Referat Globalizarea

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Globalizarea si de asemenea puteti face Download Referat Globalizarea

Citeste fragmente din Referat Globalizarea

REFERAT LA GEOGRAFIE GLOBALIZAREA BIBLIOGRAFIE: - Internet - Diana GROSSU, E & R -Oleg SEREBREAN, doctor în ştiinţe politice GLOBALIZAREA a)Fenomenul globalizării prin prisma geopoliticului Fenomenul globalizării este o etapă viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economică şi culturală a omenirii. Pentru moment este dificil să vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunităţii internaţionale dar, chiar şi acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacţiunea dintre ţări, care la rândul ei deschide noi posibilităţi pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, în deosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiţionale şi tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranţa, benefice pentru omenire. Odată cu aceasta, globalizarea comportă şi noi provocări. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice şi tehnologice, criminalitatea transnaţională, terorismul internaţional etc. Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradiţiilor naţionale şi culturale ale popoarelor , ameninţând originalitatea lor. Intensificarea procesului de globalizare prezintă şi unele pericole pentru economiile naţionale. În acelaşi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizării aspectele negative ale acestui proces se vor răsfrânge negativ în special asupra ţărilor în curs de dezvoltare , astfel încât acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar în afara lui. Creşterea interdependenţei în relaţiile internaţionale generată de globalizare aduce şi noi aspecte ale noţiunii de “securitate naţională şi internaţională” Creşte numărul factorilor externi care influenţează funcţionarea stabilă a societăţii. Starea securităţii internaţionale influenţează din ce în ce mai mult posibilitatea de garantare a securităţii naţionale. De aceea, menţinerea stabilităţii la nivel global , acordarea asistenţei în crearea unor astfel de mecanisme internaţionale ce ar asigura o dezvoltare durabilă şi echilibrată, va deveni o prioritate şi una din principalele probleme pentru comunităţile regionale Există opinii conform cărora fenomenul globalizării nu ar fi unul nou şi necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odată cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor şi telecomunicaţiilor, a întregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astăzi globalizare a avut loc şi înaintea primului război mondial, când lumea a fost împărţită între marile puteri, devenind astfel mai omogenă şi mai uşor de dirijat. Primul şi al doilea război mondial, revoluţiile ce le-au urmat, la fel ca şi procesul de decolonizare au încetinit puţin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astăzi această problemă este pe ordinea de zi a politicienilor şi a politologilor. Mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic şi mai apoi geopolitic şi geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor ţări. Se schimbă caracteristicile calitative ale acestor economii care se transformă din nişte sisteme închise în elemente ale unui sistem mondial. Se schimbă însuşi noţiunea de “economie naţională”. Instituţia economică de bază devine corporaţia transnaţională, care îşi amplasează fabricile şi îşi comercializează produsele acolo unde îi este mai convenabil, fără a lua în considerare existenţa graniţelor. Din această cauză are loc aprofundarea procesului de diviziune internaţională a muncii, iar în cadrul unui singur stat, fie şi dezvoltat, apare “economia “dublă, apar “enclave înfloritoare”, “regiuni – donatoare, regiuni creditabile”. Regiuni întregi se transformă în furnizori de materie primă şi pieţe de desfacere pentru corporaţiile transnaţionale, fără a dezvolta producţiile proprii. Procesul de aprofundare a diviziunii muncii dă naştere la grave probleme social-politice. În discuţiile despre globalizare apare tot mai des noţiunea de “învinşi”- acestea sunt unele pături sociale sau chiar naţiuni întregi care s-au pomenit în afara dezvoltării economice, fără vreo şansă de a ieşi de unele singure dintr-o situaţie extrem de dificilă, aşa cum circuitul liber al mărfurilor din ţările dezvoltate spre ţările în curs de dezvoltare diminuează posibilitatea ţărilor sărace de aşi dezvolta producţiile proprii în diverse domenii. Decalajul dintre ţările bogate şi cele sărace este într-o creştere continuă. Astfel, cred că globalizarea este un proces de creare şi dezvoltare a unui sistem informaţiona l şi financiar unic, care cuprind întreaga lume şi este legat cu accesul absolut la informaţie şi cu mişcarea rapidă a capitalului. Aceasta constituie în fond, cel mai înalt nivel al integrării care a început în Epoca marilor descoperiri geografice. Consider că trebuie discutate rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazează pe nişte tehnologii absolut noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globală şi alte lucruri frumoase, dar despre faptul că pentru prima dată în istoria omenirii afacerea cea mai profitabilă nu rezidă în schimbarea obiectelor neînsufleţite, dar în crearea unei conştiinţe vii. Dacă pe parcursul întregii sale istorii omenirea nu a făcut altceva decât să schimbe natura, atunci în prezent presiunea antropgenă asupra naturii a atins nivelul critic, şi omenirea nu mai rezolvă problemele apărute prin acomodarea naturii la propriile interese ci invers - pe cale acomodării proprii la natură. Pragul creat în urma apariţiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabilă afacere. Dacă înainte de modelarea conştiinţei oamenilor se ocupau dictatorii şi chiar multe dintre ţările democratice, în prezent acest lucru a devenit, pentru prima dată, cel mai convenabil şi mai eficace tip de afaceri. Dacă mai înainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum de aceasta se ocupă orişicare producător de conserve pentru pisici. Este clar că acest proces duce la schimbări internaţionale, deoarece concurenţa capătă noi resurse. Aceasta, însă, implică o destabilizare şi nesiguranţă globală. De exemplu, elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informaţionale, este concentrată în SUA, Germania şi Japonia. La etapa actuală americanii, germanii şi japonezii s-au distanţat enorm şi determină, practic, evoluţia omenirii. Poate părea straniu, dar globalizarea înseamnă şi limitarea democraţiei, deoarece pentru a asigura influenţa asupra cetăţenilor este îndeajuns să poţi influenţa elita, care este un model pentru imitare. În urma acestor activităţi de lungă durată se schimbă şi modelul de conştiinţă al elitei - ea începe să gândească puţin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanţează tot mai mult şi mai mult de cealaltă masă a populaţiei prin felul de a vedea lumea şi prin felul de a gândi. Chiar dacă şi în cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc pătrunderea unor idei în conştiinţa conducătorilor (elitei), atunci în momentul în care această elită devine ultra informatizată, pătrunderea noilor idei devine tot mai dificilă. Astfel, potenţialul democraţiei se reduce la careva 20 sau 30 la sută din populaţie. În majoritatea ţărilor apar două pături sociale – una este acea parte a populaţiei care participă la formarea conştiinţei oamenilor, obţinând şi un profit , şi toţi ceilalţi, care sunt doar nişte obiecte ale influenţei. După părerea mea, acesta ar fi unul dintre motivele reacţiilor repulsive vis-a-vis de globalizare. b)Comerţul şi faţa reală a globalizării Democraţia are nevoie să fie „democratizată”, spune Anthony Giddens, autor britanic al mai multor cărţi despre integrarea globală. El menţionează în ultimul său volum „How Globalization is Reshaping Our Lives” („Cum globalizarea schimbă modul nostru de viaţă”) că în prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea puterii şi culturii civice, precum şi transformarea organismelor transnaţionale, aşa precum este Uniunea Europeană, în structuri mai deschise şi mai responsabile. B B ␃ᄂ厄怃厄愃Ȥᤀ, în special când aceasta este incontrolabilă. Oamenii de obicei se aşteaptă la ceea ce-i mai rău: ceea ce are valoare în prezent se va pierde şi ceea ce va fi în loc poate aduce numai rău. Dar mii de specialişti încearcă zilnic să convingă oamenii că globalizarea este, în general, o forţă de schimbare spre binele lor. În ultimii 20 de ani suntem martorii unei creşteri accentuate a standardelor de trai ale populaţiei în mai multe ţări ale lumii. Dar beneficiile care au fost obţinute pot fi pierdute. Desigur, invenţia Internetului nu poate fi întoarsă înapoi. Guvernele, însă, pot, şi încearcă să controleze produsele, banii, oamenii şi ideile care mişcă liber în cadrul hotarelor naţionale. Ele pot să lâncezească sau să blocheze progresul. În prima jumătate a secolului 20, globalizarea secolului 19 a fost rulată înapoi. Noi, însă, nu suntem siguri în acei care încearcă să oprească artificial ceea ce trebuie inevitabil să se producă. Unii spun că problema globalizării este lipsa „feţei umane”. Probabil ei încearcă să spună că beneficiile globalizării înseamnă doar să-i ordoneze pe oameni. În cele din urmă, nici unul încă nu a operat cu baricade cerând ca eficienţa să fie maximalizată. Există o evidenţă eminentă că anume comerţul ridică creşterea economică. Doar pentru a compara protecţionismul experienţei teribile din anii 1930 privind lunga explozie economico-socială din America şi Europa, observăm că barierele comerţului au căzut apoi considerabil în 1950 şi în 1960. În urma analizei stu-diului efectuat de cercetătorii ame-ricani Jeffrey Sachs şi Andrew Warner de la Universitatea Harvard, constatăm că ţările în curs de dezvoltare cu o economie des-chisă au atins o creştere de 4,5 % pe an în 1970 şi în 1980, în timp ce celelalte cu o economie închisă au atins o creştere de numai 0,7 % pe an. La această proporţie se mai adaugă faptul că la economiile deschise creşterea economică se măreşte dublu la fiecare 16 ani, pe când acele închise trebuie să aştepte aproape o sută de ani. Când se vorbeşte despre globalizare ca despre ceva care întunecă aspectul uman, aceasta se referă mai mult la faptul că omul simplu nu are nici un beneficiu. De globalizare nu numai că beneficiază comercianţii din Wall Street, managerii guru sau funcţioanarii publici, dar şi, după cum spun experţii britanici, oricine cu pensie care se bucură de o pensionare confortabilă, deoarece banii strânşi pot fi cheltuiţi reuşit şi raţional peste hotare, tot aşa precum oricine peste hotare poate beneficia de investiţiile străine făcute în ţara sa. Aceştia suntem noi sau cei din Marea Britanie care vorbim la telefoane mobile din Finlanda, folosim aparate de fotografiat din Japonia şi Coreea, şofăm maşini americane sau germane, consumăm cafea din Columbia şi purtăm haine confecţionate în Asia. Printre ei sunt oamenii săraci de pretutindeni care cumpără mâncare mult mai ieftină şi haine produse peste hotare. Aceştia sunt programatorii din India care îşi pot vinde serviciile lor marilor companii din SUA şi pot să câştige suficient pentru a da copiilor săi educaţie şi asigurare medicală decentă. Aceştia sunt şi oamenii din ţările sărace care se bucură de diverse oportunităţi oferite prin intermediul comerţului şi tehnologiei pentru o viaţă mai bună. Fermierii mexicani vând fructe în SUA, croitoresele din Bangladeş cos haine pentru europeni, iar proprietarii plantaţiilor de cafea din Brazilia au răspândit aroma în întreaga lume. Ei şi alţii nenumăraţi, oameni reali de pretutindeni, sunt faţa reală a globalizării. Este adevărat că standardele de viaţa în ţările sărace nu se compară cu nivelul celora bogate. Este o tragedie că 1,2 miliarde de oameni – o pătrime din populaţia globului – supravieţuieşte cu un dolar sau mai puţin de un dolar în zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni, trăieşte având un venit între 1 - 2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a sărăciei este o prioritate pentru toate ţările. Desigur, este uşor să spui decât să faci. Dar noi putem să învăţăm din exemplele ţărilor care au fost odată în curs de dezvoltare şi care astăzi au obţinut cu succes indicele ţărilor bogate. Un exemplu este Coreea de Sud. Treizeci de ani în urmă această ţară era săracă ca Ghana, astăzi este la fel de bogată ca Portugalia. Să mai analizăm şi cazul Chinei, unde 100 milioane de oameni au scăpat de sărăcia totală în ultimii 10 ani. Ce au aceste ţări norocoase în comun? Răspunsul este simplu: deschiderea comerţului. Ţările sărace care au obţinut o creştere economică la nivelul ţărilor bogate sunt acele ţări care sunt deschise comerţului; şi cu cât mai deschise ele sunt cu atât mai rapid îşi ating scopul propus. Aderarea RM la OMC ar însemna alte standarde de viaţă, în urma cărora ar câştiga populaţia RM, pentru că ţara este obligată să creeze cetăţenilor săi condiţii mai bune de trai. Comerţul în sine nu este suficient să înlăture sărăcia. De exemplu, abolirea barierelor comerciale nu ar ajuta dacă ţările sunt în război. Criticii comerţului liber argumentează că populaţia în ţările sărace are numai de pierdut în urma liberalizării. Pe de altă parte, un nou studiu al OMC a demonstrat că sărăcia cedează pregnant în faţa creşterii economice pe care liberalizarea comerţului o garantează. Putem conclude că liberalizarea comerţului este o contribuţie puternică şi pozitivă pentru reducerea sărăciei - aceasta permite populaţiei să exploateze potenţialul lor productiv, să asigure creşterea economică, să stopeze injectările financiare neplanificate din exterior. Statistica Băncii Mondiale ne arată, analizând activitatea economică a 80 de ţări din ultimii 40 de ani, că deschiderea a întărit creşterea economică şi că veniturile celor săraci sunt direct proporţionale cu creşterea totală. Desigur, la început, unii vor pierde în urma globalizării. Îndată ce barierele pieţei vor cădea, competiţia cu firmele străine va impune firmele locale să se specializeze în domeniile economice pe care le pose-dă mai bine şi să producă mai eficient. Cei care nu vor reuşi să se adapteze condiţiilor noi, vor fi nevoiţi să-şi caute o nouă ocupaţie. Este necesar de găsit soluţii, de exemplu, pentru cei care se află sub riscul de a-şi pierde lucru - să fie recalificaţi, dar în nici un caz asta nu trebuie să stopeze liberalizarea. Pierderile temporale ale unor facilităţi mici nu trebuie să facă ţara să renunţe la un câştig mult mai mare în perspectivă. Un exemplu istoric: producătorii de lumânări nu au putut stopa invenţia pe piaţa a electricităţii. Sau nici un Guvern nu a putut stopa sau interzice răspândirea şi activitatea Internetului în lumea întreagă. Liberalizarea comerţului ca şi noile tehnologii cauzează schimbări. Aceasta şi explică cum are loc creşterea economică. Unii din noi pierd la început, dar ca rezultat final câştigă toţi. Globalizarea comerţului nu este un final. Unii experţi spun că fără a avea un capital nimeni nu poate să câştige din integrare. Totuşi majoritatea sunt de părere că un sistem mondial al comerţului poate să facă multe pentru a-i ajuta pe acei săraci. Ţările sărace nu fac întotdeauna faţă cerinţelor globale ale comerţului şi câteodată interesele lor sunt neglijate de către marele puteri. De aceea şi există OMC care are grijă să monitorizeze comerţul şi membrii acestei organizaţii sunt chemaţi permanent să susţină şi să ajute cele mai sărace ţări din lume pentru ca acestea să înveţe cum să câştige beneficii considerabile din sistemul mondial al comerţului. Într-un raport al OMC se spune că membrii acesteia au obţinut deja un progres privind facilitarea accesului ţărilor mai slab dezvoltate pe piaţa ţărilor bogate, sporirea asistenţei tehnice şi cooperarea mai strânsă între OMC şi alte organizaţii specializate care promovează dezvoltarea, având memorandumuri semnate cu BM, FMI, OMPI, OMV, UNCTAU, ITC, CEI, etc. O economie globală lansează un sistem global al regulilor comerciale, un forum global pentru continuarea negocierii şi o platformă globală pentru edificarea unei noi agende a comerţului. Lumea are nevoie de un “OMC” puternic, pentru că această instituţie reflectă şi reprezintă economia globală aşa precum ea există. Mai mult decât atât, OMC reprezintă un cadru de administrare şi reglementare al disputelor între state. Globalizarea are un potenţial enorm de a genera creştere, dar, de asemenea, să nu uităm că procesul de globalizare provoacă „status quo”, adică integrarea slăbeşte reglementarea financiară naţională fără a furniza o alternativă satisfăcătoare. Nu este momentul să ne retragem din viitor sau să ne reîntoarcem la trecut - un trecut care ne-a demonstrat cu atâta claritate cum barierele aplicate de unii sau de alţii pot numai să facă economiile noastre mai sărace. Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a spus: „Eu cred că sărăcia este sărăcie nu din cauza globalizării excesive, dar din cauza insuficienţii ei”. PAGE 1 PAGE 5 쥁`