Referat Contractul De Donatie
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Contractul De Donatie si de asemenea puteti face
Download Referat contractul de donatieCiteste fragmente din Referat Contractul De Donatie
CONTRACTUL DE DONATIE
Definitie
Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin
care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza
in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de
creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu
acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803
C.civ.)2.
Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia
este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent,
cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie,
concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in conditiile
prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul
altuia, constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca donatia - ca
varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o liberalitate,
deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului cu bunul
donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu,
comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu
se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv
pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de
forma prevazute pentru donatii.
Interpretarea contractului
Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor
contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de
interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune insa o precizare;
daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de
donatie (o liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru
calificarea juridica a contractului (donatie sau un alt contract, de
exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci
interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care
guverneaza actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -,
iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind
exceptionale sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia
privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie
temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti.
Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile
irnperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de
exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate
desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei
rude fata de care nu exista obligatie legala de tntretinere etc.). Nici
premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare)
de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus
donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi
generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru
donatii .
Obiectul donatiei
Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza
obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil (art.963
C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.),
posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu,
recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa
deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea
dobandita, respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar
si cu titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile
viitoare nu pot constitui obiectui darului manual.
Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba
calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca
obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile
(indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia)
intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului
altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii.
Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau
urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte
persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se
doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea
problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea,
revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt
contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt
incidente.
Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau
construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa?
Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea
achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot
astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de
proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decat aceea care
plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din
pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu
plata pretului catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa
incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul n-a luat parte,
obiectul donatiei il formeaza imobilul .
Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea
contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei
nu va afecta dreptul de proprietate al dobanditorului (donatarului)
asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect imobilul,
toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui.
Conditiile donatiei
Intre persoane prezente
Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci
contractul produce efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor
parti este manifestat in forma autentica. Neres- pectarea acestei forme
se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de
persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de
drept public sau privat).
Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care
dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte
persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau
printr-o valoare echivalenta.
Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea
nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii
nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada
scrisa.
Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de
orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi
inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validata
printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari
nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul
transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare
manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul.
Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii
casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot
prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie civila
imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola
a donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se
poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca
donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei
obligatii civile imperfecte.
Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice,
ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de
lege (art.1168C.civ.).
In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii
de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita
prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de
catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167 alin.3
C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si
facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii
este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa.
Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana
succeso-rilor donatorului nulitatea pentru nerespectarea formei devine
relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia
autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea
poate fi invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne
aflam in prezenta unei nulitati absolute care exceptional poate sa fie
acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut
pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila
imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de bunavoie
si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie
(art. 1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea
produce efecte numai fata de succesorii care au consimtit.
In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa
fie prevazute in forma solemna.
Intre absenti
In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin
oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea
trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte
juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai
sus aratate (art.814 alin.l C.civ.).
Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai
cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814
alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare
(cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta
devine caduca.
Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul
acceptarii, cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea
incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de
acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor
nu le-a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut
intuitu personae. Cu atat mai puternic cuvant, creditorii nu ar putea
accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii
oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand
aprecieri de ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe
calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza
patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari.
Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris
separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie
comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2
C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii
comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie).
Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca,
inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care
urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita.
(Revocarea nu trebuie sa fie notifi-cata donatarului).
Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa -
numai "efectele" donatiei (art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la
comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii acceptarii de catre
succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune
aprecieri de ordin moral.
Statul estimativ
Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe
langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie
trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa
cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile
daruite (art.827 C.civ.).
Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de
do-natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura
privata , nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa
inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.
Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru
"valabili-tatea" donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic).
In schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea evaluarii bunurilor
mobile donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza, ceea
ce mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului.
Astfel fiind, se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage
nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad
probationem.
Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea
statului estimativ.
Donatia de imobile
Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie
respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2
alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49)
nu este aplicabil in cazul donatiei.
In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in
cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului.
Capacitatea partilor
Incapacitati de a primi
1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit
personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul
conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.).
Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de exemplu,
prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile . lar
organizatiile (entitatile) care n-au dobandit personalitatea juridica
vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de
infiintare) "dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana
juridica sa ia fiinta, in mod valabil" (art.33 alin.3 din Decretul nr.
31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii
patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii juridice.
Dupa dobandirea personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu
respectarea principiului specia-litatii capacitatii de folosinta.
2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot
primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor
(art.41 alin.2 din Constitutie) .
3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal
medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea
boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in
favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si
preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in
cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.).
Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacist
sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata
bolnavului in calitatile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate
gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei boli.
Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile,
donatiile remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a
donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2
C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea
donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotui lui
4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au
exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil
sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii
sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ.
contine insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor,
permitand ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre
ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si
parintii s-ar afla in viata si ar refuza sa accepte.
In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ.
trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca nu
numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta
accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu
sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act de
dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in
prealabil de autoritatea tutelara
5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu
asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art.816
C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de interpret
al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61 alin.2
din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.
Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o donatie,
se impune sa facem unele precizari privitor la acceptarea oferte-lor de
donatie facute in favoarea persoanelor juridice. Am vazut ca, in
principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care
formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege,
actul de infiintare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l
din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute statului).
6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare,
unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor
co-merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa
cum urmeaza:
- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale
care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac
parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul
organului ori institutiei centrale de stat;
- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta,
dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti;
- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu
capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca
sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului
tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului
judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.
Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul
Ministe-rului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr-o
localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica Locala.
In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista
restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul
Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr. nr.478/1954).
Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin
testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii
administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste
prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de
consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind
proprietatea publica si regimul juridic al acesteia).
Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea
donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele
abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei
juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In
cursul constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii
patrimoniului necesar se accepta de persoanele imputernicite (prin actul
constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii
juridice.
Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt
aplica-bile atat in cazul persoanelor juridice care urmaresc un scop
patrimonial, cat si in cazul asociatiilor sau fundatiilor fara scop
patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru
acceptarea liberalitatii. Instanta competenta verifica numai
indeplinirea cerintelor legale pentru constituirea asociatiei sau
fundatiei (filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza,
inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor (federatiilor),
personalitatea juridica fiind dobandita in momentul inscrierii.
Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de
la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante,
stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin
intermediul contractului de donatie.
Incapacitati de a dispune
Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia
contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii
legali (parinti sau tutor) si nici personal cu incuviintarea
ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii
tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3
si 147 C.fam.). In practica se recunoaste insa validitatea darurilor
obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul legal (de
exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt
potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se
recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur;
lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In
favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a
ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui
descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De
la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul
minorului.
Momentul cand capacitatea este ceruta
Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne
raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca
donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie prin
acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in
momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in
momentul acceptarii ei de catre donatar (cand se realizeaza acordul de
vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci
donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.).
Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul
acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este
controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil,
intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul
receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului
nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman - referitor la efectele
donatiei - a eliminat cuvintele "a 1 egard du donateur" (art.932 alin.2
C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare
in timpul vietii "donatorului", "a celui ce daruieste".
Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii
Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in
favoarea unui incapabil sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza
sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor
-atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula,
numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata
de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de
succesorii sai in drepturi .
In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de
ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului.
Astfel, donatiile facute persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate
in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect
dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu
este cetatean roman (art.41 alin.2 din Constitute).
Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor
facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea
nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece
interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o dispozitie
prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a
prestigiului profesiei de medic sau de preot. lar in cazul persoanelor
care practica ilegal medicina, fapta ce constituie infractiune, in
orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.
Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a
ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la
deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer
incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.
Irevocabilitatea donatiilor
Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii
- Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie
poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii
suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi caracterul de
irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau
rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel,
o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur
potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului),
ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie
simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa
vointa lui, depinde si de circumstance exterioare care insa nu pot
actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu
titlu oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative
simple (art. 1006), sunt nule, conform art. 1010 C.civ., numai daca sunt
afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga.
- Plata datoriilor vi itoare nedeterminate. Este nula donatia care
impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in
viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de donatie
(art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce donatia
contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar
daca, in fapt, nu contracteaza datorii).
- Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul
in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o
suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la
acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele;
bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva
dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii
donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza este de fapt o
conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage
nulitatea oricarei conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a
contractului. 20. Clauze permise. Intrucat enumerarea clauzelor
incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ., nu
este limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la
clauzele care sunt permise, pentru a delimita mai bine campul de
aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile cu acest
principiu urmatoarele clauze:
a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o
predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca
termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea
dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept.
b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie cazuala
sau mixta. Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si de
vointa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate, art. 1007
C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii
donatiilor.
c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data
certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare
daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie
(art.823 C.civ.).
d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii
conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri
inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de
predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul decedat
fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o conditie cazuala
rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte
retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa, pentru
opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa
publicitatii.
Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei
alte persoane decat donatorul insusi (nici chiar in favoarea
mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie fideicomisara
conditionala prohibita de lege.
e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare,
pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in
libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni
principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca
un mandatar al titularului de libret.
f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de
liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin
principiului irevocabilitatii.
g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam ca
donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in
favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul
contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil.
Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct,
donatorul pastrand nuda proprietate.
Principiul irevocabilitatii donatiilor
Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta
irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824
C.civ.), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la
siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate
contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data
incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante
(este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau
modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I).
Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul
contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu poate fi
desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.
Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai
accentual decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in
materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica,
deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai
efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate
pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice
clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de vointa donatorului si
care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau
indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru
donatar sunt incompatibile cu esenta donatiilor, atragand nulitatea lor
absoluta (art.822 C.civ.).
Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai
clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii si chiar daca
aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a
liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza
o afecteaza numai in parte, pentru rest, efectele contractului se
mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi
- in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot
invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167
alin.3 C.civ.).
Revocabilitatea donatiilor
Revocabilitatea donatiilor intre soti
Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat
intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai
bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii
ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate,
"ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a
sotului donator intr-un drept de proprietate devalmase a ambilor soti".
Evident, donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i apartine din
dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul
comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate
sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu
al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.).
Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli
speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea
mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza
derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937
alin.l C.civ., "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului
este revocabila".
Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad
nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic,
donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal,
nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia
oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau
desfiintarea (nulitatea) ori incetarea ei prin recasatorirea sotului
donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat
mort, este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva
mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si
irevocabila numai din momentul mortii donatorului.
1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este
necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat
printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca
s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului
obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar
daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite
(art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila;
in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara
aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel,
donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil
(art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se
aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea
sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a
invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului,
cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea
pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit
regulilor pentru aceste cauze legate de revocare.
Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la
principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) -
in sen- sul ca se pot stipula, la incheierea contractului, clauze
incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative simple) -
dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract
(irevocabilitate de gradul I), in sensul ca una dintre parti poate, prin
vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate
celeilalte parti).
2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma
unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act
notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un
act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca
dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul
donat, facut prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este
insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format
obiectul donatiei si obiectul revocarii.
Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre
soti celuilalt, sunt revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca
donatiile facute inainte de incetarea, desfacerea sau desfiintarea
casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti
asupra celuilalt (si de care a abuzat).
3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice
sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre
soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza- te sau
facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere
rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt
persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau
din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale
sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe
linie colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci
a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi
avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila (art.941
C.civ.). De exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana
interpusa, nu si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata -
sotul nu are vocatie (chemare) succesorala. lar daca sotul donator are
copii dintr-o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat
anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma,
liberalitatea va fi considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in
raport de o cotitate disponibila speciala, care este mai mica decat cea
ordinara (art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala .
Donatiile simulate
Donatiile deghizate
1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform
actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu
oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si
ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura
gratuita a contractului secret ). De exemplu, vanzare-cumparare in care
pretul nu este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei
datorii care nu exista in realitate etc.
Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros,
sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu
este sanctionata cu nulitatea.Prin urmare, donatia deghizata, care
intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor - in
special se pune problema cauzei licite - este valabila.
Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata
donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru
donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport,
revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata
se aplica aceleasir eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi
aparenta.
2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste
contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor
sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza
donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De exemplu,
contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie
asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie
incheiat in forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate
fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind ca,
pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara instrainarea
terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei autentice?
Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru
validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci
numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza
donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea
absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege
numai ad probationem. Cu alte cuvinte, forma se imprumuta de la
contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica este -
de regula - cea prevazuta pentru donatii.
Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea
nu vrea sa auda) , solicitand respectarea formei autentice a
donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei
autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care - fiind redactat
diferit fata de art.931 C.civ. francez - prevede categoric: "toate
donatiile se fac prin act autentic", deci atat donatiile sincer
intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, "fata
de o dispozitie atat de imperativa, nu este cu putinta a se admite
validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai de
scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni
intre vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea
de fapt a formelor solemne".
3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care
s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei,
deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universal
(art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada
scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si
prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb
tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii
chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in
aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se
prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire
de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.
Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in
favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia
instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta
(ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia
civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa
reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva
uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este
invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la
incheierea actului.
Donatiile prin interpunere de persoane
Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de
persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci
persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei,
de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa
primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca
ecouri nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza,
contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin
contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.
In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu
forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana
interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma
autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a
familiei sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute
pentru donatii, care urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in
raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru cauzele
prevazute de lege, reductiunea etc.).
Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai
ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de
donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane
interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de
exemplu, a tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin
- prin intermediul prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii
de la donator.
Donatiile indirecte
Notiune
Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice
incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse
regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe
calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare,
spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie
deoarece contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde
vointei reale a partilor -, in cazul "donatiei" indirecte actul care se
incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin
intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.
Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este
conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat
fiind ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe
calea altor acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta
cerinta de forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu,
art. 1642 alin.2 C.civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a
constituit in favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul
facuta cu intentia de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu
este supusa formelor stabilite pentru donatie. Tot astfel, art.1138
C.civ., care permite dovada rerniterii de datorie prin predarea titlului
constatator al creantei .
Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu
si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia
se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu
respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute
de lege pentru acel act.
In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814
C.civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In
masura in care acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei
indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste
drept suport juridic.
Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte
sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in
folosul altuia.
Renuntarea
Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi
si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a
gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei
liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da
nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al
operatiei principale care este renuntarea si de care va profita persoana
chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul respectiv (de
exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul
orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care va profita
nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau
mostenitorul grevat de executarea legatului etc.).
Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se
realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la
mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In
acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic
neutru; pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea
intentiei de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice
mijioace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice.
Trebuie precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de
forma prevazuta pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de
drepturi, iar nu translative, cum sunt cele facute in favorem. De
exemplu, renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie
o acceptare urmata de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa
neindoielnic conditiilor prevazute de art.813 si 814 C.civ..
Remiterea
Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului -
renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept
de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta. In
acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care
corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca
creditorului.
Stipulatia
Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a
gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de
formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea
stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de
regulile generale ale donatiilor.
-Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de
catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii
donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului
beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit in patrimoniul sau
din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si
promitent .
-Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu
nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) -
poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii
sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea
donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil).
-Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la
consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului,
donatorul-stipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca
donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta
obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb,
principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II)
trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea donatarului se
naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului
intre stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze
incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor .
In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta
donandi causa) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu
sarcini) - donatie dubla facuta printr-un singur act juridic -, donatia
directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor
(forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea
de catre donatarul direct si notificarea acceptarii etc.). Numai in
privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o
donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul.
In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii, urmeaza
a fi examinata, in acest caz, atat in raporturile dintre partile
donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in raporturile dintre
donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in
raporturile dintre promitentul-donatar direct si tertul
beneficiar-donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligatii -
problema capacitatii de a face sau de a primi donatii nu se pune. De
exemplu, medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii
stipulate in favoarea sa (daca nu este medicul curant al
stipulantului-donator).
Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert
beneficiar de a primi donatii, se recunoaste validitatea sarcinii
stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu conditia
existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata
in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va
incheia nepoata donatorului.
Donatii manuale
Notiune
Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru
validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a
transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea,
predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul
manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie
temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in
patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea
acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna
prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia
donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.
Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul
darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de manu ad
manum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici acceptarea unui dar
manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in primirea
(preluarea) bunului daruit.
Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care,
la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971
C.civ.), prevede si traditiunea.
Reprezentarea
Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute
persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au
exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor
facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea
ocrotitorilor, iar daca contin si element oneros cu autorizatia
autoritatii tutelare. Predarea-primirea se poate face si printr-un
reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se poate transmite
sau dobandi prin intermediul altuia.
Reguli
Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma
ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte
donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul
manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii,
scutire de raport etc.
Traditiunea
Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un
mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau
chiar constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual,
acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0
asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei
autentice). Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica
suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu,
un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate
realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul
voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu,
cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin
declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar
Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu trebuie
sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi
preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi
realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand
donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in
care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului. In nici un
caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a
cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului,
acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului
trebuie sa fie insotita, pe baza acordului realizat, de predarea
cheilor, incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a
vehiculului. lar pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului
sii efectuarea formalitatilor administrativ-teritoriale (radierea de pe
numele donatorului si inmatricularea pe numele donatarului) va fi
necesara operarea transferului de proprietate in carte de identitate a
autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e
din Instructiunile de aplicare a HG nr. 610/1992. In caz de refuz al
unei parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor formalitati,
consideram ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in
constatarea transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata
sub forma darului manual, urmand ca mentiunea privind noul detinator al
autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza hotararii
judecatoresti.
De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament
-unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are
caracterul unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara
forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile
donatarului .
Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta
unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu
s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut
etc.) .
Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei
sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel
incat - devenind fara nici o alta formalitate proprietatea copilului
(chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea
unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor
si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii, afara numai
daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu
intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa
intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei revine celui
care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major).
Pana la dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie) a
depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului.
Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe
carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila -
chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intre agentii
- se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a
notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in
vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura
a bunurilor mobile, a sumelor de bani in special.
Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii
bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu
implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura
totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul.
In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in
general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a
altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla
predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra
sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu
are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.
Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris la
clauza testamentara, nu constituie dar manual, pentru ca drepturile sale
- in calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naste numai la
moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris
la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca
inscrierea clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu
intentia de a face si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate
realiza in acest caz prin simpla predare, deoarece donatarul poate
dispune de sumele inscrise in libret.
Obiectul
Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un
element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate
susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici
imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de
create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar
manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite
printr-o predare si primire efectiva.
Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si
biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana
la mana.
Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare,
deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci
existenta lui actuala.
Darurile de nunta
Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu
asa-numitele "daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar
care reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual.
In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi
considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost
facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul
casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea)
dispunatorului ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de
parintii unuia dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior,
bunul se considera ca fiind propriu .
Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite
de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii,
afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat
neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti.
In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa
avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai
diferentierile cuprinse in texte.
Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de
catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt
calificate bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile dobandite in timpul
casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca
ele vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.).
Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a
distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau
indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in functie de
momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta
data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face
exceptie (de la excepfie) pentru "darurile de nunta", de ce nu s-ar
excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la
un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu
distinge in functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai
apropiate sau mai indepartate in grad - frati-surori, unchi-matusi - ori
persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).
Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex
non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile
dobandite prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri
proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina
comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de
Justitie, "bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi
respectata vointa donatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate
fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat" .
Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de lege,
se impune insa sa avem in vedere o distinctie care este prevazuta de
lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759 C.civ., "prezenturile
(darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt supuse raportului". Unii autori
considera ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte
ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri etc.) nu sunt supuse
raportului fiindca "nu alcatuiesc dona-tii". Alti autori considera ca si
darurile obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului
liberalitatilor. Oricum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se
admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse raportului, nu intra
nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor
excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale .
lar daca, in materie de mostenire, aceste daruri obisnuite nu sunt
supuse regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse
regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre
soti.
In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau
momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta
exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri
comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte
motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre
soti, de ex., vointa neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb,
toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de
bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri
proprii, potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia
serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parintii (alte rude
apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut
ca bunurile donate sa devina comune.
Dovada darului manual
Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca
atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace
de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului
juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris
sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau
prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si
urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea
sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept
pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel
daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca
mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea
ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in
calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice
mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti.
Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C.civ.,
nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de exemplu,
mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc de proba fie ca lucrul nu a
fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie
caracterul echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si
urm. C.civ., contractul din care rezulta natura precara a detentiunii.
Efectele intre parti
Reguli generale
Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care
formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul donatorului
in patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea
unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).
Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti
se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se
regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile care
rezulta din natura gratuita a transferului.
Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In
acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea
dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971
C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului
juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza,
de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care
formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se
realizeaza prin traditiune.
Obligatiile donatorului
1. Obligatia d
