Referat Calatoriile Lui James Cook

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Calatoriile Lui James Cook si de asemenea puteti face Download Referat Calatoriile lui James Cook

Citeste fragmente din Referat Calatoriile Lui James Cook

CALATORIILE LUI JAMES COOK S-a nascut la 27 noiembrie 1728 in satul Marton (langa Great Ayton) in Cleveland, Anglia. In 1746 se angajeaza ucenic de marinar la firma Walker din Whitby, intreprindere pentru transportul carbunilor pe mare. Intreprinde prima calatorie navala pe corabia de carbuni “Free love” de 450 tone, care facea cabotaj intre Newcastel si Londra. Deoarece cu mult inainte se calculase ca in anul 1769, planeta Venus va trece peste discul soarelui – fenomen de mare importanta astronomica si care mobilizase atentia oamenilor de stiinta – s-a stabilit ca locul cel mai potrivit pentru observarea lui ar fi insulele Marchize sau una din insulele carora Tasman le daduse diverse numiri ca: Amsterdam, Rotterdam si Middleburg, care acum sunt cunoscute sub numele de Arhipelagul Tonga (sau Insulele Amicitiei). In urma unor dispute persoana propusa pentru a conduce expeditia (Dalrymple) nu fost acceptata. Ca urmare, la recomandarea domnului Stephens, intarita si de referintele lui SIR Hugh Palliser (comandantul vasului cu saizeci de tunuri, ″Eagle″ pe care s-a angajat Cook in 1755, cand incepura razboiul de sapte ani intre Marea Britanie si Franta), lorzii din consiliu il numise in acest post deosebit de important pe locotenentul Cook, care la 25 mai 1768, la varsta de 40 ani, a fost inaintat la gradul de capitan al marinei regale. ″Endeavour″ (corabie aleasa de Sir Hugh Palliser impreuna cu James Cook, cu o capacitate de 370 tone, care initial fusese construita pentru comert cu carbuni) era format din 84 persoane. Corabia fusese aprovizionata pentru 18 luni; avea 10 tunuri mobile si 12 semimobile si munitie din belsug. Principalii ofiteri erau urmatorii : James Cook – capitan ; Zachary Hicks – locotenent ; John Gore Robert Molineaux – master (capitan de vas comercial), decedat la 15 aprilie 1771 ; urmat de Richard Pickersgill ; Charles Clerke, secund ; Stephen Foreard – tunar ; John Satterley – tamplar, decedat la 12 februarie 1771, urmat de George Nowel; William B. Monkhouse, chirurg, decedat la 5 noiembrie 1770, urmat de William Perry Richard Orton – secretar. Fiind complet echipat de plecare, la 30 iulie 1768, capitanul Cook, ridica panzele la Deptfort, iar la 13 august ancora in strada Plymouth, de unde, dupa o sedere de cateva zile iesi in larg. La 13 septembrie au ajuns la Madeira si au ancorat la Funchal (capitala insulei portugheze Madeira). Acolo l-au pierdut pe Weir, secundul masterului, care, cazand peste bord in timp ce tragea ancora s-a inecat. La 19 septembrie ridica panzele din Mdeira si la 23 septembrie ajunsera in dreptul piscului Teneriffe (~ 4600 m inaltime). La 29 septembrie au vazut Bona Vista, una din insulele Capului Verde. La 23 octombrie au traversat ecuatorul . Pe 13 noiembrie au acostat la Rio de Janeiro pentru a-si procura provizii. Orasul Rio de Janeiro se afla pe un teren destul de neted. Clima de acolo este placuta si sanatoasa, lipsita de neajunsurile care se intalnesc uneori in tinuturile tropicale. Solul produce din belsug toate fructele tropicale, lamai, pepeni, manghieri si nuci de cocos. Minele bogate, se aflau la mare distanta, in interiorul tarii. Oricine apuca pe drumul care duce la ele era spanzurat de cel mai apropiat copac, daca nu avea un motiv bine intemeiat. Expeditia fiind asigurata cu provizii si apa, joi 8 decembrie 1768, lasa in urma orasul Rio. Pe 22 decembrie au fost inconjurati de o multime de marsuini (mamifer cetaceu asemanator delfinului dar fara bot alungit) dintr-o specie ciudata care masurau ~ 5 m lungime, de culoare cenusie. Pe 23 decembrie observa o eclipsa de luna. Pe 14 ianuarie intrara in stramtoarea La Maire (se afla intre Tara de Foc si insula Saten) dar marea fiind agitata i-a impins afara. Au reusit sa ancoreze la intrarea unui mic golf, pe care capitanul Cook il numi golful Sf. Vicentiu. Plantele care cresc aici pe teren stancos, sunt excesiv de mari ; ele ajung deasupra apei de la adancimea de 13 -14m ; frunzele au peste 1 m lungime iar tulpinele sunt lungi de peste 30m. Aici au pierdut 2 oameni, slujitori, in rafala de zapada care ii intepenise in excursia lor in interiorul tarii, spre zonele inalte. Insula ″Tara de Foc″ are vai bogate in vegetatie si la poalele fiecarei coline sopotea un paraias. Apa nu avea gust rau dovedindu-se a fi una dintre cele mai bune pe care le-au intalnit in tot cursul calatoriei. Joi, 20 aprilie, zarira insula Regele George al III-lea, botezata asa de catre descoperitorul ei, capitanul Wallis, si pe care localnicii o numeau Otaheite sau Tahiti. Insularii se apropie goi si neinarmati de corabie si aduc in dar porci si fructe. Primesc in schimb cuie, margele si postavuri. Se stabilesc prietenii cu localnicii. Marinarii lui Cook contracteza boli aduse mai ianinte de oamenii lui Wallis si ai lui Bougainville. Au loc incidente marunte ca furtisaguri si neantelegeri. In mai capitanul Cook o intalneste pe regina tahitiana Obereea. La ospatul dat cu acest prilej englezii afla ca friptura de caine este socotita mancare mai aleasa decat cea de porc. Pe 3 iunie are loc observarea in bune conditii a trecerii planetei Venus peste discul soarelui. Cu toate acestea, rezultatele lor se deosebeau mai mult decat era de imaginat in privinta masurarii timpilor de contact. Dimineata primul contact extern sau prima ivire a planetei pe soare a avut loc la 9 ore, 25 min., 4 sec. ; primul contact intern sau imersiunea totala la 9 ore, 44 min., 4 sec. ; Dupa amiaza al doilea contact intern sau inceputul imersiunii la 3 ore, 14 min., 8 sec. ; al doilea contact extern sau imersiune totala la 3 ore, 32 min., 10 sec. Latitudinea observatorului: 17 15 20 S ; Longitudinea: 149 32 30. Domnul Banks seamana seminte de pepeni, portocali si lamai aduse din America de Sud, din Rio de Janeiro. Dupa mai multe calatorii in celelalte triburi apropiate soldate cu nenumarate intamplari nefericite, joi 13 iulie, englezii ridicara ancora indepartandu-se de insula Tahiti. Erau insotitit la bord de Tupia, preotul insulei, care si-a manifestat deseori dorinta de a apleca odata cu navigatorii. Pe data de 17 octombrie Cook ajunge in Noua Zeelanda. Pune stapanire pe insule in numele regelui Angliei. Tupia se intelege in tahitiana cu localnicii. Au loc aceleasi mici incidente ca si in Tahiti. Capitanul Cook paraseste golful in care acostase la data de 15 noiembrie. Pe 15 ianuarie ancoreaza pe o insulita in care locuiaua canibali. Cook gaseste oase de om in panerele bastinasilor. Printre obiectele aduse la schimb de localnici sunt si capete omenesti (cranii fara creier) ale dusmanilor.capitanul Cook boteaza stamtoarea dintre cele doua insule ale Noii Zeelande cu numele Reginei Charlotte (sotia regelui George al III-lea)- astazi stramtoarea Cook. In martie Cook determina pozitia geografica exacta a Noii Zeelande si stabileste ca este vorba de doua insule. La 19 aprilie atinge coasta Noii Olande (Australia). Aici intalnesc bastinasi cu bumeranguri,arme foarte simple care, fiind aruncate impotriva dusmanului se inapoiau la aruncator dupa ce isi indeplineau misiunea. In iunie intalneste Marea Bariera de Corali si nava lui se ciocneste de un recif, gaurindu-se si amenintand se se scufunde. Reparatia a fost foarte anevoioasa si nu integrala. In iulie vaneaza pentru prima data cangurul si cainele dingo, luat la inceput drept lup. In august, Cook pune stapanire pe coasta rasariteana a Noii Olande in numele regelui Angliei. Boteaza promontoriul nordic al tarii cu numele regiunii in care s-a nascut : Capul York. Descrie tara ca avand pamant fertil, fauna si flora foarte imbelsugate. In septembrie trece prin stramtoarea Torres (drum pe care spaniolii il tineau secret) si stabileste ca Noua Guinee este separata de Noua Olanda. In Noua Guinee intalneste indifeni care foloseau un foc de artificii foarte asemanator prafului de pusca. In octombrie Cook ajunge la Batavia (Djakarta de azi, capitala Indoneziei) in Insula Java, pe atunci colonie olandeza. Climatul este foarte nesanatos, dar Cook trebuie sa ramana ca sa repare bine corabia. Marinarii se imbolnavesc de friguri. Din cauza lor mor 23 oameni din echipaj, printre care astronomul si medicul navei. Moare si preotul tahitian Tupia. Pe 27 decembrie ‘Endeavour’ paraseste Batavia. In martie 1771 ajunge la Capul Bunei Sperante. A avut parte de o primire calduroasa. Pe 12 iulie a aceluiasi an, ‘Endeavour’ ancoreaza in portul Downs (Anglia) si astfel Cook incheie prima sa calatorie in jurul lumii. A DOUA CALATORIE A CAPITANULUI COOK Capitanul James Cook pleaca in a doua calatorie in jurul lumii pe data de 13 iulie 1772 cu navele ‘Resolution’ de 462 tone, comandata de el insusi ‘Adventura’ de 336 tone, comandata de capitanul Furneaux aflat in subordinea lui Cook. Principalii ofiteri erau : ‘Resolution’ R. P. Cooper, Charles Clarks, Richard Pickersgill -- locotenenti; - Josep Gilbert -- master ; John Edgecumbe -- locotenent din marina regala. ‘Adventure’ Joseph Shank, Arthur Kempe -- locotenenti ; Peter Fannin -- master ; Thomas Andrews -- chirurg ; James Scoot -- locotenent din marina regala. Scopul expeditiei era gasirea Capului Circumciziei, verificarea existentei continentului antarctic, studiul pietelor comerciale in regiunile prin care vor trece. Imbarca animale si seminte pentru a fi aclimatizate in Oceania. Amandaua corabiile ridica panzele din stramtoarea Plymouth la 13 iulie 1772. Cook afla ca i s-a nascut un fiu. Pe 10 august acosteaza in insulele Capului Verde. Face observatii asupra fosforescentei marii pe atunci fenomen inexplicabil. Mai tarziu s-a stabilit ca aceasta fluorescenta se datora planctonului, adica a vietatilor microscopice (plante si animale), care traiesc in suspensie in mari si oceane. La 19 august unul dintre ajutorii tamplarului cazu peste bord si se ineca. Ancoreaza apoi, pe 29 octombrie, la Capetown si afla ca Kerguelen a descoperit un uscat austral. Afla de asemenea ca navigatorii Marion Dufrescne si Orezet erau in cautarea Capului Circumciziei. La 22 noiembrie, cum anotimpul cald in emisfera sudica incepuse, Cook pleaca din Capetown si se indreapta spre sud. Atinge paralela de 67º si intalneste banchize, aisberguri, vanturi reci si ninsori, dar nu pamant. Conform jurnalului lui Cook ghetarii aveau pana la 18 m inaltime si valurile erau atat de puternice si inalte incat se spargeau deasupra ghetarilor. Pe data de 8 februarie Cook pierde din vedere nava ‘Adventure’ cu care, in mod prevazator, isi fixase intalnire in stramtoarea Reginei Charlotte. Negasind Terra Australis Incognita, Cook se hotaraste, pe 17 martie, sa paraseasca regiunea marilor latitudini sudice. La 26 martie ancoreaza in Noua Zeelanda, in Dusky Bay. Acolo debarca oi si capre aduse in Anglia pentru prasila. Isi harneste echipajele din belsug cu vegetale, pesti si pasari din parte locului pentru a evita pericolul imbolnavirii de scorbut. Da un concert pentru insulari dar numai sunetul tobei este apreciat de acestia. ″pana la nori″. Unii marinari sustineau ca in tromba cea mai apropiata ar fi vazut o pasare care se involbura ca o flamura fluturata de vant, in timp ce era impinsa in sus. Dupa 14 saptamani de despartire, la 18 mai, descopera corveta ‘Adventure’ care astepta in stramtoarea Reginei Charlotte. Cu cateva zile inainte capitanul Funeaux sadise seminte aduse din Europa, alcatuind o gradina. Apar canibalii. Pe 20 mai Cook trimite pe tarm o oaie si un berbec de prasila, animale luate in acest scop de la Capetown. Printre oamenii celor doua echipaje apare scorbutul, boala cauzata de lipsa vitaminelor. Cook isi trateaza bolnavii cu marmelada de morcovi si cu magiun de lamaie si portocale. Acestia se fac bine. Cuiele pe care le dau in schimbul alimentelor schimba nivelul de civilizatie al populatiei; insularii trec astfel din epoca pietrei in cea a fierului. Pe 17 august Cook ajunge din nou in Tahiti. Este intampinat cu strigatul prietenesc ‘taio’(pace). Se fac serbari si se petrece. Admiratia lui Cook fata de aceste petreceri in comun nu este lipsita de reticente caci stia din calatoria precedenta despre existenta anumitor boli. De aceea vizita aici va fi foarte scurta. Botanistul expeditiei, Forster, atras de un zgomot din padure, se apropie si vede tahitiene tesand o panza, operatie la care folosesc fibre obtinute din scoarta dudului tropical. Capitanul Furneaux, camandantul navei ‘Adventure’ imbarca un bastinas, pe nume Omai, pentru a-l duce in Anglia. Omai va fi prezentat acolo regelui. Capitanul Cook afla de la Omai cum se aduc jertfe omenesti zeului suprem al insulei. ,Alegerea oamenilor pentru sacrificiu depindea de bunul plac al marelui preot care, atunci cand locuitorii se adunau cu prilejul vreunei solemnitatii, se retragea singur in casa zeului si ramanea acolo catva timp. La iesire la vestea tuturor ca vazuse pe marele zeu si ca acesta ceruse o jertfa omeneasca; fara indoiala, nu prea era iubit de preot’. Pe 1 octombrie Cook ajunge in insula Tonga. Are loc un schimb de gesturi politicoase si de daruri. Cook descopera obiceiul insularilor de a-si taia unul sau mai multe degete de la mana. Pe 30 octombrie: Nava ‘Adventure’ se pierde iar de ‘Resolution’. In noiembrie, un ofiter coborat pe tarm cumpara un cap de om si-l aduce pe punte. Acolo un localnic il vede si cere voie sa taie o bucata de obraz. O frige si o mananca in fata ofiterilor care verifica astfel existenta antropofagiei. Pe 25 noiembrie Cook pleaca spre sud incercand sa gaseasca Capul Circumciziei. In 1774, pe 30 ianuarie, ajungand la 67o latitudine sudica si negasind alceva decat banchize, capitanul Cook scrie : ‘Nu afirm ca nu s-ar pute trece mai departe spre sud, dar ar fi o incercare primejdioasa si nesocotita.... ; ‘Riscul de a explora o coasta in aceste mari necunoscute si inghetate este atat de mare incat nimic nu se va incumeta vreodata sa navigheze mai departe ; de aceea tinuturile ce s-ar afla mai spre miazazi nu vor fi niciodata exploatate’. In februarie, Capitanul Cook se imbolnaveste grav de colici hepatice si neavand alta hrana mai buna, isi pregateste cainele botanistului Forster. Pe 11 mai Cook ajunge in Insula Pastelui, unde se aprovizioneaza cu alimente proaspete. Confirma existenta statuilor uriase de oameni cu cilindri rosii pe cap, descoperite aici de Roggeween. Ajunge in insulele Machize pe 7 aprilie. Aici, un insular fura un suport de fier si este impuscat. Pe 21 aprilie este din nou in Tahiti, unde este primit triumfal. Regele bastinas, Otu, vine in vizita la englezi, aducand daruri bogate de porci si fructe. I se raspunde daruindu-se pene rosii, foarte pretuite pe atunci de localnici. Tot in aprilie Cook vede o imensa flota de razboi a bastinasilor. Flota de razboi era alcatuita din 160 de pirogi mari, duble, foarte bine inarmate si echipate. Capeteniile, ca si toti luptatorii, isi imbracasera vesmintele de razboi, adica o sumedenie de panzeturi, turbane, pieptare si casti. Vasele erau impodobite cu steaguri si flamuri. Amiralul indigen viziteaza nava engleza si este cuprins de o uimire fara margini, vazand alcatuirea ei. Este prins un indigen in timp ce fura un butoi si este pedepsit de englezi cu lovituri de bici. Pe bordul Corvetei ‘Resolution’, la 12 mai, soseste in vizita batrana Obereea, care in 1767 ‘inchinase’ insula Capitanului Wallis. Pe 21 iulie Cook ancoreaza in Noile Hebride. Aici insularii nu-si dau seama de valoarea cuielor si a celorlalte obiecte de fier. Ei vor sa traga in englezi cu sagetile, dar fug la auxul bubuitului de tun. Pe data de 5 septembrie Cook descopera Noua Caledonie iar pe 10 octombrie insulele Norfolk. Tot in octombrie, Cook, ajunge din nou in Noua Zeelanda. Are multumirea sa manance vegetale din Europa semanate de el in anul precedent. Lasa un vier si o scroafa pentru reproducere. Pe 10 noiembrie Cook paraseste Noua Zeelanda iar in decembrie pe 17 ajunge in Tara de Foc. In 1775, Cook incearca din nou sa gaseasca ‘Terra Australis Ingognita’, dar iarasi nu reuseste. Cook gaseste in Capetown, pe 21 martie, o scrisoare de la capitanul Furneaux prin care acesta ii povesteste ce i s-a intamplat dupa ce s-a ratacit. Zece oameni ai capitanului Furneaux fusesera mancati in stramtoarea Reginei Charlotte. Ceilalati au fost macinati de scorbut. Puterea de munca a echipajului fiind astfel mult diminuata, capitanul Furneaux a luat hotararea sa se reintoarca in tara. In mai Cook ajunge in insula Sf. Elena, pe drumul de inapoiere in Anglia. In iulie, pe 13, capitanul ancoreaza in Azore. Cook ancoreaza in tara, la Partsmonth, dupa o calatorie de 3 ani si 18 zile. James Cook este inaintat capitan de rangul I si este numit sef al spitalului din Greenwich pe data de 9 august. Iar pe 29 februarie 1776, este ales membru la ‘Royal Society’ (Academia de stiinte) din Norvegia si i se decerneaza medalia Sir Godfrey Copley (in perioada aceea era insotita de suma de 100 de lire sterline), cel mai vechi si mai pretuit premiu al acestei academii. A TREIA CALATORIE A CAPITANULUI COOK Plecarea Capitanului Cook in a treia calatorie in jurul lumii are loc pe data de 14 iulie 1776 cu navele ‘Resolution’, armata din nou comandata de el insusi si ‘Discovery’ corveta de 300 tone, comandata de Capitanul Clerke, in subordinea lui Cook. Scopurile calatoriei au fost : gasirea trecatoarei de nord-vest 9trecerea din Oceanul Atlantic in Oceanul Pacific), noi descoperiri in Pacific si exploatarea pamantului descoperit de Kerguelen pentru a vedea daca nu este cumva ‘Terra Australis Incognita’. Se imbarca si Omai pentru a se intoarce in Tahiti. Pe 18 octombrie, ajungand la Capetown, Cook isi mareste stocul initial de animale (tauri, junci, armasari, iepe, berbeci, oi, capre, iepuri si gaini) destinate Noii Zeelande si insulelor din Pacific. In 1777, pe 26 ianuarie, ajunge in Tara lui Van Diemon. Intalnirea cu bastinasii carora li se fac daruri. Ei le primesc fara sa se bucure. Arunca painea daruita indata ce afla ca este de mancare. Sunt multumiti abia cand primesc gaini. Se sperie si fug cand Omai le arata cum se trage cu muscheta. Apare si un cangur. Intalnesc eucalipti. Pleaca din aceasta tara pe 30 ianuarie. Un marinar de pe ‘Discovery’ cade peste bord si se ineaca. Pe 21 februarie ajung in Stramtoarea Reginei Charlotte. Localnicii vin in mare numar sa-i intampine pe englezi. Ai ofera pe negot curiozitati :peste si femei. Capitanul Cook scrie ca ultimul articol nu era cautat. Se iveste capetenia cetei care ucisese cu ani un urma oamenii capitanului Furneaux. Sa viziteaza locul macelului. Nu se aplica represalii, lucru care-i uimeste pe bastinasi. Pe data de 24 februarie are loc plecarea din stramtoarea Reginei Charlotte. In cursul ceremonialului de rams bun, Cook, daruieste capeteniilor vieri si scroafe de prasila. Afla ca o alta capetenie avea o multime de gaini prasite in cursul ultimilor ani. Pe 30 martie Cook ajunge in arhipelagul numit mai tarziu Cook sau Hervey. Un grup mic de ofiteri coboara pe tarm unde, pe nesteptate, sunt luati in primire de indigeni si dusi cu alai in padure. Acolo ofiterii asista nelinistiti cum se atata un foc mare si se fac pregatiri de ospat. Isi inchipuie ca vor fi gatiti si mancati, dar apoi constatat ca se dadea o masa in cinstea lor. In arilie ajunge in insulele Pal,erston. Expeditia zareste aici una din cele mai fermecatoare privelisti ale naturii, un banc de corali in apa limpede si albastra a marii, luminat din plin de soarele tropical, si dand impresia ca e viu, datorita sumedeniei de pesti colorati care lunecau linistiti printre ramurile lui. Sunt adunate 1.200 nuci de cocos care au fost impartite intregului echipaj. Tot in aprilie, pe 25, Cook impreuna cu echipajul sau, ajunge in Arhipelagul Tonga. Fac comert prin troc cu indigenii, oameni foarte prietenosi. Au loc cuvantari si petreceri. Capitanul Cook da ordin sa-i pedepseasca exemplar pe indigenii prinsi cu furtisaguri : ii tunde. La plecare se da o mare serbare de despartire, cu dansuri, lupte si daruri din partea indigenilor, cu focuri de artificii, manevre militare si daruri din partea englezilor. Pe 10 iulie Cook ancoreaza in Middledurgh sau Eoa. Capitanul debarca aici un berbec si doua oi. Urmatoarea oprire este in Tahiti, patria lui Omai. Acesta nu prea este bagat in seama. Cand se afla insa ca Omai adusese pene rosii multimea e cuprinsa de delir. Omai, acum om de vaza, tine predici multimii, care-l asculta cu religiozitate. Cook debarca aici tauri, vaci, un armasar, o iapa si oi. Unul din regi ii cere capitanului (care refuza) sa-l ajute in razboiul cu alt rege si sa nimiceasca dusmanii. Cook asista la ceremonialul unui sacrificiu omenesc. Pe bordul navei ‘Revolution’ vin 11 femei care se arunca asupra lui Cook facandu-i masaj si reusesc sa-i indeparteze durerile reumatice. Regele insulei aduce o piroga ca dar pentru colegul sau, regele Marii Britanii. Omai nu doreste sa se stabileasca aici. Pe 2 octombrie Cook ajunge in insula Hauheine din arhipelagul Societatii. In intelegere cu sefii locali, Cook il lasa aici pe Omai. De la sefi Omai capata pamant pentru viitoarea lui gospodarie. Marinarii ii construiesc o casa si ii amenajeaza o gradina. Omai debarca impreuna cu toata averea adusa din Anglia : doi cai si numeroase alte animale de prasila, arme, vase, mobila. O cutie cu jucarii incanta multimea. Capitanul Cook ii mai daruieste un vier si doua scroafe si lasa pe insula o oaie, o capra si un armasar. Omai ajunge astfel unul unul dintre cei mai influenti oameni de pe insula. Captivati de farmecul insulei, un aspirant si doi marinari dezerteaza, dar sunt prinsi si adusi inapoi pe corabie. In cursul lunii noiembrie Cook paraseste insula. Pe 25 decembrie Cook descopera insula Christmas. In 1778, ianuarie, Cook ajunge in insulele pe care le boteaza Sandwich, dupa numele primului lord al Amiralitatii. Aici Cook este adorat ca un zeu. Indigenii il cred nemuritor. Cand coboara pe uscat, localnicii cad pe branci. Circula aceeasi legenda pe care a cules-o Cortez in Mexic : un zeu alb va veni odata pe mare cu o piroga uriasa. Insula era bogata : cu un cui englezii cumparau cativa porci. Insularii sunt blanzi si plini de voie buna, dar hotomani. Intalnesc morai-uri (locuri de ingropaciune) aidoma ca pe alte insule si statui uriase la fel ca pe insula Pastelui. Cook se aprovizioneaza cu cele necesare calatoriei in nord, apoi pleaca. Pe data de 29 mai Cook ajunge pe Coasta Noului Albion (coasta de apus a Canadei). Era insula Vancouver. Localnicii, imbracati in blanuri, vin in intampinare. Cuiele au mare cautare si aici. In schimbul lor englezii obtin blanuri de vidra, foca, urs si lup, dar si cranii omenesti. Apropiindu-se vara in emisfera nordica, englezii se pregatesc de plecare. Cook se indreapta acum spre nord, cautand sa gaseasca trecerea din Oceanul Pacific in Atlantic pe la nordul Canadei. In iunie Cook ajunge in Alaska. Aici descopera fluviul care se va numi Cook. Intalneste un vanator rus. Pe 25 august Cook ajunge la Icy Cape, dincolo de 70o latitudine nordica. Mai departe nu poate inainta fiind impiedicat de gheturi. Se inapoiaza pe langa coasta asiatica. In ianuarie Cook ajunge din nou in insulele Sandwich. Acum descopera insula Auaii (in engleza Hawai). Preotii locali il prezinta regelui lor. Serbari, petreceri, spectacole si daruri dintr-o parte si din alta. Intrebat ce parere are despre englezi, un sef local, Teriobu, arata ca englezii venisera acolo ca sa se hraneasca, fiindca in tara lor nu aveau ce manca. Ca sa-i intremeze le aduceau porci si fructe in dar. Furandu-se o barca engleza, Cook incearca sa recapete obiectul. Nereusind, incearca sa sechestreze pe una din capetenii ; se naste o invalmaseala in timpul careia Cook este ucis cu sulita. Corpul lui este taiat in bucati si trimis diferitelor capetenii. Capitanul Chatles Clerke preia comanda corabiilor si duce tratative de pace. I se restituie capul si mainile capitanului Cook. La vederea ramasite lor sfartecate si insangerate, in englezi se aprinde dorinta de razbunare. Ei debarca, trag cu muschetele in insulari, omorand multi si incendiaza un sat. Capitanul Clerke asaza intr-un sicriu resturile cadavrului fostului sau comandant si le scufunda in mare cu ultimele onoruri. SFARSITUL CELEI DE-A TREIA CALATORII INCEPUTE DE CAPITANUL COOK In 1779, pe 22 februarie, Capitanul Clerke continua programul comandantului sau disparut si se indreapta spre nord cu gandul sa caute Trecatoarea de la Nord – Vest. Pe 28 aprilie Clerke ajunge Kamciatka si ancoreaza in fata portului Petropavlovsk unde este foarte bine primit de rusi. Plecarea din Kamciatka spre stramtoarea Behring. Prin schimb de cuie, marinarii capata felurite blanuri de la localnici. W ] K , boala de care suferea inca din Anglia. Este inmormantat la Petropavlovsk, la 29 august 1779. Comanda corabiilor este preluata de capitanul Gore. Pe 9 octombrie capitanul Gore se indreapta spre patrie, trecand prin marile Japoniei si Chinei. Pe 18 decembrie ajunge la macao. Marinarii castiga sume mari de bani vanzand chinezilor blanurile achizitionate in Alaska si Kamciatka. Toti doresc acum sa se intoarca in nord pentru a aduna alte blanuri si este nevoie de intrega energie a capitanului Gore pentru a-i potoli. Pe 15 aprilie 1780, Capitanul Gore ajunge la Capetown. Pe 4 octombrie are loc inpoierea in Anglia a navelor ‘Resolution’ si ‘Discovery’ dupa o calatorie de 4 ani, doua luni si douazeci si doua de zile. In 1781 The Royal Society bate o medalie comemorativa in cinstea iscusitului navigator care a fost James Cook. PAGE PAGE 1 쥁@