Referat Poluarea Aerului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Poluarea Aerului si de asemenea puteti face Download Referat Poluarea aerului

Citeste fragmente din Referat Poluarea Aerului

Poluarea aerului. Invelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constitue unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamant. Dintre componenţii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale şi animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursa de energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine in asimilaţia clorofiliană, iar azotul atmosferic reprezintă una din verigile circuitului azotului in natură. Compoziţia normală a aerului Compoziţia normală a aerului cuprinde (in vol. % atmosferă uscată): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99% din compoziţia aerului. Restul de circa 0,01% este alcătuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adaugă proporţii variabile de vapori de apă (in medie 0,2 – 3%). Din punct de vedere sanitar prezintă importanţă oscilaţiile in concentraţie ale oxigenului şi bioxidului de carbon, substanţe cu rol deosebit in schimbul de gaze de la nivelul plăminului. Oxigenul poate influenţa sănătatea prin scăderea concentraţiei lui in aer şi prin scăderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scăderea presiunii parţiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 şi CO2) şi a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependentă de gradul de scădere a presiunii parţiale. Bioxidul de carbon intilnit in atmosferă in proporţie de 0,03% nu produce tulburări manifeste decit in situaţiile in care este impiedicată trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea parţială a CO2 din aer creşte atit de mult incit impiedică eliminarea acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO2 din singe (hipercapnie) mai puţin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cit datorită autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia in aerul atmosferic, intervine şi solubilizarea lui in plasma sanguină datorită presiunii parţiale crescute; la autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă. Primele tulburări apar in jurul concentraţiei de 3% manifestată prin tulburări respiratorii (accelerarea respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi circulatorii insoţite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.   Sursele de poluare a aerului Inţelegem prin poluarea aerului prezenţa in atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia normală a aerului care in funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă tulburări ale sănătăţii omului, creează disconfort populaţiei dintr-un teritoriu, afectează flora şi fauna sau alterează mediu de viaţă al omului. Rezultă din această definiţie că – pentru a fi consideraţi poluanţi – substanţele prezente in atmosferă trebue să exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului său de viaţă. HYPERLINK "http://www.iatp.md/mediu-sanatate/Surse.html" Sursele de poluare a aerului pot clasificate in două grupe: surse naturale şi surse artificiale (rezultate din activitaea umană).   Acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plămini o cantitate de 500 cm2 de aer, volum care creşte mult in cazul efectuării unui efort fizic, fiind direct proporţional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respiră circa 15-25 m3 de aer. Luind comparativ cu consumul de alimente şi apă, in timp de 24 ore, omul inhalează in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apă nu depăşeşte de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezultă din aceste date importanţa pentru sănătate a compoziţiei aerului atmosferic, la care se adaugă şi faptul că bariera pulmonară reţine numai in mică măsură substanţele pătrunse pină la nivelul alveolei, odată cu aerul inspirat. Din punct de vedere al igienei, aerul influenţează sănătatea atit prin compoziţia sa chimică, cit şi prin proprietăţile sale fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţii, presiune). In ceea ce priveşte compoziţia chimică destingem influenţa exercitată asupra sănătăţii de variaţii in concentraţia componenţilor normali, cit şi acţiunea pe care o exercită prezenţa in aer a unor compuşi străini. Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar in starea de sănătate a populaţiei ca urmare a expunerii la agenţi poluanţi. Aceste modificări se pot traduce in ordinea gravităţii prin: creşterea mortalităţii, creştrea morbidităţii, apariţia unor simptome sau modificării fizio-patologice, apariţia unor modificări fiziologice directe şi/sau incărcarea organismului cu agentul sau agenţii poluanţi. – ᘙ䌀ᭊ伀͊儀͊愀ᭊ漀Ĩ㬀in organism, in situaţia poluanţilor cumulativi ( HYPERLINK "http://www.iatp.md/mediu-sanatate/Inoxicatia cu plumb.html" Pb , F etc.), pină cind incărcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificările patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestările patologice pot imbrăca aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene şi teratogene) sau pot fi caracterizate prin apariţia unor imbolnăviri cu etiologie multiplă, in care poluanţii să reprezinte unul dintre agenţii etiologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute şi cronice, anemii etc.). Poluanţii iritanţi realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare şi indeosebi asupra aparatului respirator. In această grupă intră pulberile netoxice, precum şi o sumă de gaze şi vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul şi substanţele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritantă constitue cea mai răspindită dintre tipurile de poluare, rezultind in primul rind din procesele de ardere a combustibilului, dar şi de celelalte surse de poluări. Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator. Printre cei mai răspindiţi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, şi oxizii de fier, la care se adaugă compuşii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determină imbolnăviri specifice care sunt excepţionale in condiţii de poluare a aerului. Totuşi poluarea intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase pulmonare. Poluanţii toxici asfixianţi sunt cei care impiedică asigurarea cu oxigen a ţesuturilor organismului. Dintre poluanţii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon, care formează cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) şi impiedică astfel oxigenarea singelui şi transportul de oxigen către ţesuturi. In funcţie de concentraţia din aer şi timpul de expunere se realizează o anumită proporţie de carboxihemoglobină depăşeşte 60% din hemoglobina totală. Intoxicaţia acută este relativ rară, apărind practic numai in spaţii inchise in prezenţa unor surse importante de CO (in оncăperi in care sistemele de incăţzit funcţionează defectuos, garaje, pasajele subterane pentru autovehicule etc.) Poluanţii alergenici din atmosferă sunt cunoscuţi de multă vreme. Indeosebi este cazul poluanţilor naturali (polen, fungi, insecte) precum şi a prafului din casă, responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe lingă acestea se adaugă poluanţii proveniţi din surse artificiale – in special industriale – care pot emite in atmosferă o sumă de alergeni compleţi sau incompleţi. Pe primul loc din acest punct de vedere, se găseşte industria chimică (industria maselor plastice, industria farmaceutică, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate şi situaţii cu apariţia unor fenomene alergice in masă, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deşeuri industriale depuse in holde. Poluanţi cancerigeni. Există foarte dificultăţi in estimarea rolului poluanţilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totuşi creşterea frecvenţei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare şi a poluanţilor atmosferici ca agenţi cauzali posibili, cu atit mai mult cu cit in zonele poluate au fost identificate in aer substanţe cert carcinogene. Putem clasifica substanţele carcinogene prezente in aer in substanţe organice şi substanţe anorganice. Dintre poluanţii organici cancerigeni din aer, cei mai răspindiţi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca benzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai răspindit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atit fixe cit şi mobile. Ia naştere in timpul arderii, se volatilizează la temperatura ridicată şi condensează rapid pe elementele in suspensie. Substanţa cancerigenă este cunoscută de multă vreme, iar prezenţa in aer indică un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie şi insecticidelor organoclorurate precum şi unor monomeri folosiţi la fabricarea maselor practice.  Mai sunt incriminaţi ca agenţi cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum şi nitrosaminele in aer putind fi prezenţi precusorii acestora (nitriţii şi aminele secundare). Dintre poluanţii cancerigeni anorganici menţionăm azbestul, HYPERLINK "http://www.iatp.md/mediu-sanatate/Metale.html" arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul şi seleniul. Mai frecvent intilnită in mediul industrial, prezenţa lor in aer a fost semnalată şi in zonele din apropierea industriilor.  Un aspect deosebit il prezintă azbestul, mai periculos decit se presupunea cu ciţiva ani in urmă şi a cărui prezenţă a fost demonstrată atit in atmosfera urbană cit şi in plăminii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populaţia urbană neexpusă profesional.   PAGE PAGE 1 쥁@