Referat Geografie Economica Industria In SUA

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Geografie Economica Industria In SUA si de asemenea puteti face Download Referat Geografie economica industria in SUA

Citeste fragmente din Referat Geografie Economica Industria In SUA

Statele Unite Ale Americii Industria în regiunile economico - geografice 1. Regiunea New England (Noua Anglie) Situată între ţărmul Oceanului Atlantic, fluviul Hudson şi graniţa cu Canada, regiunea New England cuprinde şase dintre cele mai mici state ale federaţiei, ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A., dar concentrînd 6% din populaţia ţării si participînd cu peste 8% la crearea venitului national. Relieful predominant este cel colinar şi de munţi cu altitudini mijlocii (Green Mountains, White Mountains, Berkshire Hills, care fac parte din Munţii Appalachi), iar în lungul văilor Hudson, Connecticut etc. depresiuni. Clima oceanică, umedă a favorizat dezvoltarea pădurilor, care formează marea bogăţie a statelor din această parte nordică a S.U.A. Dezvoltarea timpurie a industriei (prima fabrică textilă datează din anul 1790) a fost legată de existenţa unor resurse locale (lemn, resurse hidroenergetice, lînă, piei etc.) şi de masa emigranţilor din Anglia, specializată în manufactura textilă. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe baza calificării forţei de muncă şi a existenţei unor căi de comunicaţii şi porturi, prin care a fost posibil importul de materii prime necesare, s-au dezvoltat şi ramurile industriei grele, mai ales cea a construcţiilor de maşini. Astăzi, alături de ramurile şi subramurile tradiţionale, au o deosebită importanţă şi industria de maşini unelte, industria de utilaj energetic, electrotehnic şi electronică, de motoare de avioane, industria alimentară (lactate, peşte, tutun), chimică şi industria prelucrării lemnului. O reţea deasă de căi ferate şi şosele, ca şi numeroase porturi, asigură acestei regiuni legături lesnicioase cu restul ţării. Centrul care polarizează întreaga activitate economică si social-culturală a regiunii este oraşul Boston, care împreună cu o serie de oraşe-satelit : Cambridge, Somerville, Lynn, Everett, Brookline, Watertown, Arlington, Medford, Winchester, Malden etc. formînd a opta conurbaţie, ca mărime, din cadrul S.U.A. Capitală a statului Massachusetts, Boston este unul dintre marile centre comercial-financiare ale ţării şi principalulcentru vechi, industrial al regiunii New England. Oraş vechi, fundat de John Whinthrop în anul 1630, Boston a fost, pînă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cel mai mare oraş din America de Nord, după care a fost depăşit de alte oraşe ca: New York, Philadelphia etc. În prezent este un oraş cu activităţi multiple, funcţia principală fiind cea industrială. În Boston sînt concentrate 1/6 din numărul muncitorilor regiunii New England şi 1/2 din uzinele statului Massachusetts. Cele mai importante întreprinderi aparţin industriei pielăriei şi încălţămintei, electrotehnice, textile, confecţiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind situate în zona portuară şi în suburbii. Al doilea centru economic al regiunii New England este Providence-Warwick (911 000 locuitori cu suburbiile). Oraşul este situat pe ţărmul Oceanului Atlantic, în interiorul Golfului Narragansett ; a fost fondat în anul 1636 şi este capitala. statului Rhode Island, îndeplinind şi importante funcţii industrial-portuare. Dintre ramurile industriale se remarcă industria constructoare de maşini, electrotehnică, textilă şi chimică. Portul, avînd o serie de avanporturi situate pe ţărmurile golfului, are un trafic de 9,3 milioane tone anual şi este specializat în exportul produselor agricole şi în cabotaj. În statul Connecticut se află cîteva oraşe mai mici, importante însă prin specializarea industriei lor ca şi prin activităţile comerciale şi culturale. Oraşul Hartford este capitala statului şi unul dintre cele mai apreciate centre ale S.U.A. pentru industria de maşini-unelte şi motoare de avioane, renumit, de asemenea, prin cele mai mari societăţi de asigurare din S.U.A. Pe tărmul Oceanului Atlantic sînt situate porturile: New Haven (761 000 locuitori), puternic centru industrial şi cultural, aici aflîndu-se Universitatea Yale (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) şi New London-Groton (157 000 locuitori), cu industrii constructoare de nave, fabrici textile şi alimentare. În partea de nord a regiunii New England oraşele sînt puţin numeroase, în general mici, cel mai important fiind Portland (162 000 locuitori) în statul Maine, cunoscut port pentru importul petrolului destinat marilor rafinării din Montreal (Canada). Statele din nordul regiunii au o industrie mai puţin dezvoltată, dar sînt cunoscute prin marile resurse forestiere şi dezvoltarea agriculturii (cartoful şi creşterea păsărilor). Un loc important îl deţine turismul, mai ales în statul Maine, în care se întîlnesc peste 2500 de lacuri în preajma cărora s-au dezvoltat. numeroase staţiuni, centre sportive şi de vînătoare. Fără a ocupa o suprafaţă prea mare, situată în marginea de nord-est a ţării, New England este, în mod cert, o regiune deosebită, atît ca peisaj geografic, cît şi în privinţa tradiţiei şi a specializării industriale. Ea constituie nucleul din care s-a format marele stat federal de astăzi. 2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantică) Întinzîndu-se de la tărmul Oceanului Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson, Delaware, Chesapeake), pînă la Munţii Appalachi şi ţărmurile sudice ale lacurilor Ontario şi Erie, regiunea Central atlantică ocupă 4% din suprafaţa tării, deţinînd 20% din populaţie, 40% din activul băncilor, 33% din volumul comerţului interior şi peste 25% din valoarea industriei prelucrătoare a tării. Fluviile : Hudson, cu afluentul său Mohawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence, în nord, iar în extremitatea vestică, rîul Ohio, au înlesnit mult stabilirea legăturilor între partea de est şi cea de vest a regiunii. Appalachii centrali, care ocupă cea mai mare parte a teritoriului, continuă spre est cu Piemontul preappalachian şi cu Cîmpia litorală atlantică. În extremitatea de nord se află Munţii Adirondacks, iar spre nord-vest se întinde Platoul Marilor Lacuri. Varietatea reliefului şi a structurii geologice asigură existenţa unor importante resurse de subsol (cărbune, petrol) a căror. valorificare este avantajată şi de apropierea de ţărmul Oceanului Atlantic. În secolele al XVIII-leâ şi .al XIX-lea, după ce au fost descoperite, marile zăcăminte de cărbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au început să se dezvolte industria siderurgică şi constructoare de maşini. În acelaşi timp, în marile oraşe-porturi au fost create industrii legate de importul de materii prime şi de mînă de lucru ieftină datorată afluxului de imigranţi din Europa. Prin construirea canalului care leagă Lacul Ontario cu fluviul Hudson a fost creată o arteră directă de navigaţie între New York şi Marile Lacuri, în lungul acestuia şi al fluviului conturîndu-se astăzi o importantă regiune industrială. Toate aceste elemente au favorizat o creştere deosebită a populaţiei, o aglomerare a acesteia în oraşe care alcătuiesc cea mai mare aglomerare urbană din lume denumită „megalopolis-ul american" 1. În aceste condiţii, procentul populaţiei urbane este foarte ridicat (peste 80%), iar numeroase oraşe mici gravitează către marile centre polarizatoare: New York, Philadelphiâ, Baltimore, Pittsburgh etc. În structura producţiei industriale predomină construcţiile de maşini (maşini unelte, electrotehnică, utilaje şi instalaţii industriale, construcţii navale), bine dezvoltate fiind şi siderurgia, chimia şi prelucrarea petrolului, industria textilă şi a confecţiilor si industria alimentară. O retea extrem de deasă de căi ferate si autostrăzi înlesneşte legăturile între marile oraşe-porturi şi centrele industriale din vestul regiunii precum şi cu zonele, care furnizează materiile prime, unele produse industriale şi agricole. Regiunea economico-geografică Central-atlantică este aşadar una dintre cele mai dezvoltate din S.U.A., atît pe plan economic, cît şi în privinţa gradului de urbanizare, dezvoltării serviciilor etc. Principalul centru către care gravitează întreaga activitate economică a regiunii este New York, cel mai mare oraş şi cel mai important centru al vieţii economice şi culturale din S.U.A. Oraşul propriu-zis este situat la ţărmul Oceanului Atlantic, în zona de vărsare a fluviului Hudson, pe insulele Manhattan, Long şi Staten, iar suburbiile se află pe continent, în mare parte în statul New Jersey: Paterson, împreună cu: Clifton, Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ; Newark împreună cu: Elizabeth, Linden, Orange, Belleville, Irvington, Hillside, Roselle, Maplewood, South Orange, East Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken, Union City, North Bergen etc. Zonele industriale cele mai mari se află în Brooklyn, în apropierea portului, cu întreprinderi specializate în construcţii navale, prelucrarea petrolului, producţia chimică, de pielărie şi încălţăminte. Alte zone industriale se conturează în cartierul Queens, cu întreprinderi electrotehnice, chimice, poligrafice şi alimentare, în cartierele Bronx şi Staten Island cu mari uzine siderurgice, constructoare de maşini şi chimice. O mare însemnătate o are şi zona, preorăşenească, deţinătoare a 50% din valoarea industriei New York-ului. New York este şi un mare nod de comunicaţii, fiind primul nod maritim, portul, cu numeroasele sale avanporturi (Bayonne, Newark, Jersey City, Gulfport, Perth Amboy etc.), avînd cheiuri în lungime de peste 1500 km şi un trafic anual de 149 milioane tone, deţinînd primul loc între porturile ţării. Traficul de cabotaj este foarte însemnat, fiind reprezentat prin petrol (peste 40 milioane tone), peşte, produse lemnoase şi agricole. Pentru comerţul internaţional, portul New York se distinge prin traficul de produse industriale şi importul de produse agricole tropicale, metale neferoase etc. Ca nod feroviar are o deosebită importanţă pentru legăturile cu zona Marilor Lacuri, din New York pornind 11 magistrale, între care magistrala New York Central, cu patru linii, înregistrează cel mai intens trafic de mărfuri şi călători din ţară. Dintre numeroasele gări, cea mai mare este Pennsylvania Station, situată într-o clădire nouă, care are un trafic zilnic de 800 trenuri cu peste 500 000 de călători. Al doilea mare centru al regiunii Central-atlantice este Philadelphia, aşezat pe fluviul Delaware, la confluenţa acestuia cu rîul Schwylkill şi în apropierea vărsării fluviului în estuarul Delaware. Incluzînd suburbiile Camden, Trenton, Abington, Chester, Wihnington etc. Philadelphia formează o mare conurbaţie, a patra în cadrul S.U.A., cu 4,9 milioane locuitori. Philadelphia a fost fondat de Arthur Penn în anul 1682, iar apropierea de resursele energetice (cărbunii din Appalachi, petrolul din Pennsylvania, hidroenergia de pe rîul Delaware) au influenţat dezvoltarea timpurie a industriei. Acest oraş în care s-a semnat, la 4 iulie 1776, Declaraţia de independenţă, a cunoscut, între anii 1790-1800, şi funcţia de capitală a S.U.A. Legăturile pe mare, înlesnite de adîncimea fluviului şi a estuarului, au permis o intensă activitate portuară, chiar dacă oraşul se află la 150 km depărtare de ocean. Vechimea dezvoltării industriale a dus la o înaltă specializare a producţiei şi a forţei de muncă, în prezent Philadelphia fiind printre marile centre industriale ale ţării, specializat în industria siderurgică, construcţii navale, locomotive şi vagoane, maşini-unelte, prelucrarea petrolului, industria petrochimică. textilă, confecţii, încălţăminte, poligrafică, zahăr, ţigarete, conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se află în partea de sud a oraşului, în lungul fluviului Delaware şi în partea de vest, unde se găseşte, printre altele, şi o centrală electronucleară. Activitatea de transport este legată, în primul rînd, de funcţia portuară. Cu un trafic anual de 58;9 milioane tone, portul este specializat în importul de petrol, minereu de fier, metale neferoase, produse alimentare, material lemnos etc. şi în exportul de produse petroliere, siderurgie, cărbuni etc. În apropiere se află şi porturile petroliere Marcus Hook (22 milioane tone) şi Yaulsboro (25,5 milioane tone). De asemenea, este un mare nod feroviar şi rutier, iar aeroportul său internaţional amplasat în Elmwood are un trafic anual de 3,8 milioane pasageri. La sud de Philadelphia, pe ţărmul estuarului Chesapeake, se află oraşul Battirnoye, care poartă numele lordului Baltimore, primul proprietar din Maryland. Întemeiat în anul 1729, oraşul are astăzi o populaţie de 2,1 milioane de locuitori, împreună cu suburbiile, fiind unul dintre marile centre industriale, comerciale şi financiare ale S.U.A. Activitatea portuară intensă a uşurat mult procesul dezvoltării sale industriale. Instalaţiile portului se întind pe o lungime de 64 km şi desfăşoară un trafic anual de 46,6 milioane tone ; datorită unor legături feroviare foarte bune, hinterlandul său ajunge pînă în statul Ohio. Prin port se exportă mari cantităţi de cereale, cărbuni, produse animaliere şi industriale. Importul este predominat de minereurile de fier, concentratele de metale neferoase, produsele agricole etc. Oraşul este deservit şi de cîteva aeroporturi, mai important fiind Friendship. Industria existentă prelucrează diverse materii prime aduse din regiunea Marilor Lacuri, Appalachi, din regiunile sudice sau din import. Se remarcă, în special, ramurile industriei grele: siderurgice, construcţii navale, avioane, metalurgie neferoasă, prelucrarea petrolului, chimică. Sînt bine dezvoltate şi industria conservelor, textilă şi a confecţiilor, a tutunului etc. Activitatea culturală este bine reprezentată (Universitatea John Hopkins-Mary-land, Academia de ştiinţe-Maryland etc.). Pittsburgh este situat în centrul marelui bazin carbonifer al Pennsylvaniei, fiind o veche aşezare de indieni, apoi fort francez din secolul al XVIII-lea, iar din anul 1816 devine oraş. Populaţia sa este de 604 300 locuitori, dar atinge circa 2,4 milioane locuitori împreună cu suburbiile şi oraşele-satelit : Penn Hills, Wilkinsburg, McKeesport, Mount Lebanon, Baldwin etc. Poziţia deosebit de favorabilă, la confluenţa rîurilor Allegheny şi Monongahela, care formează rîul Ohio, i-a uşurat stabilirea legăturilor cu Marile Lacuri şi tărmul Oceanului Atlantic. Numeroase căi ferate şi şosele converg spre Pittsburgh, conferindu-i rolul de mare nod de comunicaţii. Activitatea portuară este intensă, cu un trafic de peste 14,5 milioane tone mărfuri anual, în mare parte cărbuni şi minereuri de fier. Activitatea economică de bază este însă cea industrială, ramura principală, metalurgia feroasă, fiind reprezentată prin mari uzine, iar oraşul trecînd drept primul centru siderurgic al tării (circa 30 milioane tone oţel anual), unde o pondere deosebită o au uzinele firmei U. S. Steel Corporation. Sînt bine dezvoltate şi alte ramuri industriale: cocso chimia, construcţia de maşini grele, utilaje industriale, material feroviar, chimică, electrotehnică, sticlărie şi ceramică. În apropiere, la Shippingport, a fost construită una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A. Buffalo (1,4 milioane locuitori) este un port activ, la ţărmul Lacului Erie, in punctul din care porneşte New York State Barge Canal care face legătura între Marile Lacuri şi Oceanul Atlantic. Cunoscut din secolul al XVIII-lea, oraşul devine în secolul nostru un mare port şi centru industrial. Apropierea de cascada Niagara şi deci de amenajările hidroelectrice de aici a fost un alt factor care a influenţat dezvoltarea industriei, bine reprezentată prin cea siderurgică (în suburbia Lackawanna), industria electrotehnică, de utilaje industriale, chimică, alimentară. Nod de comunicaţii navale (traficul portului atinge 11,7 milioane tone anual), feroviare, rutiere şi aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este şi un important centru comercial. În oraş se află un muzeu de istorie, altul de ştiinţe, galeria de artă Allbright-Knox, a grădină zoologică şi alte obiective turistice. În lungul lui New York State Barge Canal se întîlnesc trei importante centre industriale: Rochester (970 000 locuitori, în cadrul SMSA), Syracuse (643 000 locuitori tot în cadrul SMSA) şi UticaRome (343 000 locuitori). O aglomeraţie urbană deosebită o formează Albany, situat pe fluviul Hudson, capitala. statului New York, cu 420 000 locuitori, în care se află cea mai mare universitate din S.U.A., New York State University. Centre industriale mari se întîlnesc şi în statul Pennsylvania: Allentown-Bet hlehem-Easton (608 000 locuitori), Harrisburg (422 000 locuitori), care este şi capitala statului etc. 3. Regiunea East North Center (Central-nord-estică) Situată în sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron şi Erie, motiv pentru care mai este denumită şi regiunea Marilor Lacuri, ocupă 9% din suprafaţa ţării, iar în cuprinsul ei trăieşte circa 25% din populaţia S.U.A. În acelaşi timp concentrează peste 40% din valoarea producţiei industriale a ţării şi aproximativ 25% din cea agricolă. Cadrul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea înalt, brăzdat de ape, în care glaciaţiunea a incrustat adîncile cuvete ale Marilor Lacuri nordamericane. Spre sud altitudinea scade, trecîndu-se la un relief de cîmpie. Existenţa Marilor Lacuri şi a rîurilor Ohio şi Mississippi, între care se întinde regiunea, oferă condiţii naturale deosebit de favorabile dezvoltării transporturilor. Formarea curenţilor de transport al minereului de fier din Minnesota şi al cărbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri şi pe Ohio a stat la baza apariţiei unor puternice centre industriale, mai ales în porturile situate la ţărmul lacurilor. Regiunea deţine insă şi resurse proprii de subsol: cărbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan), care sînt în prezent intens valorificate. În legătură cu reţeaua foarte intensă a căilor de comunicaţie au apărut numeroase centre care produc mijloace de transport, îndeosebi automobile, ramură care şi-a găsit cea mai avantajoasă dezvoltare în statul Michigan. Bogatele resurse agricole au favorizat o puternică concentrare a industriei alimentare, a îngrăşămintelor chimice şi maşinilor agricole. Porturile de la Marile Lacuri au un trafic deosebit de intens. În afara marilor porturi Chicago, Toledo, Detroit, Cleveland se întîlnesc şi alte numeroase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone), Sandusky (circa 6 milioane tone), Lorain (circa 7 milioane tone), ConneautOhio (peste 7 milioane tone), Kewaunee (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michigan (peste 13 milioane tone), Port Inland-Michigan (peste 9 milioane tone), Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc. Metropola economică a regiunii este oraşul Chicago, situat pe ţărmul sudic al Lacului Michigan şi traversat de rîurile Chicago şi Calumet, fiind al doilea oraş al S.U.A. după numărul de locuitori. Împreună cu numeroasele sale suburbii si orase satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chicago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois şi Indiana, formează o conurbatie de 7 milioane locuitori ,a doua din S.U.A. În cadrul economiei S.U.A. este primul port interior şi centru feroviar şi al doilea oraş, după volumul producţiei industriale, importanţa financiară şi comercială. Oraşul Chicago este situat la capătul sudic al marelui sistem de navigaţie interioară reprezentat de cele cinci lacuri nord-americane şi de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legată de secolul al XIX-lea (în anul 1804 a fost întemeiată prima aşezare, iar din 1837 a devenit oraş), cînd se construiesc căile ferate şi canalul navigabil dintre Lacul Michigan şi rîul Illinois, care fac ca oraşul să devină un mare nod de circulaţie. Aceasta a favorizat amplasarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la începutul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei feroase şi a construcţiilor de maşini. În concordanţă cu extinderea funcţiilor sale, oraşul s-a mărit, întinzîndu-se spre nord şi sud-est, în lungul Lacului Michigan. Datorită importanţei şi influenţei lui economice, oraşul Chicago trece astăzi drept capitală neoficială a părţii interioare a ţării. Chicago este Şi un centru de convergenţă a numeroase conducte magistrale de petrol şi de gaze naturale prin care se transportă însemnate cantităţi de hidrocarburi din centrul şi sudul ţării. Activitatea industrială, puternic impulsionată de marea întretăiere de căi de comunicaţii, are un caracter complex. În regiunea industrială Chicago sînt concentrate peste 15 mii întreprinderi, cu peste 1,2 milioane de salariaţi. Ramurile industriei grele sînt preponderente: metalurgia feroasă (cu marile uzine de la Gary-7,5 milioane tone oţel anual şi Calumet-6,5 milioane tone oţel anual), construcţii de material feroviar, automobile, electrotehnică, maşini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic şi de telefonie, apoi prelucrarea petrolului, cu marile rafinării Whiting, East Chicago, Gary, Calumet. În total, capacitatea rafinăriilor din zona oraşului Chicago este de SS,4 milioane tone. În preajma lor s-au dezvoltat puternice complexe petrochimice. Între alte ramuri se remarcă şi industria cărnii (marile abatoare . din sudul oraşului), a prelucrării lemnului, morăritului, confecţiilor, încălţămintei, tipăriturilor. Cea mai mare parte a industriei este concentrată în partea de sud şi sud-est a oraşului. Chicago este totodată şi un mare centru financiar şi comercial, după activul său grupul financiar din Chicago fiind al patrulea din S.U.A. Aici îşi au sediul marile bănci: „Continental Illinois National Bank and Trust", „First National Bank of Chicago" etc. şi importante firme industriale: „Pullman", „McCormick", Swift" „Admiral", „Sunbean", „Armour", „Zenith", „International Harvester" ş.a. Activitatea comercială este reprezentată prin 75 mari antreprize Şi peste 55 000 de magazine. Detroit, al doilea mare oraş al regiunii, este situat pe rîul Detroit şi la ţărmul Lacului St. Clair, prin care trec căile navigabile dintre lacurile Huron şi Erie. Poziţia sa geografică favorabilă a înlesnit o rapidă dezvoltare a căilor de comunicaţie şi comerţului. În secolul nostru, odată cu construirea, după anul 1909, la Dearborn, a primei uzine de automobile Ford, Detroit s-a extins mult, devenind un mare centru urban şi industrial al S.U.A. Populaţia sa atinge aproape milioane locuitori, iar împreună cu o serie de oraşesatelit: Dearborn, Hamtramck, Warren, River Rouge, Ecorse, Melvindale, Ferndale, Roseville etc. formează o conurbaţie de 4,9 milioane locuitori, a cincea din S.U.A. Funcţia principală a oraşului este cea industrială, fapt evidenţiat de numărul ridicat al unităţilor cu acest profil; de numărul mare de muncitori ocupaţi în acest sector, neatins de nici unul dintre marile oraşe americane, reprezentînd jumătate din populaţia activă. Marele potenţial industrial a atras mulţi imigranţi (aproape 3/5 din populaţie) şi populaţie de culoare (circa 1/ 10). Pentru industria oraşului rolul hotărîtor 1-a avut construirea uzinelor de automobile. Astăzi, Detroit este „capitala automobilului american", cel mai mare centru al producţiei de automobile din întreaga lume. În oraş, dar mai ales în suburbiile sale, funcţionează uzine ale celor trei mari firme din industria construcţiilor auto ale S.U.A.: General Motors, Ford Motor şi Chrysler. Cea mai mare este uzina River Rouge din Dearborn, a firmei Ford Motor, care execută toate procesele de producţie, inclusiv producerea accesoriilor, într-un complex de fabrici cu circa 80 000 de salariaţi. De remarcat specializarea în toate ramurile care au contingenţă cu automobilul: cauciuc sintetic, anvelope. sticlărie, metalurgie feroasă, textilă, aluminiu, prelucrarea petrolului etc. După cel de-al doilea război mondial s-au dezvoltat şi alte ramuri: construcţia de tractoare, avioane, motoare electrice, producţia de război. Mai puţin însemnate sînt industria lemnului şi industria alimentară. După volumul global al industriei, oraşul ocupă locul al patrulea în S.U.A. (după New York, Chicago, Los Angeles). În statul Ohio se află oraşul Cleveland, situat pe ţârmul sudic al Lacului Erie. Fondat în anul 1796 şi declarat oraş în 1836, Cleveland este un mare centru industrial şi financiar al S.U.A., cu o populaţie de 2,05 milioane locuitori (fmpreună cu suburbiile). În trecut a fost centrul producţiei petroliere şi sediul marii companii Standard Oil, creată de Rockefeller. Deşi azi rezervele de petrol locale au fost secătuite, industria de prelucrare mai are Încă o importanţă destul de mare. Dezvoltarea deosebită a oraşului s-a datorat construcţiei canalului care îl leagă de rîul Ohio, oraşul devenind un mare nod de comunicaţii navale, terestre şi aeriene (Hopkins Airport are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri). Funcţia industrială este reprezentată prin mari uzine siderurgice, de maşiniunelte (locul al doilea în S.U.A.), electrotehnice, automobile, şantiere navale, prelucrarea petrolului şi petrochimia, textilă , şi confectii, hîrtie etc. Din punct de vedere economic, Cleveland este debuşeul marelui bazin carbonifer din nordul Munţilor Appalachi. Cincinnati (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un mare centru industrial situat pe rîul Ohio, fondat în 1788 şi declarat oraş în 1819, fiind specializat în producţia de maşini-unelte, mecanică de precizie, siderurgie, electrotehnică, avioane, alimentară, chimică, instrumente muzicale ; este nod feroviar, port fluvial activ (circa 7,5 milioane tone) şi are un aeroport cu un trafic anual de 2,7 milioane pasageri. Alături de activitatea economică, în oraş se desfăşoară o intensă viaţă culturală (are două universităţi cu circa 50 000 studenţi, Conservator, Academie de arte, muzee). Columbus (1 058 000 locuitori, cu suburbiile), situat în partea centrală a statului Ohio, este capitala acestuia şi important centru cultural (Ohio State University cu 46 000 studenţi) şi comercial, funcţii ce au dus la creşterea rapidă a populaţiei. Dintre cele mai mari centre urbane ale statului Ohio (care se numără printre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, în cadrul S.U.A.) amintim: Dayton (857 000 locuitori), Toledo (781 000 locuitori), Youngstown (544 000 locuitori) şi Akron (682 000 locuitori), toate puternice centre industriale şi comerciale. În statul Indiana se distinge oraşul Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu suburbiile), capitala statului, mare nod feroviar, rutier şi aerian (2,6 milioane pasageri anual) şi important centru al industriei alimentare, de maşini agricole şi mijloace de transport. Populaţia oraşului a crescut foarte mult în ultimul timp_ Oraşul posedă un circuit de curse de automobilism, pe care se desfăşoară anual Marele premiu de automobilism al S.U.A_ (pe 500 mile) celebru în lumea întreagă. În statul Wisconsin se află oraşul Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fmpreună cu suburbiile), mare centru industrial pe ţărmul Lacului Michigan, situat într-o zonă de puternică concentrare a industriei siderurgice, a construcţiilor de maşini (nave, produse electrotehnice, maşini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de încălţăminte, produse lactate, tricotaje şi mai ales ca mare centru mondial al producţiei de bere. Oraşul a fost fondat de coloniştii germani după anul 1830 şi are un aspect pitoresc, cu numeroase parcuri şi grădini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aeroportul său înregistrează un trafic anual de 2,1 milioane pasageri. 4. Regiunea West North Central (Central-nord-vestică) Sub această denumire sînt cuprinse statele situate la vest de fluviul Mississippi, pînă la limita Munţilor Stîncoşi, spre sud pînă la valea rîului Arkansas, iar în nord pînă la graniţa cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumită şi „Vestul Mijlociu", este format din Podişul Preriilor şi din Podişul Missouri, continuate spre sud cu Podişul Ozark. Este patria întinselor prerii, cea mai mare zonă de cultură a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupă 19% din suprafaţa ţării şi are 9% din populaţia sa, fiind specializată în exploatarea minereului de fier (90% din producţia naţională), a minereurilor de plumb (50%) şi de zinc (25%), formînd, totodată, baza producţiei de grîu, de porumb şi de creşterea animalelor. În afară de aceasta dispune şi de resurse de petrol în statele Kansas şi Missouri, unde se află şi o dezvoltată industrie de prelucrare şi chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc. Industria prelucrătoare este reprezentată mai ales prin cea a morăritului, a cărnii, lemnului, celulozei şi hîrtiei, maşini agricole, mijloace de transport, metalurgie feroasă şi neferoasă etc. Activitatea industrială este concentrată în marile oraşe, determinînd o creştere treptată a populaţiei urbane. Minneapolis, împreună cu oraşul vecin St. Paul, sînt situate pe malurile lui Mississippi, în punctul de unde fluviul începe să fie navigabil, formînd o conurbaţie de 2,0 milioane locuitori. Este un important centru industrial, specializat în industria alimentară (morărit, produse lactate, conserve, uleiuri etc.), industria textilă, a pielăriei şi încălţămintei, a lemnului, mobilei, celulozei şi hfrtiei, poligrafică. ine reprezentată este şi industria constructoare de maşini : maşini agricole, vagoane, electrotehnică, montaj de automobile etc. Se remarcă şi ca un însemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport internaţional cu 7,2 milioane pasageri anual). Oraşul este situat într-o regiune cu numeroase parcuri şi lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscut este Minnehaha Park. Kansas City (1,3 milioane locuitori împreună cu suburbiile) este situat la confluenţa lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din două ora se cu acelaşi nume, care aparţin statelor Missouri şi Kansas şi care au fost întemeiate la. începutul secolului al XIX-lea. Activitatea principală este cea comercială şi de transport ; aici se găsesc mari abatoare şi pieţe de vite şi grîne, oraşul înscriindu-se drept primul centru al S.U.A. în tranzitul de animale vii pe calea ferată. Activitatea comercială este strîns legată de cea de transport. Kansas City este un important nod feroviar (12 linii) şi port fluvial. Are şi un mare aeroport cu un trafic de 4,1 milioane pasageri anual. Toate acestea au impulsionat dezvoltarea industrială: morărit, carne, pielărie, încălţăminte, mărfuri agricole, material feroviar, avioane, automobile, chimică, prelucrarea petrolului etc. Omaha (569 000 locuitori) tinde să devină cel mai mare centru al comerţului cu animale din S.U.A., datorită marilor abatoare şi fabrici alimentare pe care le are. Pe baza resurselor miniere din Munţii Stîncoşi s-a dezvoltat aici industria metalurgiei neferoase. Omaha este şi un centru cultural activ, cu o universitate întemeiată în anul 1908. 5. Regiunea South Atlantic (Sud-atlantică) j†Î D şase state cu largă ieşire la Oceanul Atlantic, care, deşi nu au o dezvoltare economică la nivelul statelor din nord, se diferenţiază de restul statelor sudice prin existenţa unor resurse de .cărbuni, minereuri de fier, hidroenergie, săruri de potasiu, în parte valorificate. Totodată, sînt state cu o agricultură bine dezvoltată şi specializată. Teritoriul lor cuprinde o parte din Munţii Appafachi centrali, Piemontul preappalachian şi Cîmpia litorală centrală şi sudică, Peninsula Florida ; populaţia urbană a regiunii se ridică, în medie, la circa 58%, procent mai redus în comparaţie cu statele nordice. Dar există mari diferenţe între state în acest sens. Astfel, dacă West Virginia are numai 39% populaţie urbană, in Florida aceasta atinge 80%. Dintre culturi sînt bine reprezentate: bumbacul, tutunul (în Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia), cerealele, legumele şi pomii fructiferi. Creşterea animalelor este mai puţin importantă (cornute pentru lapte, păsări). Din punct de vedere agricol statul Florida ocupă o poziţie aparte ; aici, clima subtropicală a favorizat o largă dezvoltare a culturii citricelor, a legumiculturii şi floriculturii, produse in realizarea cărora este intrecută, la nivel naţional, numai de California. Valorificarea terenurilor din mlaştinile Everglades vor asigura Floridei suprafeţe din ce în ce mai mari pentru extinderea culturilor cu caracter subtropical. În domeniul industriei, regiunea se distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3 din productia de ţesături de bumbac a S.U.A.), industria tutunului (în statul Virginia), industria conservelor şi a sucurilor (în Florida). Dintre ramurile industriei grele sînt mai bine dezvoltate: exploatarea cărbunilor (în West Virginia, care constituie primul bazin carbonifer al S.U.A.), cea a fosforitelor, în Florida (27,5 milioane tone), industria construcţiilor de maşini, chimică. În zona Fall Line au fost construite hidrocentrale care asigură cerinţele de energie electrică ale regiunii. Pentru statul Florida un loc deosebit îl deţine turismul, marile staţiuni balneare maritime fiind vizitate anual de circa 24 milioane de turişti. Dintre acestea cea mai cunoscută este Miami, dar pe ţărmul atlantic al Floridei, de la Jacksonville pînă la Miami, staţiunile se ţin lanţ : Jacksonville Beach, Daytona Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc: Oraşele regiunii Sud-atlantice nu sînt, în general, prea mari, dar cîteva dintre ele s-au impus ca importante centre de convergenţă economică de interes naţio nal, aşa cum sînt : Atlanta, Miami, Tampa. Atlanta (1,7 milioane locuitori împreună cu suburbiile), fondat în 1845, este principalul centru comercial, de transport, industrial şi financiar al regiunii. Activitatea principală este cea de transport, mare nod feroviar - cu 15 linii -, rutier şi aerian, cu un aeroport de mare trafic-Hartsfield International (25,6 milioane pasageri anual, al doilea din S.U.A.), care îi înlesneşte legăturile cu toate regiunile învecinate. Miami (1,3 milioane locuitori) este situat în Florida, pe ţărmul de sud-est, la Oceanul Atlantic. Practic este constituit dintr-o aglomerare de centre şi staţiuni balneare (Miami, Miami Beach, Hialeah, North Miami, Carol City, Miami Shores, Miami Springs, South Miami, Coral Gables etc.), funcţia sa principală fiind cea turistică (peste 6 milioane turişti anual), ceea ce a dus la o mare dezvoltare a construcţiilor hoteliere şi a tuturor tipurilor de obiective turistice (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.). Industria este Şi ea strîns legată de turism: alimentară, confecţii, ţigări etc. Tot turismul a impulsionat şi dezvoltarea transporturilor, aici găsindu-se unul dintre marile aeroporturi din S.U.A. (Miami International cu 12,4 milioane pasageri anual). 6. Regiunea East South Central (Central-sud-estică) Avînd o faţadă maritimă extrem de restrînsă, la Golful Mexic, regiunea cuprinde versantul sudic al Munţilor Appalachi, Podişul Cumberland şi o porţiune din Cîmpia Mississippi. Văile adînci ale rîurilor Alabama şi Tennessee canstituie atît culoare de circulaţie, cît şi surse de energie electrică. În teritoriul regiunii sînt situate zăcămintele de minereu de fier şi cărbuni din sudul Munţilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexă a rîului Tennessee, producţia de energie electrică asigură întregul consum local, o altă parte fiind trimisă şi spre alte regiuni. În preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a determinat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel naţional, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc. Industria regiunii este specializată în metalurgia feroasă, neferoasă, construcţii de maşini (utilaj minier şi textil, maşini agricole, electrotehnică), chimică, a bumbacului, prelucrarea lemnului, alimentară. Agricultura este caracterizată prin marile plantaţii de bumbac (Alabama, Mississippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Creşterea animalelor este bine reprezentată, mai cu seamă în partea nordică a regiunii (cornute mari pentru lapte). Louisville (888 000 locuitori cu suburbiile) este un important nod de comunicaţii situat pe Ohio, în nordul statului Kentucky, fondat în anul 1790 şi numit astfel în cinstea regelui Ludovic al XVIlea. Prin dezvoltarea sa industrială (tractoare, automobile, electrotehnică, chimică, prelucrarea lemnului, textilă, alimentară) şi procentul ridicat al populaţiei active ocupate în comerţ şi finanţe, oraşul se deosebeşte mult de celelalte centre ale regiunii, apropiindu-se de specificul economic şi urban al oraşelor din nordul ţării. Memphis (848 000 locuitori cu suburbiile) este unul dintre marile centre comerciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bumbacului şi a lemnului, oraşul şi-a creat, treptat, o industrie bine reprezentată (textilă, egrenarea bumbacului, maşini pentru textile, mijloace de transport, mobilă, hîrtie, alimentară). Activitatea portuară (6,5 milioane tone anual) şi convergenţa căilor ferate şi a şoselelor, au uşurat dezvoltarea comerţului, Memphis fiind cea mai mare piaţă a bumbacului din S.U.A. şi o importantă piaţă a lemnului, pieilor şi a altor produse agricole. Prin aeroportul oraşului trec anual 4,6 milioane pasageri Birmingham (779 000 locuitori) este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul ţării. Punerea în valoare a resurselor locale de cărbuni şi de minereu de fier a dus la apariţia acestui oraş spre sfîrşitul secolului al XIX-lea: Alături de uzinele siderurgice, astăzi funcţionează aici importante uzine producătoare de utilaj minier, maşini-unelte, utilaje pentru industria alimentară etc. Funcţia industrială a generat şi o importantă activitate de transport (mare nod feroviar şi port fluvial), precum şi dezvoltarea comerţului. Între alte oraşe ale regiunii amintim pe cele din valea Tennessee : Chattanooga (381000 locuitori), Knoxville (421000 locuitori) şi Nashville (716 000 locuitori), toate puternice centre industriale a căror activitate a fost mult impulsionată de construirea sistemului energetic T.V.A. 7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestică) Cuprinsă între valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie. Condiţiile naturale sînt destul de variate. Astfel, în extremitatea de sud - sud-est, în lungul ţărmului Golfului Mexic, se întinde o cîmpie litorală joasă, lagunară, cu domuri de sare. O unitate aparte o formează delta fluviului Mississippi, cuprinsă în limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasă şi mlăştinoasă, a fost în bună măsură asanată, devenind o importantă zonă agricolă. În restul teritoriului se întinde Podişul Preriilor, care, spre vest, devine accidentat, altitudinile oscilînd între 1000 şi 1 500 m. Depresiunile adînci ale văilor Arkansas, Pecos şi Red River sînt renumite prin importantele zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Regiunea este o mare producătoare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasă din S.U.A. Industria de prelucrare şi chimizare a petrolului este bine dezvoltată în special în centrele de la ţărmul Golfului Mexic. Pe baza importului de bauxită s-a dezvoltat aici producţia de alumină şi aluminiu. În ultimul timp s-au construit şi întreprinderi ale industriei construcţiilor de maşini (şantiere navale, utilaje petroliere, electrotehnică). Tradiţionale sînt industria lemnului, cea textilă, de pielărie şi alimentară. Petrolul şi gazele naturale au transformat profund, în ultimele decenii, economia regiunii, care tinde să depăşească nivelul general al statelor sudice prin : volumul producţiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extinderea funcţiilor comerciale şi financiare, concentrarea acestor functiuni în cîteva oraşe mari care joacă rolul de centre polarizatoare etc. Principalele oraşe sînt : Houston, Dallas şi New Orleans. Houston, situat în sudul statului Texas, pe rîul San Jacinto, în apropiere de Golful Galveston şi de ţărmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adîncime de 11 m, a fost întemeiat în anul 1836. Împreună cu o serie de suburbii şi oraşe-satelit (Pasadena, Baytown, Texas City etc.) formează o conurbaţie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A. Oraşul îşi datorează dezvoltarea marelui „boom" petrolier din perioada 19201940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinăriilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate în lungul canalului maritim sau în portul Texas City, unde s-au dezvoltat şi mari complexe petrochimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimică a devenit ramura principală a industriei din acest mare oraş. Bine reprezentate sînt şi industria construcţiilor de maşini, a aluminiului, alimentară (zahăr, ulei), textilă, a materialelor de construcţie. Funcţia de transport este strîns legată de cea industrială. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fără Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intîlnesc numeroase căi ferate, şosele, conducte, linii aeriene (Intercontinental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). În funcţie de dezvoltarea sa industrială, Houston a devenit şi un puternic centru financiar şi comercial al sudului ţării, avînd şi o bogată activitate culturală: opt colegii superioare şi universităţi, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sală a Astrodomului. La Houston se află şi centrul de cercetări spaţiale, de unde au fost conduse expediţiile navelor „Appolo" spre şi pe Lună. New Orleans este cel mai caracteristic oraş al sudului, mare porţ şi centru industrial, care a jucat un rol activ în legăturile comerciale ale regiunilor agricole din această parte a ţării. Oraşul este-situat pe ambele maluri ale fluviului Mişsissippi, la începutul marei sale delte şi la 145 km de vărsarea acestuia în Golful Mexic. Prin aşezarea sa într-o zonă mlăştinoasă, între Mississippi şi Lacul Pontchartrain, a fost ameninţat întotdeauna de inundaţii şi de malarie, calamităţi care , nu i-au ocolit defel. Industria este legată atît de valorificarea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahăr, orez, lemn etc.), cît şi a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahăr semirafinat etc.). Oraşul a devenit un mare centru de prelucrare şi chimizare a petrolului (în suburbiile Norco şi Chalmette) ; bine reprezentate sînt şi industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de construcţie, îngrăşămintelor chimice, de construcţii navale, textilă, cherestea, mobilă, hîrtie, zahăr, conserve de fructe etc. 8. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Munfilor Stîncosi) Sub acest nume se înscrie cea mai întinsă regiune economico-geografică a ţării, care înglobează opt state situate în zona Munţilor Stîncoşi şi a podişurilor interioare. Regiunea ocupă 16,4% din teritoriul S.U.A, şi deţine numai 2,5% din populaţia sa. Relieful este format din lanţul Munţilor Stîncoşi şi podişurile Wyoming, Marele Bazin, Colorado şi Arizona. Statele montane deţin 66% din producţia de cupru a S.U.A., 25% din cea de plumb şi zinc, 33% aur şi argint, 75% molibden, aproape întreaga producţie de uraniu şi wolfram. Agricultura are o dezvoltare destul de mare, reprezentată mai ales prin creşterea animalelor, cultura sfeclei de zahăr şi a bumbacului. Activitatea industrială este legată de exploatarea metalelor neferoase, preţioase şi rare şi de prelucrarea lor. Dintre celelalte ramuri, în ultimii ani s-au dezvoltat extracţia şi prelucrarea petrolului, metalurgia feroasă, industria atomică, industria alimentară (lapte, carne, zahăr). Cele mai multe oraşe ale regiunii sînt mici, trei dintre ele fiind mai însemnate, atît prin numărul de locuitori, cît şi prin funcţiile lor: Denver, Salt Lake City şi Phoenix. Denver (1,3 milioane locuitori cu suburbiile), capitala statului Colorado, este situat la 1500 m altitudine, într-un punct important de încrucişare a căilor ferate care străbat munţii (în primul rînd magistrala. New York-Chicago-San Francisco). Însemnat centru comercial şi industrial, Denver este cel mai puternic centru economic din regiunea Munilor Stîncoşi. În apropierea sa se află exploatări de cărbuni şi de metale neferoase, iar în oraş s-au dezvoltat întreprinderi ale metalurgiei feroase, de avioane, de utilaje miniere. şi alimentare, de material feroviar, uzine chimice, fabrici de zahăr, de confecţii etc. O funcţie deosebită a oraşului este cea turistică, Denver fiind una dintre cele mai reputate staţiuni climaterice americane. Aceasta face ca International Stapleton Airport, care deserveşte oraşul, să aibă un trafic ridicat: 11,2 milioane pasageri anual. Salt Lake City (744 000 locuitori, cu suburbiile) se află în partea centrală a Podişului Marelui Bazin, în marginea estică a Marelui Lac Sărat (Great Salt Lake), fiind capitala statului Utah. Înfiinţat în anul 1847 ca centru al sectei religioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede devenind un însemnat centru comercial. Oraşul a înflorit însă în urma construirii căilor ferate şi valorificării unor mari resurse de subsol (cupru, plumb, zinc etc.). Ca centru industrial dispune de uzine pentru prelucrarea cuprului, plumbului şi argintului, bine reprezentată fiind industria electrotehnică, mecanica de precizie, prelucrarea petrolului, a cărnii şi zahărului. Importanţa lui ca nod de comunicaţii este tot atît de mare, deoarece aici se întîlnesc căile ferate şi şoselele care străbat Munţii Stîncoşi, pentru ca apoi să se îndrepte spre Los Angeles sau San Francisco. Aeroportul înregistrează un trafic anual de 2,8 milioane pasageri. Dacă în urmă cu o sută de ani era un oraş izolat, astăzi el este centrul unui areal industrial bine conturat, care cuprinde şi alte localităţi : Provo, Ogden, Tooele, Magna. În oraş se află o universitate cu 21 700 studenţi şi mai rnulte muzee. Phoenix (1,05 milioane locuitori, cu suburbiile) este un centru industrial în plină dezvoltare, specializat în producţia de utilaj minier. 9. Regiunea North Pacific (Nord-pacifică) Situată în extremitatea de nord-vest şi vest a ţării, în bazinul fluviului Columbia şi la ţărmul Oceanului Pacific, regiunea ocupă 9% din suprafaţa S.U.A., fiind locuită însă numai de 3% din populaţia ţării. Relieful montan predominant este străbătut de văi largi (Columbia, Snake, Willamette) favorabile dezvoltării agriculturii. Principalele bogăţii sînt pădurile (50% din rezervele naţionale) şi hidroenergia (40% din potenţialul hidroenergetic al rîurilor S.U.A.), cărora li se adaugă resursele miniere (aur, uraniu) şi pescuitul. Pentru dezvoltarea economică a regiunii, valorificarea resurselor hidroenergetice a constituit un impuls deosebit, pe fluviul Columbia construindu-se numeroase hidrocentrale care au atras dezvoltarea industriei metalurgiei neferoase şi atomice şi totodată a permis irigarea unor terenuri întinse. Ramurile industriale de bază sînt : industria aluminiului, industria de avioane şi rachete, construcţiile navale, prelucrarea lemnului, industria zahărului şi a conservelor de peşte. Seattle (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un port activ al S.U.A, situat pe ţărmul estic al Golfului Puget Sound. Fondat în anul 1852, oraşul se dezvoltă rapid după construcţia căii ferate transamericane (1884) Şi devine celebru în istoria Americii pentru că de aici au pornit căutătorii de aur spre Alaska, şi tot aici se află marele centru de schimb al pieilor şi blănurilor de anirnale. Seattle a devenit astăzi un puternic centru industrial-portuar. Aşezarea favorabilă a portului, într-un golf adînc, ferit de curenţi, bine legat de hinterlandul său prin şosele şi căi ferate, a deschis frumoase perspective amplasării unor industrii care să prelucreze materiile prime locale (lemn, metale, produse agricole, peşte) sau importate. În timpul celui de-al doilea război mondial, aici au fost amplasate uzine de armament. Portul are un trafic de 14,7 milioane tone anual, prin el stabilindu-se legături directe cu Ala.ska şi Extremul Orient. Ca nod feroviar, rutier şi aerian, Seattle are, de asemenea, un rol important (aeroportul Seattle-Tacoma are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri). Între ramurile industriale se remarcă industria de avioane şi rachete (uzinele Boeing), construcţiile navale, metalurgia feroasă, prelucrarea lemnului, rafinării de petrol, care prelucrează petrolul adus din Canada, industria alimentară (conserve de fructe şi peşte, zahăr etc.). 10. Regiunea South Pacific (Sud-pa