locuitori, iar împreună cu localătăţile satelit formează o arie metropolitană. Conurbaţia se formează prin juxtapunerea a două sau mai multe oraşe care iniţial s-au dezvoltat separat; cele mai clare conurbaţii au apărut în zone cu importante zăcăminte minerale sau în regiuni cu un anumit specific industrial. Megalopolisul este un termen inventat de demograful american J. Gottman şi utilizat iniţial pentru ansamblul din nord-estul S.U.A. Boston – Philadelphia - NewYork. Megalopolisul se individualizează prin populaţii de peste 10 milioane locuitori şi prin faptul că încorporează mai multe metropole. Cele mai importante megalopolisuri sunt: BOSWASH: Boston-New York-Philadelphia-Baltimore- Washington cu o populaţie de 42 mil. loc. CHIPITTS: Chicago-Detroit-Cleveland-Pittsburgh cu 26 mil. loc. Sud ESTUL insulei HONSHU şi NORDUL insulei Kyushu: Chiba-Tokyo-Yokohama-Nagoya-Osaka-Kobe-Hiroshima cu c.c.a. 55 mil. loc. RHIN: Amsterdam-Rotterdam-Essen-Dortmund-Frankfurt-Manheim-Stuttgart cu 33 mil. loc. 쥁@