Referat Legea Reprezentarii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Legea Reprezentarii si de asemenea puteti face Download Referat Legea reprezentarii

Citeste fragmente din Referat Legea Reprezentarii

traducãtor:dãnilã i. marian data trad.:xx aprilie sau mai sau iunie 2003. Traducere selectivã aproximativã din Brain and Behavioural Sciences, The Engine of Awareness: Autonomous Synchronomous Representations. autor=McKee George; Legea Reprezentarii Conceptul de reprezentare este fundamental în stiintele cognitive si în inteligenta artificiala.Reprezentarile sunt obiectele asupra carora opereaza procesele cognitive. Conceptul si-a facut loc in filosofia constiintei, conducand la o clasa de teorii numite reprezentationalism(Dretske, 1995; Tye, 1995; Lycan,1987,1996). Totusi natura reprezentarii nu este niciodata precis definita. Un simbol intr-un sistem reprezentational i-si primeste semnificatia prin corespondenta lui cu lucrul pe care-l simbolizeaza. Cum lucreaza corespondenta? Allen Newell a furnizat o definitie cheie in Unified Theories of Cognition (Newell, 1990), in forma Legii Reprezentarii -esenta unei reprezentari [este] sa fie capabila sa plece de la ceva la altceva pe o pista diferita cand originalii nu sunt disponibili. “Legea reprezentarii: decode[encode(T)(encode(X))]=T(X) unde X este situatia externa si T este transformarea externa. “Aceasta este numita legea reprezentarii deoarece are forma generala. In realitate, exista miriade de legi ale reprezentarii, fiecare pentru miriade de piste decode-apply-encode care reprezinta o pista externa...Procesele codarii si decodarii sunt parte a pistei, astfel ca ele devin o parte esentiala a legii.” Adica un sistem reprezentational R pentru un fenomen F consista nu numai dintr-un set de stari interne Y potrivita situatiei externe X, ci si dintr-un set de transformari D convertind un element al lui Y in altul, si reflectand transformarile T ce convertesc un element al lui X in altul. Mai departe, starile interne si starile interne si transformarile Y si D sunt legate de starile si transformarile externe X si T prin codarea si decodarea functiilor care sunt diferite pentru orice pereche R, F. R este un sistem reprezentational pentru F oricand si numai cand Legea Reprezentarii se sustine pentru relatiila dintre ei. Notiunea de functie ce suporta Legea Reprezentarii este mai puternica decat aceea familiara multor filosofi si savanti naturalisti. In acest sistem, o functie T nu este numai un proces care transforma o stare externa Xi in alta stare externa Xj, scrisa ca Xj=T(Xi), ci este si un obiect ce poate operat de alte functii spre a produce mai multe functii. Aceasta categorie de functie apare, de exemplu, in Legea Reprezentarii ca D = codeaza(T). Valoarea D poate fi scrisa mai precis D = codeaza(T()), si este a functiei tip - este in intregime capabila de actiune asupra altor obiecte, Yj = D(Yi). Idea ca functiile pot opera asupra altor functii este un concept fundamental al computatiei, furnizand structura pentru intelegerea fenomenelor computerizate ca interpretatorii, compilatorii, si incarcatorilor care convertesc textul static in schimbari comportamentale ale masinii (Friedman et al. , 1992). Introducrea functiilor de ordin-inalt in inarmamentul aplicabil problemelor constientei(awareness) extinde mult domeniul fenomenelor care pot fi cuprinse efectiv. Absenta procesarii unitare seriale in creier conduce la o diferenta radicala in modul in care functiile de ordin-inalt apar in operatia lui, totusi conceptul fundamental de paterne organizate spatial intr-un sustrat fizic uniform cauzand schimbari corespunzatoare in structura secventiala a comportamentului ramane. Aceasta definitie functionala a sistemului reprezentational arunca lumina asupra unui numar de confuzii despre natura reprezentarilor care duc la pretentii nefondate de insuficienta a explicatiilor reprezentationale ale constientei(awareness). Sistemele reprezentationale nu sunt seturi statice de stari cerebrale. Un creier ingetat nu este un sistem reprezentational si nu contine reprezentari, deoarece functiile de transformare ale unui creier ingetat sunt radical diferite de cele ale unui creier constient normal. Un sistem reprezentational nu este o compozitie de functii pure furnizand serii simple de transformari de la inputul senzorial la outputul comportamental, ci contine un component-stare-codata Y care furnizeaza un loc spre locarea unui ground pentru orice continut ce poate fi revelat prin procesul introspectiei ce interogheaza Acces-constiinta(accesibila gandirii). Reprezentãri Real-time În contextul constientei(awareness), autorul adopta o perspectiva spatiutimp-centrica, in care evenimentele sunt fixate iar experienta organismului se misca, fiind influentata de anumite incidente in vartejul evenimentelor pe masura ce ele se realizeaza, si nefiind influentata de altele pana ce ele nu sunt chemate din stocul spre a trece inca o data prin structurile procesoare ce fac amintirile disponibile Acces-constiintei. In introducere memoriei ca o constrangere asupra structurii constientei, suntem condusi la observatia ca perceptia trecutului este continua cu perceptia prezentului. O teorie bine-formata a Acces-constiintei nu trebuie sa faca distinctie fundamentala intre tipurile de experiente ce sunt facute disponibile de A-constiinta evenimentelor trecutului si tipurile de experiente ce sunt facute disponibile de A-constiinta evenimentelor prezente. Astfel o relatie reprezentationala intre evenimentele intr-un sistem si evenimentele din mediul lui nu este o relatie de constienta pana ce aspectul transformarii interne al acelor evenimente interne se realizeaza in acelasi timp cu aspectul transformarii externe corespunzator evenimentelor externe. Un sistem este constient de un fenomen extern numai daca contine o reprezentare sincrona(qvasi-sincrona, ar spune Narita) cu acel eveniment. Reprezentari Autonome Constrangerea anterioara, ca sistemele constiente trebuie sa contina reprezentari sincronice, este necesara dar nu suficienta, adica exista sisteme cu reprezentari sincronice ce nu sunt constiete; sunt necesare calificari ulteriore. Autorul arata ca un sistem TV satisface Legea Reprezentarii in timpreal. Dar televizorul este clar ca nu este constient de scena. Ce lipseste? Putem gasi raspunsul in intrebarea noastra: nu exista “self” intr-un sistem reprezentational realtime. Un pas esential in dezvoltarea unui self este detasarea controlului asupra destinului cuiva de influenta altora. Legea Reprezentarii asa cum a stabilit-o Newell n-are loc pentru o reprezentare autonoma. Aceasta se poate remedia inlcuind termenul egalitate in Legea lui Newell printr-o functie egalizatoare, care aplica continuu transformarea interna starii interne, si apoi verifica daca starea curenta ramane in corespondenta acurata (prin relatia codare/decodare) cu starea externa. Aceasta inlocuire indeplineste doua lucruri: aduce dinamica explicit in descriptia noastra functionala, si furnizeaza un rol cauzal constientei. Regula ASR Putem numi aceasta lege revizuita Regula ASR, si s-o scriem astfel: Regula ASR {encodet(Xt+dt),encodet+dt,decodet+dt}= equalize( decodet[encodet(T)(encodet (Xt))],T(Xt)) unde X este sistuatia externa originala si T transformarea externa ca inainte. Relatia dintre Regula ASR si constienta poate fi stabilita ca o ipoteza: Oricand este potrivit sa spunem ca “un sistem X este constient de un fenomen Y”, Regula ASR se va sustine pentru relatia dintre X si Y. Reprezentãri Detasate Cadrul ASR a fost originar dezvoltat ca o solutie la problema constientei exteroceptive primare, in care un sistem cu frontiere bine-definite este constient de fenomenele din afara acelor frontiere. Dar el poate cuprinde si alte forme de constienta prin relocarea “situatiei externe” in interiorul sistemului, introducand nivele reprezentationale aditionale in model, si permitand proceselor de codare si decodare sa malfunctioneze sau sa , altfel, opereze intr-un mod mai putin decat perfect. In toate modificarile acestea, se sustine regula ASR, dar implementarea ei devine detasata, fie fata de lumea externa sau in ea insasi. Pentru a tine terminologia clara, autorul deviaza de la expresiile lui Newell, si renumeste “situatia externa” cu “situatia reprezentata” si renumeste “situatia interna” cu “situatia reprezentatoare”(vezi si Alberto Greco pt. aceasta distinctie). Dinamica Reflectiva:Constienta Propriei Constiente Idea unei ierarhii piramidale de ASRs, cu elemente care mentin la fiecare nivel o abstractie a elementelor imediat anterioare lor, se potriveste cu conceptele clasice referitoare la modul in care poate fi implementata constienta, cu un element final al piramidei locat intr-un loc central in creier. Daca ar fi o structura fixata de nivele abstractive ale mintii, acest ar putea fi acceptabil, dar el este in conflict atat cu structura dinamica a gandirii, in care perceptele intra si parasesc continuu constienta, si cu capacitatea reflectiva a constientei, ce da constientei acces nu numai la elementele perceptive, ci si relatiilor dintre ele. Nu numai ca aceasta nu se poate realiza in modelul piramidal fara a-i distruge structura ierarhica, stratificata, dar ridicarea legaturilor dintre elemente la statutul de elemente ce trebuie reprezentate creaza expansiune infinita de straturi continand reprezentari ale legaturilor, si legaturi intre reprezentari de legaturi, si legaturi intre reprezentari de legaturi-reprezentari, ad infinitum. Cercetarea in semantica programarii limbajelor a abordat aceste probleme in contextul reflectiei procedurale. Reflectia procedurala a fost dezvoltata ca un mod care sa permita programelor de nivel-inalt, limbajelor functionale ca Lips sa modifice propria lor executie in timpul functionarii lor si dar fara sa piarda puritatea si simplitatea semanticii lor. Ea face aceasta in doua etape. Prima etapa ii da programului acces mediului lui de executie prin introducerea a doua functii, adesea numite reifica() si reflecta(). Acestea aduc portiunile ascunse ale mediului de executie, astfel ca Etapa secunda pastreaza semantica limbajului desi aceasta se intampla printr-un utilizarea unui interpret metacircular, in care limbajul este implementat de un interpret ca de obicei, dar in loc sa fie exprimat in alt limbaj sau semantica unui hardware fizic cum se face de obicei, cu cresterea corespunzatoare a complexitatii semanticii, interpretul este vazut ca un program in acelasi limbaj reflectiv, cu aceleasi puteri reflective de a-si modifica propriul interpret. Aceasta combinatie de reflectie si meta-circularitate contine o dificultate in structura lui: acum exista un turn infinitate de interpreti meta-circulari in operatie simultan, cu interpret la fiecare nivel implementand programul la fiecare nivelul anterior, si fiind implementat de nivelul urmator . Dar aceasta dificultate este numai una semantica. In implementarea limbajelor reflective, exista un nivel varf la implementarii fizice unde se realizeaza realmente toata lucrarea, iar nivelele intermediate sunt create numai la cerere. Ü¥eÀ