Referat Axiologie - Teoria Generala A Valorilor - Filosofia Valorii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Axiologie - Teoria Generala A Valorilor - Filosofia Valorii si de asemenea puteti face Download Referat Axiologie - teoria generala a valorilor - filosofia valorii

Citeste fragmente din Referat Axiologie - Teoria Generala A Valorilor - Filosofia Valorii

2 . AXIOLOGIE – Teoria generala a valorilor – Filosofia valorii – In toate cercetarile, spiritul omenesc isi indreapta atentia asupra tot ceea ce este in contact cu sine. Cunostinta omeneasca in genere tinde catre doua scopuri si anume : a explica lumea, universul din care facem parte a intelege rostul existentei noastre si valoarea ei Intrebandu-ne asupra sensului vietii , ajungem tot la formularea unor valori absolute, pe care dorim sa le determinam, sa le cunoastem cat mai aproape . Deci, pe langa problema cunoasterii valorii se adauga si cea a realizarii valorii. Vedem ca valoarea se impune spiritului nostru atat in cercetarea teoretica cat si in viata practica . Notiunea valorii este o notiune fundamentala pentru filosofie . Filosofia explica lumea prin valori logice, dar tot ce are tendinta de a o si tranforma, conform unor idealuri omenesti etice. Filosofia arata cum se naste, cum evolueaza realitatea si apoi valoarea tuturor schimbarilor ei. Filosofia este “cercetarea valorilor celor mai inalte atat teoretice cat si practice “ spunea A.Fouille in . Filosofia valorii reprezinta teza de doctorat a filososfului Petre Andrei (realizata in 1913-1916) si este prima lucrare de axiologie sistematica in cultura romaneasca de specialitate, intemeietorul ei fiind H. Lotze, ca disciplina filososfica . Teorii de valoare, idei si teze promovate de : Xenopol, Vasile Parvan, E.Lovinescu, C.Dobrogeanu Gherea, se gasesc fragmentate in lucrari , studii si articole inaintea lui P.Andrei. Filosofia valorii trebuie sa studieze in primul rand valorile independent de realitatea in care sunt concretizate . Deci, ea va cerceta : temeiurile logice ale valorii, formele ei, si modul cum aceste valori dobandesc un continut real. In viziunea lui Petre Andrei ideea fundamentala pentru constituirea unei logici a valorii este “considerarea valorii ca un element logic al cunostintei noastre”. Un alt filosof, Rudolf Eisler vorbeste de o logica a valorilor. El afirma ca teoria valorii poate fi : o psihologie a valorii o critica a valorii o teorie a valorilor morale R. Goldscheid accentueaza mai mult legatura valorii cu domeniul cunostintei si cu acela al activitatii si afirma ca : teoria vointei , teoria cunoasterii si cea a valorii alcatuiesc un tot . Dupa H.Rickert, filosofia valorii nu poate avea alt temei decat cel logic- transcedental si numai valorile teoretice, el reprezinta curentul logicist-idealist. Ed.von Hartmann porneste tot de la dependenta de un scop, afirmand ca de calitatea scopului depinde calitatea valorii. Hartmann admite valori de care noi oamenii nu suntem constienti, fie ca ele nu afecteaza vointa noastra sau o afecteaza prea putin, fie ca vointa noastra e in contrazicere cu vointa obiectiva care pune scopuri. Von Hartmann afirma existenta neconditionata a valorilor obiective stabilite de o vointa obiectiva . Un alt filosof , W.Ostwald ajunge la o teorie metafizica a valorii. Ideea valorii “ e strans legata cu viata si conditionata de particularitatile vietii “. Scopul insa nu este numai in lumea organica ci si in cea neorganica. Aceasta este tema pe care incearca Ostwald sa o dovedeasca, plecand de la consideratii mecanice. Orice fiinta e un complex de energie ; iar tot ceea ce se intampla in lume consta intr-o disipare a energiei libere existente . Criteriile dupa care s-au grupat valorile sunt urmatoarele : valabilitatea valorilor; calitatea lor; subiectul lor; motivele ce au deteerminat valorile; obiectul lor; facultatea psihica din care izvorasc valorile ; sfera lor de aplicare. Dupa valabilitatea lor, criteriu adoptat de F.Somlo, Kruger, Meyer, Meinong, valorile sunt : - valori relative ; - valori absolute; - valori subiective; - valori obiective . Dupa calitatea lor , criteriu adoptat de Kreibig, Cohn, Ehrenfels, valorile sunt : valori pozitive; - valori negative ; - valori proprii; - valori efecte . Dupa subiectul lor, valorile sunt : autopatice, heteropatice, ergopatice Dupa motivele ce au determinat valorile sunt: valori accidentale-tranzitorii si valori ale persoanei proprii. Reprezentant al acestui criteriu a fost H. Schwartz. Dupa obiectul lor valorile sunt : - economice; - etice ; - juridice; - politice . Dupa facultataea psihica din care izvorasc valorile sunt : sensibile, sentimentale si cognitive. Dupa sfera lor de aplicare valorile sunt : individuale, sociale, cosmice, elementare si ideale. Putem defini valoarea ca fiind o relatie specifica axiologica intr-un obiect natural sau creat si subiectul uman, prin care acesta exprima pretuirea pe care o acorda calitatilor acestuia ce satisfac anumite nevoi. Valoarea apare si ca relatia dintre subiect si obiect , in care prin polaritate sau polarizare, prin ierarhii, ne exprimam pretuire diferentiata acordata unor lucruri sau insusiri ale acestora, unor persoane sau unor acte umane, unor opere create in virtutea capacitatii lor de a satisface anumite nevoi, aspiratii sau interese. Pot fi si valori absolute, supreme : “Divinitatea este suprema existenta si valoare pentru om “ . O alta clasificare a valorilor este urmatoarea: valori economice valori juridice valori politice valori etice valori istorice valori estetice valori religioase Primele patru valori sunt valori determinate de functiunile constitutive si regulative ale vietii sociale. Celelalte trei valori sunt determinate de cadrul in care traieste si evolueaza realitatea sociala. Valorile economice Prin valori economice se intelege in general, constiinta utilitatii unui bun in comparatie cu altele. Problema valorilor economice a preocupat pe economisti din sec. al XVIII-lea . Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori materiale . Valorile economice sunt materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa . Filosoful grec a distins doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare . William Petty , in sec. VII, afirma ca valoarea interna a unui lucru depinde de munca intrebuintata pentru producerea lui. “ Munca este tatal principiului activ al bogatiei si pamantul e mama sa “ W.Haris afirma ca : munca e drept element determinant al valorii. Un alt reprezentant al acestei teorii : Karl Marx a vrut sa intemeieze o sociologie materialista a valorii, pornind de la baze economice. Un lucru are valoare pentru ca in el este materializata munca omeneasca. Marx deosebeste 4 forme ale valorii economice: - simpla sau accidentala; - totala sau dezvoltata de valoare; - generala de valoare; - monetara a valorii . Prin afirmarea plusvalorii , Marx a depasit pe toti predecesorii sai, intemeind adevarata teorie socialista a valorii. (M-B-M marfa – bani – marfa). Plusvaloarea da capitalisnului profitul. Teoria socialista a valorii e mai mult o teorie a costului , caci are in vedere un moment determinant al valorii – costul - , nu si utilitatea, Valoarea economica e de natura practica , ea apartine bunurilor luate individual. Aici, valoarea depinde de cost, de munca necesara pentrun producerea bunului si de utilitatea limita. Valorile economice sunt constitutive pentru realitatea sociala, ele sunt numai o parte din valorile sociale care cuprind mai multe spete de valori cu functiuni diferite in viata sociala . La valorile economice procesul de cunoastere consta in determinartea elementelor constitutive ale valorii. 2. Valorile juridice – pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a dreptului. Dreptul ca stiinta se ocupa cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor. Filosofia dreptului se ocupa cu nasterea , evolutia si justificarea valorilor juridice; iar sociologia cu aplicarea lor la viata sociala. Dreptul e o totalitate de reguli, de norme, care sunt create de vointa organizata a unei personalitati sociale, a statului . In antichitate , normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. Normele nu erau decat porunci divine, impuse oamenilor. Pentru timpurile moderne normele juridice nu sunt nici porunci divine , nici rezultate ale unui suflet misterios al poporului, ci sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului. Aristotel a inteles prin drept natural ceea e implantat de natura in sufletul omenesc. Ulpian a afirmat valabilitatea dreptului natural, postulat de natura al providentei divine, asa cum credeau urmasii lui Thomas d’Aquino , in evul mediu. Astazi, dreptul natural e reprezentat si sustinut de scoala filosofica a catolicismului. Kant a aratat ca ratiunea nu contine in sine de-a gata norme etice, estetice, juridice, ci ea da numai posibilitatea de a alcatui norme. Hegel a afirmat ca dreptul natural si cel istoric se intrepatrund; dreptul rational exista chiar in cel istoric. Juristii neokantieni au impus teoria dualismului juridic, care deosebesc valoarea de realitatea juridica. Un reperezentant de seama este R. Stammler, care deosebeste la orice valoare juridica : o materie si o forma : materia e alcatuita de faptele de drept, iar forma e armonioasa , ordonarea scopurilor gandite si impuse faptelor de drept. El a considerat realitatea juridica drept obiect al dreptului pozitiv , iar valoaraea juridica a dobandit forma de drept just. Dreptul adevarat nu este altceva decat dreptul care contribuie la realizarea unei societati de oameni cu vointa libera, deci la realizarea idealului social. Dreptul stabileste numai norme, iar ca drept pozitiv formuleaza imperative. Atat norma cat si imperativul servesc la realizarea valorii absolute a dreptului. Aceasta valoare absoluta a dreptului este stabilita de filosofia juridica, iar realizarea valorii absolute e obiectul dreptului pozitiv. Procesul de cunoastere si de valorificare a valorilor juridice consta in gasirea culturii ca masura a valorii juridice , in stabilirea valorii dreptului pozitiv a legilor care vor sa desavarseasca sa concretizeze valorile de drept in realitate. Valorile juridice nu au sens a existentei decat in societate deoarece fundamentul lor este ideea de comunitate . Ideea de just, injust, trebuinta de normna juridica s-a nascut odata cu societatea – de aceea valorile juridice sunt valori sociale. Valorile juridice sunt rezultatul vointei legiuitorului. 3. Valorile politice – se refera la stat, la cetate ca unitate sociala. Deci la formele de organizare a vietii in comun, a vietii sociale. Trecand de la formele de comunitate: dare si trib, de la congregatiile genetice bazate pe descendenta si pe legatura sangelui, de la gruparile intemeiate pe obicei, nu lege , la societatea propriu-zisa constituita pe baza legii, statul apare ca o valoare superioara politica. Aristotel considera casa (familia) ca prima valoare politica; iar statul ca scopul si punctul final al evolutiei politice. In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era valoarea suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a largit din ce in ce mai mult, devenind ceea ce este acum. Bruno Will , Max Stirner au considerat statul ca o forta exterioara, care constrange pe indivizi, impiedicand libertatea constiintei, autonomiei si cultura proprie. Spencer vede disproportia dintre interesele statului si ale individului si de aceea proclama contradictia intre stat si individ. Kant , desi a conceput statul ca ceva mai presus de indivizi, a ramas totusi un personalist, deoarece el considera statul numai ca mijloc pentru moralitatea indivizilor. El a subordonat pe om umanitatii, fiind un reprezentant al universalismului abstract. Este considerat a fi intemeietorul socialismului . Richte considera individualul numai ca un moment in valoarea totalal ce e stattul . Statul e ceva deosebit de suma indivizilor care il compun. Hegel afirma ca realitatea individuala este dezvoltata prin stat, care reprezinta o forma adecvata a spiritului absolut . Spinoza afirma ca statul este un rezultat al starii de lupta, al fortei. Statul trebuie sa prescrie regulile vietii comune, sa dicteze legi si oamenii sa se supuna legii. Statul juridic are valori diferite dupa cum organizarea sa este monarhica, oligarhica, democratica-parlamentara . Toate aceste moduri de constituire si transformare a statului sunt valori politice, care conditioneaza dezvoltarea tuturor celorlalte valori. Valoarea culturala suprema este umanitatea , adica realizarea conceptului celei mai desavasite moralitati si constiinte a umanitatii. Valorile politice au valabilitate numai intrucat contribuie la realizarea culturii. 4. Valorile etice – un regulativ al vietii practice ? Tintele dorintelor noastre pot fi numeroase , de aceea mereu ni se impune aceeasi intrebare: care e cel mai bun scop? Pentru unii oameni este fericirea , pentru altii averea, virtutea, etc. Valorile etice pot fi de natura : Psihologica Logica Biologica sociala Teoria psihologica afirma ca valoarea etica are o baza psihica. Astfel, H.Meyer considera valoarea etica drept un produs al vointei eului, al vointei de a-si perfectiona personalitatea . Valoarea e rezultatul unui act subiectiv de vointa , al unui impuls catre valoare. S-au deosebit urmatoarele teorii asupra naturii valorii etice : intelectualista, afectiva si voluntarista. Voluntarismul etic este cea mai raspandita teorie astazi, caci valoarea etica apare ca scop al actiunii. Teoria logica – afirma ca valoarea etica este de natura logica, Kant fiind cel mai de seama reprezentant. El intemeiaza filosofia valorii etice pornind de la analiza constiintei morale, de la opozitia dintre inclinatiile sensibilitatii si datoria impusa de imperativul categoric. Valoarea etica este un imperativ , caruia trebuie sa ne supunem cu totii. Teoria biologica a valorilor etice – Reprezentantul de seama Spencer afirma ca drept valoare etica tot ceea ce contribuie la maximul de viata , maximul placerii; legea naturala fiind ca un ideal. Valoarea etica are ca principiu ultim viata. Nietzsche considera ca e moral tot ceea ce ajuta viata. Viata fiind vointa de putere, al carui ideal este supraomul. Paulsen a afirmat ca oamenii au deosebit binele de rau inainte de nasterea moralei. Legile etice sunt legi naturale, a caror nerespectare aduc raul. Biologismul distruge adevaratul sens al valorii morale. 5. Valori istorice Toate creatiile umane sunt menite sa adauge ceva la patrimoniul dobandit de la stramosi, alcatuind astfel traditia culturala a unui neam. Istoria se ocupa de fapte; ea nu cauta principii generale si legi , ci cerceteaza faptele trecute asa cum s-au intamplat. Obiectul istoriei este astfel neincetata schimbare a lucrurilor in particularitatile lor. Lotze considera istoria ca stiinta ca stiinta individualului. Dupa acest filosof omenirea este numai suma indivizilor. Xenopol considera istoria ca stiinta evolutiei in timp, indiferent daca e vorba de fenomene individuale sau generale, in spatiu. Dupa Condorcet, obiectul istorie nu este individualul , ci poporul, masa , progresul maselor. Dupa Marx, Engels, evolutia sociala istorica e determinata de structura economica a societatii. Istoria este siinta pentru ca stabileste legaturi cauzale valabile, dar ea nu are a face cu conceptul valorii. Fenomenele istorice sunt cele care au importanta pentru dezvoltarea culturala a unui popor. Astfel de fenomene sunt determinate de idei politice sau de fapte economice sau de traditie. In alegerea materialului istoric si in apropierea lui avem o idee regulativa fundamentala – unitatea culturala. Aceasata e valoarea care stabileste valori istorice multiple si variate . Valorile estetice – se refera la placerea estetica. Teoria logica a valorii onsidera fenomenul drept continut logic al gandirii, imbracat in intuitia sensibila. Cand vorbim de valoare estetica intelegem un obiect care are valoare si un subiect pentru care exista acea valoare . Frumosul este valoarea estetica centrala, la care se raporteaza toate celelalte. Estetica , ca disciplina teoretico-filosofica , imbratiseaza toate valorile estetice si raporturile dintre ele, de la frumosul de cel mai inalt grad – sublimul – pana la formele sale din creatia artistica. Prin specificul lor, valorile estetice sunt legate de sensibil. Hegel definea frumosul ca aparitie, in forma sensibila, a ideii . Kant aprecia ca arta “nu este reprezentarea unui lucru frumos , ci reprezentarea frumoasa a unui lucru”. Valorile estetice pot fi intuite, simtite, traite, reprezentate, imaginate. Spiritele artistice poseda in mod prepondertent o gandire intuitiva si imaginitiva, in timp ce oamenii de stiinta, una abstracta cu precadere. 7. Valorile religioase Valorile religioase sunt si ele dintre cele mai vechi in ordinea aparitiei lor, raportarea la ele fiind esentiala pentru intelegerea genezei valorilor morale, juriidce si politice . Manifestarile religioase au comuna si definitorie valoarea sacrului. Sacralizarea este legata si de perpetua aspiratie de autodepasire si implinire umana , orientata spre o proiectie ideala , absoluta, transcedenta si supranaturala. Pentru omul religios se instituie spatii sacre, un timp sacru si o natura sacra. Valorile religioase sunt prin natura lor spirituale. Purtatorii lor sunt omul si constiinta sa, comunitatea umana si spiritualitatea colectiva. Valorile religioase , ca toate valorile sprirituale sunt valori scop. Se bazeaza pe credinta si revelatie, pe sentiment si traire. Iubirea fata de aproapele ocupa un loc central in religie . Titu Maiorescu afirma “Sentimentul religios indeplineste misiunea de a inalta spiritele deasupra intereselor egoismului zilnic. “ Fr. Nietzsche nota” A-I iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu – iata cel mai rafinat dintre sentimentele pe care le-au dobandit pana acum oamenii.” Filosofia ca intelepciune, ca ontologie cu finalitate antropologica si axiologica vegheaza la comunicarea democratica a tuturor valorilor. Valorile se intemeiaza pe puteri specifice, puteri care, daca tind sa-si depasesca propria arie axiologica, pot deveni tiranice. 쥁