Referat Energia Solara

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Energia Solara si de asemenea puteti face Download Referat Energia solara

Citeste fragmente din Referat Energia Solara

Energia solară -o poartă spre salvarea lumii- Motto: ”Şi a zis Dumnezeu:”Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul”.Şi a fost aşa. ” Facerea I,14-19 Cuprins Argument Capitolul I: Soarele-mituri şi legende 1.1.Opinia umanităţii asupra Soarelui 1.2.O manifestare divină 1.3.Ra, zeul Soare, protectorul egiptenilor Capitolul al II-lea:Radiaţia solară 2.1.Emisia de raze X 2.2.Atmosfera Soarelui 2.3.Soarele, steaua noastră 2.3.1.O bulă de gaze 2.3.2.Suprafaţa solară 2.4.Constanta solară 2.5.Factorii care influenţează radiaţia solară Capitolul al III-lea:Importanţa energiei solare 3.1.Utilizarea energiei solare 3.1.1.Clădiri încălzite de Soare 3.1.2.Distilarea apei sărate 3.1.3.Furnale solare 3.1.4.Bateriile solare 3.2.Un viitor mai bun Anexă Bibliografie Argument Are viaţă, dar nu poate cuvânta, căldura îi străpunge fiecare particulă a corpului, însă el nu poate iubi, deşi noi îl adorăm; în gigantitatea sa pare atât de mic când îl privim, dar fâră el, noi, oamenii nu am exista. O poruncă şi s-a făcut lumină; mii de săgeţi luminoase au străpuns pământul umed şi rece…dintr-o dată o lume nouă se năştea; atâta mişcare, atâta energie, piloni de aburi se înălţau spre cer din sufletul amorţit al oceanelor, o agitaţie continuă inunda peisajul care sub privirile “ocrotitorului” prindea sens şi formă. Oare noi ne-am născut din haos sau din dragoste? În fiecare zi privim cerul fără să ne minunăm de frumuseţea acestuia şi oare nu simţim că există ceva suprem ce trezeşte în inimile noastre pofta de viaţă? Soarele este răspunsul la o întrebare esenţială:”Fără ce nu am putea trăi?” Cu miliarde de ani în urmă infinitul scria o poveste: cea a dorinţei de a exista! Elemente ale inexistentului s-au contopit pentru a crea, la început era o nebuloasă care mai apoi a devenit o sferă incandescentă ce se tot mărea. Au mai apărut fiii şi fiicele acestui gigant care nu înceta în a lua proporţii şi din iubire sau neştiinţă a apărut lumea. Nu am ştiut să menţinem echilibrul în natură, deoarece acum din cauza zgomotelor produse de utilaje şi a rutinei nu mai putem auzi strigătul disperat al pământului care cere o schimbare. Am utilizat la maxim resursele de subsol ale Terrei, reprezentate de combustibilii fosili, care se regenerează mult prea greu. Dacă am şti într-adevăr cum să folosim energia solară nu ar mai fi nevoie să ne rănim cea de-a doua “mamă”, Pământul. Cu fiecare extracţie de petrol, cărbuni etc oamenii rănesc fiinţa prin ale cărei vene curge apă şi în al cărei suflet focul se înalţa mistuitor, dar paşnic; ne-ar putea distruge cu o suflare, dar în schimb ne protejează şi ne hrăneşte,Terra. Este timpul să învăţăm ce înseamnă respectul, pământul are nevoie de ajutorul nostru, doar noi am putea să-i îndepărtăm suferinţa îndreptându-ne atenţia spre Soare şi calculând avantajele existente în cazul în care s-ar utiliza energia solară pe un post primordial. Energia solară este o modalitate ieftină şi nepoluantă de a supravieţui. În această lucrare am încercat prin propriile forţe să ne lămurim semnele de întrebare asupra energiei solare şi sperăm ca ea să permită şi altor cititori să înţeleagă importanţa acestui permanent factor ce influenţează viaţa oamenilor. Cap.I Soarele-mituri şi legende 1.1.Opinia umanităţii asupra Soarelui În fiecare zi, o sferă galbenă, orbitoare şi familiară, Soarele, străbate bolta cerească, dăruindu-ne căldură, lumină şi viaţă. Îl blestemăm vara, când razele sale sunt prea fierbinţi, iarna, în schimb, îi dorim prezenţa. În ciuda acestor nemulţumiri, îi recunoaştem statornicia şi suntem obişnuiţi cu ritmul zilelor, al nopţilor şi al anotimpurilor pe care el ni-l impune. Dar dincolo de percepţia curentă, ce ştim noi oare despre steaua noastră? Cum funcţionează Soarele ? Care este viitorul său? Ce enigme ascunde încă faţă de astrofizicieni? În dansul orbital al Lunii în jurul Pământului şi al acestuia în jurul Soarelui, eclipsele sunt exact momentele în care cele trei corpuri cereşti sunt aliniate. În aceste clipe, atât de deosebite, Luna sau Soarele capătă aspectul insolit şi înspăimântător care a dat naştere multor mituri şi legende de-a lungul istoriei omenirii, însă din antichitate Soarele este considerat ca fiind protectorul umanităţii. 1.2.O manifestare divină În toate civilizaţiile străvechi, Soarele a constituit primul ceasornic, ritmând activitatea cotidiană prin alternanţa zilelor şi a nopţilor, în vreme de Lună, cu ciclul fazelor ei, a slujit drept bază pentru stabilirea celor dintâi calendare. Pretudindeni, cei doi aştri,veneraţi ca nişte divinităţi puternice, au fost obiectul unor observaţii atente. Eclipsele lor nu puteau trece neremarcate. Socotite drept semne trimise oamenilor de către zei, eclipsele se numără printre primele fenomene cereşti care au atras atenţia, fiind mult timp un motiv de înfricoşare. Doar aceste eclipse, care deşi sunt spectaculoase au înfricoşat omenirea, ar putea să întrerupă furnizarea de energie solară, însă din fericire ele sunt rare şi de scurtă durată. În mitologia hindusă, expusă în Mahabharata, eclipsele sunt provocate de un demon-balaur Rahu. Acesta a furat şi a înghiţit ambrozia, băutura nemuritorilor, rezerva zeilor, însă a fost zărit de Soare şi de Lună, care l-au pârât lui Vishnu. Furios la culme, Vishnu i-a tăiat decât capul lui Rahu, azvârlindu-i-l în cer. De atunci, capul acesta, devenit nemuritor, îi urmăreşte fără răgaz pe cei doi aştri pârâcioşi, pentru a-i devora. Însă orbitele cereşti le îngăduie mereu Soarelui şi Lunii să iasă din gura demonului şi să-şi recapete splendoarea. Întâlnim aceeaşi poveste în Vishnupurana, de la acest mit venind cuvintele care desemnează eclipsa în sanscrită, cum ar fi rahugraha sau rahusansparaca, care înseamnă “atacul”,”lupta lui Rahu”. În varianta indoneziană a acestui mit, demonul se numeşte Kala Rau. 1.3.Ra, zeul Soare, protectorul egiptenilor Divinitatea cea mai importantă încă din epoca Regatului Vechi era zeul Soarelui, Ra, care străbate cerul ziua în “barca dimineţii“, noaptea în “barca serii“. Ra era reprezentat cu cap de erete (Horus), purtând discul solar şi capul şarpelui Uraeus (în egipteană, Uraios), străveche divinitate zoomorfă solară. Thot (reprezentat cu cap de pasăre Ibis), zeul Lunii şi locţiitorul lui Ra, inventatorul “cuvintelor divine”, al heroglifelor, deci părintele înţelepciunii, al ştiinţelor şi al artelor. După învăţătura teologilor din Memfis, la început a fost oceanul întunecat , haosul, numit Nun; în care sălăşluiau doar Atum, primul zeu, cel care va crea lumea, ieşind din adâncuri în chip de soare şi devenind astfel Ra, zeul supreme (într-o versiune el a apărut în chip de copil dintr-o floare de lotus; într-o alta dintr-un ou aflat pe o stâncă ieşită din ape). Atum-Ra a creat patru zei şi patru zeiţe. În legătură cu aceşti zei s-au format o mulţime de mituri şi legende. Cap.al II-lea Radiaţia solară 2.1.Emisia de raze X Primele înregistrări de radiaţie X solară s-au făcut la 6 august 1948, la bordul unei rachete V-2 ce s-a ridicat la peste 100km. Mai mult de 10 ani Laboratorul Naţional de Cercetări al Statelor Unite (NRL) rămâne singurul implicat în astfel de cercetări. Rezultatele acestor măsurători cu rachetele au stabilit două lucruri importante : că Soarele este o sursă puternică de radiaţie X şi că intensitatea emisiei X solare este legată de activitatea solară.Prima confirmare directă a localizării surselor de radiaţie X în coroana solară, deasupra regiunilor active, a fost obţinută în timpul eclipsei totale de Soare din octombrie 1958. În 1960, o dată cu obţinerea primei imagini a Soarelui în radiaţie X cu regiunile active solare. Lucrările teoretice ale lui Elwert din anii 1950 prezintă în paralel cu observaţiile, uneori anticipând chiar, caracteristicile emisiei X a coroanei neperturbate şi a condensărilor coronale mai dense şi mai fierbinţi. Înregistrarea unor perturbaţii bruşte în ionosfera terestră, concomitente cu erupţiile solare puternice, a îndreptat atenţia cercetătorilor asupra emisiilor X asociate erupţiilor solare. S-a găsit că radiaţia X dură creşte în timpul erupţiilor de câteva ori, rezultat confirmat , ulterior, de măsurătorile făcute cu sateliţii artificiali. A urmat apoi deceniul 7, cu primele imagini în radiaţie X obţinute cu telescoape cu incidenţă razantă. Instrumentele pentru detecţie s-au perfecţionatcontinuu, s-au măsurat liniile spectrale X, polarizarea radiaţiei. Misiuni spaţiale lansate ulterior pentru studii ale radiaţiei electro-magnetice solare (Skylab, în 1973-1974 şi Misiunea Soarelui Maxim, în 1979-1980) au adus un bogat material şi în domeniul radiaţiei X. Soarele este cea mai puternică sursă observată de radiaţie X între 0,5-10keV, cu cel puţin trei ordine de mărime mai strălucitoare decât Sco X-1. Studiul radiaţiei X solare prezintă interes pentru astronomia în radiaţie X din mai multe motive. În primul rând, fiind steaua cea mai apropiată de Pământ, Soarele permite studiul detaliat al fenomenelor din atmosfera sa, în scopul elucidării naturii proceselor fizice nestaţionare ce au loc aici. Pentru Soare sunt posibile observaţii concomitente în radiaţie X, în UV, în lumină integrală, în domeniul radio precum şi înregistrări de câmpuri magnetice solare şi particule solare în spaţiul interplanetar. Un material atât de bogat este imposibil de obţinut pentru o altă sursă cosmică de radiaţie X. Datele observaţionale solare obţinute în radiaţie X au revoluţionat complet cunoştiinţele asupra coroanei solare şi coroanelor stelare în general. Dacă până nu demult, coroana solară era considerată o structură spaţială relativ omogenă, încălzită prin disiparea undelor acustice din zona convectivă, astăzi se ştie că în coroană sunt prezente o serie de structuri bine definite (bucle, arce) de temperaturi şi presiuni diferite ce pot coexista, câmpul magnetic constituind “izolatorul“necesar şi probabil contribuind la încălzirea plasmei coronale. Soarele este singura sursă de radiaţie X pentru care au fost măsurate liniile spectrale de origine termică într-un larg domeniu de condiţii astro-fizice : densităţi electronice de 10 la puterea a VIII-a până la 10 la puterea a XII-a /cm cubi şi temperaturi de 10 la puterea a VI-a până la 10 la puterea a VII-a K. 2.2.Atmosfera Soarelui Soarele este o stea din secvenţa principală, de tip G2, de vârstă medie aproximativ 4,5 miliarde de ani. Este una dintre stelele reprezentative pentru astrofizică şi se evaluează că va rămâne în starea actuală încă vreo 5 miliarde de ani. Energia solară provine din reacţiile termonucleare ce au loc în nucleul său, unde la temperaturi de ordinul a 15x10 la puterea a VI-a K patru nuclee de hidrogen fuzionează pentru a produce un nucleu de heliu cu eliberarea unei energii de 25MeV=4x10 la puterea minus 12J. Comparând această energie cu luminozitatea Soarelui, 4x10 la puterea 26W, deducem că pe secundă au loc 10 la puterea 38 astfel de fuziuni ceea ce înseamnă că 6,4x10 la puterea 11kg de hidrogen se transformă în heliu în fiecare secundă. În fiecare reacţie, 0,7% din masa de repaus devine energie, deci 4,5 milioane tone de materie solară se transformă în energie în fiecare secundă. Transportul către suprafaţă a acestei energii se produce prin fotoni care suferă în drumul lor o serie de absorbţii, reemisii, difuzii, pierzând continuu din energia lor iniţială. Astfel fluxul de fotoni emişi din nucleul solar ca radiaţie gama se transformă pe parcurs în radiaţie X, apoi în radiaţie ultravioletă (UV) şi în final, în lumina vizibilă emanată la suprafaţa astrului. La 0,8-0,9 R, temperatura plasmei descreşte destul de mult şi electronii încep să se recombine cu protonii şi particulele alfa formând atomi de hidrogen şi heliu. Aceasta face ca opacitatea să crească brusc şi transportul radiativ să cedeze locul convecţiei. O dovadă a existenţei zonei convective de sub fotosferă o constituie granulaţia şi super-granulaţia, observate în fotosferă. Turbulenţa din zona convectivă joacă un rol deosebit în fizica solară; ea generează unde acustice, care se propagă prin fotosferă spre straturile superioare, asigurând echilibrul de presiune şi energie al straturilor, iar interacţiunea dintre mişcarea turbulentă şi câmpul magnetic este una dintre cauzele care provoacă activitatea solară. 2.3.Soarele, steaua noastră P † â e de miliarde de stele obişnuite care populează galaxia noastră. Soarele este o sursă de lumină şi de căldură întreţinută prin reacţii de fuziune nucleară, care se produc în regiunea sa centrală. 2.3.1.O bulă de gaze Situat la numai 150 de milioane de kilometri distanţă de Pământ, Soarele este de 270000 de ori mai aproape decât celelalte stele (Proxima, vizibilă în constelaţia Centaur). Această apropiere fizică relativă explică importanţa sa pe cer :de aceea Soarele nu apare ca un simplu punct luminos, ci ca o sferă orbitoare, la suprafaţa căreia astronomii izbutesc să discearnă nişte detalii, folosindu-se de instrumente adecvate. La fel ca şi celelalte stele, Soarele este o enormă bulă de gaze, în adâncul căreia se produc reacţii de fuziune nucleară. Energia lui provine din fuziunea hidrogenului în heliu. În fiecare secundă, în interiorul astrului, 600 de milioane de tone de hidrogen sunt transformate în heliu, acest proces fiind însoţit de o importantă degajare de energie. Sunt aproximativ 5 miliarde de ani de când Soarele “funcţionează“ în acest fel, iar rezervele de hidrogen pe care le are îi mai asigură o durată de viaţă de acelaşi ordin. 2.3.2.Suprafaţa solară Lumina pe care noi o primim de la Soare provine dintr-un strat cu o grosime de numai 200km. El este cel care îi conferă Soarelui aspectul unui disc cu marginea foarte clară. Astronomii folosesc denumirea de fotosferă pentru acest strat. Ea formează ceea ce se numeşte “suprafaţa solară“. În anumite perioade, suprafaţa solară se acoperă de pete întunecate. Soarele este o masă de materie gazoasă şi fierbinte care emite radiaţii la o temperatură efectivă de aproximativ 6000oC şi care degajă cantităţi enorme de energie la suprafaţa lui. O mică fracţiune din această energie se interceptează cu Pământul şi este stocată timp de secole, de plante prin procesul de fotosinteză. Rata de intercepţie a Pământului cu radiaţia solară este necesarul de energie al omului. Spre exemplu, în Statele Unite, în fiecare an, energia solară care poate fi captată este de 1500 de ori mai mare decât necesarul de energie al omenirii. 2.4. Constanta solară Intensitatea medie de radiaţie solară pe care am masura-o în exteriorul atmosferei Pământului şi la un unghi corect care să fie acelaşi cu direcţia radiaţiei, este de 1.94 cal/cm2. Această caracteristică se numeşte constantă solară şi este echivalentă cu 1.1 kw/yd. 2.5. Factorii care cauzează variaţia radiaţiei solare Radiaţia solară este consumată prin absorbţia ei de unele gaze din atmosferă, de nori şi de factori geometrici care trebuie luaţi în considerare când suprafaţa pe care cade radiaţia solară nu este aceeaşi cu suprafaţa incidentă. Media de radiaţie solară care ajunge la suprafaţa pământului poate varia de la 90% sau mai mult în zilele senine. Totuşi, în timp ce totalul de radiaţie solară este imens, zona în care poate fi captată această energie solară este vastă, energia este difuză, iar o maşina solară ar trebui să aibă suprafeţe întinse de panouri solare pentru colectarea energiei solare dacă se doreşte energie electrică. Deşi energia solară este „gratuită”, ea nu este este folosită pe scară largă deoarece echipamentele pentru colectare, stocare, sunt foarte costisitoare. Cap.al III-lea Importanţa energiei solare 3.1.Utilizări ale energiei solare Cele mai timpurii dovezi despre utilizarea energiei solare au fost atribuite lui Arhimede. Potrivit legendei, el a folosit mai multe oglinzi pentru a concentra energia soarelui asupra corăbiilor romane care atacau Syracusa, dându-le foc. Experimentele ulterioare implicau oglinzi care să concentreze radiaţia solară, astfel încât metalele erau topite. Şi alte experimente similare au avut loc. Posibilităţiile de folosire a energiei solare se clasifică în trei categorii : procesul termic, procesul fotochimic şi procesul fotoelectric. În procesul termic, energia radiantă este absorbită drept caldură de un receptor sau o substanţă de receţionare care apoi este succedată de o creştere de temperatură, vaporizare, sau alte procese care implică absorbţia căldurii. Procesele fotochimice sunt acele procese în care energia luminoasă cauzează un proces chimic, iar cel fotoelectric implică o conversie directă a radiaţiei solare în energie electrică. Cel mai utilizat proces de folosire a energiei solare este procesul termic. Acesta implică încălzirea caselor, refrigerare, gătire, încalzirea apei şi folosirea furnalelor solare pentru diferite studii experimentale. 3.1.1.Clădiri încălzite de Soare Într-o oarecare măsură orice casă este încălzită de soare, dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Aceste case au ferestre mai mari pe partea unde cad razele soarelui la amiază, şi pe partea mai răcoroasă, mai mici. În multe locuri se montează obloane sau jaluzele. În multe gospodării, energia solară se foloseşte pentru încălzirea apei. Lumina soarelui încălzeşte apa rece care curge prin panourile plate şi închise, numite colectoare. De obicei se montează pe acoperişul caselor, sub un unghi care să permită absorbirea unei cantităţi cât mai mari de energie. 3.1.2.Distilarea apei sărate Distilarea apei sărate cu scopul de a produce apă potabilă a fost scopul multor cercetări. S-a descoperit o instalaţie cu menirea de a separa sarea de apă în 1872, în Chile, pentru a potoli setea animalelor. 3.1.3.Furnalele solare În privinţa radiaţiei solare, se poate spune că atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe aproximativ 20% din radiaţia solară;astfel, printr-un calcul simplu observăm că la suprafaţa solului ajunge doar 50% din radiaţia solară, dar chiar şi aşa energia este de 700 de megawati pe minut adică mai mult decât poate produce o centrală obişnuită. Energia solară de asemenea este şi dăunătoare. Astfel, în zonele tropicale, radiaţia solară provoacă arderea tufişurilor, focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picăturile de rouă, care se comportă ca nişte lentile optice. Grecii au înţeles acest fenomen şi au utilizat energia solară încă din 400 Î.Hr. pentru aprinderea focului, folosind globuri de sticlă pline cu apă. Astfel apa din aceste sticle acţiona ca o lentilă optică. În scurt timp, în jurul anului 200 Î.Hr. există dovezi că şi chinezii foloseau oglinzi concave în acest scop, deci se observă o oarecare evoluţie în captarea energiei solare, evoluţie care astăzi a atins cote maxime, însă energia solară nu poate fi valorificată deoarece echipamentele sunt foarte scumpe. În zilele noastre, oamenii au construit furnale pentru topirea diferitelor metale care utilizează energia solară şi oglinzi concave, adică acele oglinzi care captează lumina într-un singur punct. În cuptorul solar modern, radiaţia solară este folosită pentru a găti, o oglindă concavă focalizează razele solare pe mâncare sau pe vas. În câteva astfel de cuptoare se folosesc oglinzi plate pentru a redirecţiona razele soarelui pe alimente. Astfel, inginerii s-au gândit că pot construi şi furnale care se bazează pe captarea energiei solare. În Mont Luis, Franţa s-a construit o clădire cu mai multe niveluri, cu o latură acoperită de oglinzi astfel ca totalitatea lor să formeze o uriaşa oglindă concavă şi sa redirecţioneze razele solare în focarul ei, unde temperatura ajunge pană la 3000oC, care este temperatura de topire a majoritaţii metalelor. 3.1.4.Bateriile solare Radiaţia solară mai are numeroase utilităţi. Astfel, pe langă rolul foarte important pe care l-am amintit mai sus, acela de a încălzi apa sau de a topi metalele, energia solară mai poate fi folosită şi pentru producerea de energie. Aparatele care convertesc energia solară în energie electrică se numesc panouri solare. Pe aceste panouri solare se află nişte baterii solare sau fotocelule. Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică, de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie, pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Fotocelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare, de obicei siliciu. Unele sunt făcute din galiu, arseniu, care sunt tot semiconductoare. Astfel de celule au randamentul mai scazut, dar sunt funcţionale şi la temperaturi ridicate şi au avantajul că sunt mai ieftine. De aceea se folosesc pentru alimentarea cu energie a sateliţiilor, mai expuşi radiaţiei solare deoarece în spaţiul cosmic nu există strat de ozon care să reducă cantitatea de radiaţie solară, aşa cum se întamplă pe Pământ. Cei mai mulţi sateliţi artificiali funcţionează cu ajutorul panourilor solare, asemenea calculatoarelor şi a majorităţii ceasurilor cu quartz. Energia solară poate fi folosită de maşini, ca o alternativă la combustibilii fosili, deoarece energia solară este o sursă de energie relativ ieftină, în comparaţie cu combustibilii fosili, şi pe deasupra are avantajul că este şi mai puţin poluantă, astfel se evită distrugerea stratului de ozon. Drept urmare, englezii au făcut şi ei un experiment. Avionul Solar Challenger a zburat peste Canalul Mânecii având o singură sursă de energie şi anume radiaţia solară. Panourile solare care îi acopereau aripile generau suficient curent electric pentru a roti elicea cu turaţie corespunzătoare. Avantajele energiei solare sunt nenumărate, spre deosebire de dezavantaje, care sunt costurile panourilor solare şi mai precis a pilelor fotoelectrice. Astfel, în locurile mai greu accesibile, se utilizează pilele fotoelectrice pentru furnizarea curentului electric în gospodării. O parte din energia solară captată în timpul zilei este încărcată în nişte acumulatori, astfel că energia electrică nu se întrerupe odată cu lăsarea serii, când razele solare nu mai ajung pe pământ datorită alternanţei zi-noapte. Bateriile soalare mai au avantajul că oferă o siguranţa mare. Odată ce sunt montate, ele nu prea necesită revizie tehnică deoarece nu există nimic mecanic în componenţa lor, şi astfel nu există nici forţe de frecare care să uzeze metalele. În Marea Britanie şi în alte parţi ale lumii se utilizează bateriile solare pentru farurile fară personal. Aceste faruri folosesc acelaşi principiu şi sunt de încredere. Încă din anii 60’ sateliţii artificiali care gravitează în jurul pămantului sunt alimentaţi de panouri solare. Încălzirea cu ajutorul radiaţiei solare este primul pas în utilizarea energiei solare pe scară largă. Urmatorul pas este proiectul inginerului american Peter Glaser. Acesta constă în utilizarea unor panouri solare în spaţiu pentru captarea energei solare iar curentul electric să fie trimis pe Pământ cu ajutorul microundelor. Avantajul acestui sistem este că aceste panouri ar folosi toată radiaţia solară furnizată de soare iar dezavantajul ar fi că microundele care transportă energia eletrică pe Pământ ar ucide orice fiinţa vie care s-ar intersecta cu raza de microunde. Atât timp cât mai există combustibilii fosili, folosirea energiei solare este limitată deoarece panourile solare necesare captării energiei solare ocupă un spaţiu destul de întins în comparaţie cu echipamentele care folosesc energie electrică furnizată de combustibilii fosili. 3.2.Un viitor mai bun Dacă oamenii ar învăţa cum să utilizeze avantajele oferite de natură, progresul s-ar înregistra pe toată linia, iar rata de viaţă a unei persoane ar creşte semnificativ. Se afirmă că oamenii de la sate trăiesc mai mult, iar eu susţin acest punct de vedere deoarece în colţurile mai necercetate ale planetei, poluarea scade într-un procentaj favorizant. Sperăm ca tehnologia să avanseze însă într-o direcţie constructivă, paşnică şi omenirea să ţină cont de faptul că planeta noastră simte, iar distrugerile care i le producem ne afectează în mod direct pe noi, locuitorii Terrei. Ar trebui ca în locul mijloacelor de distrugere în masă să se studieze metodele prin care am putea să ne salvăm planeta. O importantă modalitate de a trăi în armonie cu natura este aceea în care noi am plasa-o pe post de mentor, deoarece avem multe de învăţat de la aceasta. Energia solară este poarta către o nouă eră şi un remediu necesar plantei noastre. Bibliografie: 1)C.Herbst, I.Letea, “Resursele energetice ale Pământului”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 2)Vasile Ureche, “Universul”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987 3)Emilia }ifrea , Alexandru Dumitrescu , Georgeta Mariş,“Universul în radiaţie X”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987 4)”The Illustrated Encyclopedia of Invention”, Volume 17, Webmasters Home Library, Tarrytown, NY 10591 5)Ovidiu Drimba, “Istoria Culturii şi Civilizaţiei”, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1998 6)Ioan Todoran, “Cât mai aproape de stele”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 7)Philippe de La Cotardiere, “Ecliopsa de Soare din august 1999“, Enciclopedia Rao, 1999 8)Arborele Lumii 쥁@