Referat Trasee Spaniole

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Trasee Spaniole si de asemenea puteti face Download Referat Trasee spaniole

Citeste fragmente din Referat Trasee Spaniole

Capitolul I-Catalonia Catalonia este o mică regiune autonomă, de 6 milioane de locuitori, din nord-estul Spaniei, ce deţine o suprafaţă de circa 32.000 kmp. Capitala sa este Barcelona, unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume, iar istoria, limba şi cultura specifică îi oferă Cataloniei un caracter distinct faţã de restul Spaniei. Principala caracteristică a catalanilor este politeţea. De altfel, politeţea şi bunul simţ sunt strâns legate de evoluţia unei societăţi. Iar plăcerea cea mai mare a catalanilor este să stea la o masă de restaurant, să bea o bere sau o altă băutură şi să se uite la lumea care trece. În zilele frumoase, restaurantele îşi scot mesele afară, pe trotuar, cu scaunele orientate spre stradă, întotdeauna cochete şi curate. Catalanii nu se consideră ca fiind spanioli, ci un popor aparte, care luptă să-şi recâştige independenţa pierdută cândva. Deşi în timpul regimului dictatorial a lui Franco limba catalană a fost interzisă, iar cultura şi tradiţiile oprimate, acestea au supravieţuit, atât in casele catalanilor, cât şi în unele centre de cultură, precum mănăstirile. Deschişi întotdeauna faţă de lumea exterioară, oamenilor din Catalonia la face plăcere să primească în casă străini, aşa că nu e de mirare că milioane de turişti le vizitează anual ţinutul. 1.Relief pe toate gusturile Călătorind prin Catalonia vei descoperi o mare varietate de tipuri de vegetaţie şi peisaje. Puţine locuri în Spania îţi pot oferi atât de mare schimbarea cadrelor în doar câteva ore de călătorie, dinspre culmile muntoase, din nord, până la ţărmul mediteranean, din est. Te poţi astfel îndrăgosti de peisajele alpine ale Pirineilor, puternic fragmentaţi de văi ce separă culmi acoperite de păşuni, de păduri sau doar de stânci şi lacuri glaciare cu ape de cleştar; dacă soseşti în anotimpul hibernal, vei avea avantajul practicării sporturilor de iarnă din numeroasele staţiuni montane. Dacă preferi altitudini mai moderate, atunci poţi vizita Parcul Masivului Monserrat, cu ale sale formaţiuni geologice fascinante, de conglomerate ce ţâşnesc ca un mănunchi de coloane spre cer, sau poţi explora Parcul Zonei Vulcanice Garrotxa, unde se înşiră, unele după altele, conuri cu cratere vulcanice aproape perfecte. Ca alternativă, poţi vizita şi zona Montseny, declarată rezervaţie UNESCO a biosferei, datorită vegetaţiei sale bogate. Iar dacă nu poţi rezista atracţiei mării, Catalonia îţi oferă pe o bună distanţă şi peisajele marine, de-a lungul coastei sale, numită Costa Brava (în traducere, „Coasta Stâncoasă”). În lungul ei vei întâlni un ţărm înalt, cu stânci ce stau să se prăbuşească în mare; adesea, ele se prelungesc până în apă, delimitând mici golfuri, cu apă atât de limpede încât poţi vedea până şi peştişorii ce se strecoară printre pietrele de pe fund. Şi tocmai în aceste stânci îşi înfig rădăcinile lor pinii maritimi, dând un farmec aparte locurilor. Aici parcă nu s-a schimbat nimic de la începuturile lumii; totul a rămas sălbatec şi natural. 2.Istoria din catedrale Dacă vrei să descoperi istoria Cataloniei, e bine să nu te grăbeşti şi să-ţi rezervi destul timp. O vizită la Empuria, de pe Costa Brava, te va proiecta în urmă cu mii de ani, în atmosfera Greciei şi a Romei antice, loc unde coloniştii greci şi succesorii lor, romanii, au lăsat o bogată colecţie de sculpturi şi de ceramică. La mică distanţă de aici, se află ruinele iberice de la Ullastret, cu ale sale turnuri şi ziduri antice. Iar dacă socoţi că perioada medievală este mai incitantă, Catalonia este exact locul unde poţi descoperi rămăşiţe ale acestei epoci istorice, pentru că personalitatea ei s-a cristalizat chiar atunci. Aşa că vei putea întâlni, aproape la tot pasul, ruine bine conservate, datând din secolele IX-XIV, al căror stil este pre-romanic, romanic sau gotic. De altfel, fiecare localitate prezintă un centru vechi, localizat în jurul bisericii, care este de regulă şi ea foarte veche; clădirile de aici sunt construite din roci fasonate, străzile sunt înguste şi pavate cu piatră de râu, iar la fiecare sfert de oră se aude un dăngăt de clopot. Dintre toate edificiile evului mediu, remarcabilă este Mănăstirea Sant-Pere de Rodes care domină, de la înălţime, coasta mediteraneană. Oraşele Barcelona, Girona, Vic, Tarragona, Tortosa şi Lleida prezintă fiecare catedrale magnifice. Cea de la Girona, de pildă, are cea mai mare navă din vestul Europei. Alte clădiri medievale sunt şi instituţii guvernamentale, iar rocile din care sunt clădite îţi pot spune povestea acelor zile apuse, când neguţătorii catalani controlau întregul bazin mediteranean. 3.Muzee Catalonia prezintă surprinzător de muzee (peste 300), unele cu valoroase colecţii de interes mondial. Pe colina Monjuic, din Barcelona, se află Muzeul Naţional de Artă Catalană, parţial renovat, unde poţi admira cele mai cunoscute colecţii de pictură din lume. Muzeul Picasso, aflat într-un încântător castel gotic restaurat, conţine lucrări din perioada de tinereţe a pictorului, precum şi din alte perioade, donate chiar de către artist, profund ataşat de Catalonia. Dar nici unul dintre aceste muzee nu se compară cu cel construit de Salvador Dali în oraşul său natal, Figueres, de o originalitate extravagantă, generată de viziunea suprarealistă a geniului artistului. În multe oraşe catalane vei putea descoperi mici muzee ce conţin colecţii dintre cele mai surprinzătoare: Muzeul Vinului (din Villafranca de Pendes), Muzeul Pielii (Igualda), Muzeul Hârtiei (Capelidaes), Muzeul Ulcioarelor de Ceramică (Argentona), Muzeul Dantelei (Arenys de Mar), etc. 3.Fieste şi carnavaluri O dată pe an, fiecare oraş din Catalonia îşi sărbătoreşte ziua Marelui Festival. Străzile se umplu de lume, căci catalanii sunt prea veseli ca sa-i lase pe străini să stea deoparte. Mulţi dintre ei îşi păstrează pentru aceste zile costumele tradiţionale. În zona Tarragona poţi admira agilitatea şi robusteţea „castelanilor” care construiesc turnuri „umane” din trupuri, iar dacă te simţi destul de puternic pentru a fi „vânat” de dragoni, vulturi, uriaşi şi demoni, atunci te poţi duce la Berga, pentru fiesta Corpus Christi, din iunie; acest festival unic, care combină tradiţiile păgâne cu cele de origine creştină, se sărbătoreşte din generaţie în generaţie, din timpuri foarte vechi. Spre deosebire de acesta, festivalul numit „Dansul Morţii”, cu rădăcini doar în practicile vechi creştine, comemorează teribilele plăgi ale Inchiziţiei din evul mediu şi se celebrează pe străzile din Verges, în Joia Mare. În ajunul sărbătorii Sfântului Ion (24 iunie) sunt aprinse focuri mari pe străzi şi în pieţe, iar solstiţiul de vară este celebrat până târziu în noapte, cu focuri de artificii şi coca (nişte dulciuri tradiţionale). La marile festivaluri şi fieste, mai poţi vedea parade de „păpuşi” uriaşe, ce dansează jovial printre pitici. O altă cale de a-ţi exprima bucuria şi prietenia la serbările populare este sa dansezi sardana, dansul naţional catalan, care se execută în acompaniament de cobla (nişte instrumente care imită zgomotul făcut de vânt însoţit de cel produs de contrabas); dansatorii îşi ţin mâinile ridicate, unite într-un fel de horă, păşind destul de calm spre dreapta şi spre stânga. Catalonia, ca multe alte regiuni din Spania, celebrează şi carnavalurile, cu deosebire în Solsona, Sitges şi Vilanova, care sunt şi cele mai colorate şi mai vesele.ţţţţ Capitolul II – Barcelona Situată la extremitatea sud-vestică a continentului european, Peninsula Iberică este leagănul a două popoare: portughez şi spaniol. Delimitat spre trei dintre cele patru puncte cardinale- est, sud şi vest-, şi parţial în nord, de apele Mării Mediterane şi ale Oceanului Atlantic, teritoriul iberic apare şi mai izolat de restul continentului prin perdeaua impresionantă a Pirineilor. Această izolare, precum şi caracterul de diversitate extremă a reliefului şi a climei conferă Spaniei şi Portugaliei un statut aparte între ţările europene. Ocupând mai mult de trei sferturi din peninsulă, regatul spaniol poate fi considerat izvorul civilizaţiei latino-americane, exceptând, fireşte, Brazilia. Trecutul unei capitale Cei dintâi colonizatori ai Iberiei, cunoscuţi în istorie, au fost fenicienii şi grecii. Aceştia au acostat pe plajele Cataloniei (sau Catalunyei) şi au stabilit relaţii comerciale cu băştinaşii, un popor de origine celtiberică. Consolidarea şi extinderea imperiului cartaginez peste Iberia a adus după sine şi înfiinţarea, în jurul anului 300 î. Hr., a unei aşezări-port cu numele de Barcino. După ce Roma i-a învins pe mândrii cartaginezi, în urma Războaielor Punice, primii latini au pătruns în Barcino, apoi şi în Catalonia. A început astfel o lungă stăpânire ce s-a întins pe durata a şase secole. Limba, cultura şi legile introduse de noii stăpâni au prins rădăcini solide. În anul 410, vizigoţii germanici înfrâng Roma, pătrund şi cuceresc Hispania şi, o dată cu ea, Barcino, redenumită Barcinonia. Aceasta devine, pentru doar 20 de ani, capitala regatului vizigot, până când regele se va muta la Toledo. Timp de 300 de ani, vizigoţii, deveniţi creştini, vor domni liniştiţi. Invazia maurilor, arabi veniţi din pustiurile nord-africane, sileşte o parte din cavalerii catalani să se refugieze spre Pirinei, apoi în sudul regatului franc. Carol cel Mare (Charlemagne), nemulţumit de prezenţa acestor bravi dar indisciplinţi catalani, îi alungă peste munţi, apoi în Catalonia. O dată cu acest eveniment, împăratul francez impune şi un nobil drept căpetenie peste catalani- contelr Guifre el Pilos, care devine fondatorul dinastiei de Barcelona. Astfel, în vreme ce restul Spaniei rămâne maură, Catalonia se menţine o provincie creştină, păstrându-şi legăturile cu Europa. De atunci datează şi steagul Cataloniei: patru dungi orizontale, roşii, pe un fundal auriu (patru degete însângerate pe un scut de aur). Anul 988 marchează refuzul regelui franc Ludovic al V-lea de a-i ajuta pe catalani în lupta cu maurii. Atunci, contele de Barcelona, declară independenţa provinciei faţă de Francia, moment ce reprezintă naşterea Cataloniei ca stat. Printr-un lung şir de războaie şi alianţe maritale, Mallorca, Ibiza, Tarragona sunt luate de la mauri, iar mai târziu Provenţa şi apoi Aragon devin ţintele pretenţiilor catalane. Dinastia de Barcelona va ajunge, la un moment dat, prin regele Alfonso al II-lea, să stăpânească un vast teritoriu pe coasta Mediteranei, din Aragon până la Nisa. Următorul rege însă va pierde o mare parte din aceste pământuri. Totuşi Catalonia şi Aragonul se vor consolida ca stat prin înfiinţarea parlamentului (El Generalitat), şi cfa putere maritimă. După descoperirea de către Cristofor Columb a drumului spre Indiile Occidentale, centrul comercial se mută la Sevilla, în Andaluzia. Barcelona cade în desuetudine şi nu renaşte decât în primii ani de după Războiul Civil. 2.Barcelona lui Gaudi Primul lucru pe care trebuie să-l vezi când ajungi în capitala Cataloniei este Barcelona lui Gaudi şi mai apoi Barcelona medievală, a conţilor şi principilor. Poate vă întrebaţi cine este Antonio Gaudi. Antonio Gaudi este un arhitect inspirat de ideea comuniunii dintre arhitectură şi natură, dintre vegetal şi mineral. Dintre lucrările sale putem enumera catedrala cea nouă, fantastica Sagrada Familia şi nişte clădiri halucinante: Casa Milla, Casa Batllo şi Palatul Guell. Ce este atât de original ? Lipsa unghiurilor, a colţurilor, a liniilor drepte. Lipsa a tot ceea ce ştiam despre simţ artistic „normal”. La acest artist al pietrei toate casele, coloanele, balcoanele, aco[erişurile, interioarele trebuie să arate precum o junglă, precum nişte peşteri sau fiinţe vii. Casa Milla Tot ceea ce a creat Gaudi apare drept o colecţie de fosile, de plante exotice, un stil mutant viu-neviu. Este greu de imaginat fără a vedea, dar închipuiţi-vă un balcon în formă de ochi, o turlă de biserică înconjurată complet de liane şi frunze, un acoperiş plan împânzit cu turnuleţe spiralate, asemănătoare cochiliilor de melci, totul fiind extrem de viu colorat, cu mozaicuri albastre, roşii, verzi şi galbene. Este o adevărată euforie de forme şi nuanţe. Capodopera sau vârful de creaţie al acestui artist este Sagrada Familia. Catedrala cea nouă, mândria Barcelonei, este în construcţie, deşi iniţiatorul ei, genialul Gaudi, nu mai este printre noi. Incredibilă a fost iniţiativa Bisericii de a-l sanctifica, dar privind la Sagrada Familia, mirarea se risipeşte. Volume Intregi nu ar putea descrie o asemenea miraculoasă catedrală. La prima vedere, ar părea desenată de un copil pe fundalul unui cer senin, ar părea o biserică deformată, de vis, ar părea ireală prin înseşi formele şi dimensiunile ei. Sagrada Familia 3.Barri Gotic Barcelona gotică sau Barri Gotic (Cartierul Gotic) este un labirint întunecos de străduţe, atât de înguste încât, dacă întinzi braţele, poţi atinge zidurile. Clădirile, înalte de 3-4 etaje, fac imposibilă pătrunderea soarelui într-un astfel de loc. Între unele clădiri există pasaje aeriene, ca nişte coridoare suspendate. Alte locuri care merită vizitate sunt: Piaţa Primăriei (Placa del Ayuntamiento), cu Palau de la Generalitat (Parlamentul) şi Ayuntamiento (Primăria), edificii ce adăpostesc de sute de ani, fără întrerupere, administraţia locală. Primul centru civic a fost descoperit de arheologi sub această piaţă. Tot în acest perimetru se află şi Catedrala, monument gotic de o frumuseţe rară. Sobrietatea clericală se îmbină armonios cu exotismul spaniol: încântătoare patios (curţi interioare) oferă linişte, lumină, apă şi desfătare credincioşilor şi slujitorilor bisericii. 4.La Rambla La fel cum pădurile Amazonului sunt plămânii Terrei, tot aşa este şi La Rambla pentru Barcelona. La Rambla, în traducere „albia unui râu”, se găseşte In fiecare oraş din estul şi sudul Spaniei. În Barcelona, La Rambla este locul de promenadă, de întâlnire, relaxare, aflare a veştilor, locul de bârfe şi de lectură a ziarelor, de manifestări artistice individuale. La Rambla este o alee largă, mărginită de ulmi frunzoşi, înalţi şi bătrâni. Acolo trilurile canarilor din coliviile vânzătorilor de animale se amestecă cu zgomotul nesfârşitelor şiruri de maşini, de o parte şi de alta a Ramblei. La capăt, La Rambla se deschide pentru a face loc pieţei Mirador de Colon. Cristofor Columb, cu braţul întins simbolic spre America de dincolo de ocean, stă pe un soclu de 30-40 m, în mijlocul unui spaţiu larg, cu ieşire la mare. În Mirador (oglinda) de Colon se găsesc clădirile Vămii, ale Guvernului şi Ministerului Marinei. De aici încep alte bulevarde, de-a lungul falezei mediteraneene, unul dintre ele ducând spre Satul Olimpic, iar celălalt spre Montjuich, muntele ce străjuieşte metropola. Capitolul III-Valencia O veche citadelă creştină, presărată cu încântătoare biserici, cu zeci de turnuri şi un impresionant zid de apărare medieval, dar şi un mare oraş cu temperament mediteranean, brăzdat de bulevarde largi (Grandes Vias), agrementate cu palmieri şi cu ficuşi, aceasta este Valencia „la clara” (cea luminoasă), Valencia lui Rodrigo Diaz del Vivar (El Cid sau El Campeador), Valencia portocalelor… Pe drumul spre Valencia, străbătut de-a lungul coastei (Costa de Ahazar sau Coasta Florii de Portocal), pe mii şi mii de hectare se întind livezi de portocali, ce s-au succedat celor de măslini din sudul Franţei şi din însorita Catalonie. Costa de Ahazar, fâşia însorită de plajă din preajma Valenciei, a devenit una dintre cele mai căutate centre de turism estival din Spania. Staţiunile balneare ca Benicassim, Peniscola, Benicarlo şi Vinaros, la nord, sau El Saler, Cullera Si Oliva, la sud, s-au dezvoltat ca o reţea continuă de imobile, străduţe şi hoteluri, ce formează un insolit peisaj urban între plajă şi oranjerii. 1.Monumente UNESCO Dacă în Barcelona primul lucru pe care faci este un tur al operelor lui Gaudi, în Valencia trebuie să începi cu un tur al turnurilor valenciene. Valencia este un oraş al turnurilor, două dintre cele cu scop religios fiind cu adevărat remarcabile: El Miguelete (un turn octogonal ce serveşte drept clopotniţă catedralei) şi Santa Catalina, o biserică în stil baroc, ca multe altele din Spania, dar cu o clopotniţă încărcată de ornamentăţi exterioare. Într-una dintre pieţele Valenciei, Placa de la Virgen des Desamparadores (Piaţa Fecioarei celor Abandonaţi), o fastuoasă fântână arteziană bordată de nimfe şi fauni, în mijlocul unei pipeţe largi şi primitoare, oferă un peisaj incredibil, colosal prin armonia şi liniştea sa, prin eleganţa oamenilor şi atmosfera patriarhală. Ar mai trebui vizitate şi impunătoarele turnuri de apărare, Torres de Serrano şi Torres de Quart, podurile Trinidad şi Puente Real. Curios la aceste poduri este faptul că fiecare este vegheat de sfinţi sculptaţi, părinţi spirituali ai acestor monumente, la picioarele cărora oamenii aşezau flori şi lumânări. În Piaţa Primăriei şi în Piaţa Centrală se găsesc nu mai puţin de trei monumente UNESCO: grandioasa Bursă de Mărfuri (La Lonja)- un adevărat castel, Hala Alimentară acoperită (mostră a arhitecturii moderniste) şi Biserica Santos Juanes, cu o faţadă migălos lucrată cu stucaturi. Construcţia unei clădiri pentru bursă, la fel ca în Barcelona, a fost începută la cererea neguţătorilor, iar măreţia ei este expresia prosperităţii oraşului acelor vremuri. 2.Câmpiile de portocali Fondată de greci în anul 138 î. Hr., Valencia trece prin mâinile cartaginezilor, ale romanilor, vizigoţilor şi arabilor. În 1094, Valencia maură este temporar cucerită de legendarul Cid. Eroul, devenit duce de Valencia, va muri în 1099. Trei ani mai târziu, râvnitul oraş este recucerit de mauri. Mai mult de un secol le va lua spaniolilor pentru a stăpâni definitiv bogata citadelă. Valencia devine înfloritoarea capitală a regatului de Aragon 9ce cuprindea provinciile Aragonului, Cataloniei şi Valenciei). Descoperirea Americii şi strămutarea polului comercial spre porturile dinspre ocean (în principal Sevilla, a fost puternic resimţită de negustorii regatului aragonez, Barcelona şi Valencia intrând într-un declin prelungit. Dezvoltarea industrială va readuce însă oraşul pe linia de plutire. Categoric, spectaculoasa emancipare economică a Valenciei se datorează în bună măsură fertilei câmpii („huerta”) a râului Turia, în care este aşezată oraşul. Datorită unui sistem de irigaţii bine studiat, stabilit de romani şi perfecţionat de arabi, pe zeci de mii de hectare au fost cultivaţi portocali, lămâi sau mandarini. Valencia este unul dintre principalii exportatori de citrice din Europa. La sudul aglomeraţiei urbane, o vastă lagună, Albufera, separată de Mediterana printr-un coridor litoral, este principalul loc de pescuit. Anghilele capturate aici compun un meniu titpic local – poella, un fel de ghiveci de orez, cu legume fierte şi fructe de mare. 쥁