Referat Carpatii Meridionali2
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Carpatii Meridionali2 si de asemenea puteti face
Download Referat Carpatii Meridionali2Citeste fragmente din Referat Carpatii Meridionali2
Caractere generale
Acestia constituie sirul cel mai masiv si mai inalt din Carpatii
romanesti. Sunt cuprinsi intre Valea Prahovei si culoarul Timis-Cerna.
Totusi, conform altor studii geografice, limita estica este considerata
a fii Valea Dambovitei, integrand astfel Muntii Bucegi in Carpatii
Orientali. Culmile formeaza masive puternice, rareori taiate de ape, cu
trecatori mai putine.
Sunt alcatuiti,in majoritate, din roci tari (sisturi cristaline) si, pe
alocuri, granite. Spre capete, gasim culmi formate din roci calcaroase.
Sunt cei mai inalti munti din tara noastra. Aici gasim cele mai multe
varfuri care depasesc 2000 de metri. Pe crestele cele mai inalte s-au
format circuri glaciare, numite si zanoage. In locul ghetarilor, topiti
odata cu incalzirea climei, s-au format lacuri foarte frumoase, cu apa
limpede.
B) Grupele de munti, depresiuni si trecatori
Carpatii Meridionali au fost impartiti de apele curgatoare care ii
traverseaza in urmatoarele grupe de masive: Bucegi si Fagaras(intre
Prahova si Olt), Parang si Retezat-Godeanu intre Olt si culoarul
Timis-Cerna-Bistra.Primele doua au povarnisurile repezi spre nord, iar
urmatoarele sunt abrupte spre sud.
I.GRUPA BUCEGILOR
Sunt delimitati la est de Valea Prahovei, la vest de Valea Dambovitei,
la nord de Depresiunea Brasov, iar la sud Subcarpatii Curburii. S-a
format in timpul orogenezei alpine care a tinut din Cretacic pana la
inceputul cuaternarului. Catena carpatica s-a definitivat in timpul Erei
Neozoice, in urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. S-au inaltat in
bloc, cu cca 1000 m, la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului.
Aceasta grupa contine urmatoarele unitati fizico-geografice: Muntii
Bucegi (Vf.Omu, 2505 m), Muntii Leaota (Vf. Leaota, 2133 m), Muntii
Piatra Craiului(Vf. Omu, 2238 m), Magura Codlei; zonele depresionare:
Culoarul Rucar-Bran(cu Pasul Giuvala-1240 m), situat intre Piatra
Craiului si Muntii Bucegi-Leaota, Culoarul Prahovei(Valea Prahovei).
Clima
Clima este tipic montana, cu temperaturi medii anuale de 2-6°C, cu
precipitatii abundente de 800-1200 mm si chiar peste, la mari
altitudini, cu vanturi puternice. Climatul alpin apare indeosebi in
Bucegi si Piatra Craiului, caracterizat prin temperaturi medii anuale
sub 2C, precipitatii cu valori foarte mici si varfuri extrem de
puternice.
Altitudinea, masivitatea, configuratia vailor si a interfluviilor, ca si
pozitia in extremitatea estica a Carpatilor Meridionali explica
particularitatile climatice, si implicit, reflexul lor in peisajul
Masivului Bucegi. Un prim aspect este legat de etajarea climatica.
Reteaua hidrografica este alcatuita din raurile Prahova, Ialomita,
Dambovita si Barsa; lacuri- acumulari antropice amenajate pe cursul
Ialomitei(Scropoasa) si Dambovitei.
Flora si fauna
La altitudini de peste 2400m, covorul vegetal este discontinuu, alcatuit
din plante oligoterme, formand pernite : ochiul gainii, clopotei alpini,
la care se adauga salcii pitice si argintica. Caracteristica este
graminea pitica. Pe suprafete mici, pe Varful Omu, sub Varful Bucura si
pe platoul Costilei se dezvolta asociatia de coarna, intre 2300-2500m.
Pe podul Bucegilor predomina pajistile de teposica si de parusca,
alaturi de care apare frecvent agrostis rupestris.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura
acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un
invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica.
Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a
palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si
merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana
.
Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu
exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza,
la altitudini mai mici, fagul.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura
acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un
invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica.
Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a
palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si
merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana
.Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu
exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza,
la altitudini mai mici, fagul.
Pe branele din Bucegi vegeteaza specii endemice si raritati floristice.
Circulatia descendenta puternica a maselor de aer creeaza « doboraturi
» nu numai la limita superioara a padurii, ci si in cadrul acesteia,
ceea ce a contribuit, in astfel de conditii, la distrugerea padurii pe
muntii Cocora si Laptici.
Rezervatii: rezervatia forestiera Sinaia, rezervatia floristica si
faunistica Piatra Craiului si rezervatia de peisaj si flora Bucegi.
Turism: Valea Prahovei, abruptul Bucegilor, "Babele", "Sfinxul", carstul
de pe Valea Ialomitei (Pestera Ialomitei, Cheile Ursilor, Tatarului,
Zanoagei), Culoarul Rucar-Bran, masivul Piatra Craiului cu pestera si
cheile Dambovicioarei, statiunile climaterice Sinaia, Poiana Tapului,
Busteni si Predeal.
Leagan al drumetiei si alpinismului, Bucegii se prezinta ca un bloc
stancos compact, inalt (varful Omu-2505 m), marginit de abrupturi.
Bucegii domina de la mare inaltime Valea Prahovei cu statiunile sale
vestite Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal, de unde incep si cele
mai lesnicioase cai de patrundere spre munte (sosele, telecabina,
teleferic, poteci etc.). In zona montana se afla numeroase cabane
turistice si hoteluri care functioneaza permanenet.
Reteaua hidrografica
Resursele de apa ale masivului Bucegi confirma influenta pe care o are
etajarea bioclimatica, structura si litologia. Izvoarele de altitudine,
de la baza grohotisurilor, din circurile glaciare, sunt afectate 5-6
luni pe an de inghet, ceea ce explica si prezenta vailor intermitente
care alcatuiesc obarsiile Ialomitei, Izvorului Dorului, Malaesti,
Tiganesti etc. Prahova primeste din Bucegi o serie de afluenti care au
un regim de torentialitate accentuat de infiltratiile din conglomerate
si de drenajul carstic de adancime.Principalele artere hidrografice sunt
: Ialomita, Prahova ce detine cea mai mare suprafata din Bucegi, Rasnova
si afluentii sai, precum si alte surse de apa mai mici. Periferia
masivului este marcata de izvoare, ceea ce explica continua lor adancire
a vailor si cresterea sensibila a debitelor. Resursele de apa ale
Bucegilor sunt totusi mari, avand in vedere faptul ca precipitatiile se
inscriu intre 900-1100mm/an, iar zapezile sunt abundente(5-6 luni pe
an).
Cuvetele lacustre din Bucegi sunt legate de prezenta ghetarilor
cuaternari. Ele sunt localizate in circuri – Tiganesti – sau pe
morena frontala a Ialomitei. Substratul litologic permeabil le imprima
un caracter temporar. In masa calcarelor din Pestera Ialomitei apar
acumulari acvatice sezoniere cu o evolutie foarte rapida.
II. GRUPA FAGARASILOR
Este marginita la est de Valea Dambovitei, la vest de Valea Oltului, la
nord de Depresiunea colinara a Transilvaniei, iar la sud Subcarpatii
Getici. Este cea mai inalta grupa montana din Carpatii Meridionali,
avand, pe langa cele 2 varfuri (Moldoveanu si Negoiu de 2544 m respectiv
2535 m), mai multe inaltimi de peste 2500 m. Din aceasta grupa fac parte
m-tii Fagaras in nord, si o serie de culmi mai joase, situate in sud
(dintre care, m-tii Iezer sunt cei mai inlati si masivi). Muntii Fagaras
au o creasta centrala, orientata est-vest, unde inaltimile se mentin la
peste 2000 m, accesul este foarte dificil si relieful foarte accidentat.
Creasta muntilor Fagaras si zona inalta a Muntilor Iezer au un relief
glaciar foarte dezvoltat. Intre muntii Fagaras, Cozia si Lotrului, pe
Valea Oltului, se afla depresiunea Lovistei.
Din M-tii Fagaras izvorasc Argesul si Dambovita, precum si o multime de
rauri scurte ce trec prin Depresiunea Fagarasului si se varsa in Olt.
Tot aici mai intalnim cativa afluenti ai Argesului lacurlei glaciare
Podragu Mare, Balea, Iezer.
In sens geografic larg, prin Masivul Fagarasului se intelege intregul
complex muntos din Carpatii Meridionali cuprins intre raurile Olt, la
vest, si Barsa Grosetului si Dambovita, la est. In cadrul acestui
spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul nordic,
al Muntilor Fagarasului, si unul sudic, constituit din sirul Muntilor
Cozia-Frunti-Ghitu, continuat prin Masivul Iezer-Papusa. Intre cele doua
siruri de munti se afla Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri
ale lantului fagarasan.In nord, fata de Depresiunea Fagaras, limita este
formata dintr-un abrupt cvasirectilin,cu o denivelare de circa 800 de
metri, sub care se dezvolta o fasie piemontana.
Umerii dezvoltati la 1400 m pe cristalin evidentiaza contactul litologic
si tectonic. De asemenea, se remarca prezenta padurilor de fag si
conifere care coboara pana la limita depresiunii.
Baza abruptului Fagarasului este marcata si de inversiuni de
temperatura, circulatia descendenta a maselor de aer (foehnul)
facandu-se simtita in jumatatea nordica a Depresiunii Fagarasului, unde
asezarile se indesesc si unde predomina terenurile arabileMuntii Fagaras
intra in contact, in partea sudica, prin Muntii Cozia, Frunti, Ghitu si
Iezer, cu Subcarpatii Getici: o suita de pinteni prelungi cu altitudini
de 1000 m in alternanta cu culoare de vale pe care la baza muntelui se
insinueaza depresiunile. Pintenii subcarpatici formeaza o trepta de
racord fata de munte, diferentiata altimetric in functie de natura
petrografca. Depresiunile de contact accentueaza diferenta dintre munte
si Subcarpati ( Depresiunea Campulung pe Rau Targului, bazinul
Corbi-Nucsoara pe Rau Doamnei, Bradet-Bradulet, culoar depresionar
aliniat pe Valsan, depresiunile Capataneni-Arefu pe Arges, Salatruc pe
Topolog si Jiblea pe Olt si Coisca). Contrastul inscris in peisaj este
grupat de asezarile grupate pe fundul acestor areale depresionare, de
specializarea lor in pomicultura, cresterea animalelor si prelucrarea
lemnului. Aspecte mai complexe apar in cadrul limitei de est, unde
muntii Fagaras intra in contact cu unitati distincte - Culoarul Bran -
Rucar - Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului si Muntii Persani. In cea
mai mare parte, limta se insinueaza pe Dambovita si pe afluentii
acestora, precum si pe Barsa, unde ia aspectul unui culoar suspendat,
intrerupt de curmaturi, denumit si depresiunea de contact a Dambovitei
si Barsei. Sectorul nord-estic il formeaza Culoarul Tamasului desfasurat
pe Dambovita, pe Tamas, curmatura Tamasului (1 370 m) si Barsa si
Culoarul Oticului catre vest desparte masivele
Fagaras si Iezer. Platforma Braneana patrunde in acesta zona de
contact unde desemneaza, la 1200 m, un culoar denivelat datorita
eterogenitatii petrografice si tectonicii foarte variate. Acest nivel
este dominat de suprafata Rau Ses 1600 m, ceea ce confirma existenta
unui culoar miocen intre Fagaras si Piatra Craiului. Fiind delimitat
strict de masive inalte, acest culoar pasreaza aceeasi vegetatie formata
din paduri de conifere si fag. Prezenta unor bazine ca cel de la satic,
vechile drumuri de transhumanta care legau Depresiunea Brasovului, prin
valea Barsei de cursul superior al Dambovitei, toate au favorizat
transformarea unor vechi salase in asezari permanenteDespaduririle
masive efectuate de la inceputul secolului nostru, plutaritul pe
Dambovita, soseaua forestiera au introdus noi aspecte de peisaj. In
prezent acumularea de apa de la Pecineagu, efectuata pentru
valorificarea potentialului hidroenergetic al Dambovitei, alaturi de
expoatarea echilibrata a fondului forestier, pastoral, cinegetic si
piscicol, au contribuit la introducerea eficienta in circuitul economic
a acestui sector de limita.
Clima
Elementele climei cunosc in Muntii Fagaras – Iezer, ca si in toate
masivele muntoase, o etajare determinta de altitudine. Astfel se poate
vorbi de un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de
conifere si, in sfarsit, de un climat al pajistilor alpine.
Masivul pune stavila atat maselor de aer rece si umed ce vin dinspre
Atlantic si marile nordului, retinandu-le mai mult povarnisul nordic,
cat si celor mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui
sudica. De aceea, pe versantul nordic este un climat dinamic, agitat,
umed,rece, iar pe versantul sudic, unul mai moderat, mai calm si mai
inseninat.Temperatura aerului scade de la poale spre crestetul muntilor.
Media anuala este de 4 – 6o C in etajul padurilor de fag, de 2 – 4o
C in etajul molidului si in jur de 0o C in zona pajstilor alpine. Lunile
cele mai calduroase sunt iulie si august, iar cele mai iar cele mai
racoroase, ianuarie si februarie. Vantul bate aproape permanent pe
creasta, provocand innorari. Calmul absolut este o raritate in acesti
munti. Primavara, zidul muntos, intrerpus in fata maselor de aer cald
dinspre sud, creeaza efecte de föhn pe versantul nordic, provocand
topirea brusca a zapezilor.
Precipitatiile sunt relativ bogate in Muntii Fagaras – Iezer, mai
abundente in latura vestica decat in cea estica. Ploile au cea mai mare
frecventa in lunile de la inceputul verii si cea mai mica spre toamna,
in septembrie. Ninsorile incep sa cada la sfarsitul lui septembrie.
Practic, se instaleaza pe creste din septembrie-octombrie si dureaza
pana la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie. In urma ninsorilor
abundente se pot produce adeseori avlanse.
Flora
La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri
umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul
dintre cele mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar,
astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau
Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata
mare de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul
padurilor de fag. Pe latura sudica, padurile sunt pure sau numai
ici-colo in amestec cu conifere, pe cand in Transilvania, molidul si
bradul patrund in padurea de fag pana la poalele muntelui; cateodata,
cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si
zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape
pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind
dinspre dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia
capreasca, cu frunze late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si
mai gras, prin padurile de fag, intalnim,in locul afinisurilor, tufe
delicate de napraznic. In acelasi etaj, prin locurile umede, de-a lungul
vailor si potecilor, intalnim adeseori slabanogul, cu flori galbene si
teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere.Pajistile din etajul
padurilor de fag sunt dominate de paisul rosu si campanule, cu splendide
flori albastre violacee. De-a lungul vailor cu grohotisuri si
bolovanisuri de calcar, isi raspandesc mirosul de vanilie florile de
carmin ale sangelui voinicului.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul
molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe
flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede,
intalnim paralute de munte albe.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul
molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe
flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede,
intalnim paralute de munte albe.
Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa,
ajungand pana la 2 m inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm
diametru,laptucul oii, cu flori mari galbene.
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limta de sus a
padurilor pana la 2 200 m altitudine. Altadata era aici imparatia
jnepenilor, care se pastreaza si astazi in desisuri, pe coastele
priporoase si prin caldari. In acest etaj sunt foarte raspandite
tufarisurile scunde de ericacee, si anume: afinul si merisorul. Ceva mai
rar intalnim si plante din alte familii, ca ienuparul pitic, aninul de
munte.
In pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit din
graminee. In preajma padurilor domina teposica si paisul rosu. Mai sus
insa, dominante sunt parusca si iarba stancilor. Primavara infloresc
brandusele, ciubotica cucului si bulbucii de munte.
Dincolo de 2 200 m si pana la crestele cele mai inalte de peste 2 500 m,
in etajul alpin superior, tufarisurile lemnoase devin din ce in ce mai
rare. Cele mai des intalnite sunt tufarisurile de tundra alpina intinse
pe pamant. Pasunile sunt dominate de coarna. Florile din acest etaj sunt
de o delicatete neasemuita: degetarutii care apar primavara, ochiul
gainii, campanulele. In iulie infloresc martisorul galben si sclipetii
de munte.
Una din marile podoabe ale Fagarasului, foarte raspandita in zona alpina
este bujorul de munte, planta ocrotita, ce infloreste in iunie –
iulie.
Fauna
Fauna muntilor Fagaras cunoaste, desi mai putin pregnant ca vegetatia, o
ditributie zonala altitudinala.
Dintre mamifere, caprioara nu urca decat rareori mai sus de braul
padurilor de fag. Cerbul ajunge, in schimb, pana la limita superioara a
padurilor. Mistretul este si el adeseori intalnit, cu precadere, in
padurile de la poalele muntilor. Dintre feline, cele mai frecvente sunt
pisica salbatica si jderul de copac, comune atat padurilor de foioase
cat si celor de molid. Nu lipseste nici rasul care urca uneori pana la
golul alpin. Nelipsiti din padurile de fag sunt lupul si vulpea. Ursul,
cel mai mare dintre mamifere , se adaposteste ziua prin desisurile
padurilor si noaptea iese in cautarea pradei, in jurul stanilor. In
golul alpin este imparatia caprei negre, specie ocrotita.
In padurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vasc,
pitigoiul, mierla. In partile cele mai pustii ale padurii, evitand
cararile muntilor, se afla cocosul de munte, pasare rara, ocrotita de
lege. Deasupra crestelor se intinde spatiul vulturilor plesuvi si al
acvilelor de munte.
Pestii sunt reprezentati in primul rand de pastravi, care se afla in
cursul superior al tuturor raurilor si paraielor si in mai multe lacuri
glaciare.
Reteaua hidrografica
Raurile si lacurile de baraj.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat
anual – insumat – ar depasi 7-8 m inaltime) s-a rasfrant in formarea
unei retele dese de izvoare si vai drenate. Pe tot cuprinsul masivului
se gasesc, in caldarile de sub creasta, izvoare sau lacuri cu apa
limpede, sau zacatori, in care zapada intarzie pana vara tarziu,
pastrandu-se uneori de la an la an.
Raurile au debite permanente destul de mari, dar primavara si vara,din
mai pana in iulie, cand topirea zapezilor este mai intensa si cand
ploile sunt mai abundente, debitele sunt mai mari.Apele masivului se
aduna in numai doua vai: a Oltului, care culege apele de pe versantii de
nord, de vest si de sud-vest, si a Argesului, caruia ii raman cele
dinspre sud.
OLTUL si afluentii sai de pe versantul nordic.
In Transilvania, inainte de a se avanta in stransura muntilor pentru a
trece in "Tara Romaneasca", spre Dunare, Oltul isi poarta lenes apele,
pe un curs meandrat si potolit prin sesul Depresiunii Fagarasului,
paralel cu culmea Muntilor Fagarasului. Aici el aduna apele intregului
versant fagarasan prin circa 30 de afluenti.Densitatea retelei
hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri in Carpati nu se mai
realizeaza o astfel de densitate a retelei hidrografice. De la sfarsitul
lui martie si pana in iunie raurile montane dreneaza o cantitate enorma
de apa, provocand adeseori, pe fundul depresiunii, inundatii, deoarece
cursul lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi
din matca.
OLTUL si afluentii sai din defileu.
La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita – Turnu
Rosu, Oltul se orienteza brusc spre sud si, taind in curmezis cutele
muntilor, ii strapunge prin defileul de la Turnu Rosu – Caineni. Intre
Boita si Caineni, Oltul primeste din Muntii Fagarasului apele Stambei,
vailor Marului, Boului, Fratelui, Curpanului si Cotilor, venite toate de
sub Chica Pietrelor si Strambanu. Topologul este ultimul afluent
fagarasan al Oltului.
ARGESUL si afluentii sai de pe versantul sudic.
Apele varsantului sudic al al Muntilor Fagarasului se aduna in numai
patru rauri puternice care razbesc spre sud in dealuri: Argesul
propriu-zis, Valsanul, Raul Doamnei si Dambovita.
LACUL DE ACUMULARE VIDRARU.
In anul 1966 afost desavarsita una din cele mai mari lucrari
hiodroenergetice din tara: barajul de la intrarea in cheile Argesului.
Pentru a asigura volumul de apa prevazut pentru lac, au fost construite
baraje, lacuri de acumulare, captari si conducte de aductiune dinspre
rauri vecine Argesului: Topologul, Valsanul, Cernatul, Raul Doamnei,
Baciu si altele.
DAMBOVITA.
Dambovita isi are izvoarele intre ultimele prelungiri estice ale
Muntilor Fagarasului si Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de
inceput sunt Boarcasului, care vine de sub Curmatura Oticului si Valea
Vladului care se trage dinspre Curmatura Bratilei. Unite, aceste doua
rauri dau Dambovita. La obarsie,ea curge pe directia SV – NE, apoi
trece pe sub Piatra Craiului, catre Podu Dambovitei – Rucar, pe un
curs presarat cu chei, repezisuri, lacuri de acumulare, cantoane
forestiere si case de vanatoare. Cursul sau este insotit de o sosea
forestiera care urca pana la punctul de nastere a Dambovitei, la
confluenta Boarcasului cu Valea Vladului.
LACURILE ALPINE
In caldarile si pe treptele vailor glaciare se intalnesc adeseori lacuri
ascunse in causul cuvetelor sau in spatele pragurilor ramase de pe urma
ghetarilor din cuaternar. Apa lor, stransa din apa zapezilor si din
ploi, este curata si buna de baut. Ele au totdeauna, dar mai ales
primavara si iarna, o transparenta extraordinara. Aproape fara exceptie,
ele isi daruie apele paraielor, carora le asigura debite constante.
Lacurile de pe versantul nordic.
Lacul Urlea situat la 2170 m altitudine in circul de obarsie al vailor
Urlea si Pojorta, are adancimea maxima 4,05 m si o suprafata de 20 150
m2.
In caldarea Podragului se afla patru ochiuri de apa, doua pe tapsane si
in spatele acesteia, si alte doua, Podragul Mare si Podragul Mic, in
partea centrala a circului superior, in mijlocul unui relief haotic, la
2140 m altitudine. Ele au o adancime de 15,5 respectiv 3,9 m si sunt
legate printr-un emisar lung de 31 m.Lacul Balea situat la 2034 m
altitudine, cu o adancime maxima de 11,35 m,si cu o suprafata de 46 508
mp este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri alpine din
masiv. Chiar pe langa lac trece Transfagarasanul.
III.GRUPA PARANGULUI
Numele de Parang, cu o rezonanta straveche, desemneaza varful cel mai
inalt din tot grupul de masive si munti dintre Olt, Jiu si Strei-Parangu
Mare caruia ii urmeaza ca altitudine varful Parangu Mic sau al
Petrosanilor (2074 m). Muntii Parang se inscriu pe domeniul danubian,
descoperit de sub panza getica , ca parte estica din semisfera
Parang-Retezat-Almaj.
In Parang s-au instalat ghetari puternici in complexe de circuri
etajate, continuate cu vai din lungul carora coborau limbi de gheata de
cativa kilometri(pe Lotru, Jiet si Latorita).
Se desfasoara intre Olt, Jiu si Strei, fiind cea mai larga dintre
grupele Carpatilor Meridionali si cu suprafete netede predominante.
Masivul principal este Parang (cu varful de 2519 m), din care se
prelungesc spre nord Muntii Sureanu si Muntii Candrel, despartiti de
Valea Sebesului, unde sunt cateva lacuri de baraj si hidrocentrale.
In partea de est sunt muntii Lotrului si Capatanii, despartiti de Valea
Lotrului, unde se gaseste lacul de acumulare Vidra.
Flora si fauna
Treapta alpina este acoperita de manunchiuri mici de ierburi, plante
rezistente la frig, muschi si licheni, si putin mai jos se intalnesc
cele mai intinse areale cu jnepenisuri.In treapta montana molidul apare
in benzi inguste, pasuni, mai jos se gaseste braul padurilor de amestec
din fag, molid si brad care a urcat pe alocuri pana la 160 m . Din
treapta montana inferioara, cea mai mare aprte este ocupata de paduri de
fag, la care se adauga specii de conifere si gorun spre limita
inferioara pe alocuri s-a instalat mesteacanul.
Capra neagra, cerbul, mistretul,ursul,vulpea, jderul, veverita,uliul,
cocosul de munte, fac parte din speciile care traiesc in aceasta zona
Clima
Etajul celor mai inalte varfuri si creste, un domeniu al iernilor
prelungite, in care si luna mai are media temperaturii sub 0 grade , iar
media anuala este sub -2 grade, precipitatiile cad in cea mai mare parte
solide.
La etajul suprafetelor cuprinse intre 2300 si 2000 m clima se mentine
rece si umeda in cea mai mare parte a anului, temperatura medie anuala
oscileaza in jurul valorii de 0o C.
In treapta montana mijlocie temperatura medie anuala cuprinsa intre 3-4
grade C, iar treapta montana inferioara se caracterizeaza printr-o clima
montana mai blanda, cu temperatura medie anuala de 4-5oC
Reteaua hidrografica
Aspectul general este acela al unui nod orografic, in care se distinge o
culme centrala(de forma literei L) pe care se insira varfuri de peste
2200 m din care pornesc in toate partile obarsiile Jiului, Jietului,
Sadului, Gilortului, Galbenului, Latoritei, Lotrului si ale multimii de
afluenti pe care aceste rauri le aduna, numai doua vai se prelungesc
spre nord, facand legatura cu muntii din nord si nord-est(culmea dintre
Lotru si Jiet, continuata din Saua Poiana Muierii cu Muntii Sureanului
si cea dintre obarsiile Lotrului si Latoritei , mult mai scurta).
IV. GRUPA RETEZAT-GODEANU
Este delimitata de Jiu si culoarul Timis-Cerna. Este alcatuita din
urmatorii munti: Muntii Valcan, Muntii Mehedinti, continuati in nord cu
Muntii Cernei(unde intalnim roci calcaroase), Muntii Retezat(cu maxim
2509 m), Muntii Godeanu(cu maxim 2291 m), iar in nord-vest Muntii Tarcu.
In partea mai inalta(muntii Retezat), se gasesc numeroase circuri si
lacuri glaciare, dar si elemente rare de flora si fauna, reunite in
Parcul National Retezat
Muntii Retezat, cei mai inalti si mai stancosi din lantul Carpatilor
Meridionali, sunt cuprinsi intre Strei-Jiu si Dunare. Alaturi de Fagaras
si Bucegi, se situeaza in varful piramidei de frumuseti carpatine, mai
ales prin caldarile si lacurile glaciare ; Bucura, cu o suprafata de
8,86 ha si o adancime de 19,7 m este cel mai mare lac glaciar din
Carpatii Romaniei, iar lacul Zanoaga, cu o suprafata de 6,50 ha, detine
recordul de adancime, cu 29 m.In Muntii Retezat se afla cca 100 de
lacuri glaciare ; multumita acestora, precum si florei diverse rare, cu
multe andemisme si faunei bogate, Retezatul a fost inclus in Parcul
National cu acelasi nume, rezervatie a biosferei. Fluxul turistilor mai
ales vara pe axa Pietrele-Buta si Baleia-Iorgovanu este deosebit de
mare.
Muntii Retezat, cu inaltimile lor maxime de peste 2400 m, domina muntii
din jur cu cel putin 200 m, iar prin peisajul lor salbatic- varfuri si
creste stancoase, imense caldari glaciare cu nenumarate lacuri si
intinse grohotisuri- se afirma ca o puternica individualitate
geografica. La nord, contactul cu depresiunea Hateg, se face printr-un
abrupt de cateva sute de metri, desfacut de eroziune in fatete
triunghiulare, caracteristice liniilor tectonice
La vest si sud, valea Raului Mare, respectiv Lapusnicului Mare, adancita
cu circa 1000 m in podurile suprafetei de eroziune Borascu, desparte
Retezatul de muntii Tarcu si Godeanu. Spre est, Rau Barbat si Pilugu
constituie adevarata limita a masivului, separandu-l de Muntii Tulisa.
Catre sud, Muntii Retezat vin in contact cu extremitatea apuseana a
Depresiunii Petrosani. Legatura dintre Retezat si Godeanu se face
printr-o culme cu inaltimi de 1900-2000 m (Culmea Dragasanu, alcatuita
din sisturi cristaline, si masivele calcaroase Piule-Iorgovanu), uneori
cuprinsa sub numele de Retezatu Mic. Acesti munti trebuie considerati
insa ca o regiune de tranzitie cu particularitati ce o deosebesc atat de
Retezatul propriu-zis, cat si de Masivul Godeanu. In muntii Retezat se
disting doua culmi principale, aproape paralele, cu directia
vest-sud-vest – est nord-est, unite in partea centrala ; intre
acestea, Rau Barbat si Lapusnicu Mare, cu sensuri contrare, formeaza un
culoar longitudinal. Culmea principala, nordica, incepe de la
confluenta Lapusnicului cu Rau Ses prin muntele Zlata (2142 m) si este
formata de numeroase varfuri : Sesele (2278 m0, Judele (2334 m), Bucura
(2433 m), Peleaga (varful culminant, 2509 m), Papusa (2508 m), Varfu
Mare (2463 m), continuat cu Lancitu si Cleantu Cozmii. Culmea sudica,
aflata in prelungirea muntilor Iorgovanu-Piule si Dragasanu, cu inaltimi
mai reduse, este formata din varfurile Custura (2457 m), Gruniu (2294 m)
si Lazaru (2282 m). Din culmea nordica se desprind spre Derpresiunea
Hateg culmi paralele prelungi, ale caror inaltimi scad treptat.
Varful Retezat (2482 m), a carui denumire s-a extins asupra intregului
masiv, se situeaza pe una dintre acestea. Din cea sudica, o serie de
culmi scurte coboara pana la marginea Depresiunii Petrosani. Infatisarea
actuala a Retezatului se datoreaza in special ghetarilor cuatrenari,
care au transformat fundamental relieful preglaciar. Daca in partea de
vest, in jurul resturilor suprafetei de eroziune Borascu au existat
ghetari mici, care au sculptat circuri izolate, ca Zanoaga, Zanoguta,
Radesu, Slaveiu, Turcel, iar pe clina sudica a Dragasanului, Buta si
Pustnicu, in partea centrala a Retezatului, ghetarii au fost mult mai
puternici, atingand lungimea de 6-8 km. Pe versantul nordic, ghetarii
din vaile Stanisoara, Pietrele, Valea Rea si Galesu confluau mai jos de
actuala cabana Pietrele si au depus o mare morena frontala la inaltimea
de circa 1350 m. Pe versantul sudic, ghetarul din valea Bucurei si cel
din valea Pelegei se uneau si coborau pe valea Lapusnicului pana la 1400
m altitudine. De asemenea, in bazinul de obarsie a Raului Barbat, pe
pantele nordice ale culmii Gruniu aveau 2-3 km lungime. Pretutindeni in
circurile si vaile glaciare microrelieful caracteristic este bine
reprezentat prin trepte si praguri, berbeci glaciari (roci mutonate),
morene laterale, mediane si frontale, acestea din urma depuse la
1350-1400 m si la circa 1650 m inaltime, dovedind existenta a doua faze
glaciare. Circurile suspendate ce domina ulucuri bine conturate sustin
si ele aceasta ipoteza.
In vaile glaciare Gemenele, Sesele, Judele, Bucura si altele, unde se
intalnesc deseori exemplare de zambru, jnepenisurile ocupa suprafete
intinse. In lungu paraielor se dezvolta asociatii de buruienisuri
inalte, alcatuite predominant din Heracleum palmatum, Senecio
nemorensis, Angelica sylvestris, A. archangelica ; in jurul lacurilor
glaciare predomina buruienisurile de adenostyles allariae var. Kerneri,
Athyrium distentifolium, Aconitum tauricum si pajistile de Deschampsia
caespitosa.
Dupa topirea ghetarilor, in multe din cuvetele de subsarare din circuri
s-au format lacuri glaciare. Intre cele aproximativ 80 de lacuri, cateva
se remarca prin dimensiunile lor : Bucura, cel mai mare lac glaciar din
Romania cu suprafata de 10 ha si adanc de 17 m ; Zanoaga, cu cea mai
mare adancime, 29 m ; tau Negru, Galesu, Tau Portii, Taurile Custurii si
altele, dintre care cateva se situeaza la peste 2200 m altitudine. O
buna parte din lacurile Retezatului sunt pe cale de colmatare, ca spre
exemplu Stanisoara si Pietrele, care abia mai au 1-2 m adancime, iar
altele s-au colmatat complet, locul lor fiind marcat de soluri turboase
si vegetatie higrofila.
Lacurile glaciare au alimentare nivopluviala. Apa rezultata din topirea
zapezilor abundente si din precipitatii se infiltreaza in grohotisurile
de pe marginea circurilor si este cedata treptat lacurilor. In apa
limpede si rece traieste pastravul, care populeaza in acelasi timp
raurile ce se formeaza din lacuri.
Caracteristicile Retezatului sunt crestele ascutite, numite atat de
sugestiv custuri, si varfurile proeminente despartite de curmaturi
situate de obicei cu circa 200 m mai jos. Pantele repezi ating cu
usurinta 30-40 º, dar adesea in versanti apar pereti aproape verticali
sau surplombe. Aspectul ruiniform al Retezatului se datoreaza proceselor
intense de dezagregare stimulate de conditiile climatice, intre care
zapezile abundente, temperaturile scazute si ciclurile inghet-dezghet ce
actioneaza intens asupra granodioritelor, pe alocuri puternic
diaclazate. Rezulta, astfel, un relief rezidual, ca urmare a proceselor
de dezagregare, pantele Retezatului sunt in general acoperite de
grohotisuri fixate, semifixate si mobile. Cele mobile, cu blocuri
basculante, constituie areale compacte sau se insira sub forma unor
limbi cu latimi de zeci de metri.In lugul valcelelor abia adancite, ele
alcatuiesc torenti de pietre, activi in timpul averselor, dar mai ales
datorita avantajelor. Grohotisul coboara treptat, formand la marginea
circurilor conuri izolate sau reunite in tapsane bine dezvoltate.
Deseori, se dispun in valuri arcuite, conturand troienele de zapada pe
care au alunecat iarna, formand potcoave nivale solitare sau in releu.
Vegetatia
Asociatiile de Juncus trifidus si de Sesleria coerulans se dezvolta pe
stancariile din etajul alpin, iar de cele de Festuca picta si Luzula
alpino-pilosa pe materialul dezagreat, in curs de fixare. Frecvent,
blocurile ce formeaza grohotisurile sunt acoperite de crustele
galben-verzui ale lichenilor(Rhizocarpon). O mare bogatie floristica se
intalneste pe grohotisurile din regiunea calcaroasa Piule- Iorgovanu ;
se remarca indeosebi macul galben de munte (Papaver
coronasancti-stephani) si tufarisurile pitice de argintica (Dryas
octopetala). In hornurile calcaroase se intalnesc : sangele voinicului (
Nigritella nigra), ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium
jankae).
Marea extensiune a stancariilor si a grohotisurilor constituie un
impediment pentru pasunat, atat in ceea ce priveste masa verde, cat si
circulatia. Cirezile de vaci si turmele de oi gasesc insa conditii bune
de pasunat pe pantele mai line din muntii Zanoaga, Zanoguta, Dragsanu si
Picioru Lancitei si de pe culmile nordice, fapt evidentiat de cele circa
50 stane, localizate in apropierea padurii. In sectorul sudic calcaros,
pe versanti se dezvolta pajisti de stancarie cu compozitie variata
(Sesleria rigida, S. haynaldina, festuca versicolor, F. saxatilis etc.)
BIBLIOGRAFIE:
Geografie – Manual pentru clasa a VIII-a
Enciclopedia Encarta ‘99
World Wide Web
ì¥Â
