Referat Platon

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Platon si de asemenea puteti face Download Referat Platon

Citeste fragmente din Referat Platon

Cateva lucruri despre Platon Platon (cca. 427 î.Hr. - cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei Antice, student al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel. Notă biografică S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) şi mama Perictione (dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naştere Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria este marcată de războiul peloponesiac şi luptele civile între democraţi şi aristocraţi. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate şi a rămas alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinaţiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbuşit şi s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.e.n.) nu a putut fi de faţă, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze (Apologia lui Socrate) dialogurile de tinereţe poartă marca puternică a filosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, se bucură de prezenţa lui Euclid, alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: Egipt – se familiarizează cu matematica; Cirene – intră în legătură cu matematicanul Teodor; în coloniile din Italia de Sud – face cunoştinţă cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza – invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân. O tradiţie îndoielnică spune că Dyonisios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera supărătoare prezenţa, dar prietenii l-au cumpărat şi eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotărârea lui Platon de a se retrage din politică şi de a deschide o şcoală filosofică la Atena, lângă gimnaziul închinat lui Heros Akademos, de unde şi numele Academia. Organizarea şcolii esra asemănătoare societăţilor pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Şcoala va funcţiona aproape 1000 de ani; unul dintre obiectivele cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529 e.n. la ordinul împăratului Iustinian. După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în speranţa de a-l influenţa pe Dionysios cel Tânăr pentru proiectele sale de reformă politică şi filosofică. Din păcate proiectul eşuează definitiv. S-a stins din viaţă cum spune Cicero “cu condeiul în mână” (scribens mortuus est) Opera Este cel dintâi filosof de la care ne-au rămas scrieri complete: 35 de scrieri şi 13 scrisori ( dintre care doar una, a 7-a, se pare că este autentică). El a impus forma Dialogurilor, în care problemele filosofice sunt abordate prin dialogul dintre Socrate şi diverşi cetăţeni atenieni. Cronologia Dialogurilor a fost stabilită ca fiind următoarea: Dialogurile de tinereţe: Apărarea lui Socrate (care nu este un dialog propriu –zis), Eutyphron, Criton, Protagoras, Ion (Platon), Laches, Lysis, Charmides , Republica (cartea I). Dialoguri de mijloc (perioada de trecere de la influenţa covârşitoare a lui Socrate la propria teorie a Ideilor): Gorgias, Menon, Eutidem, Hippias Minor, Cratilos, Hippias Maior, Menexene Dialogurile de maturitate: Banchetul, Phaidon (Fedon), Phaidros (Fedru), Republica (cărţile II – X) Dialogurile de bătrâneţe: Teaitetos, Parmenide, Sofistul, Timaios, politicul, Philebos, Critias, Legile (dialog neterminat) Text aldin Text aldin Text aldin== Doctrina == şterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizică a realităţii esenţiale. - Dialectica – metoda prin care se ajunge la cunoaşterea Ideii, obiectul conoaşterii adevărate (episteme); procedeul prin care ne ridicăm din lumea sensibilă în lumea suprasensibilă, metafizică; în cunoaşterea metafizică intervine intelectul analitic (dianoia) şi intelectul pur (nous) – Ideile se caracterizează prin: Desemnează o existenţă absolută (sunt simple). Sunt o existenţă substanţială (există în sine şi prin sine). Reprezintă o existenţă eternă. Desemnează o existenţă universală (ideea închide în sine toate caltăţile particulare). Desemnează o existenţă imuabilă (neschimbătoare). - Lumea sensibilă este o copie palidă a lumii Ideilor; corpurile fizice nu au realitate decât dacă participă (methexis) la Idei ca prototipuri (paradigma) ale lucrurilor - Mitul Peşterii (Republica – cartea a VII – a ) – simboluri: peştera – lumea sensibilă (a realităţii aparente); întunericul peşterii – ignoranţa omului incult, limitat; lanţurile – prejudecăţile, simţurile care ne limitează; focul – lumina cunoaşterii; umbrele de pe peretele peşterii – imaginile corpurilor fizice, aparenţele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepţiilor şi al imaginaţiei); corpurile purtate prin faţa focului – aparenţele adevărate, realitatea fizică, generază opiniile adevărate (orthe doxa), suişul greu spre ieşirea din peşteră – drumul iniţiatic spre cunoaşterea esenţială, cunoaşterea prin intelectul analitic; contemplarea lumii din afara peşterii – cunoaşterea metafizică, prin intelectul pur (episteme, cuoaşterea adevărată prin intelect şi raţiune); Soarele – Ideea Binelui (Perfecţiunea) - Sufletul se aseamănă cu Ideile pentru că este simplu, nemuritor, cunoaşte lumea inteligibilă printr-un proces de conversiune a cărui forţă o constituie erosul (iubirea – are ca efect uitarea, în vederea dobândirii purităţii primare); cunoaşterea Ideilor este doar o reamintire (anamnesis) a sufletului încarcerat în corpul fizic (ideea corpului – închisoare este o reminiscenţă a orfismului); menirea sufletului este să pregătească omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemurilor şi întoarcerea în lumea ideilor); condiţia eliberării definitive a sufletului este o viaţă virtuoasă; filosofia este pregătirea sufletului pentru recunoaşterea imortalităţii sale. Statul ideal: Este statul în care domneşte dreptatea (cultul competenţei) – fiecare om se ocupă de ceea ce-I este orânduit prin firea înnăscută; scopul statului realizarea binelui tuturor Clasele sociale, prin naştere inegale, corespund celor trei părţi ale sufletului: clasa muncitorilor (demiurgii) – corespunde părţii apetente, clasa războinicilor (apărătorii, phylakes) – corespunde părţii pasionale, clasa conducătorilor (archontes,filosofii) – corespunde părţii raţionale. Comunismul aristocratic – luptătorii şi conducătorii, pentru a nu fi ispitiţi de putere, nu vor poseda nimic personal (proprietăţi, bani, femei) ci totul va fi în comun (casă, avere, femei, copii) Femeile au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi bărbaţii Este o aristocraţie a raţiunii, o teocraţie laică Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători şi conducători şi apărătorii se ocupă numai de siguranţa statului. Formele degenerate (imperfecte) ale statului: timocraţia – conducerea de către soldaţi; oligarhia * Conducerea celor bogaţi; democraţia – conducerea poporului ( periculoasă pentru că încurajează gândirea liberă, scopurile personale, egalitatea, alegerea capricioasă a conducătorilor), despotismul – cea mai rea formă de corupere a puterii (un individ acaparează puterea şi conduce de dragul propriei măriri) Citate "Nu poţi să înoţi de două ori în acelaşi râu" (Cratylus) "Omul este măsura tuturor lucrurilor" (Theaetetus) "Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile" "A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte" "Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie" 쥁@