Referat Cipru

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Cipru si de asemenea puteti face Download Referat Cipru

Citeste fragmente din Referat Cipru

Cuprins Capitolul I Date geografice generale………………………………….3 Denumirea ţării ………………………………………3 Poziţia geografică. Suprafaţa ………….…………....3 Ţările învecinate ………………………….………….. 3 Capitolul II Caracterizarea condiţiilor naturale……….…………….3 Relieful . …………………………………….………….3 Condiţiile climaterice……………………………………..4 Hidrologia …………………………..……………………..4 Vegetaţia şi fauna ………………………………………...5 Capitolul III Caracterizarea socială generală …………………………6 Condiţiile socio-umane …………………………………...6 Populaţia. ………………………………………………..6 Aşezări umane. Oraşe ……………………………………7 Pagină istorică ……………………………………………8 Capitolul IV Consideraţii economice…………………………………...9 Pagină economică …………………………………………9 Resurse naturale ……………………………….………..10 Agricultura …………………………………….…….….10 Industria ……………………………………….…….….11 Transporturi şi comunicaţii …………………….…….…..11 Relaţii comerciale ……………………………….….……12 Turismul …………………………………………….……12 Capitolul V Viaţa politică………………………………….……………14 Relaţii politice ……………………………………………14 Conflicte politice.…………………………………………14 Tangenţe cu problema nistreană ……………………..…..15 Bibliografie ……………………………………………………….……17 Capitolul I Date geografice generale 1.Denumirea ţării Denumirea oficială este Republica Cipru iar denumirea convenţională scurtă este Cipru. Notă: Regiunea de nord a Ciprului este cunoscută sub numele de “Republica Turcă a Ciprului de Nord”, regiune recunoscută numai de Turcia. În prezent, la toate activităţile socio-culturale, economice şi politice interstatale participă doar partea sudică a ţării recunoscută ca stat independent – Republica Cipru. 2. Poziţia geografică. Suprafaţa Statul Cipru este o insulă din Marea Mediterană, situată în sud-estul Europei, avînd coordonatele geografice: 35 00 N, 33 00 E. Suprafaţa totală a Ciprului, insula a III după mărime în Marea Mediterană, este de 9.251 km2 din care 9.240 km2 formează uscatul, iar 10 km2 apa. Insula are o lungime maximă de aproximativ 220 km, de la Cape Andreas, situat în nord-estul insulei, la extremitatea vestică a insulei, Cape Arnaoutis. Lăţimea maximă, de la Cape Gata, situat în sud, la Cape Kormakiti, situat în nord, este de aproximativ 90 km. Lungimea liniei de coastă este de 648 km. Notă 3.355 km2 reprezintă suprafaţa cipriotă turcă 3. Ţările învecinate Ciprul este situat la aproximativ 70 km sud de Turcia ,100 km vest de Siria şi 270 km vest faţă de Kastellorizon (extremitatea sud-estică a Greciei). Capitolul II Caracterizarea condiţiilor naturale Insula are o formă neregulată, partea de nord-est avînd o formă ascuţită spre direcţia coastei de vest a Siriei, formînd Peninsula Karpas. Activitatea seismică este moderată. 1.Relieful Majoritatea uscatului este neted.Această parte netedă a uscatului este situată în interiorul insulei, purtînd numele de Mesaoria (greacă- “între munţi”).Mesaoria se întinde de pe coasta de vest până pe coasta de est fiind încadrată de lanţuri muntoase; la nord lanţul de munţi Kyrenia, paralel cu linia de coastă, lanţ muntos ce se întinde până în Peninsula Karpas; punctul cel mai înalt al acestui lanţ muntos atinge cota de 1.019 m. La sud se află Munţii Troodos, care acoperă majoritatea porţiunii sud-vestice a insulei. Ţărmul din această parte a insulei este abrupt şi stâncos. Vîrful cel mai înalt al acestui lanţ muntos este Olympus cu o altitudine de 1.953m. 2. Condiţii climatice Ciprul are o climă temperat-mediteraneeană, cu veri arzătoare şi uscate dar şi un sezon răcoros şi ploios care începe din luna octombrie şi durează până în luna martie. Volumul mediu de precipitaţii anual nu depăşeşte 500 mm. Temperatura medie anuală este de 20,6 grade Celsius, în detaliu fiind prezentată în tabelul nr.1. Tabelul nr.1 Temperaturile medii anuale Luna Maxima zilnică (Cº) Minima pe noapte (Cº) Media solară a zilei (ore) Temperatura mării Umiditatea Zile ploioase Ianuarie 16 8 5 17 70 9 Februarie 17 8 6 17 69 7 Martie 18 9 7 18 65 5 Aprilie 22 12 9 20 67 3 Mai 26 16 10 21 68 3 Iunie 30 18 12 24 64 1 Iulie 32 21 12 26 60 1 August 33 22 12 27 61 1 Septembrie 31 10 11 26 59 1 Octombrie 27ㄇܹܶ㐲㘇ܴܳ万楯浥牢敩㈇ܲ㌱㘇㈇ܱ㠶㐇܇敄散扭楲ݥ 㠱㤇㘇ㄇܹ〷㠇܇഍⸳䠠摩潲潬楧ൡ Ciprul nu are cursuri de apă permanente; doar câteva albii inundă câmpia Mesaoria pe timpul primăverii, datorită ploilor căzute pe timpul iernii, dar pe o perioadă scurtă din an. Insula mai are câteva lacuri cu apă dulce şi două lacuri cu apă sărată. Astfel, insula are resurse de apă limitate, ceea ce a intensificat preocuparea locuitorilor cu problema „Lipsa apei pe pămînt ”. În perioada dezvoltării industriale intense aceste rezerve acvatice au fost supuse poluării rezultate din canalizări şi deversări industriale. Acum, statul cipriot realizează un proiect naţional, care include aspecte practice şi teoretice privind soluţionarea acestei probleme de ordin economic, şi nu în ultimul rînd de ordin ecologic. Cu privire la resursele de apă potabilă, proiectul vizează încercarea de a reduce folosirea surselor de apă, care se alimentează de la ploi, un plan permanent de desalinizare, proiectat pe asimilarea a 40,000 m³ de apă marină, deci sărată, şi convertirea acesteia în apă potabilă.Acest proiect funcţionează cu succes din anul 1997. La acesta au mai fost adiţionate prin anumite intervenţii articole de proiect direcţionate, de asemenea, pe desalinizarea apei. 4. Vegetaţia şi fauna Pădurile de pin, cedru şi chiparos acoperă aproximativ 1/7 din suprafaţa totală a Ciprului, în principal în zonele muntoase. Printre alţi arbori indigeni putem menţiona ienupărul, stejarul, măslinul, roşcovul. Eucaliptul a fost plantat extensiv în scopul forestificării insulei, măsură impunătoare, în special, în urma defrişării unor fîşii enorme de pădure. În trecut, imensele păduri cipriote realizau un areal de vieţuire pentru o diversitate considerabilă de păsări migratoare şi animale, fapt pentru care erau recunoscute adevărate paradisuri naturale, dar pe parcursul secolelor, fîşia forestieră care acoperea cîndva partea centrală a insulei a fost utilizată de oameni în scopuri economice, dar nu a mai fost restituită complet. Anumite eforturi în acest sens au fost efectuate de Marea Britanie în timpul colonizării insulei din sec.18 şi 19. O daună considerabilă i-a fost adusă învelişului forestier prin incendii, în timpul conflictelor armate a partizanilor greci şi turci din 1974. Ciprul are puţine animale sălbatice, în schimb, insula este vizitată de o mare varietate de păsări migratoare. Printre alte specii întâlnite pe insulă putem aminti becaţele, pitpalacul, sitarul. Cu scopul de a asigura protecţia biodiversităţii teritoriului său, în cadrul proiectului menţionat mai sus, în Cipru s-au delimitat cîteva rezervaţii şi o regiune forestieră cu statut de rezervaţie naţională, statul luînd astfel sub o protecţie special direcţionată 8.1 % din suprafaţa totală a insulei numai în 1996. Pe parcurs, anumite teritorii aproximate au fost adiţionate în shemele rezervaţiilor.De asemenea cu scopuri ecologice, statul cipriot a ratificat o serie de convenţii internaţionale privind protecţia biodiversităţii şi a speciilor pe cale de dispariţie, menţinerea stratului de ozon, limitarea poluării aerului, schimbarea climei, problemele poluării transporturilor şi multe alte probleme ecologice de ordin mondial. Capitolul III Caracterizarea socială generală Condiţiile socio-umane Majoritatea societăţii cipriote este formată de două populaţii: greacă şi turcă, alături de acestea regăsindu-se o importantă comunitate de armeni. Sistemul educaţional este separat, acesta fiind menţinut de comunităţile greceşti şi turce. Învăţământul grecesc cipriot este administrat de Ministerul Educaţiei. Zece ani de şcoală elementară sunt obligatorii pentru toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 15 ani. La începutul anilor ’90, în învăţământul primar grecesc cipriot se înscriau aproximativ 63.000 de copii anual. Studiile superioare erau oferite de University of Cyprus, Intercollege ş.a. Învăţământul turcesc cipriot este administrat de Republica Turcă a Ciprului de Nord. Rata analfabetismului este scăzută în ambele comunităţi. Limbile oficiale ale statului sunt limba greacă şi turcă, acestea fiind folosite în instituţiile statale oficiale, şi de asemenea în limbajul cotidian. Datorită extensiei turismului şi rolului acestuia în economia cipriotă, o altă limbă, cea engleză, este vorbită în majoritatea oraşelor spre a asigura anumite facilităţi turiştilor. 2. Populaţia Populaţia totală a insulei este de aproximativ 762.887, estimare făcută în iulie 2001, din care 78% reprezintă populaţia greacă cipriotă (99,5% locuiesc în regiunea cipriotă grecească; 0,5% locuiesc în regiunea cipriotă turcă), 18% reprezintă populaţia turcă cipriotă (1,3% dintre aceştia locuiesc în regiunea cipriotă grecească; 98,7% locuiesc în regiunea cipriotă turcă), iar restul de 4% este ocupat de alte etnii (99,2% locuiesc în regiunea cipriotă grecească iar 0,8% în regiunea cipriotă turcă). Structura pe vîrstă poate fi urmărită pe diagrama nr. 1. Diagrama nr.1 Structura pe vîrste 1. populaţia pînă la 14 ani 22.95 % 2. populaţia cu vîrsta între 14 şi 65 ani 66.26% 3. populaţia cu vîrsta peste 64 ani 10.79 % Natalitatea este de 13,08 naşteri/1.000 locuitori. Mortalitatea este de 7,65 decese/1.000 locuitori. Longevitatea medie este de 76,89 ani: 74,6 ani la bărbaţi 79,3 ani la femei Diviziunea pe sexe la naştere 1,05 m/f sub 15 ani 1,05 m/f 5-64 ani 1,02 m/f peste 65 ani 0,77 m/f populaţia totală 1,00 m/f Estimările din 1999 au arătat că pe insulă trăiesc un număr de 400 persoane infectate cu virusul HIV. Din totalul populaţiei cipriote, 78 % sunt adepţii religiei ortodoxe, 18 % sunt musulmani, iar 4% alte religii. Membrii comunităţii greceşti aderă la Biserica Ciprului ce este în concordanţă doctrinară cu biserica Ortodoxă Estică.Arhiepiscopul, care este episcopul Nicosiei, şi alţi trei episcopi ai bisericii Cipriote sunt aleşi de membrii bisericii. Minoritatea turcă este în marea majoritate de religie musulmană. Celelalte mici grupări religioase includ religiile Romano-Catolică, Creştină-Arabă, Evreiască. 3. Aşezări umane. Oraşe Capitala Ciprului este oraşul Nicosia (Lefkosia), acesta fiind şi principalul centru comercial, cultural şi ştiinţific al ţării. Fiind o capitală veche, care datează mai mult de 1000 ani, este firesc că interesul pentru acest oraş este unul multiplu, atît economic, cît şi istoric. Itinerarul unei excursii reuşite nu trebuie nicidecum să ocolească aceste locuri fermecătoare. O importanţă culturală deosebită prezintă muzeele din Nicosia, printre care se numără Muzeul de Bijuterii, Muzeul Istoriei Monedei Cipriote, Centrul Municipal de Arte, Muzeul „Leventis”, care prezintă un scurt istoric al capitalei şi în 1991 a fost onorat cu titlul de „Muzeul Anului” în Europa. Un cartier renumit al Nicosiei este „Laïki Geitonia”, o regiune de deplasare pedestriană, renovată cu acurateţe de arhitecţi pentru a păstra atmosfera tradiţiei, şi a readuce la viaţă sectorul distrus în urma conflictelor armate din 1974. Cel mai impresionant muzeu istoric al capitalei rămîne a fi muzeul „Cipru”, colecţiile căruia datează Era Neolitică. Nicosia este un oraş al contrastelor, la fel ca şi întreaga insulă. Aici convieţuiesc străzi care nu s-au schimbat pe aspect arhitectural tocmai din sec. XVI, şi totodată mari centre comerciale. Spre exemplu, o vie amprentă a civilizaţiei moderne o atestăm prin edificiile Colecţiei Naţionale de Artă Contemporană sau ale Muzeului de Folclor, a celui Bizantin etc. Cunoscut, în vremurile străvechi, sub numele de Ledra, oraşul a fost sub tutela bizantină în secolul 4 d.c. iar apoi sub stăpânirea regilor Ierusalimului, în 1192, fiind cucerit apoi de veneţieni în 1489, de imperiul otoman în 1571 iar apoi de britanici în 1878. Fiind colonie britanică, Nicosia a devenit capitala acesteia în anul 1925 iar în 1960 a devenit capitala Ciprului independent. Într-un sens arhitectural, Nicosia poate fi reprezentată prin Muzeul Etnologic, care este cazat în casa lui Chatzigeorgakis Kornesios¹, sugerîndu-se amploarea valorii sale culturale, oraşul fiind o succesiune continuă de perle a tezaurului cipriot. Oraşul a fost divizat în partea cipriotă turcă şi grecească, în urma invaziei turceşti din anul 1974. Teritoriul Ciprului este împărţit în 6 districte:Famagusta (populaţie-20.516), Kyrenia, Larnaca (populaţie-59.600), Limassol(populaţie-129.700), Nicosia, Paphos. Procesul de urbanizare alcătuieşte o pondere de 56 %. (conform estimărilor din a. 1999). Notă: 1. Chatzigeorgakis Kornesios – personalitate marcantă care figurează în istoria insulei, semnificînd zeul puterii, protector al Ciprului 2.Districtul administrativ al părţii cipriote turceşti a cedat Kyrenia, o parte din Famagusta, o mică parte din Lefkosa(Nicosia) şi Larnaca. 4. Pagină istorică Conform descoperirilor arheologice, baştinaşii ce locuiau pe această insulă erau un popor indo-european care aveau o limbă scrisă, în acest sens descoperindu-se unele inscripţii; s-a dovedit că în perioada Neoliticului şi Epoca Bronzului, ciprioţii au avut o civilizaţie dezvoltată. Arhivele istorice ale Ciprului încep cu ocuparea unei părţi a insulei de către Egipt, în jurul anului 1450 Î.C, în timpul conducerii lui Thutmose III. Prima colonie grecească se crede că s-a format de către comercianţii din Arcadia, în jurul anului 1400 Î.C., iar apoi insula a fost colonizată de fenicieni începînd cu anul 800 Î.C. Ciprul a fost sub controlul mai multor imperii ce au dominat partea de est a Mării Mediterane ( ocupaţia Egiptului în anul 550 Î.C., a Persiei în anul 525 Î.C. În timpul ocupaţiei persane, regele Evagoras I a încercat să unifice toate regiunile insulei avînd succes în anul 391 Î.C., cu ajutorul Atenei, în revolta împotriva Persiei, reuşind astfel să devină suveranul întregii insule. La scurt timp după moartea acestuia insula a ajuns din nou sub ocupaţia Persiei. În anul 333 Î.C. Ciprul a fost luat Persiei de către Alexandru cel Mare; după moartea acestuia a urmat stăpânirea egipteană(323 Î.C.). Roma a câştigat controlul insulei în anul 58 Î.C., urmînd stăpânirea bizantină (395 D.C.) până în anul 1191 când Ciprul a fost cucerit de Richard I al Angliei. Turcia a cucerit insula în anul 1571 şi a codus-o până în 1878 când a pierdut războiul cu Rusia (1877-1878). Temîndu-se de expansiunea Rusiei, Turcia a cerut ajutorul Angliei. În urma convenţiei, semnate de Turcia şi Anglia în data de 4 iunie 1878, Anglia a primit controlul total al Ciprului în schimbul unei rate anuale de 500.000$. Deoarece Turcia a fost aliatul Puterilor Centrale din Primul Război mondial, Marea Britanie a anulat tratatul din 1878 în noiembrie 1914 şi a anexat Ciprul. Guvernul britanic a oferit Greciei insula în schimbul participării la război alături de aceştia. Greciei i s-a dat o săptămână pentru a decide. Deoarece decizia a fost întârziată, Anglia a retras oferta. În urma Tratatului de la Lausanne (1923), Turcia a recunoscut posesia Ciprului de către Marea Britanie; după doi ani insula a devenit colonie engleză. În iunie 1958 englezii au venit cu plan de stabilitate internaţională dar acesta a fost respins de către arhiepiscopul Makarios şi de guvernele grec şi turc. Arhiepiscopul Makairos a fost ales preşedinte în 13 decembrie 1959; Fazil Kuchuk, cipriot turc, a devenit vicepreşedinte. Independenţa a fost proclamată pe 16 august 1960, Ciprul fiind admis de Naţiunile Unite. Propunerile constituţionale ale lui Makarios din decembrie 1963 au dus la izbucnirea unui război civil între populaţia cipriotă greacă şi cea turcă; acesta a fost stopat de intervenţia Naţiunilor Unite. Discuţiile şi disputele au durat până în aprilie 1975 când, sub dirijarea Naţiunilor Unite, s-a creat un sistem federal: zona cipriotă greacă(59% din insulă) şi zona cipriotă turcă(37% din insulă), 4% - zonă tampon a Naţiunilor Unite. În noiembrie 1983, preşedintele cipriot turc, Rauf R. Denktash a proclamat independenţa republicii sale. În prezent insula nu şi-a găsit stabilitate totală pe plan politic, fiind disputată de Turcia şi Grecia. Capitolul IV Consideraţii economice 1. Pagină economică Produsul intern brut al statului estimat de Banca Mondială este de $ 9 bilioane, astfel pe cap de locuitor revine $11,880. Situaţia economică prosperă a Ciprului poate fi estimată în baza unui raport favorabil pe industrie (diagrama 2), care indică prioritatea sferei de deservire şi a industriei, fapt care e un indice clar al dezvoltării economice a statului cipriot. Aceeaşi concluzie o obţinem la analiza încadrării populaţiei în muncă, şomajul fiind foarte redus, iar forţa de muncă fiind în majoritatea ei calificată. : ‚ Ð ̤̀☊଀ࡆ愀̤ 6 8 N j € ¦ Î Ð ê  . N v x ’ ¾ à â 0 x â F 崀梄态蒄愃̤ 帀蒄愃̤ 帀蒄愃Ĥ 怀蒄愃̤ 怀蒄愃̤ ༁༃愀϶<ഀtuaţie , cel mai rapid şi-a revenit economia din partea cipriotă grecească. Aici economia este prosperă .Condiţiile economice din vestul Europei din anii 1990 s-au reflectat în economia Ciprului printr-o fluctuaţie mare a numărului de turişti. Politica economică este focalizată pe acceptarea ţării în Uniunea Europeană. Diagrama nr. 2. Repartiţia forţei de muncă pe ramurile economiei populaţie încadrată în agricultură, pescuit şi apicultură 9 % populaţie încadrată în industrie 24 % populaţia încadrată în sfera serviciilor 63 % 4. populaţia neîncadrată în muncă 3 % Lipsa apei, pe partea turcească, este o cauză principală a dezvoltării economice reduse a acesteia. Fiind recunoscută numai de Turcia, partea cipriotă turcească se confruntă cu mari dificultăţi în reglementarea finanţărilor străine, şi într-un mod firesc firmele străine ezită să investească în această zonă. Pentru a compensa dificultăţile economiei locale şi pentru a-şi menţine poziţia strategică în teritoriu, Turcia acordă sprijin direct sau indirect în turism, educaţie, industrie, etc. 2. Resurse naturale Principala resursă minerală este cuprul, după care a şi fost denumită ţara(grec. Kypros- lat. Kuprum ).Cipru a fost principalul furnizor de cupru al lumii antice. Printre alte minereuri putem menţiona azbestul, gips, crom, minereu de fier. Altă resursă naturală importantă a ţării este pământul arabil, acesta fiind o sursă importantă de venituri pentru mulţi locuitori ai insulei. Una dintre cele mai importante resurse natureale ale Ciprului îl constituie peisajele muntoase şi cele de litoral, asigurînd funcţionarea facilă a turismului. 3. Agricultura Aproximativ 47% din terenul arabil este cultivat; majoritatea fermierilor, cei din regiunea sudică a Ciprului, sunt organizaţi în asociaţii mici, private şi utilizează o tehnologie foarte dezvoltată. Totuşi, agricultura nu este ramura principală a economiei cipriote, fapt care se pune în vizor şui prin simpla analiză a structurii terenului cultivabil. (diagrama 3) Diagrama nr. 3 Repartiţia terenurilor cultivabile teren arabil, 2 - păduri, 3 – păşuni, 4 - culturi cerealiere, 5 - altele Deoarece se confruntă cu deficienţe în ceea ce priveşte resursele de apă, sunt irigaţi aproximativ 390 km2. Principalele culturi sunt cele de cartofi, viţă de vie, citrice, orz, grâu, măsline. Importantă este şi creşterea animalelor:oi, capre, porci, vite, măgari, cai. 4. Industria Este dezvoltată industria extractivă (cupru, fier, azbest), textilă(îmbrăcăminte, încălţăminte) cea a materialelor de construcţie, chimicalelor. Industria energetică produce anual aproximativ 2.951 miliarde kWh şi consumă cam tot atât, de aceea importurile şi exporturile de energie electrică fiind nule. Combustibilul folosit pentru obţinerea energiei electrice este 100% combustibil solid. Veniturile anuale ale părţii greceşti sunt (estimare anul 2000) de aproximativ 2,9 miliarde dolari, iar veniturile anuale ale părţii turceşti(est.2000) de aproximativ 294 milioane dolari. 5. Transporturile şi comunicaţiile Ciprul dispune de o reţea de şosele cu o lungime totală de aproximativ 10.780 km de parte greacă şi de 2350 km de partea turcă, fiind cel mai convenabil transport naţional şi unind toate oraşele principale (tabelul 2) . Statul nu are nici un fel de sistem de căi ferate. Tabelul nr. 2 Schema Distanţelor Localitatea Lefcosia Lemesos 80 Lemesos Pafos 152 72 Pafos Larnaka 47 70 142 Larnaka Troodos 80 51 123 121 Troodos Agia Napa 81 107 184 41 163 Agia Napa Polis 188 108 37 177 160 220 Polis Paralimni 85 111 178 44 158 5 219 Paralimni Aeroporturi sunt în număr de 15 din care 3 sunt internaţionale: Larnaka şi Paphos, pe teritoriul cipriot grecesc, şi Tymbou (Ercan), pe teritoriul cipriot turcesc; helioporturile sunt în număr de 7. Porturile cele mai importante sunt la Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vasilikos. Ciprul dispune de 1328 nave comerciale, 438 cargouri, 23 nave pentru transport chimicale, 6 pentru transport gaz lichid, 143 tancuri petroliere, 8 nave pentru pasageri. Reţeaua de telefonie internă este dezvoltată, utilizîndu-se tehnologia modernă în acest sens. Legăturile telefonice cu continentul sunt făcute cu ajutorul a 3 cabluri coaxilare şi 5 cu fibră-optică; există 6 mari furnizori de servicii de internet (ISP) iar numărul utilizatorilor de internet este de aproximativ 80.000. Este de asemenea dezvoltată şi telefonia mobilă. 7. Relaţii comerciale Cei mai importanţi parteneri pentru export sunt Federaţia Rusă, Bulgaria, Marea Britanie, Grecia, Germania ş.a. Cei mai importanţi parteneri pentru import sunt Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Italia, Germania, Grecia ş.a. 8. Turismul Ceea ce face din Cipru o ţară atractivă şi fascinantă pentru turişti, este tocmai istoria lungă şi tulburată a ţării, datînd din anul 7.500 Î.C; varietatea peisajelor ce se pot întâlni satisfac toate gusturile vizitatorilor datorită unicităţii lor. Turiştii pot vizita peisaje arheologice, muzee ale artei populare, bazilici, fresce bizantine, case tradiţionale; aceştia pot merge pe străzi pavate şi poduri medievale pot lua parte la sărbători, festivale anuale sau la culesul citricelor sau măslinelor, o activitate înfăptuită cu mult tradiţionalism în cazul ritualurilor, şi cu tehnicile cele mai moderne în cazul practicii uzuale. Excursiile sunt organizate de o mare varietate de operatori de turism oferindu-se astfel posibilitatea vizitării unei game largi, variate şi interesante a locurilor de pe această insulă. Vizitatorii Ciprului au oportunitatea de a vizita ţările învecinate în vase luxoase de croazieră. Agenţiile de voiaj oferă astfel de croaziere în Egipt(2 zile), Grecia şi insulele Greciei ( 7 zile). Un număr mare de turişti sunt atraşi cu ocazia desfăşurării Raliului Ciprului, acesta fiind inclus în cadrul Campionatului Mondial de Raliuri. Suvenirurile pot fi cumpărate dintr-un număr mare de chioşcuri situate de o parte şi de alta a şoşelelor. Artizanii ciprioţi sunt renumiţi pentru produsele din ceramică, împletituri, ţesături manuale, cele din argint şi cupru. De asemenea , turiştii mai pot cumpăra timbre şi monezi vechi, articole din lemn sculptat, obiecte de îmbrăcăminte din lână. Oricărui turist îi va fi de folosul calendarul de sărbători: Sărbătorile naţionale ale Ciprului sunt: 1 Ianuarie – Ziua Anului Nou 6 Ianuarie – se sărbătoreşte îndeosebi în oraşele de pe marginea mării şi în unele oraşe mari, unde apa este sfinţită, se aruncă o cruce în apă, iar tânării înotători sar să o caute. Lunea Verde – este sărbătorită înainte cu 40 de zile înainte de Paşte Ziua Carnavalului – are loc înainte cu câteva zile de LENT 25 Martie – este o importantă sărbătoare religioasă 1 Aprilie – este o sărbătoare naţională când elevii claselor gimnaziale şi studenţii participă la slujbe religioase Paştele(martie-aprilie) – este cea mai importantă sărbătoare a grcilor ciprioţi 1 Mai –sărbătoarea naţională a tuturor ciprioţilor(nu numai a celor ce muncesc) 15 August – este o sărbătoare a grecilor ciprioţi 1 Octombrie – ziua independenţei Ciprului;este sărbătorită printr-o paradă militară 28 Octombrie – este o importantă sărbătoare naţională a grecilor cunoscută şi sub numele de “Okhi”; în această zi grecii au refuzat cererea lui Mussolini din 1940 de a se alătura teritoriului grec. 15 Noiembrie – turcii ciprioţi sărbătoresc ziua independenţei 25 Decembrie – este o sărbătoare religioasă a grecilor ciprioţi; 26 decembrie – este de asemenea o sărbătoare naţională Orice turist va gusta din magnificele peisaje ale Ciprului, indiferent de sezonul în care îl va vizita, timpul pe această insulă pitorească fiind însoţit de o vastă gamă de evenimente socio-culturale, festivaluri şi concursuri dintre cele mai variate, de la concursuri de matematică pînă la expoziţii de vinuri din Septembrie(*), concursuri de dans şi poezie, parade. * Cel mai renumit vin al Ciprului este şi cel mai vechi vin din lume, numit Commandaria, un vin dulce de desert, producţia căruia este ţinută în secret. Un lucru este totuşi sigur, gustul acestui vin este irepetabil, datorită faptului că producătorii niciodată nu termină un butoi pînă la capăt, ci în fiecare an îl amestecă cu vinul nou. Astfel, şi un vin gustat azi are picături ale unor epoci demult apuse. Capitolul V Viaţa politică Relaţiile politice Guvernarea Ciprului se bazează pe Constituţia din 1960 care a distribuit puterea între cele două comunităţi: greacă şi turcă. În 1963-1964 turcii ciprioţi s-au retras de la guvernare, instituţia continuînd să funcţioneze cu mici modificări. În anul 1974 comunitatea turcă a insulei a preluat conducerea a unei treimi din nordul insulei formînd astfel Statul Federal Turc al Ciprului iar în anul 1975 şi-au creat propria Constituţie ce prevedea alegerea populară a unui preşedinte, un sistem independent legislativ şi judecătoresc. În noiembrie 1983 comunitatea turcă s-a autoproclamat Republica Turcă a Ciprului de Nord, aceasta nefiind recunoscută de Naţiunile Unite. Între 1960-1975 preşedintele executivului era ales de către comunitatea greacă pe o perioadă de 5 ani iar Camera Reprezentanţilor era formată din 35 ciprioţi greci şi 15 ciprioţi turci. În prezent sectorul legislativ este unicameral, numit Camera Reprezentanţilor sau Vouli Antiprosopon, format din 80 de locuri: 56 de locuri distribuite grecilor ciprioţi şi 24 distribuite turcilor ciprioţi(dar care sunt de partea comunităţii greceşti); de partea comunităţii turce, de legislaţie se ocupă Adunarea Republicii sau Cumhuriyet Meclisi, formată din 50 de locuri, membrii acesteia fiind aleşi prin vot popular pe un mandat de 5 ani. Oraşele mari sunt administrate de consilii municipale iar cele mici sunt guvernate de un conducător numit mukhtar ajutat de o organizaţie a persoanelor mai în vârstă, un fel de “sfat al bătrânilor”, numită azas. Sistemul judiciar este condus, în ambele comunităţi, de Curtea Supremă de Justiţie şi de cele subordonate acesteia. În ceea ce priveşte relaţiile politice externe, acestea sunt focalizate îndeosebi pe îndeplinirea condiţiilor de acceptare în Uniunea Europeană. Conflicte politice Aproape fiecare vizitator al Ciprului care vede o ţară divizată şi în special o capitală europeană divizată, se întreabă cum s-a ajuns în această situaţie. Ciprul a dobândit independenţa în anul 1960 iar populaţia era ,conform recensământului, de 81,9% ciprioţi greci, incluzînd mici grupări minoritare, şi 18,1% ciprioţi turci. Prezenţa turcilor ciprioţi datează din secolul 16 ,urmare a cuceririi insulei de către otomani, pe când prezenţa grecilor ciprioţi datează de acum 4.000 ani. Ciprul ,înainte de a deveni republică independentă(1960), a fost colonie britanică începînd din anul 1878. Relaţiile dintre comunităţile ce locuiau pe insulă erau prietenoase şi armonioase în perioada de stăpânire britanică, dar înainte cu câţiva ani înainte de 1960, au avut loc unele tensiuni în interiorul insulei când majoritatea ciprioţilor greci au cerut unirea acesteia cu Grecia. În cele din urmă, independenţa a fost dobândită în 1960 în urma înţelegerii între cele trei părţi: greci, turci şi britanici. Britanicii au păstrat pe insulă două baze militare suverane, iar Ciprul urma a fi condus de toate cele trei părţi. Aşa cum era de aşteptat, regimul astfel instaurat nu a făcut faţă problemelor şi disputelor apărute şi în anul 1963, Arhiepiscopul Makarios, primul preşedinte al republicii, a propus, dar nu a impus, o serie de amendamente care în loc să fie discutate, au fost urmate de o revoltă împotriva guvernării, în defavoarea turcilor ciprioţi; insula era ameninţată de o invazie turcească. Astfel a fost necesară intervenţia forţelor de menţinere a securităţii şi păcii a Naţiunilor Unite. În ciuda multor rezoluţii adoptate de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite ce recunoşteau independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ciprului(1964-1974), nu s-a ajuns la nici o înţelegere, iar Turcia a invadat insula în anul 1974, ocupînd 37,5% din teritoriul acesteia. În prezent, problema diviziunii insulei este o problemă foarte acută, rezolvarea căreia prezintă interes social şi economic pentru ţara în cauză, dar cel mai terifiant aspect al acestei situaţii nu este cel economic, dar cel uman. Pînă acum există mii de familii, membrii cărora sunt dispăruţi din 1974, cauzînd suferinţă şi durere. Întregi familii şi-au pierdut integritatea şi nu au mai dat semne de viaţă apropiaţilor. Astfel Ciprul rămâne o ţară divizată în două cu o line de aproximativ 180 km, numită Linia verde, dar speranţa că acest paradis natural va redeveni un stat integru mai este vie în inimile tuturor ciprioţilor. 3.Tangenţe cu problema nistreană Acum, în mileniul 3 teroarea separatismului mai cuprinde un popor pacific, ciprioţii, un popor european civilizat, care a furnizat omenirii un tezaur inestimabil timp de o istorie. O astfel de situaţie o atestăm şi în Republica Moldova, ţara care începînd cu anul 1992 suferă de aceeaşi problemă – cea a intereselor politice individuale puse înaintea unor scopuri naţionale de unitate teritorială. Un stat unit, ca şi un organism integru, poate prospera pe toate aspectele, cel economic, cel social, cultural, dar o ţară divizată e aidoma unui infirm, fiindcă integritatea oferă unica şansă de a realiza ceva într-adevăr substanţial, durabil. Problema cipriotă, la fel ca şi problema nistreană sunt nişte probleme de ordin politic superior, de aceea ele nu pot fi rezolvate în cadrul ţării, aceste rezultate fiind clare din lunga istorie a acestora şi existenţa continuă a problemei. Este esenţial să se implice toate puterile mondiale, care ar pretinde să contribuie la menţinerea păcii şi integrităţii statelor contemporane. Consiliul ONU propune pentru Cipru soluţia federalizării, măsură care e una extremă, neavîndu-se nici un indice clar care ar nega posibilitatea unui stat republican integru. Istoria prezintă contraargumentul îndelungatei convieţuiri paşnice ale populaţiilor greceşti şi turce în Cipru, acestea fiind unite de multiple tangenţe sociale, culturale şi istorice, fapt pentru care eu aş considera adevărata soluţionare, doar momentul unirii complete. Totuşi, avînd în vedere situaţia instabilă creată, federalizarea poate fi o soluţie compromis, aplicabilă temporar. Esenţială este, de fapt, găsirea căii de mijloc optime pentru toţi locuitorii Ciprului, şi nu pentru anumite pături ale populaţiei. Rezolvarea situaţiei din Republica Moldova, ca şi orice metodă din istoria contemporaneităţii, poate fi căutată printre soluţiile găsite pentru alte state, învăţarea din experienţa altor state fiind un indice al maturităţii social politice a statului nostru. Nici în cazul Moldovei, nu aş putea afirma sau infirma cu siguranţă, dacă federalizarea e calea optimă, dar un lucru este sigur – separarea în două a unui stat de tradiţie şi istorie unică este un lucru inadmisibil în secolul XXI. Trebuie să aceptăm greşelile trrecutului ca fiind un trecut, dar trebuie şi să învăţăm din aceste greşeli. Un stat veritabil nu are la bază doar dorinţa oamenilor, ci o istorie comună, o comunitate spirituală, iar din acest punct de vedere problema apariţiei separatismului este una nefirească, constituindu-se pseudostate. A rămîne separaţi nu aduce nici un folos poporului, de aceea atît ciprioţii, cît şi românii trebuie să se unească, realizînd un adevărat stat naţional. Bibliografie 1. Biroul de Census Sua, Centrul de programe Internaţionale, International Data Base (IDB, baza de date) prin HYPERLINK "http://www.census.gov.F" www.census.gov. 2. Secţia Food and Agriculture Organization (FAO, secţia de produse alimentare şi de agricultură) a Naţiunilor Unite (UN), baza de date FAOSTAT prin www.fao.org. 3. Baza de date. Rapoartele Agenţiei Centrale de Inteligenţă (CIA) 4. International Summer Institute of Linguistics prin www.sil.org. 5. World Health Organization (WHO, Organizaţia Mondială pentru Protecţia Sănătăţii) prin HYPERLINK "http://www.who.int" www.who.int . 6. Baza de date a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) prin www.unesco.org. 7. Baza de date a Băncii Mondiale prin HYPERLINK "http://www.worldbank.org" www.worldbank.org 8. Jurnalul anual Europa World Yearbook. 9. Publicaţii ale Fondului Monetar Internaţional (International Monetary Fund, IMF). 10. Baza de date a Organizaţiei the Energy Information Administration (EIA) prin HYPERLINK "http://www.eia.doe.gov" www.eia.doe.gov . 11. Articolele Enciclopediei Encarta 2002. 12. Studiul politic a lui Boroweic Andrew. Cyprus: A Troubled Island. Praeger, 2000. 13. Publicaţia istorică a lui Hitchens Christopher. Hostage to History: Cyprus from the Ottomans to Kissinger. Verso, 1997. 14. Ghidul călătorului de McDonagh Bernard. Cyprus. Norton, 1998. 15. Revista Cyprus editată de Organizaţia Turismului din Cipru, 2001. PAGE PAGE 15 쥁`