Referat Uniunea Europeana 1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Uniunea Europeana 1 si de asemenea puteti face Download Referat uniunea europeana 1

Citeste fragmente din Referat Uniunea Europeana 1

UNIUNEA EUROPEANA ISTORIC - Pe 16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Saisprezece state sunt parti ale acestei conventii: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului - 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membrii fondatori zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia - 9 mai 1950, salonul Orologiului din Quai d Orsay ministrul afacerilor externe francez Robert Schuman face publica oferta Frantei catre Republica Federala Germania de a pune în comun productia de carbune si otel - pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului - tratatul va intra în vigoare pe 25 iulie 1952 - la Roma pe 25 martie 1957 sunt semnate Tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice - intrã în vigoare pe 1 ianuarie 1958 - 1 iunie 1968, cu optsprezece luni înainte de termenul prevazut în tratat (1 ianuarie 1970) uniunea vamala a fost realizata - Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene - Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967 - Marea Britanie a adunat în jurul sau în cadrul Asociatiei Europene a Liberului Schimb, instituita prin Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau considerau ca nu pot adera la Comunitati, respectiv, la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia - la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei, aderarea celor trei noi membrii, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie a devenit efectiva la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingând aderarea prin referendum - Grecia semneaza tratatul de aderare la 29 mai 1979, intrând în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981 - tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la 1 ianuarie 1986, Spania a intrat în CEE - Portugalia a semnat Tratatul consacrând aderarea sa la CEE odata cu Spania si la 1 ianuarie 1986 Portugalia intra în CEE - Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris duce la crearea Consiliului European - La 20 septembrie 1976 s-a hotãrât alegerea directã a Parlamentului European - Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987 - La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante ai celor douasprezece state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii europene - intrare în vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993 - la 1 ianuarie 1995 au devenit membre Austria, Finlanda si Suedia - Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene si a tratatelor care au instituit Comunitatile Europene si unele acte conexe, semnat la 2 octombrie 1997 - Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001 1. INSTITUTII 1.1.COMISIA EUROPEANÃ Istoric Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) Înalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comunã; d) Curtea de Justitie. - La 10 august 1952, Înalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a început prima sedintã la Luxembourg. Înalta Autoritate era independentã de guverne si însãrcinatã cu administrarea productiei cãrbunelui si otelului, de altfel si principala actiune a noi infiintate comunitãti. Ea detinea puterea executivã. Printre principalele sale atributii erau: definirea obiectivelor comune, acordarea de împrumuturi, interventie asupra preturilor, cotelor de productie etc. Institutia era formatã din nouã membri, numiti prin comun acord de guvernele statelor membre CECO. - Odatã cu aparitia CEE si CCEA în 1957 au fost create si pentru aceste douã noi comunitãti douã institutii asemãnãtoare cu Înalta Autoritate a CECO, care au luat numele de Comisie. - Prin articolul 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, intrat în vigoare în 1957, a fost instituita o Comisie unica a Comunitatilor europene, care s-a substituit Înaltei Autoritati a CECA precum si celor doua Comisii ale CEE si CEEA. Atributii si funcii Conform art. 211 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Pentru asigurarea functionãrii si dezvoltãrii pietei comune, Comisia: - vegheazã la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a mãsurilor luate de institutii în virtutea acestuia; - formuleazã recomandãri sau avize în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacã acesta prevede în mod expres sau dacã Comisia le considerã necesare; - dispune de putere de decizie proprie si participã la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, în conditiile prevãzute de prezentul tratat; - exercitã atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta." Conform art. 212: "Comisia publicã în fiecare an, cu cel putin o lunã înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activitãtii Comunitãtii.". De subliniat cã, conform specialistilor în drept comunitar, functiile pe care le îndeplineste Comisia sunt în principal: - cea de initiativã; - cea de executie; - cea de supraveghere; - cea de reprezentare. Spre deosebire de situatia existenta într-un stat national, unde dreptul de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar respectivul drept revine în principal Comisiei Europene, în unele cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene si Parlamentului. Pâna la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atât puterea legislativa, cât si pe cea executiva, Comisia neputând lua masuri de executie decât în urma unei abilitari data de Consiliu. În practica însa, mai ales în materie de politica agricola comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul în imposibilitatea de a le solutiona în timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi Comisiei competente executive. De acum înainte competenta de principiu apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este executivul care îsi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor în care Consiliul îsi rezerva în mod expres acest drept pentru sine. Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii tratatelor comunitare atât de catre Consiliu, cât si de catre statele membre. În virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele membre îndeplinesc obligatiile ce le revin din tratate. Comisia Europeana îndeplineste totodata si un semnificativ rol reprezentativ, ea fiind abilitata potrivit dispozitiilor Tratatului de la Roma sa reprezinte interesele Comunitatii pe plan international Organizare Conform art. 213 din Trartatul privind Uniunea Europeanã: "(1) Comisia este compusã din douãzeci de membri, alesi pe baza competentei lor generale si care oferã toate garantiile de independentã. Numãrul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotãrând în unanimitate. Numai cetãtenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei. În componenta Comisiei trebuie sã intre cel putin un cetãtean din fiecare stat membru, fãrã ca numãrul membrilor care au cetãtenia aceluiasi stat membru sã fie mai mare de doi. (2) Membrii Comisiei îsi exercitã functiile în deplinã independentã, în interesul general al Comunitãtii. În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicitã si nici nu acceptã instructiuni de la vreun guvern si nici de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. Fiecare stat membru se angajeazã sã respecte acest principiu si sã nu influenteze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor. Pe durata functiei lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altã activitate profesionalã, fie ea remuneratã sau neremuneratã. La preluarea functiei, ei se angajeazã solemn ca, pe durata exercitãrii functiei si dupã încetarea ei, sã îndeplineascã obligatiile care rezultã din functie, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie în acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupã încetarea functiei lor. În cazul încãlcãrii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizatã de Consiliu sau de Comisie, poate, dupã caz, sã destituie membrul în cauzã, în conditiile articolului 216, sau sã-l declare decãzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc." Conform art. 214: "(1) Membrii Comisiei sunt numiti pe o perioadã de cinci ani, conform procedurii prevãzute în paragraful 2, sub rezerva articolului 201, dacã este cazul. Mandatul lor poate fi reînnoit. (2) Guvernele statelor membre desemneazã, de comun acord, dupã consultarea Parlamentului European, persoana pe care intentioneazã sã o numeascã presedinte al Comisiei. Guvernele statelor membre, consultându-se cu presedintele desemnat, desemneazã celelalte persoane pe care intentioneazã sã le numeascã drept membri ai Comisiei. Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei astfel desemnati sunt supusi, ca organ colegial, unui vot de aprobare al parlamentului European. Dupã aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri ai Comisiei sunt numiti, de comun acord, de guvernele statelor membre." În privinta organizãrii acestei institutii, se mai poate cita si art. 217 care prevede urmãtoarele: "Comisia poate numi unul sau doi vicepresedinti dintre membrii sãi." 1.2.COSILIUL EUROPEAN 1.2.1. De Ministrii ISTORIC Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) Înalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comunã; d) Curtea de Justitie. Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia înzestratã cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptând acte care le angajau fãrã a mai fi nevoie de aprobãri sau ratificãri ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea sã delege ca reprezentant al sãu pe unul din membrii sãi, considerat cel mai competent în problemele înscrise pe ordinea de zi a Consiliului. Consiliul dãdea un "aviz conform", prin care aproba deciziile importante ale Înaltei Autoritãti. Odatã cu semnarea Tratatelor de la Roma, în 1957, prin care se instituiau celelalte douã Comunitãti Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie câte un Consiliu. Prin Tratatul semnat la Bruxelles în 1965, intrat în vigoare în 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitãti Europene. Atributii si functii Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Pentru asigurarea realizãrii obiectivelor fixate de prezentul tratat si în conditiile prevãzute de acesta, Consiliul: - asigurã coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; - dispune de puterea de decizie; - prin actele pe care le adoptã, conferã Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitãti. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îsi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitãtile susmentionate trebuie sã corespundã principiilor si normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotãrând în unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European.". Organizare Conform art. 203 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecãrui stat membru, abilitat sã angajeze guvernul acelui stat membru. Presedintia este exercitatã pe rând de fiecare stat membru al Consiliului, pe o duratã de sase luni, în ordinea fixatã de Consiliu, care hotãrãste în unanimitate.". Conform art. 204: "Consiliul se întruneste la convocarea presedintelui sãu, din initiativa acestuia, a unuia din membrii sãi sau ai Comisiei.". Conform art. 205: "(1) Cu exceptia dispozitiilor contrare ale prezentului tratat, Consiliul hotãrãste cu majoritatea membrilor sãi. (2) Când pentru adoptarea unui act al Consiliului este necesarã o majoritate calificatã, voturile membrilor sunt ponderate astfel: Belgia.............................5 Danemarca.....................3 Germania......................10 Grecia............................5 Spania............................8 Franta................... .......10 Irlanda..............................3 Italia...............................10 Luxemburg.......................2 Olanda..............................5 Austria..............................4 Portugalia.........................5 Finlanda............................3 Suedia..............................4 Marea Britanie................10 Pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel putin: - Saizeci si douã de voturi când, în virtutea prezentului tratat, ele trebuie adoptate la propunerea Comisiei; - Saizeci si douã de voturi care exprimã acordul a cel putin zece membri, în celelalte cazuri. (3) Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedicã Consiliul sã adopte acte care necesitã unanimitatea.". Potrivit art. 206: "În caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta decât pe unul din ceilalti membri.". Trebuie subliniat cã, datã fiind importanta si complexa activitate pe care o depune aceastã institutie, prin Tratate au fost create organe auxiliare care sã ajute Consiliul de Ministri. Se pot da ca exemplu în acest sens: Secretariatul General al Consiliului de Ministri, Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER). Privind organizarea COREPER important este art. 207 care contine urmãtoarele: "(1) Un comitet compus din reprezentantii permanenti ai statelor membre are obligatia sã pregãteascã lucrãrile Consiliului si sã îndeplineascã sarcinile care îi sunt încredintate de acesta. (2) Consiliul este asistat de un Secretariat general, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul General este numit de Consiliu, care hotãrãste în unanimitate. Consiliul decide asupra organizãrii Secretariatului general. (3) Consiliul îsi adoptã regulamentul intern." Presedentia daneza Începând cu 1 iulie 2002, Danemarca detine presedintia prin rotatie a Uniunii Europene. Mandatul sãu se va încheia pe 31 decembrie 2002. În cadrul acestei presedintii se asteaptã sã se facã pasi decisivi pe drumul spre extindere. Una din problemele deosebit de spinoase pe care danezii vor trebui sã le gestioneze va fi, astfel, negocierea si ultimilor capitole rãmase deschise cu tãrile care vor adera la Uniune cel mai probabil în 2004. Aceste capitole se referã în principal la agriculturã si fonduri structurale, domenii în care interesele sunt pe cât de mari pe atât de divergente 1.2.2. De Ministrii Istoric De subliniat cã nu a fost prevãzut în tratatele institutive ale Comunitãtilor Europene. Consiliul European a fost înfiintat în urma hotãrârii conferintei la nivel înalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitãþilor Comunitãtilor si a cooperãrii politice. Pentru prima oarã s-a întâlnit Consiliul European la Dublin în 1975 Atributii si funcii Prin comunicatul dat în urma Conferintei de la Londra din 1977 s-a arãtat cã lucrãrile Consiliului European urmãresc schimbul de vederi asupra subiectelor puse în discutie, asigurând cadrul discutiilor "destinate a produce hotãrâri, a da linii directoare pentru o actiune viitoare sau a ajunge la luãri de pozitie publice reprezentând punctele de vedere ale Comunitãtii". Aceste competente s-au mãrit odatã cu trecerea timpului, Consiliul European ajungând sã fie principalul for de luare a deciziilor privind viitorul Uniunii. Fãrã sã compromitã mecanismul decizional comunitar, Consiliul European a stabilit relatii apropiate cu Comisia, al cãrui presedinte face parte din componenta sa, a strâns relatiile cu Parlamentul European, cãruia îi prezintã rapoarte asupra deliberãrilor întrunirilor sale, precum si un raport anual scris. Conform specialistilor in drept comunitar functiile îndeplinite de cãtre Consiliul European sunt: - functia de arhitect al evolutiei internationale a constructiei europene, toate deciziile importante în acest sens fiind luate sub inpulsul lui; - functia de stabilire a orientãrilor generale în materia politicii economice si sociale, precum si în domeniul politicii externe; - functia de decizie la cel mai înalt nivel a problemelor deosebite ce apar în domeniul economic, social, financiar si al politicii externe. Organizare Conform art. D din Tratatul de la Maastricht: "Consiliul European impulsioneazã dezvoltarea Uniunii si stabileste orientãrile politice generale necesare acestei dezvoltãri. Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri afacerilor externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneste cel putin de douã ori pe an, sub presedintia sefului de stat sau de guvern al statului membru care detine în momentul respectiv presedintia Consiliului. Consiliul European prezintã Parlamentului European un raport în urma fiecãrei reuniuni, precum si un raport scris privind progresele realizate de Uniune”. Concluziile Summit-ului de la Bruxelles   În Concluziile Summit-ului UE de la Bruxelles, desfãsurat în perioada 24-25 octombrie, se aratã: - Procesul istoric lansat la Copenhaga în 1993 este pe cale sã îsi arate primele fructe; - HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/consiliul%20european%20alegere.htm" Consiliul European a salutat cãlduros rezultatele referendumului irlandez. Aceste rezultate au netezit calea spre completa rafificare a Tratatului de la Nisa, permitându-se astfel ca Tratatul sã intre în vigoare la începutul anului viitor; - Consiliul European a luat decizia sã permitã Uniunii sã prezinte tãrilor candidate pozitiile de negociere asupra tuturor problemelor rãmase, pânã la începutul lui noiembrie, pentru a se putea închide negocierile de aderare la Copenhaga, în decembrie, cu primele tãri care vor adera. Consiliul European a stabilit liniile directoare pentru continuarea procesului cu acele tãri care nu vor fi incluse în prima extindere; - Uniunea sustine recomandãrile HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/comisia%20alegere.htm" Comisiei , în sensul cã Ciprul, Republica Cehã, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, polonia, republica Slovacã si Slovenia îndeplinesc criteriile politice si vor fi în stare sã îndeplineascã criteriile economice si sã-si asume obligatiile relative la pozitia de membru a UE de la începutul lui 2004; - În lumina celor spuse mai sus si luându-se în considerare progresul general atins în negocierile de aderare, la fel ca si transpunerea si implementarea acquis-ului si cele asumate de tãrile candidate în cadrul negocierilor, Uniunea îsi confirmã determinarea de a încheia negocierile de aderare cu tãrile citate la Consiliul European de la Copenhaga din 12-13 decembrie si sã semneze Tratatul de Aderare la Atena în aprilie 2003; - Uniunea reitereazã preferinta sa pentru o accedere la Uniune a unui Cipru unit pe baza unui acord cuprinzãtor, si cere liderilor ciprioti greci si turci sã profite de aceastã oportunitate si sã ajungã la un acord pânã la sfârsitul negocierilor de aderare, preconizat pentru sfârsitul acestui an. Uniunea continuã sã sprijine eforturile substantiale ale Secretarului General ONU în directia ajungerii la o întelegere care sã aibã la bazã rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU. UE va include termenii unui astfel de acord în Tratatul de Aderare conformându-se cu principiile pe care UE a fost fondatã. În absenta unui acord, decizia care se va lua în decembrie la Consiliul European de la Copenhaga va fi bazatã pe concluziile Consiliului European de la Helsinki din 1999; - Uniunea este de acord cu evaluarea Comisiei asupra progreselor atinse de Bulgaria si România. Tinându-se cont de natura inclusivã si ireversibilã a procesului de extindere si bazându-se pe Strategia Generalã a Comisiei, Consiliul si Comisia sunt invitate sã pregãteascã, în strânsã consultare cu Bulgaria si România, deciziile necesare ce se vor lua la Summit-ul UE de la Copenhaga cu privire la toate foile de parcurs detaliate, inclusiv cu termene, precum si asupra cresterii asistentei de preaderare, pentru a se avansa procesul de aderare cu respectivele tãri. Consiliul European îsi exprimã sprijinul pentru eforturile pe care le fac Bulgaria si România pentru a atinge obiectivul de integrare în UE în 2007; - Uniunea salutã pasii importanti fãcuti de Turcia spre conformarea cu criteriile politice de la Copenhaga, precum si faptul cã Turcia a avansat în ceea ce priveste criteriile economice si alinierea cu acquis-ul, astfel cum a fost semnalat în Raportul Comisiei. Aceasta a dus la progrese în privinta deschiderii negocierilor de aderare cu Turcia. Uniunea încurajeazã Turcia sã continue procesul de reformã si sã facã în continuare pasi concreti în directia implementãrii, ceea ce va apropia aderarea Turciei, conform acelorasi principii si criterii care s-au aplicat si celorlalte tãri candidate. Consiliul este invitat sã pregãteascã pentru Consiliul European de la Copenhaga elementele pentru deciderea asupra stadiului urmãtor al candidaturii Turciei, pe baza Raportului Comisiei si în concordantã cu concluziile Consiliilor Europene de la Helsinki, Laeken si Sevilia; - Uniunea sustine propunerea Comisiei din cadrul Raportului Strategic cu privire la continuarea monitorizãrii si dupã semnarea Tratatului de Aderare. În concordantã, Comisia va pregãti, cu sase luni înainte de data prevãzutã pentru aderare, un raport cãtre Consiliu si HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/parlamentul%20alegere.htm" Parlamentul European cu privire la monitorizarea progreselor fãcute în adoptarea, implementarea si impunerea acquis-ului de cãtre statele candidate conform cu angajamentele luate de acestea; - Uniunea aprobã propunerea Comisiei de a se prevedea în Tratatul de Aderare, pe lângã clauze generale economice de protectie, douã mãsuri de protectie specifice cu privire la operarea în piata internã, incluzând toate politicile sectoriale care privesc activitãtile economice cu efect transfrontalier, si cu privire la justitie si afaceri interne. Dupã aderare, pe o duratã de pânã la 3 ani, o clauzã de protectie poate fi invocatã pe baza unei cereri motivate din partea oricãtui stat membru sau din initiativa Comisiei. Mãsurile luate sub imperiul clauzelor de protectie generale pot privi orice stat membru. Mãsurile luate conform celor douã clauze de protectie specifice pot fi adresate numai tãrilor membre noi care au esuta în implementarea angajamentelor luate în contextul negocierilor. O clauzã de protectie poate fi invocatã chiar si înainte de aderare pe baza celor ce rezultã din monitorizãri iar ea va intra în vigoare din prima zi a aderãrii. Durata acestor mãsuri se poate extinde si dincole de perioada de 3 ani. Organismele competente vor redacta pozitia Uniunii asupra acestei probleme, în cadrul negocierilor de aderare. Comisia va informa Consiliul în timp util înainte de revocarea mãsurilor de protectie. Va lua în consideratie si orice observatie a Consiliului relativã la problemele arãtate; - Uniunea aprobã propunerea Comisiei de a pune la dispozite o facilitate specialã de tranzitie pentru reforma institutionalã pentru a se continua procesul de constructie în tãrile noi membre a capacitãtilor administrative si judiciare; - Trebuie sã fie respectate limitele pentru cheltuielile legate de extindere prevãzute pentru perioada 2004-2006 de cãtre Consiliul European de la Berlin; - Cheltuielile Uniunii trebuie sã respecte si imperativul disciplinei bugetare si cel al cheltuirii eficiente, dar si nevoia de a asigura pentru o Uniune lãrgitã suficiente resurse pentru o dezvoltare normalã a politicilor ei în beneficiul tuturor cetãtenilor ei; - Fãrã sã se prejudicieze deciziile viitoare ce se vor lua în privinta politicii agricole comune si asupra finantãrii în UE dupã 2006, nici asupra oricãrui rezultat provenit din implementarea paragrafului 22 din concluziile Consiliului European de la Berlin, ca si angajamentele internationale pe care Uniunea le-a luat inter alia la lansarea Rundei de Dezvoltare de la Doha, plãtile directe vor fi introduse în acordantã cu urmãtorul calendar de crestere, exprimat sub formã de procentaje din nivelul plãtilor de acest fel în Uniune: 2004 - 25%; 2005 - 30%; 2006 - 35%; 2007 - 40%, iar dupã câte 10% crestere pentru a se ajunge ca noile membre sã atingã în 2013 nivelul de suport aplicabil atunci în UE. Schema pentru micile ferme nu se va aplica; - Fazele vor avea loc în cadrul de stabilitate financiarã unde totalul pentru cheltuielile anuale pentru cheltuielile legate de piatã si plãti directe în Uniunea celor 25 - în perioada 2007-2013 - va depãsi suma limitã în termeni reali la categoria 1A pentru anul 2006 stabilitã la Berlin pentru UE-15 si limita cheltuielilor propuse pentru noile state membre pentru anul 2006. Cheltuielile totale în termeni nominali pentru cheltuielile legate de piatã si plãti directe pentru fiecare an în perioada 2007-2013 trebuiesc tinute sub cele din 2006 cu o crestere de 1% pe an; - Nevoile producãtorilor care locuiesc în regiunile dezavantajate ale prezentei Uniuni Europene vor trebui protejate; agricultura multifunctionalã va fi mentinutã în toate spatiile Europei, în concordantã cu concluziile Consiliului European de la Luxemburg din 1997 si cel de la Berlin din 1999; - Totalul fondurilor structurale si de coeziune care se vor angaje în vederea extinderii UE vor reprezenta un total de 23 miliarde euro, distribuite la tãrile noi candidate în concordantã cu Pozitiile Comune ale UE care au fost puse de acord cu tãrile candidate; - Acquis-ul privind propriile resurse se va aplica noilor tãri membre încã de la aderare; - Dacã balanta miscãrii de fonduri prognozatã pentru bugetul comunitãtilor, în comparatie cu anul 2003, este negativã pentru tãrile candidate luate individual, pe perioada 2004-2006, vor fi oferite compensatii temporare bugetare. Suma acestor compensatii va fi determinatã la sfârsitul procesului de negociere pe baza unei metode stabilitã de Consiliu pe 22 octombrie 2002. Ea va fi inclusã în Actul de Aderare. Aceste compensãri vor trebui sã rãmânã în marginile anuale lãsate de plafoanele stabilite la Berlin; - Efortul general stabilit la Consiliul European de la Berlin cu privire la disciplina bugetarã va fi continuat în perioada care începe cu 2007; - Consiliul European reconfirmã concluziile privitoare la Kaliningrad a întâlnirii din iunie 2002 de la Sevilia; - Consiliul European, tinând seama de tinta dezvoltãrii unui parteneriat strategic între UE si Rusia, este de acord sã facã un efort special pentru a ajunge la un compromis în ceea ce priveste elementele de îngrijorare a tuturor pãrtilor interesate în viitorul tranzit de persoane între regiunea Kaliningrad si alte pãrti din Rusia; - Consiliul European subliniazã necesitatea ca toate pãrtile sã respecte dreptul de suveranitate al oricãrui stat si, în consecintã, dreptul de a proteja siguranta propriilor cetãteni prin controlul la granitã si cel impus miscãrii de bunuri si oameni în sau de-a lungul teritoriului sãu. Consiliul European subliniazã si dreptul fiecãrui stat de a introduce vize chiar si pentru tranzit; - Consiliul European ia cunostintã de situatia unicã a Regiunii Kaliningrad ca parte a Federatiei Ruse; - Consiliul European aprobã concluziile relative la Kalinigrad a Consiliului Afacerilor Generale si Relatiilor Externe din 22 octombrie 2002; - Consiliul European a cãzut de acord asupra modului de implementare a prevederilor Tratatului de la Nisa referitoare la implicarea membrilor auropeni ai NATO nemembrii UE. în context, Consiliul aratã cã întelege ca orice actiune care va fi dusã la îndeplinire în cadrul politicii externe si de securitate comune a UE nu va prejudicia principiile Cartei ONU, inclusiv capitolul referitor la mentinerea pãcii si securitãtii, la solutionarea pasnicã a disputelor si retinerea de la amenintarea sau folosirea fortei; - Consiliul European reaminteste cã politica Uniunii în concordantã cu art. 17 din TUE nu va prejudicia caracterul specific al unor tãri membre UE în domeniul politicii de securitate si apãrare; - Consiliul European a acordat un mandat Secretarului General/Înaltul Reprezentant, Javier Solana, sã actioneze în directia ajungerii la un acord între UE si NATO cât mai curând posibil; - Presedintia, împreunã cu Secretarul General/Înaltul Reprezentant, Javier Solana, vor face un raport asupra rezultatelor eforturilor depuse, în douã sau trei sãptãmâni. pe baza rezultatelor UE va adopta deciziile necesare; - Consiliul European îsi reafirmã pregãtirea de a prelua de la NATO a operatiunilor militare din Macedonia pe 15 decembrie. El cere tuturor organismelor UE sã examineze optiunile necesare în directia atingerii acestui obiectiv. 1.3. CONVENTIA EUROPEANÃ Membrii - Presedinte este Valéry GISCARD d ESTAING; - Vicepresedinti sunt: Giuliano AMATO si Jean-Luc DEHAENE; - Reprezentanti din partea Comisiei Europene sunt: Michel BARNIER si António VITORINO ca membrii, iar ca membrii supleanti David O Sullivan si Paolo Ponzano; - Reprezentantii sefilor de stat sau guvernelor tãrilor membre sunt: pentru Belgia - membru Louis MICHEL iar membru supleant Pierre CHEVALIER; pentru Danemarca - membru Henning CHRISTOPHERSEN iar membru supleant Poul SCHLUTER; pentru Germania - membru Peter GLOTZ iar membru supleant Gunter PLEUGER; pentru Grecia - membru Georges KATIFORIS iar membru supleant Panayotis IOAKIMIDIS; pentru Spania - membru Ana PALACIO iar membru supleant Carlos BASTARRECHE; pentru Franta - membru Pierre MOSCOVICI iar membru supleant Pierre VIMONT; pentru Irlanda - membru Ray McSHARRY iar membru supleant Bobby McDONAGH; pentru Italia - membru Gianfranco FINI; pentru Lexembourg - membru Jacques SANTER iar membru supleant Nicolas SCHMIT; pentru Olanda - membru Hans van MIERLO iar membru supleant Thom de BRUIJN; pentru Austria - membru Hannes FARNLEITNER iar membru supleant Gerhard TUSEK; pentru Portugalia - membru João de VALLERA; pentru Finlanda - membru Teija TIILIKAINEN iar membru supleant Antti PELTOMÄKI; pentru Suedia - membruLena HJELM-WALLÉN iar membru supleant Lena HALLENGREN; pentru Marea Britanie - membru Peter HAIN iar membru supleant Baronesse Scotland of Asthal; - Reprezentantii Parlamentelor nationale din tãrile membre sunt: pentru Belgia - membrii Karel DE GUCHT si Elio DI RUPO iar membrii supleanti Danny PIETERS si Marie NAGY; pentru Danemarca - membrii Peter SKAARUP si Henrik DAM KRISTENSEN iar membrii supleanti Per DALGAARD si Niels HELVEG PETERSEN; pentru Germania - membrii Jürgen MEYER si Erwin TEUFEL iar membrii supleanti Peter ALTMAIER si Wolfgang SENFF; pentru Grecia - membrii Paraskevas AVGERINOS si Marietta YANNAKOU-KOUTSIKOU iar membrii supleanti Nikolaos CONSTANTOPOULOS si Evripidis STILIANIDIS; pentru Spania - membrii Josep BORELL FONTELLES si Gabriel CISNEROS LABORDA iar membrii supleanti Diego LÓPEZ GARRIDO si Alejandro MUÑOZ ALONSO; pentru Franta - membrii Alain BARRAU si Hubert HAENEL iar membrii supleanti Anne-Marie IDRAC si Robert BADINTER; pentru Irlanda - membrii John BRUTON si Proinsias DE ROSSA iar membrii supleanti Martin CULLEN si John GORMLEY; pentru Italia - membrii Marco FOLLINI si Lamberto DINI iar membrii supleanti Valdo SPINI si Filadelfio BASILE; pentru Luxembourg - membrii Paul HELMINGER si Ben FAYOT iar membrii supleanti Gast GIBERYEN si Renée WAGENER; pentru Olanda - membrii René van der LINDEN si Frans TIMMERMANS iar membrii supleanti Wim VAN EEKELEN si Hans VAN BAALEN; pentru Austria - membrii Caspar EINEM si Reinhard Eugen BÖSCH iar membrii supleanti Evelin LICHTENBERGER si Gerhard KURZMANN; pentru Portugalia - membrii Alberto COSTA si Eduarda AZEVEDO iar membrii supleanti Osvaldo de CASTRO si António Nazaré PEREIRA; pentru Finlanda - membrii Kimmo KILJUNEN si Matti VANHANEN iar membrii supleanti Riitta KORHONEN si Esko HELLE; pentru Suedia - membrii Sören LEKBERG si Göran LENNMARKER iar membrii supleanti Kenneth KVIST si Ingvar SVENSSON; pentru Marea Britanie - membrii Gisela STUART si David HEATHCOAT-AMORY iar membrii supleanti Lord TOMLINSON si Lord MACLENNAN OF ROGART; - Reprezentantii Parlamentului european sunt: membrii - Elmar BROK (D), Timothy KIRKHOPE (UK), Alain LAMASSOURE (F), Hanja MAIJ-WEGGEN (NL), Íñigo MÉNDEZ DE VIGO (ES), Antonio TAJANI (IT), Klaus HÄNSCH (D), Olivier DUHAMEL (F), Luís MARINHO (P), Linda McAVAN (UK), Anne VAN LANCKER (B), Andrew Nicholas DUFF (UK), Johannes VOGGENHUBER (Au), Sylvia-Yvonne KAUFMANN (D), Cristiana MUSCARDINI (IT), Jens-Peter BONDE (DK); iar membrii supleanti - Teresa ALMEIDA GARRETT (P), John WALLS CUSHNAHAN (IRL), Piia-Noora KAUPPI (FI), Reinhard RACK (Au), Earl of STOCKTON (UK), Joachim WUERMELING (D), Pervenche BERÈS (F), Maria BERGER (Au), Carlos CARNERO GONZÁLEZ (ES), Elena Ornella PACIOTTI (IT), Helle THORNING-SCHMIDT (DK), Lone DYBKJAER (DK), Neil MacCORMICK (UK), Esko Olavi SEPPÄNEN (FI), Luís QUEIRÓ (P), William ABITBOL (F); - reprezentanti ai guvernelor tãrilor candidate la aderare sunt: pentru Cipru - membru Michael ATTALIDES iar membru supleant Theophilos V. THEOPHILOU; pentru Malta - membru Peter SERRACINO-INGLOTT iar membru supleant John INGUANEZ; pentru Ungaria - membru János MARTONYI iar membru supleant Péter GOTTFRIED; pentru Polonia - membru Danuta HÜBNER iar membru supleant Janusz TRZCINSKI; pentru România - membru Hildegard Carola PUWAK iar membru supleant Ion JINGA; pentru Slovacia - membru Ján FIGEL iar membru supleant Juraj MIGAŠ; pentru Letonia - membru Roberts ZILE iar membru supleant Gundars KRASTS; pentru Estonia - membru Lennart MERI iar membru supleant Henrik HOLOLEI; pentru Lituania - membru Rytis MARTIKONIS iar membru supleant Oskaras JUSYS; pentru Bulgaria - membru Meglena KUNEVA iar membru supleant Neli KUTSKOVA; pentru Republica Cehã - membru Jan KAVAN iar membru supleant Jan KOHOUT; pentru Slovenia - membru Matjaz NAHTIGAL iar membru supleant Janez LENARCIC; pentru Turcia - membru Mesut YILMAZ iar membru supleant Nihat AKYOL; - Reprezentantii Parlamentelor Nationale din tãrile candidate la aderare sunt: pentru Cipru - membrii Eleni MAVROU si Panayiotis DEMETRIOU iar membrii supleanti Marios MATSAKIS si Androula VASSILIOU; pentru Malta - membrii Michael FRENDO si Alfred SANT iar membrii supleanti Dolores CRISTINA si George VELLA; pentru Ungaria - membrii József SZÁJER si Pál VASTAGH iar membrii supleanti András KELEMEN si István SZENT-IVÁNYI; pentru Polonia - membrii Jozef OLEKSY si Edmund WITTBRODT iar membrii supleanti Marta FOGLER si Genowefa GRABOWSKA; pentru România - membrii Liviu MAIOR si Puiu HASOTTI iar membrii supleanti Péter ECKSTEIN-KOVACS si Adrian SEVERIN; pentru Slovacia - membrii Pavol HAMZIK si Irena BELOHORSKÁ iar membrii supleanti Frantisek ŠEBEJ si Olga KELTOŠOVÁ; pentru Letonia - membrii Rihards PIKSSI Edvins INKENS iar membrii supleanti Maris SPRINDZUKS si Inese BIRZNIECE; pentru Estonia - membrii Tunne KELAM si Peeter KREITZBERG; pentru Lituania - membrii Vytenis ANDRIUKAITIS si Alvydas MEDALINSKAS iar membrii supleanti Rolandas PAVILIONIS si Dalia KUTRAITE-GIEDRAITIENE; pentru Bulgaria - membrii Daniel VALCHEV si Nikolai MLADENOV iar membrii supleanti Alexander ARABADJIEV si Nesrin UZUN; pentru Republica Cehã - membrii Jan ZAHRADIL si Josef ZIELENIEC iar membrii supleanti Petr NECAS si František KROUPA; pentru Slovenia - membrii Slavko GABER si Alojz PETERLE iar membrii supleanti Danica SIMŠIC si Mihael BREJC; pentru Turcia - membrii Ali TEKIN si Ayfer YILMAZ iar membrii supleanti Kürsat ESER si A. Emre KOCAOGLU; - Observatori sunt: din partea Comitetului Regiunilor - Josef CHABERT, Manfred DAMMEYER, Patrick DEWAEL, Claude DU GRANRUT, Claudio MARTINI, Eduardo ZAPLANA; din partea Comitetului Economic si Social - Göke Daniel FRERICHS, Roger BRIESCH, Anne-Maria SIGMUND; din partea Partenerilor Sociali Europeni - Emilio GABAGLIO si João CRAVINHO; Ombudsman-ul european - Jacob SÖDERMAN. Datele prezentate mai sus sunt cele prezentate oficial de Conventie pânã la momentul 8-03-2002, când ele vor fi completate de organismul european site-ul nostru le va completa la rândul sãu Prezidiul Prezidiumul are urmãtoarea componentã: - Presedinte: HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/GISCARDd Estaing.htm" Valéry Giscard d ESTAING - Vice-Presedinti: Giuliano d’AMATO, Jean-Luc DEHAENE - reprezentantii guvernamentali: Ana DE PALACIO (Spania), Henning CHRISTOPHERSEN (Danemarca), Georgios KATIFORIS (Grecia) - reprezentantii HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/comisia%20alegere.htm" Comisiei Europene : HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/Barnier.htm" Michel BARNIER , HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/Vitorino.htm" Antonio VITORINO - reprezentantii HYPERLINK "http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/parlamentul%20alegere.htm" Parlamentului European : Klaus HANSCH, Iñigo MENDEZ DE VIGO - reprezentantii Parlamentelor nationale a tãrilor membre UE: Gisela STUART, M. John BRUTON   Prezidiumul fixeazã agenda de lucru, pregãteste dezbaterile si proiectele de texte. 1.4. CURTEA DE CONTURI Istoric A fost creatã, la cererea Parlamentului, la 22 iulie 1975, prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare. Tratatul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977, iar la 25 octombrie 1977 Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg în sedintã constitutivã. Anterior, exista o Comisie de Control cu atributii în CEE si Euratom si un Comisar de conturi în CECO. Necesitatea crearii acestei institutii a fost determinata de cresterea importanta a volumului finantelor comunitare, de diversitatea surselor si a cheltuielilor acestora, de complexitatea operatiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum si a gestionarii creditelor bugetare. Curtea de Conturi a dobândit prin Tratatul de la Maastricht un statut echivalent celui instituit pentru celelalte 4 institutii comunitare. Atributii si funcii Curtea de Conturi examineazã conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Comunitãtii. De asemenea, examineazã conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor oricãrui organism creat de Comunitate, în mãsura în care actul fondator nu exclude acest control. Orice document sau orice informatie, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curtii de Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de celelalte institutii ale Comunitãtii si de institutiile de control nationale sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, de serviciile nationale competente. Asistã Parlamentul European si Consiliul în exercitarea functiei lor de control privind executarea bugetului. Organizare Conform art. 247 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "(1) Curtea de Conturi este compusã din cinsprezece membri. (2) Membrii Curtii de Conturi sunt alesi dintre persoanele care fac parte, sau au fãcut parte din institutile de control extern din tãrile lor, sau care au o calificare specialã pentru aceastã functie. E trebuie sã ofere toate garantiile de independentã. (3) Membrii Curtii de Conturi sunt numiti pe o perioadã de sase ani de Consiliu, care hotãrãste în unanimitate, dupã consultarea Parlamentului European. Membrii Curtii de Conturi pot fi numiti din nou. Membrii Curtii de Conturi aleg dintre ei presedintele Curtii de Conturi, pe o perioadã de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. (4) Membrii Curtii de Conturi îsi exercitã functiile în deplinã independentã, în interesul general al Comunitãtii. În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicitã si nici nu acceptã nstructiuni de la vreun guvern sau de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. (5) Pe durata functiei lor, membrii Curtii de Conturi nu pot exercita nici o altã activitate profesionalã, fie ea remuneratã sau neremuneratã. La preluarea functiei, ei se angajeazã solemn ca pe durata exercitãrii functiilor si dupã încetarea ei, sã îndeplineascã obligatiile care rezultã din functia respectivã, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie în acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupã încetarea functiei lor. (6) Cu exceptia reînnoirilor obisnuite sau din cauzã de deces, functia membrilor Curtii de Conturi înceteazã în mod individual prin demisie voluntarã sau din oficiu, declaratã de Curtea de Justitie conform paragrafului 7. Cel în cauzã este înlocuit pentru durata rãmasã din mandat. În afarã de cazul demisiei din oficiu, membrii Curtii de Conturi rãmân în functie pânã când sunt înlocuiti. (7) Membrii Curtii de Conturi nu pot fi destituiti din functiile lor si nici nu pot fi decalarati decãzuti din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc, numai dacã Curtea de Justitie constatã, la cererea Curtii de Conturi, cã au încetat sã corespundã conditiilor cerute sau sã îndeplineascã obligatiile are decurg din functia lor. (8) Consiliul, hotãrând cu majoritate calificatã, stabileste conditiile de angajare si, mai ales, remuneratiile, indemnizatiile si pensiile presedintelui si ale membrilor Curtii de Conturi. De asemenea, Consiliul stabileste, cu aceeasi majoritate, orice indemnizatie care tine loc de remuneratie. (9) Dispozitiile protocolului asupra privilegilor si imunitãtilor Comunitãtilor Europene aplicabile judecãtorilor de la Curtea de Justitie sunt, de asemenea, aplicabile membrilor Curtii de Conturi.". 1.5. CURTEA DE JUSTITIE Istoric Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) Înalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comunã; d) Curtea de Justitie. Curtea de Justitie a fost înfiintatã în virtutea art. 31-45 din Tratat. Ea efectua în mod independent un control judiciar asupra actelor Înaltei Autoritãti si ale statelor comunitare. Ea era însãrcinatã si cu supravegherea respectãrii Tratatului si cu solutionarea diferendelor dintre tãrile membre sau dintre particulari si Înalta Autoritate. Curtea era compusã din 7 judecãtori si 2 avocati generali numiti de comun acord de cãtre guvernele statelor membre pentru o perioadã de 6 ani. Ea avea în aparatul sãu un grefier, ales prin scrutin secret. Odatã cu Tratatele semnate în 1957 la Roma cele douã noi Comunitãti au fost create cu o structurã asemãnãtoare cu cea a CECO, dar cele trei Curti de Justitie astfel rezultate s-au unificat într-o Curte de Justitie unicã. Atributii si funcii Principalele atributii ale Curtii de Justitie sunt: - controlul legalitatii actelor institutiilor; - controlul respectarii de catre statele membre a obligatiilor care le sunt impuse de catre tratate; - interpretarea regulilor comunitare si negocierea validitatii actelor institutiilor. Organizare Potrivit art. 221 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Curtea de Justitie este formatã din cinsprezece judecãtori. Curtea de Justitie se întruneste în sedintã plenarã. Totusi, ea poate crea în cadrul sãu camere, formate fiecare din trei, cinci sau sapte judecãtori, fie pentru anumite mãsuri de instructie, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în conditiile prevãzute în acest scop de regulament. La solicitarea unui stat membru sau a unei institutii comunitare care este parte la proces, Curtea de Justitie se întruneste în sedintã plenarã. La cererea Curtii, Consiliul, hotãrând în unanimitate, poate mãri numãrul judecãtorilor si poate efectua adaptãrile necesare alineatului 2 si 3 din prezentul articol si alineatul 2 din articolul 167.". Conform art. 222: "Curtea de Justitie este asistatã de opt avocati generali. otusi, un al nouãlea avocat general este desemnat de la data aderãrilor, pânã la 6 octombrie 2000. Avocatul general are datoria sã prezinte în mod public, cu deplinã impartialitate si independentã, concluzii motivate asupra cauzelor aduse în fata Curtii de Justitie, în scopul de a o asista în îndeplinirea misiunii sale, astel cum este definitã în articolul 220. La cererea Curtii de Justitie, Consiliul, hotãrând în unanimitate, poate mãri numãrul avocatilor generali si poate efectua adaptãrile necesare alineatului 3 din articolul 223.". Conform art. 223: "Judecãtorii si avocatii generali sunt alesi dintre persoanele care oferã toate garantiile de independentã si care întrunesc conditiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte functii juridice în þara lor, sau care sunt jurisconsulti de competentã notorie; ei sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadã de sase ani. O reînnoire partialã a avocatilor generali are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afecteazã de fiecare datã trei avocati generali. Judecãorii si avocatii generali care îsi încheie mandatul pot fi numiti din nou. Judecãtorii desemneazã dintre ei presedintele Curtii de Justitie, pe o perioadã de trei ani. Mandatul sãu poate fi reînnoit.". Conform art. 224: "Curtea de justitie îsi numeste grefierul si îi stabileste statutul". Tribunalul de Prima Instanta Din anul 1988 institutiilor comunitare l-i s-a adãugat Tribunalul de primã instantã, ca institutie asociatã Curtii de Justitie. În textul Tratatului instituind Comunitatea Europeanã au fost adãugate dispozitii cu privire la aceastã nouã institutie. Tratatele modificatoare urmãtoare au pãstrat dispozitiile acestea, astfel cã în art. 225 din Tratatul privind Uniunea Europeanã se prevede: "(1) Pe lângã Curtea de Justitie functioneazã un tribunal însãrcinat cu solutionarea în primã instantã a anumitor categorii de actiuni determinate în conditiile stabilite în paragraful 2; hotãrârea acestuia este supusã, în conditiile fixate de statut, recursului introdus în fata Curtii de Justitie, limiat la probleme de drept. Tribunalul de Primã Instantã nu este competent sã solutioneze chestiunile prejudiciare la care se referã articolul 234. (2) La cererea Curtii de Justitie si dupã consultarea Parlamentului European si a Comisiei, Consiliul, hotãrând în unanimitate, stabileste categoriile de actiuni la care se referã paragraful 1 si compunerea Tribunalului de Primã Instantã, adapteazã si completeazã, în mãsura necesarã, dispozitile statutului Curtii de Justitie. Cu exceptia unei decizii contrare a Consiliului, dispozitiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justitie si mai ales dispoitiile Protocolului asupra statutului Curtii de Justitie sunt aplicabile si Tribunalului de Primã Instantã. (3) Membrii Tribunalului de Primã Instantã sunt alesi dintre persoane care oferã toate garantiile de independentã si care au capacitatea cerutã pentru exercitarea functiilor jurisdictionale; ei sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadã de sase ani. O reînnoire partialã are loc din trei în trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiti din nou. (4) Tribunalul de Primã Instantã stabileste regulamentul sãu de procedurã în acord cu Curtea de Justitie. Acest regulament de procedurã este supusaprobãrii unanime a Consiliului.". 1.6. PARLAMENTU EUROPEAN Istoric Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) Înalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comunã; d) Curtea de Justitie. Adunarea Comunã era constituitã conform art. 7 si art. 20-25 din tratat. Ea era compusã din 78 de delegati desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. Potrivit prevederilor înscrise în tratat, membrii Adunãrii erau fie numiti, fie alesi prin "sufragiu universal, direct, dupã procedura fixatã de fiecare Înaltã Parte Contractantã". În fapt, toti membrii Adunãrii erau delegati ai parlamentelor nationale. Potrivit stipulatilor din tratat, Adunarea se întrunea cel putin o datã pe an, prilej cu care se punea în discutie si un raport general prezentat de Înalta Autoritate. Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte douã comunitãti europene. Odatã cu semnarea Tratatelor CEE si CEEA a fost semnatã si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitãtilor, prin care cele trei Adunãri erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentarã Europeanã. La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat "Actul pentru alegerea reprezentantilor în Adunare cu sufragiu universal direct" prin care s-a pus bazele sufragiului direct la nivelul Comunitãtilor în priovinta membrilor Adunãrii. Atributii si funcii Parlamentul european: - are un rol consultativ în procesul elaborãrii actelor comunitare; - emite avize conforme referitoare la încheierea acordurilor internationale; - exercitã un control politic asupra Consiliului si al Comisiei; - intervine în procedura de desemnare a membrilor Comisiei; - se bucurã de drept de initiativã, putând cere Comisiei sã prezinte propuneri; - are o putere de codecizie legislativã în domeniul bugetar si în alte domenii expres prevãzute de tratate; - are dreptul de a examina petitiile care îi sunt adresate; - numeste si destituie pe mediatorul european. Organizare Reprezentantii popoarelor sunt alesi în Parlamentul European prin vot universal direct. Numãrul reprezentantilor alesi în fiecare stat este fixat dupã cum urmeazã: Belgia............................25 Danemarca....................16 Germania.......................99 Grecia............................25 Spania............................64 Franta.............................87 Irlanda............................15 Italia................................87 Luxemburg........................6 Olanda............................31 Austria.............................21 Portugalia........................25 Finlanda..........................16 Suedia.............................22 Marea Britanie..................87 Parlamentul îsi desemneazã dintre membrii sãi presedintele si biroul. Partidele O caracteristicã a organizãrii Parlamentului European constã în faptul cã deputatii sunt grupati nu pe nationalitãti, ci pe grupuri politice, în functie de afinitãtile politice. Grupurile se constituie prin remiterea unei declaratii presedintelui Parlamentului European cuprinzând denumirea grupului, semnãtura membrilor sãi si competenta biroului. Aceastã declaratie este publicatã în JOCE. Numãrul minim al deputatilor necesar constituirii unui grup este fixat prin regulament la 26 dacã acesti deputati apartin unui singur stat membru, la 21 dacã sunt douã state membre, la 16 dacã sunt trei state membre si la 13 dacã sunt din patru state membre sau mai multe. Sunt desemnati ca neînscrisi deputatii care nu aderã la nici un grup politic. În prezent ( 10 - 04 - 2002) Parlamentul European are urmãtoarea configuratie: B DC GE GR SP F IRL I L O A P FIN S UK TOTAL EPP/ED 6 1 53 9 28 20 5 35 2 9 7 9 5 7 37 233 PES 5 2 35 9 24 22 1 16 2 6 7 12 3 6 29 179 ELDR 5 6 3 1 1 8 1 8 5 4 11 53 GREENS/EFA 7 4 4 9 2 2 1 4 2 2 2 6 45 EUL/NGL 2 7 7 4 11 6 1 2 1 3 44 UEN 1 3 6 10 2 22 EDD 4 9 3 2 18 IND 2 1 12 10 5 2 32 TOTAL 25 16 99 25 64 87 15 87 6 31 21 25 16 22 87 626 Unde: B-Belgia; DC-Danemarca; GE-Germania; GR-Grecia; F-Franta; IRL-Irlanda; I-Italia; L-Luxemburg; O-Olanda; A-Austria; P-Portugalia; FIN-Finlanda; SP-Spania, S-Suedia; UK-Marea Britanie EPP/ED - Grupul Partidului popular european si al democratiilor europeni; PES - Grupul Partidului socialistilor europeni; ELDR - Grupul Partidului european al liberalilor, democratilor si reformatorilor; GREENS/EFA - Grupul verzilor/alianta Liberalã europeanã; EUL/NGL - Grupul confederal al stângii unitare europene/stânga verde nordicã; UEN - Grupul Uniunii pentru Europa natiunilor; EDD - Grupul pentru Europa democratiilor si a diferentelor; IND - Grupul celor neînscrisi. 2. ORGANE 2.1. BANCA CENTRALÃ EUROPEANÃ Istoric Banca Centralã Europeanã a fost înfiintatã la 1 ianuarie 1999 odatã cu inrarea în faza a treia a Uniunii Economice si Monetare si introducerea monedei unice euro. Este o institutie independentã care nu primeste dispozitii nici de la guvernele statelor membre, nici din partea celorlalte institutii ale UE. Atributii si funcii Rolul Bãncii Centrale Europene este acela de a controla, prin instrumente si proceduri financiar-bancare, politica monetarã unicã a UE, pentru a asigura stabilitatea preturilor, supravegherea functionãrii Sistemului Monetar European si utilizarea euro. Organizare Organele de conducere ale Bãncii sunt: - Consiliul Guvernatorilor; - Comitetul Director. Consiliul guvernatorilor se compune din membrii Comitetului director si guvernatorii bãncilor centrale nationale. Reuniunile sunt confidentiale. Consiliul poate decide sã facã public rezultatul deliberãrilor sale. Se întruneste de cel putin 10 ori pe an. Comitetul director se compune din presedinte, vicepresedinte si alti patru membrii. Acestia sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul sefilor de stat si de guvern, la recomandarea Consiliului si dupã consultarea Parlamentului European si a Consiliului guvernatorilor, dintre persoane a cãror autoritate si experientã profesionalã în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o duratã de 8 ani si nu poate fi reînnoit. Doar cetãtenii statelor membre pot fi membrii ai Comitetului director. Comitetul director este responsabil pentru gestiunea curentã a BCE. SEBC Sistemul European al Bãncilor Centrale este compus din Banca Centralã Europeanã si bãncile centrale ale statelor membre. Sarcinile fundamentale ale SEBC sunt: - definirea si implementarea politicii monetare a Comunitãtii; - desfãsurarea operatiunilor de schimb; - pãstrarea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre; - promovarea bunei functionãri a sistemelor de plãti. 2.2. BANCA EUROPEANÃ DE INVESTITII Istoric Banca Europeanã de Investitii a fost constituitã, la 1 ianuarie 1959 la Luxemburg, prin art. 129 si 130 ale Tratatului CEE. În prezent, conform art. 198 D si art. 198 E al Tratatului asupra Uniunii Europene, Banca Europeanã de Investitii are o personalitate juridicã si este o institutie autonomã a Uniunii. Atributii si funcii Banca Europeanã de investitii are misiunea sã contribuie la dezvoltarea echilibratã si neîntreruptã a pietei comune în interesul Comunitãtii, apelând la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteazã, prin acordarea de împrumuturi si garantii si fãrã a urmãrii un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei: - proiecte care vizeazã dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate; - proiecte care vizeazã modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activitãti ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre; - proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre. În îndeplinirea misiunii sale, Banca faciliteazã finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordatã de fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunitãtii. Organizare Banca are ca organe de management si conducere: - Consiliul guvernatorilor; - Consiliul directorilor; - Comitetul managerial. Ca organe de evaluare si control, au fost create urmãtoarele: - Comitetul de audit; - Auditul extern; - Auditul intern; - Controlul financiar; - Riscul creditului; - Evaluarea operatiunilor. Consiliul Guvernatorilor este format din ministrii de finante ai tãrilor membre UE. Consiliul Directorilor are în componentã 25 de directori si 13 supleanti numiti de Consiliul Guvernatorilor. Statele membre nominalizeazã 24 de directori si 12 supleanti, pe când Comisia Europeanã este reprezentatã de un director si un supleant. Presedintia Consiliului apartine Presedintelui Bãncii. Comitetul managerial este organul executiv al Bãncii. El se ocupã de problemele zilnice ale activitãtii bãncii. 2.3. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL Istoric Comitetul Economic si Social a fost instituit prin Tratatul de la Roma. A apãrut ca urmare a dorintei de reprezentare a intereseor diferiteor categorii economice si sociale