Referat India
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat India si de asemenea puteti face
Download Referat IndiaCiteste fragmente din Referat India
Am sa incep aceasta scriere printr-un cuvant celebru si poate cel mai
rostit de catre cei care se constituie in cea de a doua natiune a lumii
ca populatie (1.200.000.000 de oameni), si care alcatuiesc prin paleta
bine nuantata de religii, natii, obiceiuri si dialecte, cea mai larga
democratie federativa, nerecunoscuta dar mediatizata a Asiei de sud
-est:
NAMASTE!!!
Acest cuvant, salutul valabil pentru orice moment al zilei, se insoteste
de impreunarea mainilor inspre inainte, lipind opozit palmele, cu
varfurile degetelor orientate in sus, in principiu, la nivelul gatului.
O usoara inclinare a corpului spre inainte si o privire in ochii celui
pe care il saluti, intregesc acest, sa spunem, ritual al unui salut vehi
de mii de ani, care isi regaseste o puternica forta spirituala si
deschide calea unei forme sociale de respect, pe cat de interesanta, pe
atat de placuta!!!
Eu, Cosmin, am ajuns in India, pe data de 10 prilie, la aeroportul din
Delhi, unde m-a asteptat Jagpreet, reprezentantul agentiei de turism
care s-a ocupat de planificarea si organizarea intregului program pe
durata vizitei noastre. M-a condus la hotelul Taj Palace, o bijuterie de
5 stele DE LUXE, considerat ca fiind al doilea hotel de lux al capitalei
Indiei, loc in care am locuit pe perioada sederii noastre, a mea si a
Roxanei, in Delhi. Am costatat cu aceasta ocazie, ca reprezentantii
Turismului din aceasta tara isi cunosc meseria, o fac cu
responsabilitate si la un nivel de executie destul de ridicat, cel putin
la un standard mai ridicat decat al tarii noastre, in ultimii 10 ani!
Jagpreet mi-a prezentat detaliile in timp si in spatiu ale frumoasei
aventuri care ne astepta. Pe drumul de la Aeroportul Mahatma Gandhi spre
hotel, am facut cunostinta cu traficul de pe soselele Indiei, aglomerat
si incalcit, accentuat pentru mine si de faptul ca ei circula pe partea
stanga a drumului, in sensul de mers, avand volanul pe dreapta! Mi-au
trebuit vreo cateva minute sa ma obisnuiesc cu toate aceste noutati.
Ajuns la hotel, m-am cazat si data fiind ora "matinala", mai exact,
05.30, m-am bucurat de un somn dulce si linistit, pana la amiaza. Odata
trezit, am admirat privelistea pe care mi-o oferea fereastra mare si
luminoasa a camerei cu numarul 210, o priveliste nu prea larga dar
interesanta, cu cateva case, 2 blocuri, parcul care limita fatada
hotelului si soarele puternic de primavara indiana! Apoi, ca orice
militar, am pornit in recunoastere prin oras, cu scopul determinat de a
face si ceva cumparaturi. Am descoperit astfel Connaught Place, un
conglomerat circular de magazine mici, in care gasesti de toate, de la
obiecte artizanale, pana la McDonald s si vanzatori ambulanti. Este
practic, cel mai mare centru comercial al orasului New Delhi, in care
gasesti de toate, dar parca prea mic, in comparatie cu dimensiunile
etnografice ale Indiei. Un sens giratoriu cu diametru de un kilometru,
in jurul caruia sunt blocuri de 5-6 etaje, cu strazi de acees in toate
directiile printre ele, defineste nu numai centrul comercial, dar si
sediile si birourile multor firme comerciale.
Pe drumul de la hotel la Connaught Place si retur, am realizat ca
traficul in India este mult mai complex decat crezusem eu in noaptea
sosirii. Am ajuns la concluzia ca singura comparatie sugestiva si
relevanta pentru complexitatea si haosul care "limiteaza" soselele
Indiei este aceea cu Miscarea Browniana. In primul rand, pe strazi
gasesti o intreaga gradina zoologica: caini, pisici, maimute, veverite,
dar si elefanti si nelipsita dar sfanta vaca, pe care indienii o
venereaza si nu isi permit sa o atinga nici macar cu un deget, astfel ca
prefera sa astepte pana vaca binevoieste sa treaca drumul sau o evita!
Dar nimeni, absolut nimeni, nu va impinge, claxona sau lovi o vaca
pentru ca sta in mijlocul drumului. Mai mult, cu mici exceptii, in unele
zone rurale restranse, locuite de musulmani, vaca nu traieste in
captivitate! Ea este libera sa se miste pe unde vrea, se hraneste prin
grija publica a cetatenilor, care ii pun de mancare mai peste tot!
Revenind la trafic, este evident faptul ca majoritatea covarsitoare a
turismelor sunt de clasa medie sau mica, datorita costului ridicat al
combustibilului, dar si datorita aglomeratiei incredibile de pe sosele.
Pe langa ele, atat in oras, cat si in afara orasului, mai sunt foarte
multe motociclete de clasa mica si de tip scutter, pe care, de cele mai
multe ori, poti vedea 3,4 sau chiar 5 oameni. In orase, sunt putine
autobuze, dar lipsa lor este inlocuita cu succes de foarte multe,
incredibil de multe vehicule pe trei roti, actionate cu motor sau
pedalier, purtand numele de RIKSHA. Camioanele, care au acces nelimitat
si in orase, au de cele mai multe ori, gabaritul depasit si prin
constructie, ofera vizibilitate foarte mica!! Daca la noi, claxonatul
este mai peste tot interzis, pe spatele fiecarui camion din India scrie,
cu litere mari si frumos colorate: USE HORN, PELASE!!! sau BLOWN HORN
!!!. Astfel, circulatia este insotita de un cor infernal de claxoane, de
toate tipurile si pe toate gamele posibile!! Oglinda retrovizoare este
un accesoriu pe cale de disparitie, total ineficient pentu vehiculele
mari si foarte usor de rupt pentru cele mici, datorita inghesuielii
teribile, la orice ora a zilei si in orice loc al orasului, asa ca el
este inlocuit, cu succes, pentru foarte multi dintre participantii la
trafic, de o mana intinsa pe geam, in sensul de inaintare dorit!!!
Cireasa pe tort o reprezinta pietonii, care nu au nici macar dreptul
elementar al prioritatii la trecerea de pietoni, dar care trec strada pe
unde apuca, transversal sau longitudinal, in functie de interes si fara
nici cea mai mica emotie ca ar putea fi loviti!!Ei, acum, sa ne
inchipuim ca toate aceste elemente de trafic, apar, in acelasi timp
intr-o intersectie!!! Nu exista nici cea mai mica lege a dreptului la
prioritate, asa ca primul venit sau cel mai curajos isi asigura dreptul
de a trece primul!!! Vin din toate directiile, din stanga sau din
dreapta, se intersecteaza, la distante de cativa centimetri, la o viteza
care nu este mai mare de 60 km/h dar nici mai mica de 30 km/h, in
acelasi timp! Trec unul pe langa altul, schimba benzile, in ultimul
moment, maimutele, vacile, elefantii, cainii si veveritele sunt si ele
prezente si foarte active asa ca, sansa de a scapa cu masina nesifonata,
intr-un interval de 30 de zile, este practic, nula!!! Semaforul este, de
regula, valabil pentru politisti, iar acestia, ca sa nu fie loviti, stau
pe niste postamente de beton, inalte de jumatate de metru, cu gard de
fier imprejur, pe care regasesti mesaje comerciale pentru PEPSI!!!! Daca
in oras, ar exista o limtare teoritica a vitezei la 50 km/h, in afara
orasului viteza nu este reglementata, nu exista radare, dar cu
siguranata, datorita camioanelor si atuturor vehiculelor din trafic, nu
poti reusi o viteza mai mare de 110 km/h si o viteza medie de 65-70
km/h, la orice ora din zi si din noapte, pe autostrada, strada sau
straduta!
Desi eram intr-un taxi mare si confortabil, nu am reusit sa vad sau sa
remarc vreun detaliu mai deosebit, deoarece atentia mi-a fost captata in
totalitate de acest proces complex, palpitant si obositor in acelasi
timp, pe care indienii il numesc foarte mandri si relaxati, "guided
trafic"!! De ce, si pe baza carui rationament, nu stiu si probabil ca nu
am sa inteleg niciodata!!!
Ajuns la hotel, obosit si putin apasat de experienta traita, am incercat
sa ma obisnuiesc cu utilitatile hotelului, printre care si o piscina
superba in forma de pentagon, situata in curtea interioara. Am inotat si
m-am relaxat in compania unei familii de mericani, plini de viata si de
umor. Cel mai interesant membru al familiei, a fost, de departe, un
pusti in varsta de 5 ani, sprinten si activ, care desi a intrat in
piscina inaintea mea, a fost scos, cu foarte multa greutate, dupa
eforturi sustinute ale tatalui si ale instructorului de inot, dupa mai
bine de 3 ore si jumatate de balaceala!! Daca ai fi scos un peste din
apa, nu se zvarcolea si nu suferea asa de mult!!!
Seara, dupa ce am trecut in revista, lista de programe TV a hotelului,
m-am reintalnit cu Jagpreet si am mers impreuna la aeroport pentu a o
intampina pe frumoasa mea fata, Roxana, pe care nu o mai vazusem de 4
luni si jumatate!!!! Imi este greu sa scriu aici emotiile pe care le-am
trait si cred ca acest aspect, al relatiei mele intime cu Roxana, pe tot
parcursul frumoasei sederi in India, va fi un capitol pe care il voi
pastra doar pentru noi doi.
Dupa o asteptare lunga, parca interminabila, in timpul careia, avionul
a aterizat cu 15 minute dupa programul de zbor, toata lumea din avion a
iesit, inclusiv echipajul si emotiile mele referitoare la faptul ca
Roxana se afla la primul zbor international complex si lung de 6000 de
km, incepeau sa se reverse, fata mea, obosita, afectata de conditiile
zborului, cu stomacul pus pe bigudiuri, dar fericita si multumita ca ne
revedem, ca si mine de altfel, a aparut pe culoarul de iesire din zona
libera, m-a strans in brate si mi-a adus aminte de o senzatie placuta pe
care nu a mai traisem de aproape 5 luni!!!
Ne-am intors impreuna la hotel si ne-am bucurat de o noapte frumoasa si
linistita. Singura problema, care s-a repetat mai in toate hotelurile
vizitate, a fost instalatia de aer conditionat, care era setata pe o
temperatura foarte coborata si a carui intrerupator nu mai era
functionabil de multa vreme! Daca pe timpul zilei, cand temperatura
medie a lunii aprilie este de 40-43 de grade Celsius, aerul conditionat
este mai mult decat bine venit, pe timpul noptii, te obliga sa te
invelesti bine!!
Dimineata, 11.04.2002, dupa un mic dejun bun si sanatos, am pornit,
plini de emotie si curiozitate, intr-un tur de vizitare al catorva
dintre frumusetile capitalei indiene, tur ce va deschide practic, seria
zilelor de bucurie si desfatare cu minunile Indiei. Am avut la
dispozitie un turism mic si cochet, marca TATA-INDICA, de fabricatie
indiana, cu are conditionat, indispensabil de altfel, cu sofer cu tot
(eu sunt convins si acum ca am luat decizia corecta cand am decis sa nu
conduc pe strazile lor), dar si un ghid profesionist, care ne-a insotit
pe tot timpul zilei si care s-a achitat ireprosabil de sarciniile
specifice meseriei lui. Foarte politicos, bun cunoscator al limbii
engleze, cu rabdare si mult tact, flexibil si foarte activ, ghidul ne-a
asigurat un suport informativ si orientativ esential pentru intelegerea
obiectivelor vizitate!!
Delhi, capitala Indiei, are o istorie fascinanta si un prezent activ si
stimulativ. Resedinta a mai multor puteri consecutive:dinastia
Rajputanilor, invadatorii musulmani din nord, dinastiile afgane,
mongolii, intr-un sir continuu la nivel imperial, terminat in 1947,
adoata cu eliberarea Indiei de sub dominatia coloniala a Regatului
Britanic. Datorita dominatiei britanice, linia dezvoltarii moderne a
societatii indiene, infrastructura, conversia economica si termenii
dialogului social, poarta pregnant si definitiv amprenta elevatei si
rafinatei natiuni europene.
Old Delhi, partea veche a orasului, construita de Shah Jahan, in
secolul 17, se prezinta astazi ca un etalon al arhitecturii
Indo-islamice, imbinand in mod impresionant si atractiv, detaliile si
bogatia motivelor religioase hindus cu maretia si impozanta
constructiilor musulmane.
New Delhi, partea moderna a orasului, a fost construita, la inceputul
secolului 20, de sir Edwin Lutyens si sir Herbert Baker, doi arhiecti
celebri, urmnand sa devina in 1931 noua capitala a Indiei moderne si
reprezinta o imbinare interesanta si atractiva a stilurilor vestice si
orientale, aplicate vechilor structuri arhitecturale deja existente in
India. Casa Parlamentului si sediul Secretariatului Central, doua
cladiri alaturate Resedintei prezidentiale, demonstreaza imbinarea
acestor structuri si forme arhitecturale, devenind prin ceea ce sunt si
ceea ce reprezinta in societatea indiana, etalonul reprezentativ al
celei mai mari democratii asiatice, INIDIA.
Primul obiectiv vizitat a fost Templul hindus Laxami Naravan, cunoscut
si sub numele de Birla Mandir. Construit in epoca moderna a orasului, in
New Delhi, acesta este cel mai mare, cel mai frumos si cel mai vizitat
templu hindus din India (80% din populatia Indiei sunt credinciosi
hindus). Elementele de structura arhitecturale specifice culturii hindus
sunt foarte elegant puse in evidenta de marmura alba, caramida rosie, si
bijuterii din aur masiv cu pietrele pretioase (cate au mai ramas, dupa
ce au fost atinse de mana binefacatoare a englezilor, inainte de a
parasi India)!!! Statuile principalilor zei (dintr-un numar de cateva
mii), sunt repartizate pe suprafata templului, intr-o ordine logica si
axiologica foarte bine definita. Principiul de baza al divinitatii
presupune repartitia responsabilitatii si portabilitatii existentiale in
trei fundamente distincte si complementare: CREATIE, MENTINERE
(ECHILIBRU) si DISTRUGERE. Mai departe, toata religia hindusa isi
dezvolta dogmatica in acest sens, repartizand diferitilor zei,
responsabilitati si sfere de influenta!! Templul este inconjurat de o
gradina frumoasa, bogata in motive arhitecturale reprezentand fauna si
flora Indiei. Simbolistica si scrierea Hindu se regasesc si insotesc cu
explicatii fiecare statueta, gravura sau pictura din templu. Printre
ele, apare si SVASTIKA, simbol al prosperitatii, care l-a impresionat pe
Hitler in alegerea simbolului nazist. Aici, ca si in toate celelalte
obiectivele religioase vizitate in India, a trebuit sa ne descaltam la
intrare.
Al doilea loc vizitat a fost GURDWARA- AKAL THAKAT SAHIB, cunoscut si
sub numele de Templul de Aur. Construit in locul numit AMRITSAR, acest
templu reprezinta nucleul unei religii care se numeste SIKHISM si care
este practicata de aproape 2 % din populatia Indiei. Avand la baza
credinta intr-un Dumnezeu si 10 GURU, Biblia Sikh, aceasta religie a
fost fondata de GURU Nanak, la inceputul secolului 16 si a fost preluata
de alti 9 GURU care au perfectionat perceptele ei, intr-o forma stricta
si fundamnetalista care se regaseste si astazi in practica calugarilor
Sikh din Templul de Aur. Marea majoritate a practicantilor sikh sunt
barbati inalti, bine legati, si provin din a doua casta, grupul
luptatorilor, iar asta provine din faptul ca, fondatorul acestei
religii, un luptator cunoscut, apare in desenele si gravurile vremii, cu
sabie si armura, in consecinta, toate perceptele religioase contin
elemente traditionale militare si implica lupta ca forma de revendicare
sau manifestare divina. De aici provin si tehnicile recunoscute de lupta
cu sabia ale calugarilor Sikh. Credinciosii Sikh se disting printr-un
turban de diferite culori (in functie de rangul si pozitia ocupata) si
prin faptul ca nu isi tund parul si barba niciodata. Templul, este
construit in cea mai mare parte din marmura alba, intr-o cladire
frumoasa, inalta, cu mai multe incaperi, intre care se distinge sala
principala, o camera cu coloane inalte, si un altar situat central,
bogat ornamentat cu pietre pretioase si bijuterii din aur masiv, in
mijlocul carora se gaseste Biblia Sikh. Orice persoana, indiferent de
religie, casta, nationalitate sau sex, are acces in templu, binenteles
fara incaltari si avand capul acoperit. Odata intrat in templu, trebuie
sa te inclini in fata altarului cu Biblia Sikh si appoi, poti sa te
asezi undeva, de unde poti viziona ritualul religios, prin care orice
practicant Sikh, barbat sau femeie, poate conduce rugaciunea sau
serviciul religios in sine, compus din cantece, cu acompaniament
orchestral specific, urmate de citirea Bibliei, a unor poezii, sau
compozitii literare care evoca istoria Sikh. In final, are loc ARDAS,
rugaciunea suprema, prin care se cere binecuvantarea lui Dumnezeu, pace,
prosperitate si protejarea intregii umanitati.
Pe strazi intortocheate, pline de toate si de toti, am ajuns , dupa ce
am trecut printr-o piata (o insiruire de tarabe, pline cu ce vrei si ce
nu vrei, dar mizere si sumar construite, asezate pe ceea ce ar fi
trebuit sa se numeasca trotuar), la cea mai mare moschee din India, Jama
Masjid, in care se aduna pana la 25.000 de musulmani simultan!! Este,
intradevar, impunatoare!! Desculti fiind, sub un soare arzator de 42 de
grade, am avut parte de un exercitiu autoeducativ pentru a ne obisnui
talpile (evident goale) cu fierbinteala si nisipul de pe jos!!! Din
curtea interioara, intr-un peisaj bogat si impunator se poate vedea Red
Fort, pe care l-am vizitat imediat dupa aceea! Inca de la aceasta
moschee, am inceput sa ne dam seama ca marea majoritate a acestor
bijuterii arhitecturale, construite de mongoli, sunt revendicate,
patrimonial si spiritual, de alte natii musulmane, care locuiesc pe
teritoriul Inidiei! Pe masura ce timpul a trecut, aceasta parere a
devenit o certitudine!!!!
Red Fort, construit pe timpul conducerii imparatului Shah Jahan, ne-a
primit tacut dar evident autoritar, cu zidurile sale inalte, perforate
de randuri succesvie de creneluri stramte si orientate in jos, cu un
canal inconjurator, acum secat din cauza secetei din ultimii ani, dar
plin in anii de glorie ai dominatiei mongole, cu apa, in care, flamanzi,
asteptau crocodili imensi sa se hraneasca cu corpurile neinspiratilor
care ar fi indraznit sa atace cetatea! Am intrat pe una din porti si
ne-am plimbat doar pe o parte din aleile fortului (65% din fort, ca si
in multe alte forturi din India, sunt inca folosite de Armata, iar
accesul este interzis), alei pe care am resimtit parte din forfota
vremurilor in care imparatul statea pe masa din marmura alba (Rang
Mahal), pe atunci decorata cu pietre pretioase, mult aur si argint
(luate de englezi inainte de a parasi India), in mijlocul unor coloane
superb decorate, langa care statea cate un ministru, supus si umil,
numai ochi si urechi, gata sa indeplineasca ordinul celui care era si
Imparat si Lege!!! Constructii arhitecturale deosebite, cu rol practic
deosebit, de la conducte de apa folosind principiul vaselor comuniciante
si pana la instalatii de aer conditionat cu pereti dublii, sunt
distribuite in mod practic dar si armonios, imbracand astfel, niste
gradini interioare superbe, ingrijite si acum, ca si atunci, cu multa
grija!!! Daca la intrare si in tunelul care leaga poarta cu interiorul
fortului, comertul cu obiecte artizanale aproape te sufoca, in interior
este ordine si disciplina, liniste si curatenie, ca nu cumva, imparatul,
parca si acum prezent si autoritar, sa se trezeasca si sa isi arate
mania printr-un ordin naprasnic, care I-ar fi trimis pe toti la o moarte
cumplita sub picioarele mari si deloc usoare ale elfantilor!!! De dupa
niste ziduri false, ca niste plase cu ochi mici si multi, ne privesc
curioase, fantomele multelor sotii ale Imparatului, care au trait dupa
reguli scrise si nescrise clare si ferme, vieti pline de aur si
bijuterii, dar si sub povara de a avea o viata stricta, severa si
inchisa, impartind sotul cu alte multe zeci de femei si bucurandu-se de
atentia sotului lor, foarte rar si nu total !!
De aici, impresionati si coplesiti de impunatorul Fort Rosu, numit asa
datorita caramizilor din piatra rosie din care este construit, piatra
adusa din Rahajastan, dar si de caldura cu care noi nu eram inca
obisnuiti, ne-am deplasat in masina racoroasa, dotata cu aer
conditionat, spre urmatorul obiectiv, Memorialul Mahatma Gandhi, un loc
despre care ghidul ne-a vorbit numai la superlativ, plin de emotie in
suflet, ca un adevarat urmas al celui care a fost parintele spiritual al
Indiei moderne, fauritorul unei puteri cladita pe saracie si unitate,
oratorul desavarsit, filosoful futurist, creatorul unui sistem dur si
coercitiv, bazat pe intelegere reciproca, bunatate, non-violenta si
armonie!! Este greu de crezut, dar acesta este rezultatul stradaniilor
lui, un echlibru fragil, dar strict necesar pentru ca al doilea stat
etnografic din lume, care administreaza peste 1,2 miliarde de oameni, de
diferite relligii sa poata functiona in parametri obiectivi.
Am vazut, din mersul masinii, Poarta Indiei, resedinta Presedintiei si
Parlamentul, toate insiruite de-alungul unui bulevard impunator,
incadrat la capete de resedinta Presedintiei, iar la celalalt de Poarta
Indiei. In casele construite pe acest bulevard, de un fast si un lux, nu
tocmai de invidiat, pe langa care vilele din Primaverii sunt adevarate
palate, locuiesc toti deputatii si senatorii Indiei!!!!! Aceasta
modestie si distinctie in a arata destinatia particulara a investitiilor
din banul public este demna de remarcat! Poarta Indiei este un memorial
construit in cinstea tuturor eroilor care si-au sacrificat viata luptand
pentru independenta sau pentru cauza Indiei. Asemanatoare cu Arcul de
Triumf, poarta este construita din blocuri masive de marmura alba si
este impodobita cu modele traditionale indiene.
Am ajuns, in sfarsit, la Raj Ghat, un memorial superb si impunator,
situat in mijlocul unui parc national si in care, intre ziduri nu
inalte, dar autoritare, inconjurat de niste pomi cu coroana bogata,
plini de veverite care se plimba nestingherite, cu alei si o iarba moale
sub care talpa goala se bucura de o mangaiere tandra de nedescris, se
gaseste mormantul Parintelui Indiei. Un patrat cu latura de 4 metri, din
marmura neagra, permanent impodobit cu flori aduse de cei care vin sa
isi arate respectul fata de mentorul lor (si nu sunt deloc putini!!!!),
in mijlocul caruia se inalta un suport inchis in sticla, adapostind
flacara vesnica, menita sa reaminteasca tuturor care viziteaza mormantul
ca, Mahatma Gandhi, prin caldura si bunatatea sufletului sau va trai
etern!!! In totala contradictie cu agitatia strazii si a locurilor
vizitate pana atunci, linistea si relaxarea emotionala ce dominau acest
loc, ne-au facut pe amandoi sa traim o puternica stare de pace
interioara, de liniste sufleteasca, de adevarata comuniune cu tot
echilbrul ce ne inconjura!!!
Dupa atatea minunatii, poate prea multe pentru o singura zi, ghidul,
plin de respect dar si intelegand faptul ca incepem sa obosim, ne-a
propus sa servim masa la un restaurant din zona, dupa care sa vizitam
Cottage Industries si apoi, sa ne retragem la hotel. Am acceptat
bucurosi si ne-am trezit in fata unui loc care aducea cu o mica piata,
nu prea curat, prin care misunau de toate! Intre ele, aproape de
intrarea in restaurant, era si un mos care facea un ban, cantand
dintr-un fluier, cu celebrul cos de nuiele din care se iveau capetele a
trei cobre negre!!! Pentru ca asteptam de mult acest moment, am profitat
de ocazie si, in schimbul unei sume de 100 rupii, am facut niste poze,
alaturi de el! Interesant este faptul ca pozele mi le-a facut Roxana,
draga de ea, care are o repulsie totala fata de taratoare!! A inteles
cat de mult imi place mie acest moment incat si-a trecut limita
repulsiei si, zambind, mi-a facut pozele respective!!! Nu am sa uit
niicodata ca, in momentul in care I-am intins banii, mosul nu a mai fost
atent la cobre, una din ele, s-a repezit si a muscat, cu o viteza
fantastica, fluierul stapanului ei!!! Stiind cat de puternic este
veninul unei astfel de reptile, m-am cutremurat gandindu-ma cat de
riscant este un astfel de joc!!! Bine ca nu s-a intamplat nimic rau!!!
Am servit pranzul in restaurantul care, pe interior arata mult mai bine
si sustinuti si de prezenta si recomandarea ghidului, ne-am bucurat de o
mancare buna si indestulatoare, chiar daca "putin" picanta!! Am
constatat, cu aceasta ocazie, ca, in India, ragaitul si vorbitul cu gura
plina, precum si mancatul cu gura cascata nu sunt oprite de Codul
Bunelor Maniere!!! Dupa cateva "demonstartii de forta" ale ghidului
ne-am convins, ne-am obisnuit si ne-am impacat cu ideea!
Ultimul reper in programul de vizita al zilei a fost Cottage Industries,
un fel de Galerie de arta, in care, diversi vanzatori, priceputi in
prezentarea marfii dar si in negocierea preturilor ne-au imbiat,
incercand sa ne convinga ca suntem cei mai distinsi cumparatori pe care
i-au avut, dar si ca sunt posesorii celor mai bune produse, la cele mai
bune preturi!! De la produse textile pana la bijuterii, aveau de
toate!!! Punctul forte al galeriei la prezentat, insa, un raion in care
se vindeau carpete din Kashmir. Tehnica si stilul profesionist in care
omul de la acel raion ( aspecte pe care nu am sa le descriu din motive
personale) si-a prezentat marfa, ne-au impresionat mult de tot!! Am
vazut peste 50 de carpete de diferite forme, culori si modele , a caror
calitate si rezistenta a fost emonstrata prin teste extreme (cu
foarfeca, foc si cutit)!! Desi nu am cumparat nimic, am fost foarte
placut impresionati de ce am cumparat acolo si am promis ( desi nu ne-am
tinut de cuvant) ca vom reveni acolo!! Cine stie, poate in viitor, vom
avea ocazia sa ne intoarcem!!
De aici, ne-am intors la hotel, dupa ce ne-am luat ramas bun de la ghid,
foarte multumiti de serviciile lui si de locurile superbe pe care le-am
vazut! Am avut parte, apoi, de o dupa-amiaza reconfortanta, cu baie la
piscina si o cina buna la restaurantul hotelului, in compania placuta a
muzicantului, deja prieten cu noi!
Noaptea, cu odihna de rigoare, a fost foarte bine venita! Efortul depus
si caldura din timpul zilei si-au spus cuvantul, asa ca, in ciuda
frigului datorat aerului conditionat, am dormit foare bine!
A doua zi, ne-am trezit ceva mai tarziu si am pornit din nou, sa
descoperim frumusetile orasului. De aceasta data, fara ghid! Doar noi,
cu soferul, vorbitor de limba engleza si foarte bun cunoscator a celor
din jur! Dupa ce am vizitat-o pe Reema Prijna, cumnata colegului indian
care mi-a inlesnit aceasta frumoasa aventura, ne-am indreptat spre un
alt loc minunat al capitalei indiene, un loc despre care am aflat de la
verisoara mea Adina, acum multi ani in urma si la care am vistat multa
vreme, sperand sa il vad!
In mijlocul unui parc imens, cu iarba tunsa scurt si cativa pomi
orientali raspanditi, la distanta mare unii de altii, tocmai pentru a
scoate in evidenta maretia "inimii" care pulseaza energie si
spiritualitate acestui spatiu feeric, se inalta spre cer o floare
uriasa, un lotus impresionant prin dimensiunile sale dar si prin
acuratetea reproducerii formelor. Acesta este Templul Bahai, unic si
supeb, construit intr-o armonie care se apropie foarte mult de
perfectiune, din beton, marmura si sticla! Exteriorul este compus din
trei randuri concentrice de cate 7 petale, 2 randuri orientate in sus si
al treilea, cel de la baza, orientat in jos, fiecare petala a acestuia
din urma acoperind cate un perete vertical de sticla ce permite accesul
luminii si al oamenilor prin intermediul unor usi bine pazite de catre
cei care administreaza templul. In jurul templului sunt patru fantani
arteziene cu apa rece, care asigura aerisirea dar si oxigenarea
templului prin intermediul unei instalatii special conceputa in acest
sens. In interiorul imens dar simplist, se regasesc formele interioare
ale petalelor, multe randuri de scaune orientate catre un fel de altar,
de fapt, o scena, de unde, credinciosii cultului , se roaga si inalta
imnuri religioase. Cupola, simpla la randul ei dar foarte succesiv
sculptata, da senzatia celui ce o priveste, ca in clipa urmatoare il va
sorbi si il va pierde in infinitul inaltului ei. Cantecele religioase,
marcate de putine variatiuni tonale, cu tonuri prelungi, in ritmuri
foarte lente, devin extraordinare datorita vibratiilor pe care peretii
templului, prin armonia lor energetica , le produc! Sunetul, astfel
amplificat, il patrunde pe auditor si il incarca atat sentimental dar si
energetic, cu o forta pe care doar initiatii o pot intelege si controla!
Niciunul dintre calugari nu va vorbi vreodata despre aceste taine, vor
prefera sa prezinte simplist scopul pacifist al religiei BAHAI, o
religie moderna, cu un templu construit la inceputul anilor 80. In
spatele acestei taceri se ascunde o forta uriasa care mentine echilibrul
intre energiile pozitive si cele negative, intr-un stadiu pe cat de
instabil, pe atat de strict necesar. Trairile pe care le-am avut acolo,
nu le pot exprima si nu vreu sa le impartasesc. Nu pot sa nu mentionez
insa, o intampalre hazlie! Indreptandu-ne spre iesire, la un moment dat,
un tanar, cu un aparat de fotografiat in mana, m-a rugat sa ii fac o
poza. Foarte amabil si bucuros ca pot sa il ajut, am luat aparatul si
m-am pregatit sa ii fac poza, urmarind sa prind in cadru, atat pe el cat
si templul care se vedea undeva, in spatele lui!!!! Ei, cand ma chinuiam
eu mai tare sa gasesc pozitia cea mai buna si sa evit soarele care batea
din fata, am constatat surprins ca scopul pozei lui nu era nicidecum
templul, ci Roxana pe care a luat-o de brat foarte fericit, asteptand
zambind sa le fac poza!!! Am izbucnit si eu si Roxana in ras,
neasteptandu-ne la o asemenea reactie!!! Roxana este fata cea mai
frumoasa a sufletului meu si in fata majoritatii covarsitoare a
indiencelor, fara a exagera nici o clipa, era super frumoasa!! Aceasi
opinie au avut-o mai toti indienii, care nu se sfiau sa intoarca capul
si sa se uite imresionati dupa ea!! AM facut poaza ceruta si am plecat
repede de acolo, pentru ca deja incepusera sa se adune oamenii in jur,
avand aceeasi intentie!!! Ulterior, glumind cu Roxana, am ajuns la
concluzia ca am fi putut face bani frumosi pe aceste poze!!! Aceasta
experienta interesanta s-a repetat de mai multe ori pe parcursul
zilelor petrecute in India, cateodata chiar fara voia noastra si a
trebuit sa intervin ca unii sa nu faca poze cu Roxana, in ipostaze pe
care nu le-am fi dorit!!! Inclusiv in Taj Mahal au fost cativa, care au
uitat de monument, vazand-o pe Roxana!!
Am pornit, sub arsita unui soare de 46 de grade si adierea unui vant
fierbinte spre un alt loc frumos, Qutb Minar, nu inainte de a mai arunca
o privire de bun ramas, din mersul masinii, catre Templul Bahai, un loc
in care echilibrul se construieste si se mentine prin grija invizibila a
unor initiati, sacrificati acestui scop, inca inainte de a se naste!!!
Qutb Minar este un turn din piatra rosie, construit in mai multe etape,
prima din ele, in secolul IV, ca un omgiu al victoriilor primei dinastii
mongole care a ocupat India. CU o inaltime de peste 70 de metri, turnul
pare o ingemanare de coloane alternative, cu sectiune rotunda si
triunghiluara, ce se inalta spre cer, cu cinci balcoane circulare
succesive si cu mai multe inele pe care sunt gravate Versete din Coran.
In jurul lui, o moschee si un mic palat, se afla in stare avansata de
degradare, iar mormantul lui Iltutmish, unul dintre primii conducatori
ai dinastiilor mongole ce au condus India, proaspat renovat, se
adanceste intr-o liniste profunda, respectata de toti cei care viziteaza
acest loc. Dupa ce ne-am plimbat si ne-am bucurat de frumusetea turnuli,
ne-am lasat condusi de sofer, intr-o plimbare relaxanta spre
restaurantul ESSEX, unde am si servit masa de pranz!!!! O mancare buna,
binenteles, cu aceeasi doza de "putin" iute!!! Dupa masa, am mers in
Connaught Place, unde pret de 2 ore ne-am plimbat, am admirat ofertele
locului si ne-am pricopsit cu cateva obiecte de arta maruntele. De aici,
ne-am intors la hotel, unde ne-am lasat in voia relaxarii, bucurosi si
multumiti ca aceasta prima etapa a calatoriei noastre, vizitarea
capitalei Indiei a fost o reusita care ne-a imbogatit bagajul de
cunostinte cu multe si interesante date noi despre spatiul in care ne
aflam si care ne-a dat multa incredere in reusita viitoarelor etape!!!
Urmatoarea tinta avea sa fie Sariska, un parc national, in fapt, o
rezervatie naturala, aflata la 239 de km Sud-Vest de Delhi. Am adormit,
multumiti, rememorand locurile care le-am vazut si foarte curiosi sa
vedem ce avea sa urmeze!!!
Ziua de 13 aprilie a inceput frumos, sub ausipiciul unui soare care avea
sa reverse asupra noastra multa, poate mult prea multa caldura!! Avand
la dispozitie o masina noua, un Ford NIKON, cu un sofer nou, tanar si
priceput, cu care aveam sa ne intelegem foarte bine pe intregul traseu,
am pornit la drum, lasand in urma capitala, cu forfota ei!!! Am
descoperit ca, desi am parasit orasul, aglomeratia de pe autostrada, a
ramas aceeasi. Acum am inteles de ce organizatorul planificase un timp
de 4 ore si jumatate pentru un itinerar de 240 de km!! Pe drum, am
oprit, pret de o jumatate de ceas la un magazin de obiecte artizanale,
dupa care ne-am indreptat spre Sariska, o rezervatie celebra pentru
tigrii ei, pe care speram sa ii vedem si noi in timpul celor doua
expeditii de tip SAFARI pe care le aveam planificate.
Am ajuns, intradevar, dupa 4 ore si 20 de minute, asa cum prevazuse
Jagpreet. Am gasit un castel, de fapt resedinta zonala, folosita pana la
jumatatea secolului trecut de familia regala a Marii Britanii! Castelul,
situat in mijlocul gradinii, frumos si impunator prin dimensiunile sale
exterioare, dar si prin nobletea si aristrocatia elementelor interioare,
gazduia in fapt, receptia, restaurantul, un salon urias, imodobit, ca de
altfel mai toate incaperile, cu trofee de vanatoare, dar si camerele
celor care deservesc hotelul de lux (tinand cont de faptul ca ne aflam
in mijlocul naturii, departe de lumea dezlantuita, conditiile puteau fi
apreciate ca fiind de lux). In curtea interioara, la o disitanta de
150-200 de metri, alei inconjurate de pomi exotici si flori ingrijite
zilnic de gradinari priceputi, duc spre camerele oaspetilor, in care
odinioara au stat membrii ai familiei regale britnice!! Undeva, la
liziera padurii ce se vede, dincolo de valea de langa sectorul in care
se afla camera noastra, poti descoperi o multime de animale: cerbi,
caprioare, daca ai noroc, chiar si tigrii!!! Mult mai aproape, chiar pe
langa camere (daca nu esti prevazator sa lasi camera inchisa, chiar si
in interiorul ei), poti vedea maimute, mici si curioase, gata sa fure
orice lasi la indemana lor!!!! Intr-una din cele doua zile pe care
le-am petrecut acolo, stand la plaja pe sezlongurile din fata camerei,
era aproape sa ramanem, fara prosop, crema de plaja si alte lucruri ale
Roxanei!!! Noroc ca le-am observat la timp!! In pomii din jurul nostru,
o multime de veverite isi vedeau nestingherite de viata lor, insufletind
si mai mult atmosfera!! Singurii musafiri nepoftiti ai locului sunt
fluturii de noapte, multi si mari, dar si cateva insecte, printre ele si
un paianjen veninos, care a facut-o pe Roxana sa tipe de frica si apoi
sa nu doarma toata noaptea!! O alta bucurie a locului este o formatie de
dansatori indieni, un barbat si doua tinere, care putem spune ca faceau
mai degraba circ, invartindu-se si dansand cu niste boluri de diferite
dimensiuni, chiar si 6 la numar, puse unul peste altul. Clopoteii
atarnati la picioare, talpile goale cu care loveau ritmic marmura fina
si rece a terasei (unde serveam cina) si acompaniamentul unei formatii
cu instrumente specifice indiene, faceau din aceasta reprezentatie, un
spectacol impresionant!! In prima seara, ca si in dimineata zilei
urmatoare, ne-am bucurat de o plimbare de 3 ore in jungla, un SAFARI,
insotiti de un ghid priceput, la volanul unui Jeep descoperit, special
destinat noua, din care am putut admira frumusetile inconjuratoare, fara
a fi amenintati de pericolele din jur! Pe alei de asfalt, dar si pe
poteci inguste care escaladau dealurile inalte din imprejur, am
strabatut parcul, printre desiuri dese, oaze deschise, mlastini dar si
creste abrupte, care pareau ca inchid, ca zidurile unei cetati Parcul
national Sariska, cu toate bogatiile ei!!! O multime de caprioare si
cerbi, antilope, pauni, sacali, mistreti, maimute, diverse pasari
exotice, o cobra regala (in mijlocul drumului), toate traiau intr-o
comuniune armonica, o comunitate a carui biosistem este reglata natural
datorita instinctelor caracteristice dar si al legii naturale, care
selecteaza indivizii puternici de cei slabi!!! Regele acestui paradis
este tigrul, un animal puternic, venerat de indieni, admirat pentru
forta si eleganta sa!! In Sariska erau, in momentul in care am fost noi
acolo, 27 de exemplare, tigrii bengalezi, care aveau la dispozitie un
habitat propice perpetuarii speciei lor (pe cale de disparitie), drept
dovada, o tigroaica avea pui, dar preferau, datorita conditiei lor
naturale, sa stea mai mult ascunsi!!!! De aceea, poate si datorita
norocului care ne-a ocolit, dar cu siguranta si datorita caldurii foarte
mari, singurul tigru pe care l-am vazut, a fost cel impaiat din salonul
castelului!!! In rest, am vazut urme, am auzit ragetul, am vazut
animalele fugind speriate din calea lui, am vazut multe poze cu trofee,
dar in libertate nu am vazut niciunul!!! Oricum, stiind ca este acolo,
poate am trecut de multe ori la cativa metri de el fara sa il vedem,
avand satisfactia de a fi la el acasa, am fost multumiti si nu ne-a
intristat prea tare acest aspect!!!
In ziua urmatoare, 14 aprilie, la ora 06.00, am pornit in cel de-al
doilea SAFARI, care urma sa se incheie cu acelasi rezultat!! Am vazut de
toate, dar nu tigrii!!! In plus fata de ziua precedenta, am vazut o
hiena si am oprit la un templu din mijlocul junglei, in care traia o
familie de calugari (la indieni, familia reprezinta calugarii, de la cel
mai in varsta pana la cel mai mic). De fapt, in clipa in care am intrat
in templu, am fost binecuvantati (si insemnati pe frunte cu vopsea, dar
si pe brat cu o ata portocalie, care, asa cum se spune, aduce noroc), de
catre mezinul familiei, care conducea ritualul religios si care nu avea
mai mult de 9 ani, dar in fata caruia ingenunchiau toti!!! Inainte de a
iesi din parc, ne-am minunat vazand, ca si in seara anterioara, un sat,
pe culmea unui deal, da in mijlocul parcului, fara nici un gard
inconjurator sau o alta protectie!!! Ghidul ne-a spus ca tigrii nu-I
ataca pe oameni in sat, iar cand sunt pe drum, oamenii au la ei, cateva
bucati de carne, pe care le arunca tigrului si,. astfel, nu patesc
nimic!!! Ne-am intors, multumiti si bucurosi de ce-am vazut, la castel,
unde ne-am bucurat in liniste de restul zilei!! Seara am avut parte de
spectacolul oferit de dansatori, iar apoi de linistea si intimitatea
acestui loc superb!!!
Am parasit Sariska, in ziua urmatoare, multumiti, odihniti si curiosi sa
vedem orasul Jaipur, unde ne asteptau alte surprize si locuri de vazut!!
Dupa un drum de 2 ore, timp in care am putut vedea si partea simpla a
Indiei, cu sate de oameni saraci, desculti si murdari, care mergeau la
munca campului, pe o arsita de 45 de grade, cu femei imbracate in straie
de sarbatoare, pregatind si desavarsind ritualuri specifice religiei
lor. Case marunte si sumare, in fapt baraci cu doua sau trei incaperi
paralele avand intrari sparate (aratau exact ca boxele de garaj), fara
ferestre, conducte de apa, gaz sau energie electrica, dar nici
dependinte! Bucataria este pe tarlaua din fata "casei" iar toaleta este
in spate! Chiar si in Jaipur am vazut, in mijlocul orasului, pe un zid,
in dreptul unei statii de autobuz, trei randuri verticale de caramizi,
care marcau toalete publice! Nu exista nici un alt zid care sa mascheze
macar acest loc, de care nu se sfia si nu se rusina nimeni!! Cam in
toata India, la interval de 2-3 ore, se intrerupe curentul, datorita
retelei de transport a energiei electrice foarte slabe. Afectati de
aceste imagini, dar si impresionati de contrastul evident, am ajuns la
Jaipur, un oras cu populatie de peste 3 milioane de locuitori, intins
pe orizontala, nu si pe verticala, avand in mijloc, partea veche a
orasului, numita si Pink City, datorita culorii roz care imbraca aproape
toate cladirile, oras construit de Jai Singh al II-lea, intre anii 1727
si 1743, an in care a si murit!! Pink City, este o cetate in fond,
construita pe o suprafata de 7 ha, avand 7 laturi, 7 porti de acces,
fiecare din ele indreptandu-se spre un oras si purtand numele acestuia,
mai putin poarta Maharajahului. In mijlocul Orasului Roz, se gaseste
City Palace, o bijuterie arhitecturala, a caror detalii si corelatii cu
cifra 7 sunt atat de multe si de meticuloase, incat imi este greu sa le
reproduc!!! Este interesant de vazut o harta a orasului, daca nu orasul
in sine, pentru a intelege toate aceste subtilitati care duc spre o
geometrie aproape de perfectiune! In jurul zidurilor care marginesc
Orasul Roz, in epoca moderna, s-au construit multe case, care au facut
ca Jaipur sa devina pentru o perioada, capitala economica a Indiei.
Capitala de facto a Rahajastanului, orasul Jaipur se distinge ca un
centru economic puternic, care a exportat si exporta, cantitati uriase
de marmura de buna calitate, alba si neagra, dar si pietre pretioase.
Ne-am cazat la hotelul Rajputana Sheraton, construit din caramida rosie,
cu o forma arhitecturala complexa, in contradictie cu marea majoritate a
cladirilor din jurul ei! Dupa ce ne-am acomodat cu locul, am servit
pranzul la restaurantul hotelului si am pornit un alt episod de bucurie
si desfatare cu frumusetile Indiei! Ghidul care ne-a insotit in cele
doua zile pe care le-am petrecut in Jaipur s-a dovedit a fi cel mai bun,
comparativ cu ceilalti ghizi din Delhi si Agra!! Foarte finut si cochet,
dar si facand parte din una din castele superioare, omul a demonstrat o
baza de cunostinte impresionanta si o rabdare fantastica in a explica
toate detaliile care fac sarea si piperul locurilor vizitate!! Cu mult
tact si foarte elegant, omul ne-a placut mult!! Iesind din forfota
orasului, care te sufoca, ne-am indreptat spre Amber Fort, vatra
incipienta a orasului Jaipur, construit in secolul XIV, de catre
mongoli!! Fortul, inconjurat de ziduri groase si inalte, dar si de
canalul cu crocodili, element comun al forturilor construite de mongoli,
este situat pe culmea unui deal, la 10 km de noul oras. Descendentii
dinastiei Jai Singh, s-au remarcat datorita aproprierii lor de stiintele
exacte, in consecinta limitele si parametrii constructivi care imbraca
rodul creatiei lor sunt replici ale formelor si dorintelor cognitive
imbratisate de acestia. Si aceasta cetate, se distinge prin toate fomele
arhitecturale prezentate, prin practicul demonstrat si tenta futurista,
raportata la ritmul vietii contemporane ei. Am gasit in Amber Fort, trei
palate, unul de vara, unul de primavara-toamna, si altul de iarna,
fiecare din ele, respectand detaliile constructive necesare pentru a
asigura un mediu placut maharajahului si celor multe sotii ale lui!!!
Instalatiile de aer conditionat cu pereti dubli, conducte deschise care
colecteaza apa ploii, pereti de sticla pe care se scurge apa si asigura
caldura strict necesara in mijlocul verii toride, usi nu foarte inalte,
greu accesibile dusmanilor care ar fi patruns in castel, elementele
decorative in marmura, pietrele pretioase, locurile in care odata erau
sute de kilograme de podoabe din aur si diamante (care acum imodobesc
coroana Majestatii Sale, Regina Angliei), coridoare incalcite pe care
alta data erau plimbate nevestele sau amantele maharajahului(prea bogat
imbracate si impodobite ca sa mai poata umbla pe propriile picioare,
piscina cu apa calda (procurata si adusa printr-un sistem ingenios de
conducte, avand la baza principiul vaselor comuniciante), gradina de la
poalele dealului (care avea rolul de a asigura umiditatea strict
necesara in arsita verii), ferestre prin care maharajahul putea observa
ce se intampla in afara cetatii, camerele in care copii maharajahului
erau crescuti si educati dupa un regim drastic pana la varsta de 25 de
ani si multe alte detalii interesante, toate sunt acolo si vorbesc
despre istoria nescrisa a acestui loc!! Intr-un muzeu, langa cetate, se
gaseste cel mai mare tun din piatra, construit vreodata, in stare sa
proiecteze la 35 de kilometri distanta o ghiulea cu diametru de 60 de
centrimetri!! Drumul de la poalele dealului la poarta cetatii se face cu
masina sau cu elefantii, dresati si struniti de stapanul lor! Aceste
animale, care au dimensiuni impresionante, consuma foarte multa hrana si
apa, in consecinta nu sunt deloc usor de intretinut!! Sunt in schimb,
foarte blande, comunicative, prietenoase si ascultatoare! Am avut
satisfactia de a merge pe un elefant si de a face cateva poze cu el! Cu
multa delicatete, mi-a prins bratul cu trompa si a zambit, in clipa in
care am facut una din poze!! Pe drumul de intoarcere catre oras, am
vazut castelul Jal Mahal, construit in mijlocul unui lac, unde Regina
Angliei venea la vanatoare de pasari. Datorita faptului ca era in
renovare, a trebuit sa ne multumim cu imaginea de la distanta a
castelului. Am putut remarca, totusi, un castel mare, in forma de
patrulater, cu cate un turn in fiecare colt, vopsit partial in culoare
galbena!! Interiorul trebuie sa fie intersant!! Poate intr-o excursie
viitoare, vom vedea si interiorul!! Lacul ce inconjoara palatul este
acum doar pe jumatate plin, datorita secetei care a lovit India in
ultimii 5 ani. Inainte de a ne intoarce la hotel, ne-am oprit pentru o
jumatate de ora la un magazin de bijuterii, in care ne-au fost
prezentate modele in aur si argint de o frumusete rara!! Seara a venit
si odata cu ea si cina, ocazie cu care am vazut-o si pe Miss India, cea
care va reprezenta India la Miss Univers in acest an!!! Amandoi, atat
Roxana, cat si eu, am ajuns la concluzia ca sunt si alte indience mult
mai frumoase ca ea si ca vor avea de lucru indienii sa o aduca la o
forma necesara sa o faca remarcata la concursul ce o asteapta!!
Ziua de 16 iulie a inceput cu micul dejun, ocazie cu care am ajuns la un
comun acord cu bucatarii, intelegand si ei, intr-un tarziu ca nu mancam
condimentat si ca singura posibilitate ca sa putem inghiti mancarea
gatita de ei este sa nu puna nici un alt condiment in afara de sare,
eventual putin piper! Multumiti de acesta izbanda, am plecat sa vedem ce
ne asteapta nou de vazut in Jaipur! Avand la dispozitie acelasi ghid,
am oprit pentru 10 minute in fata lui Wind Palace. Acest palat, de fapt,
o resedinta de vara in care sotiile maharajahului (cam 70 la numar)
veneau din City Palace, aflat la 500 de metri distanta, folosind aleea
suspendata pe coama unui zid ce uneste cele doua cladiri, pentru a putea
vedea forfota orasului (palatul este situat pe strada principala a
Orasului Roz). Pentru ca sa poata admira privelistea in voie, fara a fi
vazute de trecatori (asa cum le cerea legea), fatada palatului, evident
de culoare roz, este un perete construit in relief pe 5 nivele, cu 70 de
ferestre, de diferite dimensiuni, 12 mari si situate central (pentru
cele 12 sotii favorite) si celelalte de dimensiuni mai mici (in functie
de gradul relational al sotiilor cu maharajahul) . Toate sunt foarte
frumos ornamentate, cu multe modele si incrustatii arhitecturale in
caramida rosie, marmura si pietre pretioase, care dau un aer distins si
sofisticat palatului. Numele vine de la faptul ca pe timpul verii, cand
temperaturile ating chiar si 50 de grade Celsius, un sistem de pereti
dublii din spatele fatadei, numarul mare de ferestre inegal dispuse in
front, dar si activitatea strazii, provocau un curent de aer, racit de o
pelicula de apa, care se scurge de la ultimul nivel, in dreptul fatadei,
asigurand, in acest fel, un habitat placut. Purtand acest nume, Wind
Palace, pentru indieni, Hawa Mahal, palatul este cel mai fotografiat
monument din Jaipur. Datorita unui sistem de lumini ingenios, este
foarte interesant de vizitat si pe timpul noptii.
In continuare, am fost oaspetii Observatorului astronomic Jantar Mantar,
construit de Sawai Jai Singh II, in anul 1724, un pasionat de
Astrologie, printre altele! Folosind procedeele si aparaturile,
revolutinare pentru aceea vreme, bazate pe reflexia luminii soarelui,
proiectia umbrelor unor obiecte sub lumina soarelui, se putea sti cat
este ora exacta, cu o eroare de 20 de secunde, se putea stabili pozitia
soarelui in emisfera nordica sau sudica a planetei, se putea citi
Zodiacul (cu ajutorul caruia, era prevazut viitorul unui om, inca din
momentul nasterii sale si in care indienii cred foarte mult, de fapt si
acum fac acest lucru), individualizau si nominalizau noile aparitii pe
bolta stelara si multe altele!
Observatorul este situat la doar 200 de metri de intrarea in City
Palace, asa ca ne-am deplasat pe jos spre urmatorul obiectiv, timp
incare, bunul nostru ghid, ne-a oferit o multime de informatii utile
despre ce urma sa vedem! Si acum locuinta a Maharajahului (om care desi
nu mai are aceeasi putere ca in trecut, ramane persoana ce mai populara
a statului, reprezentantul administrativ cel mai inalt in rang in
zona), City Palace este divizat in patru parti: una, dispusa central, cu
intrare separata, in fond resedinta Maharajahului, iar celelalte trei
reprezinta elementul muzeistic al palatului, mai exact Muzeul costumelor
de epoca care au apartinut dinastiei Jai Singh, Galeriile de Arta si
Muzeul Armelor. Toate obiectele prezentate sunt interesante prin bogatia
sau eleganta lor, dar si prin valoarea castigata odata cu trecerea
timpului. Cateva insa, sunt deosebite, datorita caracterului lor
special! Astfel, in Muzeul costumelor de epoca, se pot admira, articole
de imbracaminte care au apartinut unui Maharajah al Rahajastanului,
renumit pentru dimensiunile sale: cantarea peste 250 de kilograme si
avea…. 2, 30m!!! inaltime!!! Nu vorbim despre dimensiunile sale
"intime", dar ghidul ne spunea ca o femeie care intra in camera lui,
avea nevoie de 6 luni de recuperare fizica (chiar daca nu prea mai putea
face nimic dupa aceea)!!! In orice caz, formele si suprafata ocupata de
hainele acestuia, pot creea celui care le vede, o imagine mai aproape de
realitatea dimensiunilor pe care acest urias le-a avut!! In acelasi
timp, tinute ale nevestelor, care datorita multiplelor modele si
bijuterii din metale si pietre pretioase masive, ajungeau la greutati
de 20 de kilograme, greu de suportat!! In Galeriile de Arta, am vazut
diferite obiecte si echipament de transport, luxos si bogat ornamentat,
razboaie de tesut, carpete antice, cu o vechime de peste 340 de ani,
poze si picturi ale diferitelor Scoli care se gaseau la vremea
respectiva in India (un mare accent se pune pe Kama -Sutra), pasaje din
Coran imprimate pe hartie, papirus si piele, unele de dimensiuni
impresionant de mari ori de mici, legate cu fir aurit sau chiar scrise
in aur!!! Muzeul Armelor ne-a facut cunostinta cu arme de foc, cuite de
lupta si sabii folosite in diferite epoci!!!! Am ramas impresionati de
unele arme usoare de mana, ascunse in banale obiecte de uz casnic sau de
port social. AM vazut, in curtea palatului si o procesiune specifica, cu
rituri vechi, interesante si atractive, cum ar fi desenatul mainilor,
ghicitul, dansurile vechi sau fumatul de narghilea!! Am aflat ca un semn
de recunoastere al prezentei Maharajahului in castel este un steag care
se ancoreaza, odata cu sosirea inaltului demnitar in palat si se coboara
in momentul in care acesta pleaca. Din nou, caracteristicile
arhitecturale si decorative ne-au uimit si incantat. La sugetsia
ghidului, care se pare ca are un contract cu Galeriile de arta din zona
in care activeaza, am vizitat o fabrica de imprimerie pe textile si
carpete, cu un magazin propriu de desfacere din care am si facut ceva
cumparaturi. Am avut ocazia in acest loc, sa fac un imprimat pe o bucata
de panza, cu mana mea, urmarind indicatiile celui care conducea aceasta
afacere si care ne-a prezentat intregul proces de productie al
intreprinderii.
De aici ne-am indreptat spre hotel, unde am petrecut dupa-amiaza in
liniste, odihnindu-ne sau facand baie in piscina hotelului. In timpul
petrecut in interiorul hotelului, am observat in repetate randuri, un
individ, in costum traditional inidan, incaltat in adidasi, cu o suita
de cel putin 7-8 tineri, toti , fara exceptie, cu fete de smecheri de
Ferentari, incalciti in tot felul de afaceri murdare si cu intentii
nicidecum curate! Din curiozitate, am intrebat pe cineva din personalul
hotelului si am aflat ca individul este un functionar al administratiei
de stat care acorda licente producatorilor de bauturi alcoolice!!!
Afland aceasta, am inteles motivul acestui alai si care este importanta
unui asemena om, care se plimba ca la el acasa intr-un hotel de 5 stele,
foarte greu accesibil pentru 99 % din populatia Indiei, om care este mai
mult ca sigur obisnuit cu mita sau cadoul si care demonstreaza la ce
nivel sa afla CORUPTIA din India!!!
A doua zi dupa un mic dejun copios, am parasit Jaipurul si ne-am
indreptat spre Chokhi Dhani, un hotel aflat la 40 de kilometri
distanta, care reproduce un sat cu traditiile si formele lui
arhitecturale, la un standard de confort foarte inalt. Practic, intr-o
gradina frumoasa si curat ingrijita sunt imprastiate casele de odihna.
Interiorul este dotat cu toate standardele moderne, dar se distinge
stilul vechi, cu mobilier de moda veche, cu arcade frumoase si cu foarte
multe cioburi de oglinda, lipite pe pereti, anihiland astfel lipsa de
lumina naturala din exterior, datorata ferestrelor mici si de cele mai
multe ori inchise, pentru a nu permite accesul caldurii foarte mari in
interior! Acest mediu, ne-a adus multa liniste interioara si un bun
prilej de relaxare. Seara, dupa cina, la care l-am invitat si pe sofreul
care ne-a insotit, am avut sansa sa vedem un mic targ, amenajat in vatra
satului (cu standuri de vanzare a produselor artizanale, ringuri de
dans, animale si reprezentatii de circ), dar si partea festiva a unei
nunti, care s-a concretizat intr-un program artisitic cu mult dans si
multa muzica!! Mai tarziu, dupa miezul noptii, a inceput petrecerea
adevarata, cu muzica moderna si dans, acompaniate de multe petarde
zgomotoase (noi ne-am amintit de Craciun), petrecere care s-a stins in
zorii zilei!!
Dupa un somn nu prea lung, dar totusi odihniti, am parasit "The Ethnic
Village Resort", asa cum este botezat de localnici si ne-am indreptat
spre Bharatpur. Bharatpur este o rezervatie naturala, un habitat in
care, mii de pasari, clasate in sute de specii, migreaza din diferite
colturi ale lumii si ofera vizitatorului un peisaj imagistic deosebit!
Hotelul, nu foarte select, dar confortabil si avand un aer intm, ne-a
intampinat intr-o liniste totala si cu foarte putini oameni pe langa
receptie!!! Aveam sa descoperim ca, de fapt, suntem singurii clienti ai
hotelului, iar aceasta situatie, ne-a oferit placuta senzatie ca tot
acel loc, impreuna cu cei care il deservesc, este doar la dispozitia
noastra!!! Dupa pranz, gustos si consistent, ne-am odihnit putin si apoi
am plecat intr-o plimbare cu rishka prin parc! A fost fascinant!! Desi
nu am vazut extraordinar de multe pasari (fiind in sezonul cald, marea
majoritate a migratoarelor nu erau acolo), ne-am simtit foarte bine!! Am
vazut specii rare, deosebit de frumoase sau de intersante, iar
explicatiile celui care ne era si pedalier la rishka si ghid, in acelasi
timp, s-au dovedit a fi foarte bine documentate si foarte frumos
expuse!! Mi-e greu sa enumar toate acele specii de pasari vazute, dar
m-a impresionat in mod deosebit, o pasare mare, din familia starcilor,
care, datorita stilului de viata nu poate supravietui decat in pereche!
Daca isi pierde perechea, moare si ea!!! Asa ca, tot timpul, aceste
pasari vor trai impreuna, ca un adevarat cuplu, moartea unuia ducand
implicit, la disparitia celuilalt !!! Parcul este in timpul sezonului
rece un imens lac, adanc de 6-7 metri, strabatut de un dig central care
sustine o alee, strabatand in lungul lui, lacul. In sezonul cald, seceta
face ca acest lac sa devina o preerie intinsa si bogata, cu vegetatie
relativ bogata spre limite si cu iarba si boscheti mici in rest. Undeva,
in mijlocul parcului, se gaseste un templu si o placa care aminteste
principalii vizitatori ai parcului, in trecut, teren de vanatoare pentru
distinsii conducatori !!! Descoperim, astfel, nume diverse si celebre
din istorie, de toate nationalitatile, unele dintre rezultate fiind de
neimaginat! Astfel, un lord englez, cu suita lui, a reusit sa impuste
intr-o singura zi, peste 4500 de rate salbatice !!!!!! Un moment comic a
fost acela in care, pedalierul, un om cu parul alb, care a depasit cu
siguranta limita celor 50 de ani, a inceput sa intampine greutati in
fata unei asemenea sarcini mari pe care o transporta (cel de vina eram
eu), straduindu-se din rasputeri sa pedaleze, sa vorbeasca si sa respire
in acelasi timp !!!! Astfel, am decis la un moment dat, spre staisfactia
lui, sa merg o bucata de timp pe jos !!!! Am ras amandoi de acest aspect
si am zis cu Roxana, ca nu ar fi imposibil ca la intoarcere sa ne gasim
in situatia in care sa stea el in loja si sa trec eu la pedale!! Nu s-a
intamplat asta, desi, pana am terminat plimbarea, picioarele bietului om
au trecut prin toate furcile caudine ale unui efort titanic!! Linistea
noptii din mijlocul naturii a fost binevenita si ne-a asigurat
recuperarea lipsei de somn din noaptea precedenta!
La ora 10.00 am parasit Bharatpur si ne-am indreptat spre Agra. In
drum, ne-am oprit sa vizitam Fatehpur Sikri, orasul imperial, aflat la
35 de kilometri de Agra, un palat construit de un mare conducator
mongol, pe nume Akbar. Construit pe coline, in mai multe etaje
succesive, palatul de la Fatehpur Sikri reprezinta o inlantuire de mai
multe patrulatere cu terase interioare mari, avand ca baza arhitecturala
formele unghiulare pe orizontala si cele curbe pe verticala, specifc
constructiilor mongole. Aceste constructii fac trecerea dintr-o curte
interiora in alta, intr-un ritm alternativ, neurmand nici o logica si
oferind alte si alte structuri decorative noi si impresionante de
fiecare data. Tot urcand, ajungi la un moment dat, intr-o curte care
duce spre o moschee uriasa, avand ca punct de intrare, cea mai mare
poarta de acces din lume. In curtea interioara se gaseste un sanctuar
mic, construit din marmura alba, inchinat Sfantului Salim Chisti,
sanctuar care pare ca o perla in mijlocul structurilor uriase de piatra
rosie care il inconjoara! La intorcere, am descoperit curti interioare
ale palatului, care aveau gradini superbe si fantani arteziene deosebit
de frumos ornamentate, construite in marmura alba! Fatada este
reprezentata de Panch Mahal, o structura arhitecturala pe cinci nivele,
sustinute doar de coloane, dar care rezista de mii de ani! Tot acest
spectacol, care iti ofera foarte multe elemente decorative, te
copleseste si te indeamna spre reactia pe care o resimti in tot acest
spatiu: linistea!! Toata lumea tace si admira acest loc greu de
imaginat, daramite de construit, cu foarte multi ani in urma! Singurii
care tulbura linistea sunt localnicii musulmani! Te asalteaza, chiar te
sufoca cu tot felul de oferte marunte, in speranta ca pot stoarce de la
tine un ban!! Este pacat de acest loc frumos, construit tot de niste
musulmani, care au fost insa mongoli, sa fie pangarit prin prezenta
umilita si agresiva a unor bastinasi marunti, care se lauda a fi
descendentii celor care au creat aceasta minune!!! Este singurul loc din
India, in care nu ne-am simtit in siguranta si a trebuit sa fim cu ochii
in patru ca sa nu ramanem fara lucrurile personale!! Dincolo de acest
neajuns, ramane valoarea istorica si arhitecturala, incontestabila, a
acestui loc.
De aici, am plecat spre Agra, unde am ajuns dupa inca o ora si ne-am
cazat la hotelul Taj View, un alt hotel de 5 stele, care isi regaseste
numele in faptul ca mare parte din camerele sala ofera o vedere de
ansamblu a Taj Mahal-ului, aflat la 3 kilometri distanta de hotel!! Am
avut si noi parte de o astfel de camera si ne-am bucurat de frumoasa
priveliste oferita! Dupa cazare, am fost in oras, unde am vorbit la
telefon acasa, cu parintii si am constatat ca preturile, raportat la
distanta si timp sunt foarte convenabile. Agra este unul din orasele
mari ale Indiei, cu 2 milioane de locuitori, intr-o perioada chiar
capitala a tarii care apare in acte oficiale incepand cu secolul XV.
Dintre marii conducatori care au domnit in cetatea de la Agra se disting
Akbar, constructorul lui Fatehpur Sikri si Shah Jahan. In afara de Taj
Mahal, orasul se mai mandreste cu o industrie a comertului binisor
dezvoltata pe linia produselor textile, in special al carpetelor si o
fabrica de prelucrare a marmurei, locuri pe care urma sa le vedem in
ziua urmatoare. Odata reintorsi in camera, nu ne-a ramas decat se ne
bucuram de timpul avut la indemana si sa ne pregatim pentru momentul
mult asteptat, acela de a vedea Taj Mahal,
In penultima zi a sederii noastre in India, am cunoscut pe ghidul care
avea sa ne poarte pasii si gandurile catre celebrul monument construit
de catre Shah Jahan, pe parcursul a 22 de ani, cu peste 20.000 de
muncitori la un pret de 40 de miliarde de rupii (estimare a vremii), ca
un cadou menit sa demonstreze dragostea lui catre sotia favorita, Mumtaz
Mahal. Marmura alba a fost transportata cu elefantii tocmai din
Rahajastan si pietrele pretioase au fost aduse din toate colturile
lumii! Tot ce se regaseste in Taj Mahal este construit din blocuri
masive de marmura. Acestea sunt doar cateva detalii menite sa prezinte
efortul depus pentru construirea acestei adevarate minuni a lumii.
Despre ce inseamna Taj Mahal pentru noi doi, despre toate tainele si
minunile pe care acesta le are, despre istoria celor doi oameni legati
de acest loc, despre starea de spirit pe care o traiesti cand esti
acolo, am ajuns de comun acord, sa nu spunem nimic!! Orice cuvant care
ar incerca sa exprime in cuvinte ce inseamna Taj Mahal, ar deveni o
blasfemie!! Cuvintele sunt mult prea mici pentru a putea vorbi despre
Taj Mahal!!! Am observat aceasta atitudine si la cei care au fost
inaintea noastra acolo sau la indienii cu care am vorbit pana a vedea
Taj Mahalul. In consecinta, trecem peste acest subiect, spunandu-va ca,
orice pret este simbolic in comparatie cu trairea si transformarea
radicala a perceptiei dragostei, dobandite acolo!!! Ii multumim lui
Dumnezeu, ca ne-a ajutat sa ajungem acolo si va dorim tuturor sa aveti
aceeiasi sansa!! Totodata, va rugam sa nu va suparati pe noi pentru
egoismul si rautatea de care ati fi tentati sa spuneti ca dam dovada !!
Daca veti ajunge, insa , sa vizitati Taj Mahal, veti intelege de ce am
procedat asa si ne veti da dreptate!
Uimiti de maretia si frumusetea divina a Taj Mahal-ului, am vizitat un
magazin celebru de carpete si produse textile, dar si fabrica de
prelucrare a marmurei, loc in care am aflat cum se prelucreaza marmura,
ca rabdare si pricepere, timp de luni intregi, prin procedee, lasate din
tata in fiu, de secole. Pietre pretioase diferite si valoroase sunt
insertate in sculptura de negativ realizata de mesterii atelierului!!
Rezultatul, diferite produse de utilitate casnica, obiecte de arta
deosebite, replici in detaliu ale unor monumente, platouri si multe
altele, la preturi pe masura, se vand foarte bine in toata lumea!! Am
cumparat si noi cate ceva din amandoua locurile si apoi, am fost condusi
de ghidul nostru, la un restaurant furmos si select, unde am servit un
pranz bun si binevenit! Seara am petrecut-o in liniste, bucurandu-ne de
clipele, nu prea multe ramase la dispozitie!
Dimineata zilei de 21 aprilie, ultima a sederii noastre in India, a fost
si cea mai trista!! Amandoi am realizat ca urmeaza o noua perioada lunga
departe unul de celalalt!! Oricum, multumiti de tot ce am vazut si am
trait in aceste 10 zile, impreuna, ne-am deplasat catre Delhi, unde dupa
cateva cumparaturi fugitive si marunte la Cottage Center, ne-am retras
la camera noastra de la hotelul Taj Palace, unde ne simteam deja ca
acasa!! Ne-am pregatit bagajele, am coborat la cina, unde ne-a incantat
regasirea muzicantului, de mult prietenul nostru, dupa care, am parasit
hotelul si ne-am indreptat spre aeroport.
Asa s-a incheiat un periplu de 11 zile in India, un loc, frumos,
complex, in care am vazut si invatat multe despre ce a fost ce este si
ce vrea sa devina poporul indian!! Amandoi suntem foarte incantati ca am
reusit sa facem aceasta excursie!!!! Conditiile financiare finale sunt
mici in raport cu toate locurile pe care le-am vazut si conditiile avute
la dispozitie!! Serviciile asigurate de Agentia de turism care a
organizat excursia au fost, toate la superlativ! Pentru cei interesati,
va pot oferi detalii referitoare la punctele de contact si alte date
care ati dori sa le aflati despre Triunghiul de aur al Indiei, asa cum
se cheama complexul locurilor prin care am fost!! Daca ar fi sa mai am
ocazia de a vizita India, as alege nordul, daca se poate Kasmirul sau
zona muntoasa a Himalaiei.
Va multumesc ca ati avut rabdarea de a ne asculta, va dorim succes,
bafta, sa mergeti si voi sa vedeti India si va spunem cu sufletele
deschise, cu toata bucuria:
NAMASTE !
- PAGE 15 -
ì¥Â
