Referat Oceanul Planetar

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Oceanul Planetar si de asemenea puteti face Download Referat Oceanul planetar

Citeste fragmente din Referat Oceanul Planetar

Oceanul Planetar Terra este supranumita si"planeta albastra", datorita predominarii suprafetei ocupate de apele marine. Proportia dintre apa si uscat este net favorabila apei: din suprafata totala a Pamântului, evaluata la 510,10 mil. km2, apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil. km2, adica 70,8%. Pe aceste întinderi albastre, continentele par a fi uriase insule risipite între cei doi poli. Apele Oceanului Planetar însumeaza 1.362 mil. km3, deci aproximativ 97,3% din volumul total al hidrosferei de 1.454 mil. km3, cu o adâncime medie a apelor oceanice de 3.800 m si maxima de 11.516 m. S-a calculat ca, daca s-ar nivela întreaga suprafata a planetei, atunci apele ar acoperi Pamântul cu un strat de circa 400 m grosime. În comparatie cu uscatul continental, cu aspect insular, apele Oceanului Planetar prezinta continuitate, deoarece din oricare punct aflat pe suprafata oceanului se poate ajunge în oricare alt punct al acestuia, fara a traversa uscatul. Oceanul Planetar este alcatuit din patru bazine oceanice, care, la rândul lor, se compun dintr-un bazin oceanic propriu-zis si o serie de bazine maritime aflate, în cele mai multe cazuri, în apropierea tarmurilor continentale, sau între diferite insule din arhipelaguri. Bazinele oceanice sunt: Pacific, Atlantic, In楤湡猠⁩捏慥畮滎桧瑥瑡搠⁥潎摲‮ Oceanul este o întindere de apă mai mare decât un continent, care comunică cu oceanele vecine şi care influenţează climatul uscatului. Pe fundul oceanului, în axele dorsalelor, bazaltul urcă şi se solidifică, provocând alunecarea plăcilor, de unde deriva si deformarea continentelor. Pentru că toate oceanele comunică între ele, nivelul suprafeţei lor este acelaşi peste tot. Este nivelul zero, cel în care valurile şi mareele scaldă ţărmurile. Altitudinea medie a acestui nivel este instabilă, variind pe lungi durate. De exemplu, acum 30000 de ani, era cu în jur de 90 m mai joasă ca astăzi. Aşadar, continentele erau mai înălţate din mare, erau deci mai vaste, şi malurile se situau în faţa celor pe care le cunoşteam azi. De unde aceste fluctuaţii ale nivelului zero? Trebuie să căutăm explicaţia în schimbările de climă. Când este multă vreme rece, gheţarii se întind, reţin multă apă, iar nivelul apei lichide scade. Astăzi, el pare să urce, să câştige părţi din maluri, căci iernile se îndulcesc, durează mai puţin timp, gheţarii pierd mai multă apă, topind vara mai mult decât au câştigat din zăpezile iernii. Pe uscat, eroziunea pare să se încetinească uşor: înălţarea nivelului zero corespunde, într-adevăr, unei diminuări a altitudinii pământurilor, şi deci a puterii de săpare a apelor curgătoare. Oceanele Suprafaţă (mln km2) Punctul cel mai jos (metri) Adîncime medie Pacific 167 Groapa Marianelor –11033 4880 Atlantic 86 Groapa Puerto – Rico – 3900 3900 Indian 73 Groapa Java – 3800 3800 Arctica 13 Bazinul eurasian - 5450 1500 Tabelul 1. Caracteristici ale celor 4 oceane Oceanul - sursa de energie inepuizabila Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrica. Principalele surse de energie luate în considerare, cel putin la nivelul tehnicii actuale, se refera la: maree, curenti, valuri, diferentele de temperatura ale structurilor de apa marina si hidrogenul. Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 m, determinând oscilatii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, de altfel singura sursa folosita în prezent din cele enumerate mai sus, con瑳⁡滮愠敭慮慪敲⁡湵牯戠穡湩⁥滮楤畧瑩⁥慣敲猠 ⁡慦慣瀠獯扩汩⁡慣瑰牡慥攠敮杲敩⁩灡楥‬敤汣湡慳 慴搠⁥捡獥整漠捳汩瑡楩‬瑡瓢氠⁡浵汰牥⁥氨⁡汦硵 Ⱙ挠瓢猠⁩慬朠汯物⁥氨⁡敲汦硵⸩ Mareele sunt cauzate de forţele de atracţie exercitate de Lunã şi de Soare. Aceste forţe au un efect puţin vizibil asupra obiectelor solide de pe Pãmânt. Apele marine sunt atrase de Lunã şi se deplaseazã spre exterior, pe acea parte a Pãmântului care este opusã Lunii. Deoarece Pãmântul se roteşte faţã de Lunã la fiecare 24 de ore şi 50 de minute, în cele mai multe locuri apar maree înalte la fiecare 12 ore şi 25 de minute. Influienţa Soarelui asupra mareelor este mai micã decât cea a Lunii din cauza distanţei de aproape 400 de ori mai mare de Pãmânt. Soarele este însã de 8800 de ori mai mare decât Luna, ceea ce face ca atracţia exercitatã de el sã fie aproximativ 46% din cea a Lunii. La fiecare 28 de zile atracţia Soarelui şi a Lunii se suprapun. Aşa iau naştere mareele înalte, când diferenţa dintre flux şi reflux este maximã. Când forţele de atracţie sunt opuse una faţã de cealaltã, au loc mareele joase, când diferenţa dintre flux şi reflux este minimã. Cea mai mare diferenţã între nivelul apelor la flux şi reflux se întâlneşte în Golful Fundy, între noua Scoţie şi coasta nordicã a statului Maine, în SUA. În medie, diferenţa dintre flux şi reflux este de aproximativ 10 metri. Spre deosebire de aceastã zonã, câteva mãri interioare, cum ar fi Mare Balticã sau Mare Mediteranã nu au maree. Lipsa curenţilor provocaţi de maree fac ca aceste zone sã fie foarte vulnerabile la poluarea de coastã. În alte locuri, mareele ajutã la deplasarea şalandelor şi curãţirea plajelor. Curentii marini sunt purtatorii unor energii cinetice deosebit de mari. Astfel, s-a calculat ca un curent oceanic cu o la time de circa 100 m, 10 m adâncime si o viteza de 1 m/s, pe timp de un an ar putea oferi o energie cinetica de circa 2 mil. kwh. Energia curentilor oceanici este utilizata într漭甠楺慮搠⁥〸䴠⁗楤汆牯摩⁡匨䅕Ⱙ氠⁡楍浡