Referat Tendinte In Domeniul De Finantare A Invatamantului Superior

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Tendinte In Domeniul De Finantare A Invatamantului Superior si de asemenea puteti face Download Referat Tendinte in domeniul de finantare a invatamantului superior

Citeste fragmente din Referat Tendinte In Domeniul De Finantare A Invatamantului Superior

TendinÅ£e în domeniul surselor de finanÅ£are a învăţământului superior  1. Generalităţi – introducere în studiul sistemului de cheltuieli publice Subiectul propus de noi pentru această dezbatere este finanÅ£area învăţământului, cu precădere a celui superior. Pentru aceasta, este necesară încadrarea acestui subiect în obiectul de studiu al finanÅ£elor publice. Termenul de finanÅ£e publice (lat. finatio, finacias) are diferite accepÅ£iuni, în funcÅ£ie de epocă ÅŸi autor, însă, pe plan economic, poate fi definit ca o entitate economică ce intră în relaÅ£ii de cauzalitate cu statul ÅŸi banii, moneda. FinanÅ£ele publice, astăzi, reprezintă o ramură a ÅŸtiinÅ£elor economice ce exprimă relaÅ£ii de repartizare a Venitului NaÅ£ional (a Produsului Intern Brut), au legături strânse cu dreptul administrativ ÅŸi cel constituÅ£ional, cu politicile adoptate de partidele aflate la conducerea statului. Finantele publice se mai numesc ÅŸi relaÅ£ii financiare, o componentă a relaÅ£iilor bănesti. Aceste relaÅ£ii (financiare) se concretizează prin constituirea ÅŸi repartizarea unor fonduri financiare la dispoziÅ£ia statului, necesare satisfacerii nevoilor publice, colective. Fondurile constituite vor deveni obiectul unor cheltuieli publice. ÃŽn legătură cu modul de calcul al cheltuielilor publice, există două concepte: neconsolidate (se însumează toate componentele) ÅŸi consolidate (se însumează cheltuielile publice ÅŸi apoi se deduc transferurile dintre diferitele categorii bugetare, înlăturându-se astfel înregistrarea repetată a anumitor resurse financiare publice). Cheltuielile publice pot fi clasificate în funcÅ£ie de numeroase criterii. O.N.U., atunci când a clasificat cheltuielile publice, a folosit criteriul funcÅ£ional conform căruia acÅ£iunile social- culturale reprezintă o destinaÅ£ie foarte importantă a fondurilor bugetare. ÃŽn Anexa 1 sunt prezentate date despre structura funcÅ£ională a cheltuielilor publice ale României: ponderile acestora în P.I.B., în perioada 1990-1999 (în procente faţă de total), iar Anexa 2 le reprezintă grafic. 2. Cheltuielile publice pentru acÅ£iuni social-culturale Alături de nevoile indivizilor cu caracter individual care sunt satisfăcute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pieÅ£ei, există o serie de nevoi sociale a căror satisfacere reclamă organizarea de către autorităţile publice centrale ÅŸi locale a unor acÅ£iuni prin intermediul instituÅ£iilor publice. Aceste nevoi sociale vizează învăţământul, cultura, sănătatea, protecÅ£ia socială ÅŸ.a. Tabelul Anexa 3 prezintă ponderea cheltuielilor publice la nivel neconsolidat pentru acÅ£iuni social- culturale în P.I.B. ÅŸi în totalul cheltuielilor publice pentru 23 de state aflate în diferite stadii de dezvoltare economică. Cheltuielile pentru acÅ£iuni social-culturale se referă la: învăţământ, cultură, religie, acÅ£iuni sportive ÅŸi de tineret, sănătate, securitate socială (asigurări sociale, asistenţă socială, ajutor de ÅŸomaj, alte categorii de indemnizaÅ£ii ÅŸi ajutoare). ÃŽn România, structura cheltuielilor publice pentru acÅ£iuni social culturale, prezintă următoarele destinaÅ£ii: învăţământul; sănătatea; cultura, religia ÅŸi acÅ£iuni privind activităţile sportive ÅŸi de tineret; asistenÅ£a socială, alocaÅ£ii, pensii, ajutoare ÅŸi indemnizaÅ£ii; alte cheltuieli social-culturale; asigurări sociale de stat; ajutorul de ÅŸomaj. Tabelul Anexa 4 prezintă structura cheltuielilor publice totale pentru acÅ£iuni social-culturale. Structura cheltuielilor publice pentru acÅ£iuni social-culturale diferă în funcÅ£ie de gradul de dezvoltare a ţării: în ţările dezvoltate, ponderea cea mai mare o deÅ£in cheltuielile cu securitatea socială. Ponderi importante mai deÅ£in ÅŸi cheltuielile cu învăţământul ÅŸi/sau sănatatea. Cheltuielile destinate acÅ£iunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice/private, interne/externe, după caz. Aceste surse sunt: fonduri bugetare, cotizaÅ£ii/contribuÅ£ii, fondurile proprii, venituri realizate, procente din veniturile populaÅ£iei, fondurile organizaÅ£iilor fără scop lucrativ, resurse financiare externe. 2.1. Cheltuielile publice pentru învăţământ ÃŽn actuala etapă de dezvoltare economico-socială, dezvoltarea învăţământului apare ca o cerinţă a progresului de ansamblu a societăţii. UNESCO a întocmit în anul 2000 Raportul mondial asupra educaÅ£iei. Conform acestuia, în perioada 1980-1997, cheltuielile publice pentru educaÅ£ie pe plan mondial au crescut cu 144%, de la 567,6 mld. U.S.D. la 1386,8 mld. U.S.D. Ţările lumii au folosit pentru educaÅ£ie o medie de 4,8% din totalul P.I.B., ţările dezvoltate alocând între 4,9% ÅŸi 5,1%, iar cele în curs de dezvoltare au acordat între 3,8% ÅŸi 3,9%. Sintetizând Raportul mondial asupra educaÅ£iei, se pot observa datele Anexa 5. CreÅŸterea cheltuielilor publice pentru învăţământ se datorează acÅ£iunii simultane a unei multitudini de factori: demografici, economici, sociali ÅŸi politici. Cheltuielile cu învăţământul se fac pe două direcÅ£ii: calitativ ÅŸi cantitativ. Din punct de vedere calitativ, cheltuieli se efectuează pe linia îmbunătăţirii manualelor (ÅŸcolare, universitare), creÅŸterii profesionalităţii cadrelor didactice, perfecÅ£ionării metodelor ÅŸi instrumentelor auxiliare de lucru. Din punct de vedere cantitativ, cheltuieli cu învăţământul se efectuează pentru cât mai mulÅ£i indivizi, datorită exploziei demografice, dar ÅŸi datorită conÅŸtientizării nevoii de instruire.Această creÅŸtere a populaÅ£iei a atras după sine un necesar sporit de cadre didactice, conducând la o reducere a gradului de analfabetizare (sub 1% în Israel, Singapore, Spania, Italia). Datorită progresului mondial al economiei ÅŸi tehnicii, forÅ£a de muncă necesară procesului economic a trebuit să fie din ce în ce mai performantă. Cheltuielile publice cu învăţământul au crescut în ultimii ani ÅŸi datorită politicilor ÅŸcolare adoptate, legislaÅ£iei în vigoare, nivelul învăţământului obligatoriu, facilităţi, ajutoare, sponsorizări aduse ÅŸcolilor din partea diferiÅ£ilor participanÅ£i la viaÅ£a economică. Pe termen lung, învăţământul contribuie la dezvoltarea economică a unei ţări, stimulează progresul ÅŸi ridică standardul de viaţă al populaÅ£iei. Ar fi însă ÅŸi câteva condiÅ£ii: învăţământul trebuie să fie bine dimensionat, organizat raÅ£ional, adaptat ÅŸi adaptabil la nevoile prezente ÅŸi viitoare ale societăţii, condus cu profesionalism ÅŸi competenţă. ÃŽnvăţământul, privit ca activitate de educare ÅŸi formare profesională, se concretizează în două forme, strâns legate între ele: mai întâi ca un proces de transmitere-recepÅ£ie a informaÅ£iilor ÅŸi apoi ca un proces îndelungat de stocare ÅŸi verificare treptată a acestora. Altfel spus, pe termen scurt, învăţământul apare ca o activitate consumatoare de Venit NaÅ£ional, iar pe termen lung, ca un proces investiÅ£ional în resurse umane. Costurile învăţământului diferă de la o Å£ară la alta în funcÅ£ie de gradul de cuprindere a populaÅ£iei ÅŸcolare în învăţământ, de mărimea ÅŸi structura reÅ£elei ÅŸcolare, de durata studiilor, de natura economică a cheltuielilor pe care le antrenează etc. Rentabilitatea investiÅ£iilor educaÅ£ionale diferă de la o Å£ară la alta, de la o formă de învăţământ la alta (primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar, postuniversitar). Studiile în domeniu au demonstrat că rentabilitatea investiÅ£iilor în învăţământ (în capital uman) este mai ridicată decât rentabilitatea investiÅ£iilor în economie (în capital real). CreÅŸterea eficientei investiÅ£iilor în învăţământ poate fi sporită pe diferite căi: prin creÅŸterea gradului de cuprindere a populaÅ£iei ÅŸcolare în învăţământ, prin îmbunătăţirea structurii organizatorice a învăţământului, prin adaptarea planurilor de învăţământ ÅŸi a programelor analitice la cerinÅ£ele fiecărei etape istorice determinate, prin ridicarea calificării profesionale a cadrelor didactice, prin crearea infrastructurii necesare modernizării procesului de învăţământ. Dacă îmbunătăţirile aduse învăţământului de toate gradele vor fi însoÅ£ite de măsuri adecvate pe linia ameliorării tuturor celorlalte acÅ£iuni social-culturale, se va obÅ£ine un efect de antrenare deloc neglijabil asupra creÅŸterii economice. Efectul agregat al investiÅ£iilor în resurse umane se va traduce printr-o creÅŸtere a P.I.B.-ului care va constitui o bază solidă pentru alocarea unor sume mai mari din acest produs nevoilor social-culturale. Se pare însă că investiÅ£iile în capital uman au devenit un concept prea îngust faţă de aspiraÅ£iile omenirii. De aceea, Programul NaÅ£iunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.) pledează, în rapoartele sale elaborate anual după 1990, pentru un nou concept de dezvoltare, ÅŸi anume Dezvoltarea Umană Durabilă (D.U.D.). Pentru a permite comparările între state, s-a introdus Indicele Dezvoltării Umane (I.D.U.), care cuprinde trei elemente: speranta de viaţă la naÅŸtere - se doreÅŸte ca viaÅ£a să fie lungă ÅŸi sănătoasă; nivelul de educaÅ£ie - se doreÅŸte acumularea de cât mai multe cunoÅŸtinÅ£e; standardul de viaţă - P.I.B.-ul capabil să asigure o viaţă decentă fiecărui individ; Pe linia învăţământului, România a înregistrat valori apropiate standardelor internationale la unii indicatori, dar ÅŸi rămâneri în urmă la alÅ£ii. Astfel, în 1992, în România, rata alfabetizării adulÅ£ilor a fost de 96,9% faţă de 95,8%, cât a reprezentat media înregistrată pe ansamblul ţărilor cu I.D.U. ridicat. EvoluÅ£ia populaÅ£iei ÅŸcolare evidenÅ£iază, în România, următoarele aspecte negative: în perioada postrevoluÅ£ionară, ca urmare a unei evoluÅ£ii demografice negative ÅŸi a diminuării gradului de participare în învăţământ, populaÅ£ia ÅŸcolară s-a redus cu aprox. 1 milion de indivizi (-17,6 %), iar ponderea acesteia în totalul populaÅ£ei a scăzut de la 24% în 1989/1990 la 20,2% în 1994/1995; s-au redus efectivele ÅŸcolare în învăţământul liceal (-43,7%), gimnazial (-23,5%), preÅŸcolar (-14,4%), profesional (-5,4%), primar (-2%); creÅŸterile de efective ÅŸcolare înregistrate la învăţământul postliceal de specialitate ÅŸi tehnic de maiÅŸtri nu au compensat decât 4,6% din pierderile suferite de licee ÅŸi gimnazii; cu toate că numărul studenÅ£ilor cuprinÅŸi în învăţământul superior de stat a crescut apreciabil, cu 55,1%, la care se adaugă cei 114500 de studenÅ£i care în 1994/1995 erau înscriÅŸi la instituÅ£ii particulare, proporÅ£ia studenÅ£ilor ce revin la 100.000 de locuitori în România (1626 studenÅ£i pe ansamblu în 1993/1994), ne situează cu mult în urma altor ţări, chiar ÅŸi în curs de dezvoltare. ÃŽn ceea ce priveÅŸte durata învăţământului obligatoriu, în România este de 8 ani (s-a redus faţă de 10 ani), în timp ce în Germania ÅŸi Belgia aceasta este de 12 ani, în Marea Britanie, Olanda, Moldova ÅŸ.a., 11 ani, în S.U.A., Canada, FranÅ£a, Spania ÅŸ.a., 10 ani, 9 ani în Austria, Cehia, Danemarca, Suedia, Grecia, China ÅŸ.a., iar de 8 ani mai au Italia, Polonia, Brazilia, Bulgaria, Ucraina, India etc. (Anuar statistic, U.N.E.S.C.O. 95). Cheltuielile cu învăţământul sunt de mai multe forme: cheltuieli curente de întreÅ£inere ÅŸi funcÅ£ionare (cheltuieli cu personalul, cu burse ÅŸi alte ajutoare acordate elevilor/studenÅ£ilor, cheltuieli cu materiale ÅŸi aparatură didactică – cca. 80-90% din totalul cheltuielilor cu învăţământul) ÅŸi cheltuieli de capital (cheltuieli cu construcÅ£ii, dotări, modernizări – cca. 10-20% din totalul cheltuielilor cu învăţământul). 2.2. Surse de finanÅ£are a cheltuielilor pentru învăţământ ÅŸi tendinÅ£ele acestora cu precădere în cadrul învăţământului superior ÃŽn Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată în Monitorul Oficial nr. 606/ 10.12.1999 art.7, alin. (5) se prevede că: "învăţământul poate fi susÅ£inut prin burse, credite de studii, taxe, donaÅ£ii, sponsorizări, surse proprii ÅŸi alte surse legale". FinanÅ£area învăţământului se realizează din următoarele surse: bugetul statului (central sau local), surse ale populaÅ£iei, ale întreprinderilor destinate acÅ£iunilor de învăţământ ÅŸi educaÅ£ie (transport, rechizite, uniforme), donaÅ£ii, sponsorizări, venituri proprii ale instituÅ£iilor de învăţământ (activ de cercetare, închirieri, taxe de ÅŸcolarizare etc.) ÅŸi alte resurse externe (ajutoare nerambursabile, credite externe acordate de instituÅ£iile financiare externe). ÃŽnvăţământul se finanÅ£ează pe 3 categorii principale de instituÅ£ii: învăţământ primar ÅŸi gimnazial, învăţământ liceal/ secundar ÅŸi învăţământ superior. ÃŽn Uniunea Europeană există ÅŸi o a patra categorie de instituÅ£ii ÅŸi anume învăţământul preÅŸcolar de cel puÅ£in 1 an. Bugetul statului reprezintă principala sursă de finanÅ£are a învăţământului cu precădere a celui preuniversitar. ÃŽn Anexa 6 sunt prezentate date despre ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ în totalul cheltuielilor publice, în totalul cheltuielilor publice pentru acÅ£iuni social-culturale ÅŸi în P.I.B. Trebuie menÅ£ionat că acest procent din P.I.B. a crescut în majoritatea statelor lumii în ultimii ani. Finantarea învăţământului din bugetul statului diferă în funcÅ£ie de structura sistemului bugetar. ÃŽn unele ţări finanÅ£area învăţământului preuniversitar revine bugetelor statelor sau bugetelor locale care folosesc resurse fiscale proprii, dar pot primi ÅŸi subvenÅ£ii de la bugetul central sau guvernamental. Acesta este cazul Austriei, Marii Britanii, Suediei ÅŸi Norvegiei. ÃŽn Germania landurile finanÅ£ează 74% din totalul cheltuielilor publice pentru învăţământ. Din totalul cheltuielilor pentru învăţământul superior, landurile Germaniei finanÅ£ează 88,7%, în timp ce, în celelalte tări ale lumii finanÅ£area acestuia se face din bugetele centrale. Landul reprezintă o provincie autonomă în organizarea administrativă a Germaniei. ÃŽn ţările dezvoltate ÅŸi în cele în curs de dezvoltare există două tipuri de unităţi de învăţământ: publice (care în cea mai mare parte sunt finanÅ£ate de stat) ÅŸi particulare/ private (care pot fi independente sau parÅ£ial subvenÅ£ionate de stat). ÃŽnvăţământul privat este supus controlului statului ÅŸi se conformează reglementărilor oficiale privind numărul ÅŸi pregătirea cadrelor didactice, organizarea învăţământului, datele ÅŸi structura examenelor. ÃŽn învăţământul superior există, în general, un număr redus de instituÅ£ii private (de exemplu, în Austria nu există instituÅ£ii private de învăţământ superior, în Suedia funcÅ£ionează doar una cu profil economic, în FranÅ£a există doar Universitatea Catolică, iar în Olanda trei). Pe de altă parte, în S.U.A. aprox. 80% dintre instituÅ£iile de învăţământ sunt private ÅŸi funcÅ£ionează pe regimul taxelor de ÅŸcolarizare: între 5000 ÅŸi 7000 U.S.D./an pentru învăţământul liceal ÅŸi între 20.000 ÅŸi 32.000 U.S.D./an pentru învăţământul superior. Unităţile de învăţământ private au ca principală sursă de finanÅ£are taxele ÅŸcolare datorate de elevi/studenÅ£i, dar pot primi ÅŸi donaÅ£ii, sponsorizări. Dacă aceste venituri sunt suficiente unei funcÅ£ionări adecvate a instituÅ£iei, universitatea funcÅ£ionează independent, iar în caz contrar, în completarea acestor venituri, instituÅ£ia primeÅŸte alocaÅ£ii de la buget ÅŸi astfel se consideră o unitate subvenÅ£ionată. PopulaÅ£ia participă la formarea fondurilor unei instituÅ£ii de învăţământ în mod direct prin plata taxelor de ÅŸcolarizare, dar ÅŸi prin oferirea altor facilităţi elevilor/studenÅ£ilor: cazarea, transportul, rechizitele, cantină, uniforme. ÃŽn multe ţări manualele elevilor se acordă gratuit, definitiv sau sub formă de împrumut, în special datorită costurilor lor foarte ridicate (de exemplu, în S.U.A. un manual de liceu costă aprox. 40 U.S.D.). Cu toate că instituÅ£iile de învăţământ publice funcÅ£ionează ca instituÅ£ii cu servicii gratuite, se recunoaÅŸte faptul că, uneori, “învăţământul public este gratuit până la terminarea ÅŸcolarizării obligatorii, în practică numeroase instituÅ£ii de învăţământ trebuie să facă faţă unor cheltuieli suplimentare ÅŸi atunci solicită intervenÅ£ii financiare ale părinÅ£ilor elevilor” (Commission Europèenne, Structures des systemes d enseignement et de formation initiale dans l Union Europèenne, Bruxelles, 1995). Se observă că, o dată cu conÅŸtientizarea nevoii de educaÅ£ie, populaÅ£ia este dispusă, din ce în ce mai mult, să investească în taxe de ÅŸcolarizare, manuale ÅŸi facilităţi publice. ÃŽn România, însă, nu se poate vorbi despre o participare activă a populaÅ£iei în această direcÅ£ie, cauza fiind reprezentată în mod special de mentalitatea ei, care încă nu poate concepe importanÅ£a studiilor superioare în dezvoltarea unor abilităţi, deprinderi, limbaj elevat care conduc la profesionalism, la formarea unei culturi generale vaste ÅŸi, mai ales, în specializarea capitalului uman în ramura aleasă. O altă cauză ar fi nivelul scăzut de trai, care nu permite continuarea studiilor într-o unitate de învăţământ superior. ÃŽntreprinderile efectueză cheltuieli pentru învăţământ cu ocazia organizării de cursuri de pregătire profesională, de calificare a actualilor salariaÅ£i sau a viitorilor angajaÅ£i sau acordă burse private unor elevi/studenÅ£i în schimbul viitoarei colaborări. ÃŽn România, un proiect de lege adoptat de Guvern va da posibilitatea elevilor, studenÅ£ilor ÅŸi celor care urmează cursuri postuniversitare, la instituÅ£ii de învăţământ acreditate de stat, să primească burse private de la agenÅ£i economici sau persoane fizice. Pe baza contractului încheiat între firme ÅŸi elevi sau studenÅ£i, bursa privată poate fi acordată pe întreaga durată a studiilor sau pe o perioadă mai scurtă de timp. Cuantumul lunar al bursei trebuie să acopere cel puÅ£in cheltuielile cu masa, cazarea ÅŸi cele de întreÅ£inere, fără a se situa sub nivelul salariului minim pe economie. ÃŽnsă, cea mai importantă prevedere a acestui proiect, o reprezintă faptul că firmele sunt încurajate să-ÅŸi deschidă larg buzunarele pentru întreÅ£inerea în ÅŸcoală a tinerilor, prin faptul că aceste burse private sunt deductibile fiscal. Aceasta înseamnă că agenÅ£ii economici vor putea scădea din impozitul pe profit datorat sumele aferente acordate pentru burse dacă sunt îndeplinite două condiÅ£ii: bursele private acordate sunt în limita a trei procente din Cifra de Afaceri ÅŸi nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat. Conducerii întreprinderii nu i se permite, prin lege, acordarea acestui tip de ajutor către elevii sau studenÅ£ii cu un grad de rudenie mai mic de IV. Elevii ÅŸi studenÅ£ii sunt nerăbdători, unii patroni sunt dispuÅŸi să-i ajute, însă, cadrele didactice sunt neîncrezătoare. DonaÅ£iile, sponsorizările sau alte forme de ajutor bănesc nerambursabil ce pot fi primite de către instituÅ£iile de învăţământ sunt făcute de către întreprinderi, fundaÅ£ii, societăţi de binefacere, asociaÅ£ii non-profit sau chiar persoane fizice. ÃŽn S.U.A. cei mai mulÅ£i sponsori sunt foÅŸti studenÅ£i ai respectivei instituÅ£ii, dar ÅŸi în multe alte ţări se fac eforturi pentru a atrage sponsorizări ÅŸi donaÅ£ii din partea acestora. ÃŽn România, aceste sponsorizări sunt oferite, în general, studenÅ£ilor cu o stare materială mai dificilă, dar care sunt dornici să urmeze cursurile unei instituÅ£ii de învăţământ superior acreditate de stat pe locurile subvenÅ£ionate. De exemplu, fundaÅ£ia Blaizer din Brăila acordă studenÅ£ilor cazare, masă ÅŸi o anumită sumă de bani lunar, iar, în unele cazuri, mai oferă ÅŸi o bursă pentru rezultate deosebite. De asemenea, una din condiÅ£iile impuse de anumite fundaÅ£ii reprezintă o participare cât mai intensă ÅŸi un nivel cât mai ridicat al notelor în timpul anilor de studii excluzându-se eventualitatea vreunei restanÅ£e din momentul încheierii contractuli. ÃŽn caz contrar, studentului respectiv nu i se mai oferă nici un fel de sprijin ÅŸi poate să-ÅŸi continue studiile pe cont propriu dacă mai doreÅŸte. Un alt instrument de finanÅ£are a învăţământului atât în Europa, cât ÅŸi în S.U.A., îl reprezintă sistemul de vouchere. Voucherele sunt niÅŸte cupoane cu acoperire în bani echivalente unui procent din impozitele plătite de un anumit contribuabil. Se ÅŸtie că cheltuielile bugetare pentru învăţământ au ca sursă principală impozitele plătite de contribuabili. Sistemul de vouchere oferă acestora posibilitatea de a plasa suma de bani reprezentată de procentul din impozit care revine învăţământuli unei anumite unităţi de învăţământ aleasă spre a fi urmată de copilul său. Unităţile de învăţământ prezintă aceste cupoane reprezentanÅ£ilor autorităţilor guvernamentale ÅŸi cheltuielile respectivei instituÅ£ii vor fi acoperite pe baza lor. Cu cât vor fi atrase mai multe cupoane, cu atât instituÅ£ia va putea asigura un nivel mai ridicat al procesului de învăţământ. De asemenea creÅŸte ÅŸi calitatea frecvenÅ£ei ÅŸi pregătirii ÅŸcolare. ÃŽn S.U.A. voucherele sunt date persoanelor cu un venit scăzut care nu pot plăti taxele care să asigure un nivel de pregătire ridicat. Resursele externe în domeniul finanţării învăţământului se întâlnesc în special în ţările în curs de dezvoltare ÅŸi reprezintă cca. 10% din volumul total al cheltuielilor cu învăţământ ale acestor ţări. Resursele externe îmbracă forma subvenÅ£iilor directe, a împrumuturilor, a finanţărilor sau se referă la dotarea instituÅ£iei cu aparatură ÅŸi cadre didactice specializate. SubvenÅ£iile directe sunt forme de ajutor bănesc acordate instituÅ£iilor de învăţământ de către persoane fizice sau juridice cu scopul îmbunătăţirii calităţii respectivei instituÅ£ii prin dotarea cu aparatură modernă, materiale ÅŸi instrumente didactice ÅŸi renovări. FinanÅ£area învăţământului, ca resursă externă, reprezintă acÅ£iunea de asigurare a mijloacelor băneÅŸti necesare acoperirii cheltuielilor curente cerute de realizarea unui proiect, a unei activităti didactice, economice sau sociale. La nivelul unei instituÅ£ii de învăţământ, finanÅ£area se poate realiza prin finanÅ£are externă, care se efectuează pe baza resurselor rambursabile sau nerambursabile către instituÅ£ie ÅŸi constă în principal în finanÅ£area bancară, adică în credite pe termen scurt, mediu sau lung. ÃŽn afara împrumutului bancar, o instituÅ£ie de învăţământ poate beneficia ÅŸi de împrumut de folosinţă (comodat), contract prin care o persoană fizică sau juridică împrumută un bun neconsumabil în scopul folosirii temporare în mod gratuit. InstituÅ£ia are obligaÅ£ia de a restitui bunul în individualitatea sa după ce acesta nu-i mai este folositor. O altă formă de finanÅ£are o reprezintă autofinanÅ£area realizată pe baza resurselor proprii concretizate prin diferite categorii de venituri (taxe de ÅŸcolarizare, venituri din închirieri de clădiri sau terenuri, venituri din cursuri de specializare efectuate de către cadrele didactice ale respectivei institiÅ£ii către angajaÅ£ii diferitelor societăţi sau întreprinderi). Anexele 7 ÅŸi 8 arată evoluÅ£ia cheltuielilor pentru învăţământ în România în ani selecÅ£ionaÅ£i din perioada 1990-2002, iar Anexa 9 ÅŸi pentru alte ţări ale lumii. ÃŽn Anexa 10 sunt prezentate date statistice despre cheltuielile publice cu învăţământul în 32 de ţări dezvoltate/ în curs de dezvoltare ca procent din P.I.B. ÅŸi ca sume în U.S.D., precum ÅŸi o ierarhizare a ţărilor în funcÅ£ie de aceÅŸti indicatori. lul 170, alineatul (1), prevede că finanÅ£area învăţământului să se facă cu cel puÅ£in 4% din P.I.B., însă până acum nu s-a atins acest nivel .Se pune foarte mult accent pe managementul fondurilor băneÅŸti ale instituÅ£iilor de învăţământ deoarece acesta ar putea creÅŸte autonomia respectivelor instituÅ£ii ÅŸi ar putea genera competiÅ£ie între diferitele unităţi de învăţământ. ÃŽn Anexa 11 sunt prezentate cheltuielile pentru educaÅ£ie ale familiilor (private) ÅŸi pentru formarea profesională făcute de către agenÅ£ii economici. 2.3. ÃŽmprumuturile pentru studii – sursă modernă de finanÅ£are a învăţământului superior ÃŽn noile condiÅ£ii de funcÅ£ionare a societăţii în care trăim se impune găsirea unor noi surse de finanÅ£are, care, alături de sursele tradiÅ£ionale de finanÅ£are a învăţământului, să asigure fondurile necesare desfăşurării, dezvoltării ÅŸi modernizării activităţii didactice în învăţământul superior. Se pare că soluÅ£ia acestei probleme o reprezintă împrumuturile pentru studii contractate de către studenÅ£i pe perioada efectuării studiilor universitare. Aceste împrumuturi contribuie la creÅŸterea resurselor de finanÅ£are a învăţământului superior ÅŸi în acelaÅŸi timp reprezintă un mecanism care impune studenÅ£ilor alegerea specializării dorite ÅŸi încadrarea în perioada normală de promovare a anilor universitari. Această formă inovatoare de finanÅ£are a învăţământului permite tuturor celor dornici de a studia să o facă, în unele ţări ajungându-se chiar să fie considerată o modaliatate de ajutorare a studenÅ£ilor alături de burse sau alocaÅ£ii de studiu. Aceste împrumuturi se pot contracta prin intermediul băncilor comerciale ÅŸi respectiv prin acele instituÅ£ii special create. ÃŽn ţările cu o economie de piaţă dezvoltată, creditul reprezintă un instrument foarte important în majoritatea domeniilor de activitate, inclusiv în învăţământ. ÃŽn Europa, împrumuturile pentru studii se întâlnesc în special în ţările nordice (Finlanda, Danemarca, Norvegia) ÅŸi reprezintă de mai mulÅ£i ani cea mai importantă formă de ajutor pentru studenÅ£i. Aceste împrumuturi sunt garantate de stat. ÃŽn Finlanda, dobânda acestor împrumuturi este de 3,25% iniÅ£ial ÅŸi creÅŸte până la 6,25% la terminarea studiilor. Rambursarea se face în 10 ani după o perioadă de graÅ£ie de 2 ani de la terminarea studiilor. ÃŽn Danemarca rambursarea se face în 15 ani de la terminare. ÃŽn Norvegia, peste 80% dintre studenÅ£i beneficiază de aceste fonduri. Se observă că, pe perioada studiilor, dobânda este zero, iar la terminarea studiilor se începe perceperea unei dobânzi cu 4 - 5 procente sub nivelul practicat în mod normal de băncile comerciale. Rambursarea se face în 20 de ani. ÃŽn Japonia împrumuturile pentru studii sunt foarte importante ÅŸi de aceea s-a creat “FundaÅ£ia japoneză de burse de studii” care acordă fie numai împrumuturi (2/3 din totalul tranzacÅ£iilor), fie o combinaÅ£ie între împrumut ÅŸi bursă. ÃŽmprumuturile se acordă cu dobândă redusă sau fără dobândă. ÃŽn S.U.A. programele de ajutorare a studenÅ£ilor sunt foarte vaste. Un astfel de program este “Work and Study” care permite studenÅ£ilor să lucreze ÅŸi în paralel să frecventeze cursurile. Cele mai răspândite împrumuturi pentru studii sunt cele garantate de guvern, însă, înaintea acordării acestora se fac diverse examinări pentru a evita risipa ÅŸi abuzul. StudenÅ£ii beneficiari de aceste împrumuturi pot fi independenÅ£i (absolvenÅ£ii care urmeză studii aprofundate sau masterat) sau dependenÅ£i (studenÅ£ii care frecventează cursurile unei facultăţi). ÃŽmprumuturile nu se fac de către bănci; guvernul obÅ£ine fondurile prin licitaÅ£ii ale titlurilor de stat. Guvernul suportă dobânda acestor împrumuturi pentru studenÅ£ii care sunt în activitate, care beneficiază de amânări sau care sunt în perioada de graÅ£ie. Suma anuală de care beneficiază în realitate studentul, depinde de dependenÅ£a sau independenÅ£a acestuia. DiferenÅ£ele dintre acestea sunt prezente în Anexa 12. Åži în România există posibilitatea folosirii împrumuturilor pentru studii. Pentru punerea în aplicare a prevederilor legii invăţământului, Ministerul EducaÅ£iei, Cercetării ÅŸi Tineretului a demarat o serie de acÅ£iuni pe linie legislativă ÅŸi a iniÅ£iat un mecanism concret de acordare a creditelor pentru studii. Actul normativ care prevede acordarea de credite de studii este OrdonanÅ£a Guvernului nr. 105/ 1998 privind acordarea de credite bancare pentru studenÅ£ii din învăţământul de stat publicată în Monitorul Oficial nr. 321/ 28.08.1998, ulterior aprobată prin Legea 193/ 1999. M.E.C.T. a purtat discuÅ£ii cu câteva bănci comerciale pentru a testa disponibilitatea lor privind acordarea de credite de studiu - in 1998 cu B.C.R., BancPost ÅŸi C.E.C., iar în 2000 cu B.R.D. De la început, însă, băncile nu au fost interesate de această idee a Ministerului, în principal datorită nivelului redus al dobânzii (5-6%, max.. 10%) comparativ cu nivelul dobânzilor practicate pe piaţă. Pe de altă parte, nivelul redus al sumelor solicitate de studenÅ£i nu făcea această ofertă atractivă (cca. 15 - 20 mil. lei). Unul dintre avantajele pe care M.E.C.T. ÅŸi DirecÅ£ia Generală Buget- FinanÅ£e au pus accent este câştigarea de clienÅ£i statornici pe termen lung din rândul celor ce ar urma să beneficieze de aceste credite, însă nici acest argument nu a convins băncile româneÅŸti. Mecanismul de acordare a creditelor pentru studenÅ£i stabilit de M.E.C.T. prevede următoarele: beneficiarii de credite să fie studenÅ£i din institutii de învăţământ superior de stat ÅŸi particular acreditate, care urmează cursuri de zi ÅŸi care îndeplinesc următoarele condiÅ£ii: sunt în vârstă de sub 30 ani; au un venit lunar pe membru de familie cel mult egal cu salariul mediu pe economie; au promovat toate examenele ÅŸi probele anului precedent; creditele bancare pentru studenÅ£i au ca obiect: procurarea de cărÅ£i ÅŸi publicaÅ£ii; materiale didactice; calculatoare personale; instrumente ÅŸi materiale de laborator; îmbrăcăminte ÅŸi încălţăminte; cheltuieli legate de desfăşurarea studiilor; se pot acorda două categorii de credite: credite pentru studenÅ£ii care prezintă garanÅ£ii materiale (bunuri materiale proprietatea studentului sau a altor persoane care acceptă să garanteze împrumutul) ÅŸi profesionale (documente prezentate de la facultatea unde este student prin care dovedesc respectarea condiÅ£iilor cerute pentru acordarea creditului bancar); credite pentru studenÅ£ii care nu pot prezenta garanÅ£ii materiale; pentru ei garantarea împrumutului se face de către M.E.C.T. care dispune de un fond de garantare constituit din alocaÅ£ii de la buget, donaÅ£ii, sponsorizări, dobânzi, existent din 1999; volumul fondurilor de garantare a fost în 2002 de 5 mld. lei. Limita maximă a creditului se va stabili prin normele metodologice privind acordarea de credite bancare. Banca comercială care va acorda credite se va alege de către minister prin licitaÅ£ie publică, pe baza ofertelor cuprinse în "condiÅ£iile de creditare": comisia de licitaÅ£ie va examina ofertele, care vor fi apreciate pe baza punctajului prezentat în Anexa 13. Termenul de rambursare începe după o perioadă de graÅ£ie de doi ani după absolvire, în rate lunare ÅŸi nu poate depăşi 5 ani. După 90 de zile de la absolvire debitorul va începe să plătească dobânda aferentă creditului respectiv. Cu toate că această sursă de finanÅ£are ar putea ajuta foarte mulÅ£i tineri să urmeze cursurile unei facultăţi, sunt puÅ£in cei care ÅŸtiu de existenÅ£a acestor credite speciale. ÃŽn România însă, băncile nu acordă credite la standarde internaÅ£ionale. De exemplu, B.C.R. deÅ£ine un pachet de credite “pentru tratamente medicale, studii, conferinÅ£e, simpozioane ÅŸi sejururi, în Å£ară ÅŸi în străinătate, în lei ÅŸi în valută”. Creditele se acordă în lei pe o perioadă de maxim 1 an ÅŸi în valută pe maxim 3 ani. Cele în valută se acordă numai pentru desfăşurarea în străinătate a activităţilor menÅ£ionate. Creditele pentru studii sunt destinate acoperirii costului ÅŸcolarizării (taxe de ÅŸcolarizare), cheltuieli de întreÅ£inere, iar pentru studiile efectuate în străinătate ÅŸi a cheltuielilor cu procurarea de material didactic, a cheltuielilor de transport. Solicitatul trebuie să prezinte băncii din partea instituÅ£iei de învăţământ un act doveditor (o adeverinţă sau o scrisoare din partea facultăţii). Creditul se acordă prin virament în contul instituÅ£iei de învăţământ. La solicitarea clientului, în cazul creditelor acordate în valută, o parte din sumă (până la 25% din credit), se poate acorda pe card, cec de călătorie sau în numerar. ÃŽn mod expres, în cazul finanţării în lei a unor forme de ÅŸcolarizare, la solicitarea clientului, suma aferentă cheltuielilor de cazare asigurată de instituÅ£iile de învăţământ va putea fi virată beneficiarului creditului în contul curent, contul de card sau în cash. Creditul se acordă normal, ca ÅŸi celelalte, numai persoanelor fizice care au un venit. Deci nu este posibilă rambursarea creditului după terminarea studiilor (plată amânate). ÃŽn anul 1999, a fost înfiinÅ£ată AgenÅ£ia Socială a StudenÅ£ilor (A.S.S.) ca o instituÅ£ie publică subordonată M.E.C.T., prin Hotărârea Guvernului nr. 120/ 1999 publicată în Monitorul oficial nr. 90/ 02.03.1999 în art.2, alin. (1), subpunctul c) se stabileÅŸte una dintre sarcinile A.S.S: “agenÅ£ia elaborează ÅŸi propune Ministerului EducaÅ£iei NaÅ£ionale, actualul Minister al EducaÅ£iei ÅŸi Cercetării, normele metodologice de acordare a creditului bancar pentru studenÅ£ii din învăţământul de stat”. AgenÅ£ia a elaborat ÅŸi depus la M.E.C.T. “Caietul de sarcini privind acordarea de credite bancare pentru studenÅ£ii din instituÅ£iile de învăţământ superior de stat ÅŸi particular acreditate”. StudenÅ£ii care au aflat ÅŸi s-au interesat de la A.S.S. de posibilitatea contractării unor astfel de împrumuturi, ÅŸi-au manifestat interesul. ÃŽnsă sunt foarte puÅ£ini acei studenÅ£i care ÅŸtiu de această posibilitate ÅŸi se impune deci ca M.E.C.T. ÅŸi A.S.S. să înceapă să acÅ£ioneze susÅ£inut pentru intrarea în vigoare a acordării de credite de studii. Ca o primă măsură trebuie să se publice “Caietul de sarcini” ÅŸi să existe bănci comerciale interesate să-l cumpere ÅŸi să-l studieze. De asemenea, pentru a pune în funcÅ£iune acest nou mecanism de finanÅ£are a cheltuielilor cu învăţământul superior ÅŸi în România, trebuie să se organizeze licitaÅ£ii la care băncile să participe din dorinÅ£a de a creÅŸte retail-ul bancar, de a aduce noi clienÅ£i, de a-ÅŸi mări oferta de creditare ÅŸi nu în ultimul rând de a-i ajuta pe studenÅ£i. După cum am arătat în cele de mai sus, învăţământul este o cerinţă indispensabilă a progresului unei ţări, iar a investi în capital uman este, pe termen lung, cea mai profitabilă investiÅ£ie. De asemenea, dacă există voinţă, oricine poate fi student, iar facilităţile de care se beneficiază sunt foarte variate. 3. Anexe ANEXA 1 Structura funcÅ£ională a cheltuielilor publice ale României: ponderile acestora în P.I.B., în perioada 1990-1999 (în procente faţă de total)  DestinaÅ£iile cheltuielilor publice 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 Cheltuielile bugetului general consolidat – TOTAL - din care: 37,7 38,1 41,4 33,5 33,4 34,7 33,8 33,9 35,6 36,3 Cheltuieli publice social-culturale 16,9 16,9 16,6 15,4 15,7 16,5 16,1 16,2 17,8 18,6 -din care cheltuieli cu învăţământul 3,0 3,5 3,6 3,2 3,1 3,4 3,6 3,3 3,3 3,1 Cheltuieli publice pentru acÅ£iuni economice 15,8 13,0 15,5 11,8 10,5 10,5 10,4 8,1 6,6 7,1 Cercetare ÅŸtiinÅ£ifică 0,2 0,6 0,9 0,6 0,5 0,6 0,4 0,3 0,3 0,2 Alte acÅ£iuni 0,4 2,3 2,1 0,3 0,2 0,4 0,5 0,4 0,4 0,5 Apărare 3,5 3,6 3,2 2,1 2,4 2,1 1,9 2,3 2,3 1,6 Autorităţi publice, ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională 1,1 2,1 2,3 2,3 2,8 2,8 2,6 2,2 2,9 3,4 Dobânzi ÅŸi alte cheltuieli pentru datoria publică - 0,0 0,2 0,9 1,3 1,3 1,6 3,7 4,5 5,2 Sursa: Ministerul FinanÅ£elor Publice ANEXA 2 Structura funcÅ£ională a cheltuielilor publice ale României: ponderile acestora în P.I.B., în perioada 1990-1999 (în procente faţă de total) Sursa: Ministerul FinanÅ£elor Publice ANEXA 3 Ponderea cheltuielilor publice pentru acÅ£iuni social- culturale în P.I.B. ÅŸi în total cheltuieli publice Nr. crt. Å¢ara An Cheltuieli publice pentru acÅ£iuni social-culturale în % din P.I.B. în % din totalul cheltuielilor publice (la nivel neconsolidat) 1. Canada 2000 25,1 38,4 2. S.U.A. 1999 23,9 62,8 3. Austria 1994 35,8 59,9 4. Danemarca 2000 - 72,8 5. Finlanda 1998 18,4 34,6 6. FranÅ£a 1993 39,8 69,7 7. Germania 1996 38,2 66,4 8. Grecia 1998 12,2 - 9. Irlanda 1997 30,7 63,6 10. Luxemburg 1995 32,6 67,5 11. Marea Britanie 1998 29,9 62,2 12. Olanda 1997 39,9 65,1 13. Spania 1997 27,2 53,3 14. Suedia 1999 22,6 37,1 15. Bulgaria 2000 25,2 54,1 16. Polonia 2000 32,6 64,9 17. Cehia 2000 31,0 65,4 18. Slovacia 2000 23,9 57,7 19. Ungaria 1999 26,8 47,8 20. România 1999 21,9 55,9 21. Etiopia 1998 6,9 27,3 22. Indonezia 1998 5,4 29,3 23. Mexic 2000 9,1 43,0 Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington ÅŸi Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I. ANEXA 4 Structura cheltuielilor publice totale pentru acÅ£iui social- culturale Nr. crt. Å¢ara Anul de referinţă Cheltuieli publice totale pentru acÅ£iuni social-culturale din care: ÃŽnvăţământ Sănătate Securitate socială LocuinÅ£e, cultură, culte, recreere 1. Canada 2000 20,3 26,3 49,0 4,4 2. S.U.A. 1999 30,8 29,7 34,4 5,1 3. Austria 1994 16,1 20,1 58,3 5,5 4. Danemarca 2000 17,1 10,8 66,8 5,3 5. Finlanda 1998 19,3 6,2 67,3 7,2 6. FranÅ£a 1993 13,3 26,3 50,4 10,0 7. Germania 1996 11,6 23,4 57,1 7,9 8. Grecia 1998 27,5 17,9 45,6 9,0 9. Irlanda 1997 20,4 37,1 32,6 9,9 10. Luxemburg 1995 16,4 2,9 67,0 13,7 11. Marea Britanie 1998 15,0 19,9 58,8 6,3 12. Olanda 1997 18,0 18,6 52,5 10,9 13. Spania 1997 15,6 20,0 53,4 11,0 14. Suedia 1999 11,5 3,6 80,7 4,2 15. Bulgaria 2000 16,4 14,6 58,9 10,1 16. Polonia 2000 18,2 13,0 57,4 11,4 17. Cehia 2000 13,7 22,1 48,9 15,3 18. Slovacia 2000 15,9 29,0 43,7 11,4 19. Ungaria 1999 23,5 15,7 49,5 13,3 20. România 1999 17,3 21,7 49,1 11,9 21. Etiopia 1998 49,1 20,6 16,0 14,3 22. Indonezia 1998 23,2 7,6 17,9 51,3 23. Mexic 2000 43,2 8,6 35,1 13,1 Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington ÅŸi Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.  ANEXA 5 Cheltuielile publice pentru învăţământ pe plan mondial în perioada 1980-1997 Miliarde U.S.D. % din P.I.B. 1980 1985 1990 1995 1997 1980 1985 1990 1995 1997 TOTAL MONDIAL 567,6 606,7 1004,6 1324,6 1386,8 4,9 4,8 4,7 4,7 4,8 Regiuni dezvoltate din care: 407,8 444,4 816,5 1101,9 1098,4 5,1 4,9 5,0 5,0 5,1 -America de N 155,1 221,6 330,2 406,8 452,8 5,2 5,0 5,4 5,3 5,4 -Asia/Oceania 63,3 67,5 133,3 225,4 193,5 5,0 4,3 4,0 4,0 4,0 -Europa 189,5 155,4 352,9 469,7 452,2 5,2 5,2 5,1 5,3 5,3 ţări în tranziÅ£ie 61,3 62,3 49,6 36,5 45,5 6,4 6,3 4,3 4,6 4,8 ţări în curs de dezvoltare 98,5 99,9 138,5 204,3 242,9 3,8 3,9 3,8 3,8 3,9 ţări mai puÅ£in dezvoltate 3,8 3,5 4,6 5,3 6,4 2,8 2,7 2,3 2,1 2,0 Sursa: Raportul mondial asupra educaÅ£iei, U.N.E.S.C.O. 2000 ANEXA 6 Ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ în total cheltuieli social- culturale, în total cheltuieli publice ÅŸi în P.I.B. Nr. Crt. Å¢ara Anul de referinţă Ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ ÃŽn total cheltuieli social-culturale (%) ÃŽn total cheltuieli publice (%) ÃŽn P.I.B. (%) 1. Canada 2000 20,3 7,8 5,1 2. S.U.A. 1999 30,8 19,3 7,4 3. Austria 1994 16,1 9,6 5,8 4. Danemarca 2000 17,1 8,1 - 5. Finlanda 1998 19,3 6,6 3,5 6. FranÅ£a 1993 13,3 9,2 5,3 7. Germania 1996 11,6 7,7 4,4 8. Grecia 1998 27,5 - - 9. Irlanda 1997 20,4 - 6,3 10. Luxemburg 1995 16,4 11,0 5,3 11. M. Britanie 1998 15,0 9,1 4,5 12. Olanda 1997 18,0 11,7 7,2 13. Spania 1997 15,6 8,3 4,2 14. Suedia 1999 11,5 4,2 2,6 15. Bulgaria 2000 16,4 8,9 4,1 16. Polonia 2000 18,2 4,1 5,9 17. Cehia 2000 13,7 8,9 4,2 18. Slovacia 2000 15,9 9,2 3,8 19. Ungaria 1999 23,5 11,2 6,3 20. România 1999 17,3 9,7 3,8 21. Etiopia 1998 49,0 - 3,4 22. Indonezia 1998 23,2 6,8 1,2 23. Mexic 2000 43,2 18,5 3,9 Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington ÅŸi Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I. ANEXA 7 EvoluÅ£ia cheltuielilor publice pentru învăţământ în România Nr. Crt. Indicatori 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2001 2002 1. P.I.B. (mld. lei) 857,9 6029,0 49794,8 108919,6 373798,2 800308,1 1154126,4 1498600,0 2. Cheltuieli social-culturale (mld. lei) 146,8 1001,5 7871,0 17546,6 65446,1 138425,4 203635,3 262833,6 3. Cheltuieli pentru învăţământ (mil. lei) 26,1 216,5 1545,1 3882,6 12174,4 24985,4 37053,8 47980,6 4. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământ - în P.I.B. -în total cheltuieli publice (%) -în chelt. social-culturale (%) 3,0 7,9 17,7 3,6 8,7 21,6 3,1 9,2 19,6 3,6 10,5 22,1 3,2 9,4 18,6 3,1 8,8 18,0 3,2 9,5 18,1 3,2 9,9 18,2 Sursa: Ministerul FinanÅ£elor Publice ANEXA 8 EvoluÅ£ia cheltuielilor publice pentru învăţământ în România în perioada 1990-1994 Unitatea de măsură ÃŽn mărimi absolute ÃŽn % faţă de P.I.B. ÃŽn U.S.D./loc. la cursul de schimb ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 ‘90 ‘91 ‘92 ‘93 ‘94 mld. lei 25,8 78,4 216,5 637,0 1534,4 3,01 3,79 3,56 3,23 3,08 57 44 31 36 41 mil. U.S.D. 1323 1026 703 838 933 Sursa: Ministerul FinanÅ£elor Publice ANEXA 9 Cheltuielile publice pentru învăţământ Nr. Crt. Å¢ara Cheltuielile publice pentru învăţământ Chelt. pt. înv. superior în total chelt. pt. înv. din P.I.B. din total chelt. publice 1985-1987 1995-1997 1985-1987 1995-1997 1985-1987 1995-1997 1. Suedia 7,3 8,3 12,8 12,2 13,1 27,2 2. Danemarca 7,2 8,1 13,7 13,1 - 22 3. Finlanda 5,5 7,5 11,6 12,2 18,7 28,9 4. FranÅ£a 5,5 6,0 18,0 10,9 12,9 17,9 5. Irlanda 6,7 5,0 9,5 13,5 17,7 23,8 6. Portugalia 3,8 5,8 - 11,7 12,7 16,4 7. Marea Britanie 4,8 5,3 11,3 11,6 19,8 23,7 8. Austria 5,9 5,4 7,8 10,4 16,6 21,2 9. Olanda 6,9 5,1 - 9,8 26,4 29,3 10. Spania 3,7 5,0 8,8 11,0 - 16,6 11. Italia 5,0 4,9 8,3 9,1 10,2 15,1 12. Germania 4,8 4,8 - 9,6 - 22,5 13. Luxemburg 4,1 4,0 9,5 11,5 3,3 4,7 14. Belgia 5,1 3,1 14,3 6,0 16,7 21,5 15. Grecia 2,2 3,1 6,1 8,2 20,1 25,0 16. S.U.A. 5,0 5,4 11,9 14,4 - 25,1 17. Tailanda 3,4 4,8 17,9 20,1 13,2 16,4 18. Filipine 2,1 3,4 11,2 15,7 22,5 18,0 19. Turcia 1,2 2,2 - 14,7 23,9 34,7 20. Tunisia 6,2 7,7 14,9 19,9 18,2 18,5 21. Indonezia 0,9 1,4 4,3 7,9 - 24,4 22. India 3,2 3,2 8,5 11,6 15,3 13,7 23. Senegal - 3,7 - 33,1 19,0 23,2 24. Guineea 1,8 1,9 13,0 26,8 23,5 26,1 25. Etiopia 3,1 - 9,3 13,7 14,4 15,9 26. România 2,2 3,6 7,5 10,5 - 16,0 Sursa: Human Development Report, 2001, U.N.P.D., New York ANEXA 10 Ierarhizarea a 32 ţări în funcÅ£ie de ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ Ţări dezvoltate % Ch. publice ptr. înv. în P.I.B. Loc ierarhic Ch. publice pt. înv. în U.S.D./loc. Loc ierarhic Ţări în curs de dezvoltare ÅŸi în tranziÅ£ie % Ch. publice ptr. înv. în P.I.B. Loc ierarhic Ch. publice pt. înv. în U.S.D./loc. Loc ierarhic Norvegia 8,3 1 2792 1 Ucraina 7,7 1 - - Danemarca 8,3 2 2741 2 Tunisia 6,8 2 137 4 Suedia 8,0 3 2089 4 R. Cehă 6,1 3 279 1 Canada 7,3 4 1395 9 Ungaria 6,0 4 - - FranÅ£a 5,9 5 1558 6 Slovenia 5,8 5 - - ElvaÅ£ia 5,5 6 2409 3 Maroc 5,6 6 68 7 Austria 5,5 7 1594 5 Egipt 5,6 7 57 8 M. Britanie 5,5 8 1043 12 Mexic 5,3 8 168 2 Portugalia 5,4 9 527 15 CroaÅ£ia 5,3 9 - - S.U.A. 5,3 10 1461 8 Polonia 4,6 10 141 3 Olanda 5,3 11 1356 11 Slovacia 4,4 11 - - Spania 5,0 12 714 14 Bulgaria 4,2 12 - - Italia 4,9 13 930 13 Rusia 4,1 13 - - Germania 4,7 14 1390 10 Columbia 3,5 14 79 6 Japonia 3,8 15 1558 7 Turcia 3,4 15 95 5 Gecia 3,7 16 404 16 România 3,4 16 53 9 Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington ÅŸi Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I. ANEXA 11 Cheltuieli pentru educaÅ£ie ÅŸi pentru formarea profesională Cheltuieli ale familiilor (private) ca % din P.I.B. Cheltuieli ale agenÅ£ilor economici ca % din costurile muncii Nr. crt. Å¢ara 1995 1999 Nr. crt. Å¢ara 1995 1999 1. 2. 3. Germania Spania Marea Britanie 1,3 1,0 0,2 1,2 1,0 0,7 1. 2. 3. 4. Danemarca Olanda Suedia Marea Britanie 1,3 1,8 - 2,7 3,0 2,8 2,8 3,6 Media U.E. 0,6 0,7 1,6 2,3 S.U.A. Japonia 1,7 1,2 1,6 1,2 Sursa: Education at a Glance, 2002, O.E.C.D. ÅŸi EUROSTAT ANEXA 12 Suma anuală împrumutată studenÅ£ilor Anul de studiu Student dependent Student independent I 2625 $ 6625 $ II 3500 $ 7500 $ III ÅŸi IV 5500 $ 10500 $ Absolvent/ profesionist - 18500 $ Sursa: Revista “FinanÅ£e publice ÅŸi contabilitate” nr. 2/2003, articolul “Împrumuturile pentru studii- sursă modernă de finanÅ£are a învăţământului superior”, autor: prof. univ. dr. Maria Bodnar ANEXA 13 Baremul pentru oferta băncilor comerciale româneÅŸti INDICATOR Număr de puncte Suma totală, într-o perioadă pentru acordarea creditelor 10 Suma totală anuală pentru acordarea creditelor 10 Dobânda percepută la credite 20 Dobânda acordată la fondul de garanÅ£ie 20 Nivelul comisionului solicitat de M.E.C.T. 5 Nivelul comisionului perceput de la debitor 5 Nivelul garanÅ£iilor materiale soliciate 5 Termen de rambursare 15 ExperienÅ£a băncii la nivel central ÅŸi de sucursale în domeniul acordării de credite 10 TOTAL 100 Sursa: Revista “FinanÅ£e publice ÅŸi contabilitate” nr. 2/2003, articolul “Împrumuturile pentru studii- sursă modernă de finanÅ£are a învăţământului superior”, autor: prof. univ. dr. Maria Bodnar BIBLIOGRAFIE: Văcărel, Iulian – “FinanÅ£e publice”, ediÅ£ia a IV-a, Editura Didactică ÅŸi pedagogică, BucureÅŸti, 2003; Bodnar, Maria – “DirecÅ£ii ale reformei sistemului de învăţământ superior din România”, Editura Universităţii BucureÅŸti, 1994; Dinca, George ; Korka, Mihai – “FinanÅ£area învăţământului superior: tendinÅ£e actuale”, Editura RAO RO, BucureÅŸti, 2002; Bodnar, Maria – “Împrumuturile pentru studii - sursă de finantare a învăţământului superior”, "FinanÅ£e publice ÅŸi contabilitate" nr. 2 / 2003; Văcărel, Iulian – “Bugetul pe programe multianual– concepÅ£ii, reglementări, rezultate, perspective”, Editura Expert, BucureÅŸti, 2002; Programul PHARE “Universitas 2000” â