Referat Muntii Apuseni

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Muntii Apuseni si de asemenea puteti face Download Referat Muntii Apuseni

Citeste fragmente din Referat Muntii Apuseni

Muntii Apuseni Pozitia geografica: In partea de nord a Carpatilor Occidentali. Limitele si regiunile vecine : La nord : Valea Barcaului La sud : Culoarul Muresului La est : Depresiunea Colinara a Tarnsilvaniei La vest : Dealurile de Vest Sunt inconjurati de dealuri, depresiuni si campii. Relieful si aspectele specifice : Modul de formare : Formati prin cutare tectonica si eruptii vulcanice in orogeneza alpina. Rocile : Sunt alcătuiţi din roci vulcanice (M. Metaliferi), şisturi cristaline (M. Bihor, Vlădeasa, Gilău, Găina), dar în deosebi din calcare, de unde şi multitudinea fenomenelor carstice (peşteri, chei, coline, lapezuri şi sohodoluri). Sunt intens mineralizaţi, bogaţi în metale şi nemetale. Muntii : Apusenii reprezintă cel mai înalt şi mai complex sector de munţi din Carpaţii Occidentali. Au altitudini de peste 1800 m. în zona centrală, iar în nord şi sud nu ating mai mult de 700-1000 m. Cuprind în partea centrală Munţii Bihor cu cea mai mare desfasurare, ocupand partea centrala, alcatuiti predominant din sisturi cristaline si granite care le dau masivitate si inaltimi mari (Bihor 1849m), extinzându-se la est în Muntele Mare (1826 m.) şi la nord în Munţii Vlădeasa formati din granite care ating in varful omonim 1836m. În prelungirea estică a Munţilor Bihor se află Muntele Găina (1467 m.), iar în nord-est se află Munţii Gilău alcatuiti din sisturi cristaline, cu inaltimi de 1000-1250m ; au sate risipite, iar pe Somesul Cald, lacuri de baraj la Fantanele, Tarnita si Gilau.. În sud-est sunt Munţii Metaliferi (1018 m.) şi Munţii Trascăului amplasati intre Aries si Ampoi, formati din calcare, cu varfuri semete si chei (Cheile Turzii, Rameti), iar în vest Munţii Crişurilor: Munţii Zărand (Vârful Drocea-836 m.) cu altitudini intre 400-800m au roci cristaline si magmatice, paduri bogate si sate la marginea muntilor, Munţii Codru-Moma (Vârful Pleşu-1112 m.), Munţii Pădurea Craiului aflati de-a lungul Crisului Repede si Crisului Alb, alcatuiti din calcare, cu altitudini sub 1000m, platouri si depresiuni carstice, pesteri (Meziad, Vantului- cea mai mare din tara) si chei şi Munţii Plopiş (776 m.). În nord, dincolo de Valea Barcăului, se desfăşoară un complex de culmi muntoase, alcătuite din şisturi cristaline, cu altitudini reduse, înconjurate de dealuri. Acest sector de legătură între Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali, numit „Jugul Intracarpatic” include Munţii Meseş şi dealurile Prisnel, Preluca şi Dealu Mare, depăşind foarte rar altitudinea de 800 m. Depresiunile : În grupa Apusenilor, alături de culmile muntoase se disting o serie de depresiuni: #risul Alb. Depresiunile golfuri Vad-Borod aflata de-a lungul Crisului Repede. şi Beiuş incadrata de muntii Bihor, Codru Moma si Padurea Craiului, cu un relief de terase create de Crisul Negru adapostind asezari mari cu o bogata traditie istorica si etnografica. Depresiunile marginale Huedin şi Şimleu strabatuta de raul Crasna. Depresiunile intramontane Gurahonţ şi Brad pe valea Crisului Alb. Pasurile: Cele trei pasuri din această grupă sunt următoarele: Valişoara (face legătura între Depresiunea Brad şi Culoarul Mureşului); Ciucea (face legătura între Depresiunea Huedin şi Depresiunea Vad - Borod); Bucium (leagă culoarele văilor Ampoi şi Arieş). Fragmentarea: Intensa prin numeroasele rauri de care sunt strabatuti Hidrografia: Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile: Arieş, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Someşul Rece şi Someşul Cald; acestea din urmă confluează la Gilău. Apele stătătoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Vărăşoaia - lac format intr-un ţinut calcaros), şi lacuri artificiale (Fântânele, Tarniţa şi Gilău pe Someşul Cald). În zona munţilor vulcanici reţeaua de ape freatice mineralizate reprezintă apele subterane (Moneasa- bicarbonate şi sulfurate). În regiunile carstice aceste reţele de ape sunt discontinue şi formează grote şi peşteri. Vegetatia : Speciile de plante sunt grupate într-o etajare armonioasă după altitudine: Etajul foioaselor (fag, tei, frasin, mesteacăn); Etajul pădurilor de amestec; Etajul coniferelor. În zona subalpină (Bihor, Vlădeasa) sunt caracteristice tufărişurile (jneapăn, ienupăr, afin), iar în zona alpină pajiştile alpine. În depresiuni şi luncile râurilor apar stuful, papura, trestia, salcia, plopul, arinul. Fauna : Cele mai întâlnite animale din această zonă sunt lupul, vulpea, ursul, mistreţul, cocoşul de munte (specifice pădurilor) şi acvila de munte (în zonele alpine). Dintre peşti caracteristic este păstrăvul. Solurile : În cea mai mare parte a acestor locuri sunt întâlnite argiluviosolurile (cenuşii şi brun-roşcate), care apar în etajul pădurii, brune şi brune-acide (climat umed şi răcoros), solurile podzolice şi spodosolurile. 쥁@