Referat Sistemul Financiar Bancar
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Sistemul Financiar Bancar si de asemenea puteti face
Download Referat sistemul financiar bancarCiteste fragmente din Referat Sistemul Financiar Bancar
Ministerul Educatiei si Stiintei al R. Moldova
Institutul International De Manegement
Catedra: Management
TEZA ANUALA
Tema:" Sistemul financiar bancar "
Cuprins
Introducere……………………………………………..….p.2
Rolul si structura sistemului bancara………………..…….p.4
Servicii bancare……………………………………..……..p.8
Capitalul bancar…………………………………………...p.15
Dezvoltarea sistemului bancar in Republica Moldova……p.22
Incheiere……………………………………………….….p.28
Bibliografie………………………………………………..p.30
Introducere
Sistemul financiar bancar care are da obiect instrumentele si tehnicile
de plata reprezinta un domeniu de pregnanta importanta in desfasurarea
operatiunilor economice si financiare in economia de piata.
Evolutiile in domeniu, care au fost determinate atit de cresterea
considerabila a dimensiunilor fluxului de plati si respectiv de eforturi
organizatorice de a opera cu maxima eficienta, dar si cu tehnologii noi
angajate in domeniu au condus la constituirea unui segment independent
de abordare stiintifica a sistemului bancar.
Sistemul financiar bancar ca o parte specifica a relatiilor
monetare privind instrumentile si tehnicile de plata s-a dezvoltat
puternic sustinuta de tehnologia moderna, de progresile intense ale
informaticiisi telecomunicatiilor.
In tarile dezvoltate, ultimii 10 – 15 ani au reprezentat o etapa
de ample transformari in domeniul bancar care au solicitat actiuni ample
de organizare si reorganizare a retelilor de plati si compensare,
echipari si reechipari tehnologice, functie de progresile rapide in
domeniu. Un asemenea proces continua cu efervescenta, promovat fiind de
cerintele cresterii eficientei activitatii bancare.
Propunindu-mi primordial sistemul financiar bancar , in sfera de
abordare, lucrarea in cauza apare in conditiile in care in tara noastra
organizarea sistemului bancar esta in etapa de formare si dezvoltare.
Extinderea relatiilor noaste cu tarile din Uniunea Europeana si
toate straduintile noastre de a ne alinia si integra cit mai repede in
spatiul economic european necesita cu prioritate cunoasterea normelor,
mecanismelor si tehnicii utilizate in aceste tari, in cele mai fierbinti
fluxuri ale interrelatiilor economice.
Este evident ca pentru Republica Moldova aceste norme, tehnici si
tehnologii noi au cu necesitate o eminenta pregnanta, fie ca elemente
componente ale reformii sistemului financiar bancar de la noi de catre
forurile internationale monetare si
bancare sau pur si simplu ca o aliniere la normile si tehnicile
utilizate in tarile dezvoltate din Europa si, in fapt, pe plan mondial.
Rolul si structura sistemului bancal
In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie este
foarte mare, activind ca intermediar principal in relatia
economii-investitii, relatie hotaritoare in cresterea economica .
Conceptele moderne privind dezvoltarea economica considera ca un
rezultat necesar al evolutiei societatii, obtinerea de economii ale
agentilor economici sau persoanelor fizice, reprezentind venituri
neconsumate in perioada curenta si destinate unei utilizari viitoare. In
cadrul acestor concepte investitiile, reprezentind achizitia de
instalatii si echipament, structuri, masini si inventar, destinate
dezvoltarii productiei reprezinta o alta realitate a economiei si
expansiunei ei ce afecteaza pe agentii economici.
Aceste, agentii economici, isi gasesc resursele necesare, fie prin
proprii economii, fie recurghind la credite ce sunt acordate prin banci.
Locul si rolul bancilor in economie sunt determinate si de creatia
monetara, factor specific al functionarii bancilor in economie. Bancile
s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari monetari,a
caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune in
circulatie creante asupra lor insasi care sporesc masa mijloacelor de
plata, volumul circulatiei monetare.
Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este
transformarea activelor nemateriale in moneda. Emisiunea de bancnote,
functie initial deschise tuturor bancilor si restrinsa ulterior numai la
banca de emisiune, reprezinta forma principala a creatiei monetare si
cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.
In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediari
nemonetari a caror functii principale sunt: colectarea de economii sau
acordarea de credite pe termen lung sau scurt, direct catre beneficiari
(pentru investitii, comert exterior ipoteca, consum ) sau prin angajarea
de capitaluri pentru recreditare.
Multiplicarea centrelor de emisiune a creat conditii de incalcare a
normelor de emisiune si incarcarea canalelor de circulatiei cu bancnote
smise, cu, sau fara justificatie economica.
Astfel ca, in momente istorice diferite toate tarile dezvoltate au
trebuit sa delimiteze net functiile bancii de emisiune, acestea
concentrindu-se de regula la o singura banca, banca centrala. Acelasi
lucru sa petrecut si in SUA , unde, desi exista 12 banci federale de
emisiune , acestea actioneaza cu un tot unitar sub eghida unei
autoritati monetare.
Specializarea bancilor a fost o tendinta ce sa manifestat in sinul
bancilor timp de o intrega epoca. La inceputul afirmarii tendintelor de
specializare, acestea erau adesea declarative, propagandistice, fara a
obliga la execlusivitate sau interziceri. Criza economica din anii 1929
–1933, care a bintuit in toate yarile dezvoltate, dar a facut ravagii
in SUA prin crahul banean de proportii ( 36 de banci fiind declarate in
stare de faliment) a impus o reglamentare severa a regimului bancar,
care sa actioneze in scopul protejarii deponentilor. Astfel ca, statutul
bancii a trebuit bine conturat, instituindu-se un regim limitativ de
control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra
modului de folosire a acestor resurse in procesul de creditare.
In acest cadru s-a delimitat, mai exact, acceptiunea de banca,
sau de depozit. Desi structurile nationale ale sistemelor bancare sunt
foarte diferite, purtind amprenta evolutiilor anterioare, sau a unor
traditii ce se prepetuiaza, si fiind de o potriva supuse suflului
innoirilor , totusi pretutindeni in lume s-au delimitat cu claritate la
un moment dat:
bancile de depozit si
bancile specializate.
Bancile specializate au o misiune de interes public; creditarea pe
termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu
plata in rate ; creditarea locuitorilor cu garantii ipotecare ;
gestiunea mijloacelor de plata , in special prin carti de credit etc.
Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul,
acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru
intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate , garantarea
locuintelor cu garantii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, in
special prin carti de credit etc.
In considerarea structurii sistemului bancar trebiue sa avem in
vedere ca in componentele nationale se afirma si tresaturi generale dar
si particularitati ale alcatuirii verigilor componente.
Astfel in SUA in mod firesc se considera in componenta sistemului bancar
institutiile aflate in postura de furnizori importanti de resurse, cum
ar fi companiile de asigurari, institutiile de constituire si
administrare a fondurilor de pensii , fondurile comune de creanta etc.
Dimpotriva, in alte tari, in Franta de exemplu, institutiile de
credit importante: Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Posta, detinatoare
a conturilor de depuneri postale, sunt atasate Tezaurului si nu sunt
cuprinse in sistemul bancar. Cum insa Tezaurul este el insasi considerat
partener in sistemul de credit al economiei, putem aprecia ca nu este
decit o interpretare formala ce tine de subordonarea ierarhica a
participantilor.
Unele banci actioneaza ca intermediari in anumite ramuri sau
domenii de activitate, desfasurind activitati de mobilizare a
resurselor, cit si de distribuire a creditelor in sfera lor specifica,
in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile active si pasive
proprii.
O mare parte din banci sunt insa unitati profilate unilaterali,
fie promordial pentru mobilizarea de resurse, fie proponderent pentru
acordarea creditelor din resurse ce-i sint puse la dispozitie.
In acest cadru, bancile joaca rolul de intermediar. Astfel
bancile isi exercita rolul lor de intermediar nu numai intre agenti in
afara sistemului bancar, ci au un rol major in reciclarea si
valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de
credite. In acest proces se afirma si se detaseaza ca principale
functii ale bancii cele doua laturi ale intermedierii:
-mobilizarea resurselor
-distribuirea creditelor
Legatura directa cu mii si milioane de agenti economici, titulari
de cont, in legatura cu constituirea si utilizarea depozitelor, confera
bancilor o alta principala functie in economia moderna, cea de centru de
efectuare a platilor intre titulari de cont, si prin aceasta bancile
determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.
In indeplinirea functiilor lor bancile indeplinesc anumite
operatiuni specifice considerate si reunite dupa sensul lor in pasive si
active.
Bilantul tuturor bancilor SUA.
(expresii procentuale)
Active Pasive
Rezerve 2
Numerar 3
Disponibilatati la banci 2
Titluri de stat si alte
agentilor guvernamentali 13
Titluri administratie
locala si alte titluri 6
Credite
-pentru comert si industrie 19
-ipoteca 24
-de consum 11
-interbancare 6
-alte credite 7
Alte active 7 Depozite la vedere
18
Depozite stabile
Depozite din economii 17
Depozite mici (sub 10000)
la termen 19
Depozite mare (peste 10000)
la termen 15
Imprumuturi 24
Capital 7
Total 100 Total 100
Servicii bancare
O prima categorie a acestor servicii o reprezinta serviciile de afaceri
adresate firmelor.
Pe linia promovarii metodelor noi de finantare bancile au dezvoltat si
au intermediat pentru clientii lor operatii de leasing, factoring sau
le-au deschis accesul la casele de misiuni de hirtii de valoare si
participare la capital.
Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comporta angajarea
bilantiera: nu contribuie la majorarea resurselor si nu afecteaza
activul bancilor, dar angajeaza riscuri aducind concomitent anumite
venituri. Aceste operatiuni sunt evidentiate de banci si deci grupate
din punct de vedere patrimonial ca operatiuni extra-bilantiere.
Aceste operatiuni sunt compuse din doua largi catergorii:
-operatiuni de comision
-operatiuni privind obligatii anticipate sau conditionate.
In cadrul operatiunilor de comision banca actioneaza in numele si
pentru contul clientilor sai.
Printre cele mai fregvente operatiuni de acest gen sint cele legate de
efectuare platilor, in deosebi operatiuni de incaso, de incasare a
creatiilor. De asemenea bancile efectueaza operatiuni de vinzare si
cumparare de titluri pentru clientii sai.
Operatiunile privind obligatiile anticipate sau conditionate, in primul
rind se incadreaza obligatiile anticipate ale bancii privind acordarea
de credite prin:
-linii de credite, cind obligatia priveste suma creditului si nu
conditiile.
-credite reinnoibile (revolving loan agreament) din care se poate
beneficia pe durata contractului in conditiile stabilite, avantaje
pentru care se platesc bancii un anumit procent.
O a doua grupa a obligatiunilor anticipate bancare decurge din
circuitul cambial si este cunoscuta sub denumirea de credite de
semnatura. Prin semnatura sa, banca garanteaza angajamentul clientului
sau catre terti. Banca nu avanseaza fonduri, dar sustine prin propriul
sau angajament increderea pe care o inspira clientului. Ea nu se
angajeaza fara sa fi evaluat riscurile operatiunii care pot in cazuri
extreme sa-i atraga intreaga raspundere. Expunerea la risc pe care si-o
asuma implica incasarea unor sume cu care beneficiarul garantiei
remuneraza banca.
A treia grupa de activitati de plasament cuprinde operatiuni cu
aceleasi caracteristici ca si cele anterioare. Printre aceste
activitati mentionam: angajamente anticipate de a acorda credite
(forward commitements), angajamente anticipate de a vinde sau a cumpara
titluri, operatiuni denumite optiuni (financial futures sau options),
angajamente anticipate supra dobinzii (interest rate swaps), sau cursuri
de schimb (currency swaps)
Cele mai utilizate operatiuni sunt in domeniul valutar si in domeniul
creditului. O alta categorie de servicii s-au dezvoltat in sfera
afacerilor internationale: incasarea operatiunilor de export, finantarea
exportului prin institutiile internationale de garantare a creditului
pentru export, negocierea si scontul cambiilor straine, facilitarea
importului prin credite documentare, operarea in conturi de valuta,
angajarea in optiuni in moneda straina.
In general, bancile furnizeaza clientilor trei tipuri principale de
servicii:
1.Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri). O banca atrage
bani de la clientii sai (prin conturi bancare), platindu-le in schimb
dobinda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobinzi este o
cheltuiala pentru banca.
Atit pentru persoanele fizice cit si pentru cele juridice, bancile
deschid, in evidentele lor, urmatoarele tipuri de conturi:
*conturi curente (la vedere), conturi in care titularii pot face
operatiuni de incasari si plati curente;
*conturi de depozit (la termen), conturi in care depunerele se fac
pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici
depuneri in cont, nici plati din aceste conturi.
In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane
juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt:
*conturi blocate, reprezentind capital social necesar constituirii unei
societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada
inregistrarii societatii al Registrului Comertului, contul e deblocat,
iar sumele sunt virate in contul curent al societatii.
* conturi blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care
disponibilitatile titularului sunt temporar blocate in raport de o
anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna
desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive,
garantie etc)
*conturi pentru credite, destinate sa evidentieze credite acordate de
banca si din care urmeaza ca acestia sa dispuna platii;
*conturi cu suma dobindita prin participare la licitatile valutare
evidentiaza sumele in lei sau in valutare rezultate din operatiunile de
vinzare-cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de
client si efectuate de banca in contul acestuia.
2. Facilitati de imprumut (de credit). Bancile imprumuta clientilor sume
de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera
imprumuturi atit persoanelor fizice cit si juridice. Clientul trebuie sa
plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii
acordarii creditului si o dobinda pentru creditul primit. Aceste tarife
si dobinzi reprezinta un venit pentru banca.
3. Servicii privind transferul fondurilor. Bancile furnizeaza si
servicii privind platile prin transferul fondurilor (atit electronic,
cit si prin instrumentele de plata), in numele si la cererea clientilor
lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a carui
marime variaza in functie de valoarea sumei si de tehnica de transfer a
banilor.
Banca poate oferi si servicii care aduc venituri din comisioanele,
spezele si tarifele percepute pentru efectuarea lor. In cazul
calatoriilor in strainatate, sunt necesare si anumite cantitati din
moneda tarii respective, pentru cheltuieli imediate, desi, este mai
sigur pentru turisti sa foloseasca cecuri de calatorie sau instrumente
de plata asemanatoare, in loc sa poarte asupra lor valuta in numerar.
Bancile pot asigura clientilor posibilitatea de a procura majoritatea
valutelor tarilor lumii. Bancile vind moneda straina (valuta) la cursuri
de schimb competitive si percep un comision pentru serviciul prestat.
Principalii concurenti ai bancii in acest domeniu sunt casele de schimb
valutar si agentii de turism, in special in zonele de destinatie ale
calatoriilor de vacanta. Aceste doua tipuri de organizatii trebuie sa-si
procure, al rindul lor, monede destinate schimbului valutar (de obicei
acestea cumpara valuta de la banci).
Cecurile de calatorie sunt cele mai cunoscute servicii bancare oferite
persoanelor care calatoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare, pentru
plata bunurilor si serviciilor, in toate tarile lumii sau schimbate in
numerar. Un cec de calatorie cuprinde permisiune unei banci (sau a unei
organizatii cu reputatie similara) de a plati o suma de bani oricarei
persoane ce poseda fila de cec de la persoana in numele caruia a fost
emis cecul. Cecurile de calatorie se pot procura de la orice banca. Pina
de curind, majoritatea bancilor emiteau propriile cecuri de calatorie.
In prezent, cele mai multe banci au incheiat acorduri de a emite
cecurile uneia din cele mai mari companii internationale de cecuri de
calatorie.
Plati privind derularea cheltuielilor guvernamentale. Bancile efectueaza
plati si in numele guvernului, in special cele privind finantarea unor
proiecte de investitii de stat. Spre exemplu, statul poate finanta
constituirea unei noi scoli sau a unui spital. Companiile de constructie
vor primi bani aferenti lucrarilor efectuate si finantate din fondurile
statului, prin intermediul bancilor.
Incasarea taxelor si amenzilor. Persoanele care trebuie sa plateasca
taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru plata sumelor
datorate diferitor institutii sau chiar statului.
Consemnarea de depozite. La banci se pot constitui sume in depozit, cu
rol de garantie, care sunt pastrate pe perioada solutionarii unor
diferende judiciare sau a altor cauze.
Servicii de executor testamentar. Unele banci ofera clietilor acest tip
de serviciu specializat, legat de mostenirile si proprietatile
clientilor decedati. Bancile trateaza rezolvarea acestor probleme cu
autoritatile administrative, in numele si la cererea urmasilor sau a
beneficiarilor respectivei proprietati. Pentru aceste servicii, banca
percepe un comision, in functie de valoarea proprietatii.
Casete pentru pastrarea valorilor. Clientii unei banci pot folosi
seifurile acesteia pentru pastrarea unei valori. Serviciul se numeste
casete pentru pastrarea valorilor, bancile percepind in schimb un
comision. In baza acestui serviciu clientii isi pot lasa spre pastrare
articole de valoare, cutii inchise, testamente sau alte documente
importante. Banca emite o chitanta pentru bunurile lasate in pastrare,
asumindu-si astfel, raspunderea asupre acestora.
Seifurile. Acest tip de serviciu, la fel ca si casetele de valori,
implica folosirea unor spatii special amenajate care apartin bancii.
Clientului i se pune la dispozitie un seif, accesul la seif fiind sub un
dublu control, banca pastrind o cheie si clientul cealalta. Clientul
depoziteaza singur bunurile in seiful sau. Acces la seif poate avea loc
oricind in timpul orelor de program ale bancii, timp in care clientul
poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.
Depunerile pentru o noapte. Aceasta facilitate este oferita acelor
clienti care doresc sa depoziteze fonduri, in timpul cind banca este
inchisa. Cei care apeleaza mai des la acest serviciu sunt gestionarii
si casierii magazinelor, care doresc sa-si depoziteze, pentru siguranta,
incasarile zilnice la banca. In general, sunt doua metode de
administrare a depozitului. Banca poate sa deschida depozitul in
absenta clientului (dupa verificarea sumelor aduse) si apoi sa crediteze
contul clientului. In a doua varianta, clientul aduna banii destinati
depozitarii peste noapte, urmind sa-i verse, cu regularitate sau la
anumite perioade de timp. Pentru astfel de operatiuni, bancile au spatii
special amenajate si, bineinteles, percep un comision.
Eurocecurile. O carte de credit "eurocec" permite clientului sa schimbe
cecuri, in numerar la bancile afiliate la sistemul Eurocec, din orice
tara din Europa. Avatajul utilizarii eurocecurilor, comparativ cu
folosirea cecurilor de calatorie este dat de faptul ca, in limita unei
anumite sume (de exemplu 200$), clientul nu trebuie sa achite in
prealabil contravaloarea acestora. Valoarea cecurilor este debitata in
contul clientului, in momentul transmiterii lor la banca eminenta.
Cartile de credit eurocec sunt folosite cu sisteme de identificare
speciale.
Asigurarea de calatorie. Bancile ofera un pachet standart prin care
asigura clientul impotriva principale riscuri de calatorie, contra
platii unei prime de asigurare. Principalul risc, acoperit prin aceste
asigurari, este cel privind asistenta medicala, in putine tari straine
avind acces direct la un tratament de urgenta gratuit. Asigurarea de
calatorie permite rambursarea sumelor cheltuite, desi poate exista o
limita maxima a sumei recuperabile. Tarile din Uniunea Europeana au
incheiat acorduri reciproce cu privire la asigurarea asistentei
medicale.
Unit Trust, este un serviciu bancar care se refera la operatiuni de
investitii, de plasamente, care permit unui investitor, client al bancii
sa investeasca intr-un portofolio de actiuni, micsorind marja de risc a
investitiei. Termenul "Unit trust" semnifica pozitia bancii ca entitate
de incredere in administrarea plasamentelor clientilor. La astfel de
servicii apeleaza clientii care nu cunosc modul de functionare a bursei.
Comisionul perceput de banci este in functie de suma investita.
Achizitionarea si vinzarea actiunilor. La cererea clientilor, bancile
pot oferi servicii de vinzare si cumparare de hirtii de valoare
(actiuni, obligatiuni). Cind un client doreste sa faca astfel de
afaceri, in primul rind va solicita bancii cursul pe piata al hirtiilor
de valoare pe care doreste sa le cumpere sau, dupa caz, sa le vinda.
Banca obtine aceste informatii de la un broker care ii va comunica
ultimul curs inregistrat pe piata. In baza informatiei primite,
clientul este cel care decide. Tranzactia este executata de catre
banca, potrivit ordinului clientului, iar executarea acesteia trebuie
confirmata in scris. Pentru acest serviciu, banca primeste un comision
de la broker si nu de la client.
Seriviciul de consultanta in afaceri. Acest tip de serviciu este oferit
de banci, in primul rind pentru afaceri mai mici. Banca se comporta ca
un analist financiar si sfatuieste clientul cum sa isi amelioreze
problemele financiare, cum sunt cele privind budgetul de venituri si
cheltuieli, costurile, debitorii si fluxul in numerar (cash-flow). Prin
acest serviciu banca percepe un tarif.
Capitalul bancar
Bancile trebuie sa indeplineasca o cerinta minima de capital. Capitalul
reprezinta drepturile detinatorului de capital la banca. El este
reprezentat in balanta, in principal, prin valoarea stocului, a
surplusului si a cistigurilor retinute. Necesitatea capitatului bancar
este indiscutabila si se refera in primul rind la mijloacele alocate de
catre fondatorii bancii si e compus, in general, de capital actionar,
rezerve si profit nerepartizat.
Functiile principale a capitalului sunt:
de protectie, presupune posibilitatea achitarii in cazul lichidarii
bancii si tot odata presupune mentinerea solvabilitatii bancii prin
intermediul rezervelor ce permit asigurarea activitatii bancii, chiar si
in conditii de aparitii a unor pierderi.
Operativa, consta in alocarea resurselor in vederea procurarii activelor
necesare la etapa initiala a formarii bancii, este utilizata mai tirziu
pentru asigurarea continuitatii bancii.
De reglamentare, se refera la posibilitatea de influentare de catre
autoritati de a fixa cerinte fata de marimea capitalului bancii,
determinind prin aceasta un raport intre capital si totalitatea
operatiunilor ce le poate efectua banca.
Conform economistului Piter Rouse capitalul indeplineste functiile:
Mijloc de asigurare a bancilor contra falimentului
Asigura mijloacele necesare pentru crearea, organizarea functionarea
bancii
Capital este un barometru al nivelului de crestere a bancii.
In pasivul bilantului se refera toate sursele de formare a rezervelor
bancare, ce sunt acumulate si utilizate in efectuarea operatiunilor
active (activitati profitabile). Mijloacele proprii ale bancilor
reprezinta totalitatea fondurilor ce asigura o independenta economica si
o stabilitate a functionarii bancii. Aceste mijloace proprii sunt
constituite din fondul statutar, fondul de rezerva, fondul de reevaluare
a mijloacelor fixe, profitul nerepartizat din perioadele curente si
precedente. Capitalul bancar e constituit din capitalul statutar compus
din actiuni simple, privelegiate, surplus de capital si beneficiu
nerepartizat. O alta sursa sunt obligatiunile pe termen lung, alcatuite
din imprumuturi subordonate, note capitale si obligatiuni, alte hirtii
de valoare achitate din rezultatul vinzarii actiunilor, rezerve compuse
din rezerve pentru cheltuieli neprevazute, pentru plate dividentelor
pentru acoperirea pierderilor etc. Rezervele bancare pot fi formate in
mod obligatoriu (prin legislatie, acte normative adoptate de institutii
autorizate) si la initiativa bancii.
Functiile, rolul, marimea capitalului propriu al bancilor au un specific
aparte in comparatie cu alte domenii ale economiei. Acest specific al
activitatilor bancare este influentat de calitatea de intermediar al
bancii pe piata financiara care atrag sume mari de capital sub forma de
depozite ale agentilor economici a persoanelor fizice si institutiilor
de stat, precum si asigura o gestiune eficienta a acestor resurse,
pastrarea acestora acordind totodata servicii specializate asigurind
deponentilor un profit sub forma de dobinda pentru capitalul depus.
Sistemul de asigurare a depozitelor intr-o anumita masura micsoreaza
pericolul de retragere a depozitelor si permite bancii sa-si mentina o
cota a resurselor proprii intr-o proportie mai mica, necesara pentru
asigurarea lichiditatii. Activele bancii sunt prezentate sub diferite
forme de obligatii monetare, de regula mult mai lichide si mai usor
realizabile pe piata de cit activele companiilor nefinanciare inghetate
in active nemateriale. Acest moment asigura posibilitati de asigurare
si acumulare a resurselor mobilizate si micsoreaza corespunzator
necesitatea in marimea capitalului propriu. Ca rezultat a acestora,
bancile si alte institutii financiare pot detine o pondere mai mica
capitalului propriu in totalul resurselor, deoarece bancile gestioneaza
eficient si utilizeaza diferite instrumente de atragere a rezervelor
temporar disponibile.
Functiile de protectie si garantie a capitalului armonizeaza activitatea
in cazul aparitiei unor pierderi neprevazute sau cheltuieli
extraordinare. Necatind la faptul ca bancile au formate diferite
fonduri, pentru acoperirea pierderilor mai mari poate fi utilizat si
capitalul propriu al bancii, in acest caz fiind folosit numai capitalul
actionar al bancii si nu cel imprumutat deoarece aceste resurse insasi
reprezinta creante pe datorie.
Capitalul social se formeaza in urma atragerii mijloacelor banesti prin
emisiunea si inscrierea la actiunile ce pot fi procurate contra
mijloacelor banesti. Capitalul social e format initial prin contributia
cotelor fondatorilor, mai tirziu prin emisiunea de noi obligatiuni.
Marimea capitalului social poate fi modificat in vederea majorarii prin
emisiunea de noi actiuni sau sporirea valorii nominale a actiunilor deja
emise. In sensul reducerii capitalului social se poate face prin
micsorarea valorii nominale a actiunilor sau rascumpararea unei parti de
actiuni de la actionari.
Capitalul social serveste drept o forma de asigurare a garantiilor
indeplinirii asumate de banca. Emisiunea se efectueaza la fondarea
bancii prin distribuirea actiunilor intre fondatori, iar la marirea
capitalului social, prin lansarea unei noi emisiuni.
Bancile formeaza fonduri de rezerva pentru a asigura executarea
obligatiunilor fata de clientela si acoperirea pierderilor neprevazute
in procesul de activitate. Fondul de rezerva se formeaza in marime de
25% din capitalul social al bancii. Marimea necesara a fondului se
formeaza din contul defalacarilor din profitul neimpozitabil al bancii
in marime de 5%, iar dupa completarea deplina, defalcarile pot fi
efectuate numai din profitul de dupa impozitare. Fondul de rezerva e
destinat in special pentru:
plata dobinzilor pentru depozite in cazul insuficientei veniturilor
plata dividentelor fixe, anuale la actiunile privilegiate
efectuare altor cheltuieli (sponsorizari, completarea fondului de risc,
etc)
Profitul nerepartizat reprezinta suma profitului acumulat in procesul
activitatii financiare, ce ramine la dispozitia bancii. La sfirsitul
anului sumele rezultative de pe conturile bancii se transfera pe contul
profitului. O parte din aceste sume sunt utilizate pentru plata
dividentelor, iar o alta parte pentru plata impozitelor, transferurilor
in diferite fonduri. Soldul profitului nerepartizat este fondul
resurselor banesti ce ramine la dispozitia administratiei bancii si
adunarii generale a actionarilor si sunt utilizate conform planului
strategic al bancii.
Bancile emit in circulatie obligatiuni pe termen lung care sint numite
in diferite surse diferit, anume pot fi numite:
note capitale
obligatiuni neasigurate
Pina in anii 40 aceste hirtii de valoare erau emise doar in cazuri
excepionale, incepind cu anii 60 au devenit un mijloc normal si fregvent
de mobilizare a resurselor. In general emisiunea notelor capitale si a
obligatiunilor au crescut simtitor, insa ponderea lor in suma totala a
capitalului bancii a ramas nesimnificativa. Avantajele emisiunei acestor
obligatiuni pentru banca consta in faptul ca suma dobinzii care o
plateste banca detinatorilor acestor hirtii de valoare se scade din
profitul impozabil, devidentele la actiuni se scad din profitul dupa
impozitare, aceasta fiind una din deosebirile dintre obligatiuni si
actiuni. Deaceea o asa forma de atragere a resurselor e mult mai
avatajoasa decit emisiunea obligatiunilor, multe tari obligatiunile pe
termen lung nu sunt incluse in capitalul bancii doar figureaza in
componenta obligatiunilor totale ale bancii. In Republica Moldova
obligatiunile pe termen lung sunt emise pe termen mai mare de cinci ani,
insa ele nu sint incluse in capitalul bancii. Aceste hirtii formeaza
doar niste obligatiuni ale bancii ce pot fi emise la valoarea nominala.
Bancile engleze emit in circulatie actiuni imprumutate. Actiunile
imprumutate sunt hirtii de valoare nominative emise pe termen mediu si
lung pe care bancile le distribuie pe piata financiara cu angajamentul
de a le amortiza la un termen stabilit plata regulata a dividentelor,
dividentele pentru ele fiind platite si in cazul cind banca nu are
profit.
Notele capitale sunt pe larg utilizate in SUA, in ultimii ani acestea au
devenit tot mai solicitate, insa ponderea lor in capital ramine
nesimnificativa. Posesorii acestor hirtii de valoare nu beneficiaza de
dreptul de vot, insa procentele cheltuielilor legate de aceste note sunt
acoperite din profitul de pina la impozitare. Particularitatile
obligatiunilor pe termen lung consta in fapul ca ele reprezinta hirtii
de valoare de gradul II, subordonate, adica pretentiile detinatorilor
acestor hirtii sunt satisfacute celorlalti creditori ai bancii. Aceste
tipuri de obligatiuni pe termen lung sunt emise si puse in circulatie de
bancile mari, deoarece bancile mici nu au acces pe piata capitalului,
iar plasarea acestor hirtii de valoare este foarte costisitoare. Bancile
pot emite aceste tipuri de obligatiuni in marimea de 100% din capitalul
actionar si 50% din cel excendintentar.
Determinarea marimii capitalului atras reprezinta una dintre cele mai
discutabile probleme din activitatea bancara. Unii economisti considera
ca marimea capitalului trebuie determinata de piata, altii sustin ca
marimea capitalului trebuie sa fie reglementat de organile autorizate
deoarece partile negative a reglarii de catre piata nu pot limita riscul
falimentului, nu pot sa sustina incredere fata de banca, sa micsoreze
pierderile asociatiei bancilor si a altor organe in cazul falimentului
unei banci asigurate. Acestea ar fi conditiile pentru care bancile ar
trebui sa asigure marimea minima necesara a capitalului statutar pentru
inregistrare si sa-l mentina pe toata perioada de activitate.
Informatia referitoare la marimea capitalului este ceruta de majoritatea
investitorilor, creditorilor, clientilor.
Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul
operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii
spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a
resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii
si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii
resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de
banca centrala.
Din punct de vedere al bancii, o anumita rezerva de capital este dorita
nu numai pentru protejarea detinatorilor de capital in cazul
falimentarii bancii, dar sporeste si increderea clientilor, pentru ca
solicitantii de imprumuturi de afaceri, ca si marii depunatori sunt
impresionati de raportul inalt de capital. Dezvoltarea relatiilor de
imprumut cu o banca necesita timp, iar firmele prefera sa imprumute de
la banca pina cel mult anul viitor. Totusi, venitul marginal rezultat
pe seama capitalului suplimentar se micsoreaza din acest punct de
vedere. Sa presupunem ca o banca detine deja un stoc mare in raport cu
datoriile sale, sansa de a da faliment este atit de mica incit
suplimentarea capitalului nu va influenta prea mult pe clientii sai
potentiali.
Atita timp cit rolul capitalului este de protectie, volumul capitalului
necesar unei banci depinde de gradul de risc al activelor sale. Conform
acetui lucru, raportul capital-active de ca care bancile au nevoie
depinde de activele care le detin. Timp de mai multi ani, pina in 1992,
raportul intre capital si active s-a mentinut la 8%. In cadrul
numitorului acestui raport capital-active, activele lipsite de risc, cum
sunt detinerile de valuta si asigurarile guvernului pe termen scurt, au
pondere egala cu zero; adica nu se va raporta nici un fel de capital la
acestea. Dimpotriva, activele supuse riscului, de exemplu asigurarile
guvernului pe termen lung vor avea o pondere de 30%, adica va trebuie sa
existe 2,4% capital. Activele cu cel mai mare grad de risc vor avea o
pondere de 60% necesint 4,8% capital, in timp ce multe alte active, cum
sint imprumuturile de ipoteci si imprumuturile de afaceri vor trebui sa
aiba o pondere de 100%, necesitind 8% de capital. Deasemenea este
necesar un capital suplimentar in cazul in care raportul capital-active
este neajustat pentru riscuri, in acest caz capitalul suplimentar va
trebui sa fie cel putin 3%.
In acelasi timp, cu cit o banca detine mai mult capital raportat la
activele sale in dolari ea va cistiga mai mult. Sa presupunem, de
exemplu ca banca cistiga un procent profit la totalul activelor sale.
Daca capitalul echivaleaza cu 10% din totalul activelor, atunci acest 1%
profit de active reprezinta 10% profit pentru detinatorii de capital la
banca respectiva; de pe alta parte, daca banca obtine aceleasi
cistiguri, dar raportul dintre capital si totalul activelor este 5%
atunci detinatorii de capital cistiga 20% la capitalul lor. Pentru
fiecare banca exista asadar, un raport optim intre capital si active la
care dezavantajul marginal al capitalului suplimentar se compenseaza.
Daca o banca da faliment, FDIC (Corporatia Federala a Asigurarii
Depozitelor) ii opreste activitatea si salveaza pe depozitarii
neasigurati.
Dezvoltarea sistemului bancar
in Republica Moldova
Trecerea Republicii Moldova de la sistemul economic administrativ si de
comanda la sistemul economic, bazat pe relatiile de piata, eficacitatea
si vitalitate caruia au fost demonstrate de practica mondiala de
gospodarire a tarilor inalt dezvoltate din punct de vedere industrial in
mare parte depinde de rezolvarea, in interesele omului si dezvoltarii
societatii, a unui complex intreg de probleme economice, sociale,
politice etc care asigura in mod adecvat legatura dintre producator si
consumator.
In realizarea practica a masurilor necesare indrepatate spre crearea
conditiilor si premizelor de dezvoltare a relatiilor de piata, un rol
preponderent il are sistemul bancar, care este unul dintre elementele de
baza ale infrastructurii de piata.
In conformitate cu legea Republicii Moldova, sistemul bancar al
Republicii Moldova include: banca nationala a Moldovei, bancile
comerciale si alte institutii de creditare. Notiunea de institutii
creditare cuprinde persoanele juridice si fizice, care efectueaza
fiecare in parte operatiuni bancare conform licentei eliberate de banca
nationala a Moldovei.
Astfel, in prezent in Republica Moldova dupa analogia altor tari ca SUA,
Marea Britanie, Germania, Austria este creat un sistem bancar de doua
niveluri. Primul nivel il constituie banca nationala de stat a
Moldovei, care este banca centrala in Republica. Ca un organ unic de
emisie a statului, banca nationala a Moldovei determina politica
monetara, creditara, valutara si supravegheaza ca ea sa fie realizata in
viata, crecum si asigura un control viguros asupra activitatii
celorlalte banci. Banca nationala isi prezinta darile de seama numai in
fata Parlamentului Republicii Moldova si isi infaptuieste activitatea sa
in conformitate cu legea Republicii Moldova "cu privire la Banca
Nationala de Stat a Moldovei" fiind independenta, in actiunile sale, de
organele executive.
Nivelul al doilea al sistemului bancar din Republica il constituie
bancile comerciale, care realizeaza nemijlocit deservirea creditara si
de contare a intreprinderilor si a populatiei. In afara de aceasta,
bancile comerciale pot efectua si alte operatiuni bancare, care nu
contravin legislatiei in vigoare din Republica Moldova si care sunt
prevazute in statutele lor. In particular, e vorba de astfel de
operatiuni precum tinerea conturilor clientului si ale bancii de
corespondenta, emiterea documentelor de plata si a hirtiilor de valoare,
eliberarea cautiunilor, garantiilor si altor obligatiuni pentru
persoanele terte, care prevad executarea lor in forma baneasca,
procurarea drepturilor de cerere de a livra marfuri si a presta
servicii, asumarea riscurilor de executare a acestor cereri si incasarea
acestori cereri (factoring).
In legislatia bancara adoptata in 1991, luindu-se in consideratie
experienta bancara mondiala si-au gasit relfectarea noile abordari a
chestiunilor de reglementare a circulatiei monetare si, in general, a
activitatii bancare. Aceasta legislatie determina metodele dirijarii de
stat a relatiilor monetar creditare si expune bazele juridice ale
modelului nou de reglementare monetar-creditara a economiei si metodelor
economice de control asupra activitatii bancilor comerciale din
Republica, stipuleaza regulamentele principale de efectuare a
operatiunilor bancare si principiile de concepere a sistemului bancar in
Republica Moldova. Perfectionarea metodelor de dirijare a circulatiei
monetare in Republica Moldova de catre banci are ca premiza
restructurarea radicala a sistemului bancar, care se bazeaza pe
principiul de egalitate a producatorilor de marfuri in particular si a
bancilor independente. In legatura cu aceasta putem mentiona ca in
Republica are loc un proces de creare in baza cotelor de participare a
diferitor structuri bancare comerciale.
Prin activitatea lor, bancile comerciale contribuie la accelerarea
trecerii la relatiile de piata, in particular, prin aceea ca o data cu
organizarea lor se reduce monopolismul si ia nastere concurenta in
activitatea bancara. Anume datorita acestui fapt sistemul bancar din
Republica Moldova a devenit una dintre primele verigi a economiei, unde
in mod real se infaptuieste demonopolizarea, iar organizarea bancilor
comerciale in aceste sistem este un prim pas spre crearea pietii
monetare.
Sarcinile principale ale bancii nationale si functia ei ca banca
centrala a Republicii Moldova sunt urmatoarele:
asigurarea stabilitatii, unitatii monetare nationale
intarirea unitatii monetare nationale
organizarea si realizarea emisiilor de bani
elaborarea si traducerea in viata a politicii in domeniul circulatiei
monetare, valutare si de creditare
controlul asupra lichiditatii si procesului de creditare a bancilor
comerciale
controlul asupra activitatii bancilor in conformitate cu actele
normative
oferirea imrumuturilor statului si pastrarea tezaurului national
Banca nationala de stat poate sa stabileasca normativele minimale ale
mijloacelor proprii in banci, luind in consideratie creditele si
investitiile oferite, pasivele bancii, alte articole din balanta.
In ultimul timp in sistemul financiar bancar din Republica Moldova sub
influenta trecerii economiei republicii la relatia de piata au loc
schimbari calitative in veriga a doua a lui, care se caracterizeaza prin
cresterea numarului de banci comerciale. Odata cu cresterea numarului
de banci comerciale are loc procesul de concentrare a capitalului
bancar.
Operatiunile valutare intre participantii pietii valutare nu sint
posibile fara schimbul de valuta si determinarea proportiei lui. Prin
schimbul unei valute pe alta se subintelege procurarea si vinzarea
valutei straine contra valutei nationale, iar proportiile lor se
stabilesc prin cotarea valutara. Banca nationala efectueaza cotarea
oficiala a valutelor pe teritoriul Republicii Moldova. Cotarea valutei
straine in numerar se infaputieste de catre bancile comerciale si casele
valutare de schimb, stabilindu-se cursul de cumparare si cursul de
vinzare in functie de cererea si oferta. In conditiile economiei de
piata bancile devin centre de reglamentare economica, trebuie sa
cunoasca situatiile-cheie in stimularea productiei. Avind la dispozitie
resurse banesti mari, repartizindu-le in interesele interprinderilor si
ramurilor economiei nationale, bancile, organizind procesele de
circulatie si creditare, accelereaza dezvoltarea sociala, contribuie la
stabilitatea economica a societatii. In scopul rezolvarii problemelor
ecomonice interne bancile trebuie sa activizeze lucrul sau in directia
schimbului international, crearii de catre ele a unei largi retele de
relatii de corespondenta cu bancile altor state, participarii in
sistemul de decontarii clearing. In prezent activitatea institutiilor
financial bancare suporta schimbari radicale legate de schimbarea
conditiilor economice manifestate prin largirea sferelor de "aplicare" a
banilor, formarea pietii hirtiilor de valoare, posibilitatea de varsare
a banilor in imobil, productie, comert, schimbarea structurii
preturilor, ofertei marfuriilor si serviciilor si corespunzator si a
structurii cheltuielilor populatiei, cresterea cererii la credit.
Pentru dezvoltarea cu succes a legaturilor economice externe, in
republica este format sistemul de reglamentare financiar, valutara ce
include: Banca Nationala a Moldovei, care efectueaza rapid operatii
valutar creditare, precum si reteaua bancilor comerciale, autorizate de
Banca Nationala a Moldovei sa efectueze operatiuni valutare. In legatura
cu cresterea cererii populatiei si a persoanelor juridice in efectuarea
operatiunilor cu valuta straina, in deservirea activitatii economice
externe clientilor bancii, acumularea si repartizarea resurselor
valutare in republica, bancile in baza licentei generale efectueaza
urmatoarele feluri de operatiuni:
deschiderea si tinerea conturilor valutarea ale persoanelor juridice,
conturilor curente si depunerilor in valuta straina ale cetatenilor care
locuiesc pe teritoriul Moldovei, ale cetatenilor straini si persoanelor
fara cetatenie
procurarea, vinzarea si operatii incaso cu mijloace de plata in valuta
straina (in numerar), documente bancare de plata, cecuri de calatorie,
acreditive de calatorie si altele
procurarea de la organizatii si cetateni si vinzarea catre ei a valutei
straine in numerar, care se afla la conturi si depuneri
efectueaza decontari la operatiile de export si import ale clientilor in
valuta straina in forma de acreditiv documentar, incaso, transfer bancar
si alte operatii
Bancile din Republica Moldova sunt preocupate de atingerea standartelor
bancare internationale, in scopul recunoasterii de catre comunitatea
bancara internationala si de catre clienti, ca banci cu un bun renume.
Exista doua documente deosebit de impotante in care sunt precizate
standartele privind desfasurarea activitatilor bancare. Primul document
este Conventia de al Basel, care abordeaza problema capitalului bancar,
al doilea document este intitulat A Doua Directiva de Coordonare Bancara
a Uniunii Europene si se refera la acordarea de licente bancilor.
Guvernatorii bancilor centrale din tarile "Grupul celor zece" (state
industrializate s-au intilnit in decembrie 1987 la Basel (Elvetia) si au
semnat un acord privind criteriile ce trebuie avute in vedere in
stabilirea dimensiunii optime a capitalului unei banci, acord cunoscut
sub denumirea de Conventia de la Basel. In Conventie a fost definit
capitalul unei banci, s-a stabilit nivelul minim de capital pe care
trebuie sa-l aiba o banca (in functie de dimensiunea si riscului aferent
activelor sale) si modul de stabilire a indicatorului de adecvare a
capitalului.
Bancile Moldovei urmeaza reglamentarile convenite la baze. In
conformitate cu aceste reglamentari Banca Nationala a Moldovei
elibereaza autorizari bancare de trei tipuri:
Autorizarea de categoria A. Capitalul normativ intre 8 si 16 milioane
lei ce acorda dreptul de a desfasura tipuri de activitate financiara
indicate in articolul 26, aliniatul 1, literele A-I inclusiv N
Autorizatie de categoria B. Capitalul normativ intre 16 si 24 milioane
lei ce acorda dreptul de a desfasura tipuri de activitate financiare mai
diverse, litere A-J inclusiv N
Autorizatie de categoria C. Capitalul minim 24 milioane lei, literele
A-N.
Conform ultimei hotariri a Conventiei de al Basel, marimea capitalului
pentru toate trei tipuri de licenta se cere a fi dublat, pentru ca
protejarea mai efectiva a deponentilor si pastrarii increderii fata de
banca, ei fiind siguri ca nu-si vor pierde banii daca banca
inregistreaza pierderi in alte activitati. Sistemul bancar al Republicii
Moldova nu este impus de a urma aceasta hotarire deoarece Republica
Moldova nu face parte din grupul celor zece, insa pentru incadrarea
sistemului bacar, si in general a Republicii este foarte important de a
urma acest acord. Dublarea capitalului pentru o banca este o problema
destul de serioasa si de aceea bancile Republicii Moldova vor depune
eforturi enorme pentru a face fata acestei cerinte.
Incheiere
"Sistemul financiar bancar" – un component primordial in mecanizmul
dificil al economiei unei tari si-a ecomoniei mondiale, se doreste un
abecedar in paginile caruia sa se gaseasca ceva din alfabetul unei teme
care poate ocupa multe pagini in numeroase carti. Ea aduna, pe de o
parte, o experienta de mai multi ani, iar pe de alta parte are de munca
pentru a rasfoi o literatura a domeniului deloc saraca intr-o tara a
Europei Occidentale.
Lucrarea in cauza n-a fost un tratat, diploma de ecomonie ci o simpla
lucrare de curs cu idei, aplicatii si exemple culese din viata si din
literatura din care fiecare poate dispune ceea ce socoate util.
Tema abordata este o tema mult prea ampla pentru a cupride toate
informatiile, nuantele dar pe masura posibilitatii lucrarea formeaza un
nucleu al mecanismului de baza bancar. Astfel am abordat instrumentul
principal activitatii bancare, capitalul, forta motrica, in general, in
economia de piata. Banca fiind cea care minuie acest instrument si de
minuirea adcvata a acestui instrument depinde starea economica si
bunastarea unei tari intregi. Nu degeaba falimentarea unei banci aduce
dupa sine un dezastru in economie si populatiei tarii.
Ca concluzie reiesa ca sistemul financiar bancar se poate manifesta pe
deplin doar intr-o economie libera, intr-o economie de piata. Ca dovada
a acestui lucru este cresterea vertigioasa a numarului bancilor odata cu
incercarea de a trece a Republicii Moldova spre o economie libera,
economie de piata.
In urma studierii a mai multor carti am ajuns la urmatoarele concluzii
si rezultate. Prima idee este ca studiera institutilor financiare si
bancare nu trebuie sa fie o insiruire plictisitoare de fapte si cu
siguranta ca a invata despre aceste institutii implica memorizarea unor
termeni noi, ci intelegerea unora dintre cele mai dificile probleme
economice cu care se confrunta natiunea noastra, si anume: care sunt
dimensiunile si limitele posibilitatilor de solutionare a lor. De aceea
in aceasta lucrare am consacrat un paragraf intreg sistemului financiar
bancar al Republicii Moldova, problemele cu care se confrunta, reformele
care au loc si care se vor intimpla in viitor.
Bibliografie:
ECONOMIA POLITICA,
Redactor:N.Dobrota
@Academia de Studii Economice
2) BANCA COMERCIALA CA INTREPRINDERE
FINANCIARA
Casian Angela
3) BANII, ACTIVITATEA BANCARA SI ECONOMICA
Thomas Mayer, James Dusenberry
4) BANCILE
Simion Claude
5) BANCILE SI OPERATIUNI BANCARE
Hoye, Barry
6) EVOLUTIA ECONOMIEI MOLDOVEI:
REZULTATE, EVALUARI, PROGNOZE
Redactor: Z. Olarescu, P. Rosca
7) ACTE NORMATIVE BANCARE
Banca Nationala a Moldovei
8)BANCILE IN RELATIILE ECONOMIEI DE PIATA
Redactor: C. Bulhac, V. Valeico
9) Pagina electronica a BNM HYPERLINK "http://www.BNM.org"
www.BNM.org
10) MONEDA, CREDIT, BANCI
PAGE
PAGE 1
www.referate.narod.ru
ì¥Â`