Referat Sinteze An 2 Filosofie Jurnalistica Spiru Haret

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sinteze An 2 Filosofie Jurnalistica Spiru Haret si de asemenea puteti face Download Referat Sinteze an 2 filosofie jurnalistica spiru haret

Citeste fragmente din Referat Sinteze An 2 Filosofie Jurnalistica Spiru Haret

Descrierea CIP a Bibliotecii NaÅ£ionale a României Filosofie ÅŸi Jurnalism: sinteze anul II – învăţământ la distanţă. – BucureÅŸti: Editura FundaÅ£iei România de Mâine, 2003 Bibliogr. 284 p.; 20,5 cm ISBN 973-582-744-1 general 973-582-745-X an II Universitatea Spiru Haret FACULTATEA DE FILOSOFIE ÅžI JURNALISM SINTEZE Anul II ÃŽnvăţământ la distanţă Autori: Prof. univ. dr. Ion Tudosescu Prof. univ. dr. Acsinte Dobre Lector univ. drd. Loredana BoÅŸca Prof. univ. dr. Ioan N. RoÅŸca Prof. univ. dr. Cornel Popa Prof. univ. dr. Virgiliu Constantinescu Prof. univ. dr. Mihai Golu Conf. univ. dr. Valeriu Râpeanu Lector univ. Mihai Cernat Lector univ. drd. Sofia Georgescu © Editura FundaÅ£iei România de Mâine, 2003 ISBN 973-582-744-1 general 973-582-745-X an II UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE FILOSOFIE ÅžI JURNALISM SINTEZE Anul II ÃŽnvăţământ la distanţă 9 9 EDITURA FUNDAÅ¢IEI ROMÂNIA DE MÂINE BucureÅŸti, 2003 Redactor: Octavian CHEÅ¢AN Tehnoredactor: BrînduÅŸa DINESCU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 21.07.2003. Coli de tipar: 17,75 Format: 16/61x86 Editura ÅŸi Tipografia FundaÅ£iei România de Mâine Splaiul IndependenÅ£ei nr. 313, BucureÅŸti, sector 6, O.P. 83 Tel.: 410.43.80, Fax: 410.51.62; HYPERLINK http://www.SpiruHaret.ro www.SpiruHaret.ro CUPRINS Cuvânt înainte ………………………………………………………….. 11 ONTOLOGIE Prof. univ. dr. Ion Tudosescu Semestrul I TEORIA FIINÅ¢EI Obiective ……………………………………………………………… . 13 Tematica ÅŸi problematica cursului …………………………………….. 13 I. Obiectul, problematica ÅŸi rostul ontologiei …………………………. 13 II. Modele ontologice principale în istoria filosofiei ………………….. 17 III. ÃŽncercare a unui model ontologic contemporan ……………………. 17 1. FiinÅ£a ÅŸi esenÅ£a …………………………………………………… 18 2. ExistenÅ£a ………………………………………………………… 21 3. Imanentul ÅŸi transcendentul ……………………………………… 24 4. Devenirea ……………...…………………………………………. 26 5. Omul ÅŸi condiÅ£ia umană ………………………………………….. 27 6. Dumnezeu ………………………………………………………... 29 7. Unu ÅŸi multiplu …………………………………………………... 31 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 34 Semestrul II TEORIA EXISTENÅ¢EI Obiective ……………………………………………………………… .. 35 Tematica ÅŸi problematica cursului …………………………………….. 36 I. Existenţă ÅŸi materie …………………………………………………. 36 II. Modurile existenÅ£ei …………………………………………………. 39 III. Devenire ÅŸi structură ……………………………………………….. 41 IV. Determinism ÅŸi indeterminism ……………………………………... 42 V. Omul, libertatea ÅŸi condiÅ£ia umană …………………………………. 45 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 47 EPISTEMOLOGIE Prof. univ. dr. Acsinte Dobre Semestrul I Obiective ……………………………………………………………… . 48 I. Obiectul ÅŸi problematica epistemologiei …………………………… 50 II. Conceptul de metodă în ÅŸtiinţă ÅŸi în filozofie ………………………. 51 III. Forme ÅŸi metode ale cunoaÅŸterii ÅŸtiinÅ£ifice …………………………. 58 IV. Teoria ÅŸtiinÅ£ifică ……………………………………………………. 62 V. Model ÅŸi modelare în cunoaÅŸterea ÅŸtiinÅ£ifică ……………………….. 65 VI. Conceptul epistemologic de adevăr ………………………………... 67 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 77 Semestrul II Obiective ……………………………………………………………… .. 78 I. Problema ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi problematizarea în ÅŸtiinţă …………………… 79 1. Geneza ÅŸi statutul epistemologic al problemei …………………... 79 2. Structura problemei ÅŸi principalele tipuri de probleme ………….. 81 3. Rolul propulsor al problemelor în cunoaÅŸtere …………………… 83 4. Rolul ÅŸi evoluÅ£ia pseudoproblemelor în ÅŸtiinţă ………………….. 85 5. Etape ale dinamicii problemelor ÅŸtiinÅ£ifice ……………………… 86 II. Unele caracteristici generale ale cunoaÅŸterii ÅŸtiinÅ£ifice contemporane … 89 III. Impactul dezvoltării ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi tehnologiei asupra societăţii ÅŸi a mediului ambiant ………………………………………………. 90 1. Abordări metodologice ÅŸi istorice preliminare ………………….. 90 2. Indicatori generali ai calităţii ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi impactul lor tehnologic ÅŸi social ………………………………………………………….. 92 3. Conceptul de risc tehnologic ……………………………………. 95 4. ÅžtiinÅ£a contemporană ÅŸi geneza unei „noi alianÅ£e” prin amplifica rea raporturilor om – natură – societate …………………………. 99 Bibliografie selectivă ………………………………………………….. 103 FILOSOFIE MEDIEVALÄ‚ Lector univ. drd. Loredana BoÅŸca Obiective ……………………………………………………………… .. 104 I. Periodizare ………………………………………………………… 104 II. Despre filosofia creÅŸtină …………………………………………... 105 III. Patristică ÅŸi apologetică …………………………………………… 106 IV. Raportul raÅ£iune-credinţă …………………………………………. 107 V. RaÅ£iunea ÅŸi principiile raÅ£ionale …………………………………… 108 VI. Raportul natural-supranatural …………………………………….. 108 VII. Teodiceea …………………………………………………………. 111 VIII. Argumentele raÅ£ionale ale existenÅ£ei lui Dumnezeu ……………... 113 IX. Atributele lui Dumnezeu în teologia naturală …………………….. 116 X. Despre natura lui Dumnezeu ……………………………………… 117 XI. Scolastica …………………………………………………………. 117 XII. Cearta universaliilor ……………………………………………… 120 XIII. Raportul teologiei scolastice cu teologia răsăriteană …………….. 123 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 124 FILOSOFIE MODERNÄ‚ Prof. univ. dr. Ioan N. RoÅŸca Semestrul I Obiective ……………………………………………………………… .. 125 I. Introducere ………………………………………………………….. 126 II. SubstanÅ£a supremă ………………………………………………….. 127 III. Trecerea de la natură la societate: drept natural ÅŸi drept pozitiv …… 130 IV. CunoaÅŸtere ÅŸi metodă ………………………………………………. 133 V. Omul natural ÅŸi omul culturii ………………………………………. 139 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 141 Semestrul II Obiective ……………………………………………………………… .. 142 I. Introducere …………………………………………………………. 142 II. SubstanÅ£a lumii …………………………………………………….. 143 III. Stat ÅŸi istorie ………………………………………………………... 148 IV. Posibilitatea cunoaÅŸterii ……………………………………………. 160 V. Omul social ÅŸi caracterul său contradictoriu ………………….….… 163 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 166 SISTEME LOGICE Prof. univ. dr. Cornel Popa Semestrul I Obiective ……………………………………………………………… .. 167 I. Schema cursului ……………………………………………….……... 167 1. Obiectul logicii. DefiniÅ£iile logicii ………………………………. 167 2. Caracteristici ale logicii ………………………………………….. 168 3. Locul logicii. RelaÅ£iile ei cu ÅŸtiinÅ£ele ÅŸi actele umane …………… 168 4. Limbajul logicii propoziÅ£iilor. Sintaxa …………………………... 168 5. Limbajul logicii propoziÅ£iilor. Semantica ……………………….. 169 6. Validitate ÅŸi consecinţă logică semantică ……………………….. 169 7. Principalele conective logice sau definirea operaÅ£iilor logice …… 169 8. Principii ÅŸi reguli de bază ………………………………………... 170 9. Decizia matricială ………………………………………………... 170 10. Decizia prin arbori ……………………………………………… 171 11. Metoda lui W.O. Quine ………………………………………… 172 12. Axiomatizarea logicii propoziÅ£iilor …………………………….. 173 13. Logica predicatelor. Sintaxa sau limbajul formal ………………. 178 14. Semantica logicii predicatelor …………………………………. 179 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 182 Semestrul II 15. Axiomatizarea logicii predicatelor ……………………………... 183 16. Logica predicatelor ÅŸi Teoriile definiÅ£iei ……………………….. 187 17. Logica predicatelor ÅŸi Teoria clasificării ……………………….. 190 18. Logica modală ………………………………………………….. 193 18.1. Sistemul modal K …………………………………………. 194 18.2. Sistemul modal T …………………………………………. 196 18.3. Sistemul modal S4 ………………………………………... 197 18.4. Sistemul modal S5 ………………………………………... 197 18.5. Semantica logicii modale …………………………………. 198 18.6. Grafuri ÅŸi sisteme logice modale …………………………. 199 18.7. Semantici de lumi posibile pentru logicile modale ………. 199 18.8. Decizia prin diagrame semantice …………………………. 199 18.9. Regulile diagramelor semantice ………………………….. 200 18.10. Diagrame S4 …………………………………………….. 200 18.11. Diagrame S5 …………………………………………….. 201 de T-diagramă ……………………………... 201 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 202 SOCIOLOGIE GENERALÄ‚ Prof. univ. dr. Virgiliu Constantinescu Preambul ……………………………………………………………… .. 203 I. Geneza social-istorică ÅŸi spirituală a sociologiei ÅŸi finalitatea ei terapeutică …………………………………………………………. 203 II. Obiectul ÅŸi domeniile de referinţă ale sociologiei ………………….. 204 III. Cultura ÅŸi sistemul culturii naÅ£ionale ……………………………….. 211 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 212 PSIHOLOGIE GENERALÄ‚ Prof. univ. dr. Mihai Golu I. Obiectul psihologiei ………………………………………………… 213 II. Specificul cunoaÅŸterii psihologice. Metodele psihologiei ………….. 214 III. Principiile metodologice ale psihologiei …………………………… 215 IV. Psihicul uman ………………………………………………………. 218 V. Procesele de prelucrare-gestionare a informaÅ£iilor …………………. 221 VI. Procesele de energizare, potenÅ£are, direcÅ£ionare a comportamentului …227 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 232 STILISTICA PRESEI ROMÂNE Conf. univ. dr. Valeriu Râpeanu Obiective ……………………………………………………………… .. 233 I. Stilul ……………………………………………………………… …. 233 II. ConÅ£inutul cursului ………………………………………………... 236 1. Titu Maiorescu …………………………………………………… 236 2. Mihail Eminescu …………………………………………………. 237 3. I.L. Caragiale …………………………………………………….. 238 4. Nicolae Iorga …………………………………………………….. 240 5. Tudor Arghezi …………………………………………………… 242 6. Ziaristica interbelică ……………………………………………... 242 7. Pamfil Åžeicaru …………………………………………………… 242 8. Nae Ionescu ……………………………………………………… 243 9. Tudor Teodorescu-BraniÅŸte ……………………………………… 243 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 244 CONCEPEREA ÅžI ELABORAREA ZIARULUI Lector Mihai Cernat Obiective ……………………………………………………………… .. 245 I. Structuri organizatorice, ierarhii ÅŸi atribuÅ£ii profesionale ……………. 245 1. Secretariatul de redacÅ£ie – departamentul sinteză al presei scrise. Discursul secretarial ……………………………………………... 249 2. Redactorul Åžef …………………………………………………… 255 II. Program ÅŸi politică editorială ……………………………………….. 257 III. Åžedinţă de sumar …………………………………………………… 258 IV. Machetarea ……………………….………………………………… 264 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 273 PUBLICISTICÄ‚ RADIO Lector univ. drd. Sofia Georgescu Obiective ……………………………………………………………… .. 274 ConÅ£inutul cursului …………………………………………………….. 274 I. Delimitarea obiectului de studiu al publicisticii ……………………. 274 II. Principalele etape în apariÅ£ia ÅŸi dezvoltarea radioului ……………… 275 III. Structura unui post ÅŸi a unui program de radio …………………….. 276 Bibliografie selectivă …………………………………………………... 284 Cuvânt înainte Volumul de faţă cuprinde disciplinele anului al II-lea de studiu, cu excepÅ£ia celor facultative. Deoarece Planul de învăţământ este conceput în sistemul creditelor, care se obÅ£in semestrial în urma examenelor ÅŸi colocviilor susÅ£inute, programele disciplinelor ÅŸi, corespunzător, sintezele au fost elaborate pentru fiecare semestru în parte. ÃŽn situaÅ£ia în care o disciplină se desfăşoară de-a lungul a două semestre, au fost realizate sinteze distincte, câte una pentru fiecare perioadă. Atragem atenÅ£ia că sintezele nu au rolul de a înlocui cursul/ manualul fiecărei discipline în parte, ci reprezintă numai o introducere (sistematizată ÅŸi orientativă) în problematica deosebit de complexă a domeniului studiat. Prin urmare, Sinteza nu suplineÅŸte câtuÅŸi de puÅ£in existenÅ£a manualului ÅŸi nu-i dispensează pe studenÅ£i de lectura metodică, atentă, răbdătoare a acestuia ÅŸi nu numai. Considerând că, astfel, sintezele pot fi extrem de folositoare, le dorim tuturor studenÅ£ilor o lectură cât mai eficientă ÅŸi stimulatoare pentru orizontul preocupării lor. Coordonatori: Prof. univ. dr. Acsinte DOBRE Conf. univ. dr. Lucian CHIÅžU ONTOLOGIE TEORIA FIINÅ¢EI Prof. univ. dr. ION TUDOSESCU Semestrul I Obiective 1. ÃŽnsuÅŸirea problematicii disciplinei ÅŸi, corespunzător, deprinderea capacităţii de a aprecia o construcÅ£ie ontologică practicată atât de filosofie, cât ÅŸi de alte forme ale culturii (religie, mit, artă, morală); 2. CunoaÅŸterea principalelor concepÅ£ii ontologice din antichitate, epoca medie ÅŸi, mai ales, modernă ÅŸi contemporană. Un loc aparte este rezervat în această privinţă specificului proiectării ontologice româneÅŸti – cu prioritate din perioada contemporană (interbelică); 3. ObiÅŸnuirea studenÅ£ilor cu procedeele fenomenologice de percepere a transcendentului ÅŸi a nevoii de transcendent în sistemele actuale de valori, concepută ca nevoie de sacru (laic, ÅŸi nu numai religios) ÅŸi, deopotrivă, ca nevoie de mit, de artă, de apreciere morală; 4. ÃŽnÅ£elegerea faptului că în cultura contemporană, deÅŸi funcÅ£ionează activ două modalităţi principale de practicare a discursului filosofic (cea existenÅ£ialistă ÅŸi spiritualistă ÅŸi cea pozitiv-analitică), acestea nu se pot dispensa de operaÅ£ia transcenderii, diferenÅ£ierea ontologică dintre individual ÅŸi general sau dintre existenţă ÅŸi fiinţă fiind, de altfel, un procedeu general al cunoaÅŸterii ÅŸi reflecÅ£iei cu deschidere filosofică; 5. Argumentarea nevoii de toleranţă ÅŸi de dialog între culturi ÅŸi civilizaÅ£ii, între opÅ£iuni ÅŸi semnificări diverse ale sacrului (laic sau religios), din perspectivă monistă, având importanţă nu conotaÅ£ia diferită a sacrului, ci trăirea în deschidere spre sacru – la acest nivel situându-se modelul uman, fiinÅ£a umană generică. Aceasta ÅŸi pentru că s-a dovedit că în absenÅ£a sacrului (a transcendentului) în sistemele de valori, omul decade axiologic, îşi alterează condiÅ£ia sa specifică (umană). Tematica ÅŸi problematica cursului I. Obiectul, problematica ÅŸi rostul ontologiei ÃŽn prima parte a cursului se încearcă definirea obiectului, problematicii ÅŸi rostului ontologiei în structurarea unei concepÅ£ii filosofice ÅŸi în fundamentarea sistemelor de valori, desprinzându-se domeniile ontologiei ÅŸi mecanismele procesului de proiectare ontologică. Semnificată în sens restrâns, ontologia este concepută ca teorie a fiinÅ£ei – având ca obiectiv cercetarea tuturor temeiurilor ÅŸi mecanismelor psihologice ÅŸi logice de plăsmuire de către om a universalului (din nevoia acestuia de a-ÅŸi dezvălui sinele ÅŸi de a-ÅŸi edifica o condiÅ£ie existenÅ£ială specifică în univers). ÃŽn acelaÅŸi timp, în sensul ei mai larg cuprinde ÅŸi teoria existenÅ£ei (în totalitatea ei) în devenire – respectiv, metateoria ÅŸtiinÅ£ei generale despre univers (a cosmologiei). Datorită cărui fapt se poate vorbi de ontologie primă (teorie a fiinÅ£ei) ÅŸi de ontologie secundă (teorie a existenÅ£ei ca existenţă). Astfel, în preocupările ontologiei se cuprind atât ÅŸtiinÅ£a despre universal, cât ÅŸi ÅŸtiinÅ£a despre univers – într-un anume fel, obiectul ei fiind atât unul, cât ÅŸi multiplul – respectiv, ontologicul ÅŸi onticul. Åži întrucât omul – ca entitate a universului – proiectează ontologic universalul, pentru a se situa pe sine centric în individual, în abordarea problemei ontologice ÅŸi a celei cosmologice privită metafizic intervine ÅŸi o problemă antropologică. Din care motiv, ontologia are ca preocupare principală (direct sau indirect) omul ÅŸi condiÅ£ia lui (umană) – deoarece omul este nu numai instanţă existenÅ£ială (din intramundan), întrebătoare de fiinţă (în extramundan), ci ÅŸi fiinţă (instanţă) cunoscătoare de existenţă pentru a se situa pe sine preferenÅ£ial în structurarea (pe verticală) a acesteia. Ontologia poate fi înÅ£eleasă, aÅŸadar, ca teorie a fiinÅ£ei, a existenÅ£ei în devenire ÅŸi a condiÅ£iei umane, în cuprinsul căreia se includ ÅŸi se corelează unitar problema ontologică propriu-zisă (ca ontologie primă) ÅŸi problema cosmologică privită metafizic (ca ontologie secundă), prin prisma cărora poate fi abordată, în dubla sa ipostază (cosmologic-metafizică ÅŸi ontologică), ÅŸi problema antropologică. Privită din perspectiva dimensionării socio-umane a existenÅ£ei, în relaÅ£ie cu fiinÅ£a, ontologia poate fi abordată nu numai ca ontologie fundamentală (teorie generală a fiinÅ£ei ÅŸi existenÅ£ei înnobilată de fiinţă), ci ÅŸi ca ontologie regională (teorie a existenÅ£ei sociale ÅŸi umane). De asemenea, ontologia socială ÅŸi ontologia umanului (în care se include ÅŸi ontologia valorilor), alături de cosmologie concepută meta- fizic (ÅŸi nu din perspectiva exclusivă a abordării ÅŸtiinÅ£ifice), alcătuiesc, după părerea noastră, aria de cuprindere a ceea ce s-a numit generic domeniul complex al ontologiei secunde. Pentru a fi înÅ£eleasă o atare problematică ontologică, în toată complexitatea ei, în cuprinsul primei părÅ£i a cursului se precizează sensurile conceptualizărilor ei principale, practicate ÅŸi resemnificate de-a lungul întregii istorii a filosofiei, din antichitate ÅŸi până astăzi. Respectiv: universal (fiinÅ£a în sine, esenţă pură) ÅŸi individual (existenÅ£a în multitudinea ipostazelor ei în structurarea universului), unu ÅŸi multiplu, generalul din lucruri (ca fiinţă sau esenţă determinată), devenire (în dubla sa semnificare: ca proprietate fundamentală ÅŸi mod de a fi al existenÅ£ei sau cale de ridicare sau pătrundere fenomenologică dinspre individual a universalului), lume (conotată antropologic). ÃŽn legătură cu acest din urmă concept, sunt precizate sensurile termenilor de transcendent ÅŸi imanent, de diferenţă ontologică (ÅŸi în relaÅ£ie cu această operaÅ£ie a proiectării lumii „de dincolo” de existent, semnificările acordate termenilor de ontic ÅŸi ontologic), de lume de „dincolo” sau principiu (primordiu, conceput ca ÃŽnceput ontologic sau temei, în relaÅ£ie cu lumea „de aici”, întemeiată – ambele ipostaze ale conceptului de lume, fiind conotate din inspiraÅ£ie platoniană ca lume a ideilor (Eidos) ÅŸi aflată în opoziÅ£ie, dar ÅŸi corelată cu lumea lucrurilor (sau, mai nou, lumea materială). ÃŽn opoziÅ£ie cu termenul de , fiinţă, funcÅ£ionează, în problematizarea ontologică, termenii de nefiinţă sau neant (în concepÅ£ia heideggeriană se propune ÅŸi termenul de nimic – cu aceeaÅŸi semnificaÅ£ie ce i se acordă nefiinÅ£ei, dar utilizat pentru a se delimita domeniile existenÅ£ei ÅŸi fiinÅ£ei). Neantului i se asociază, la Hegel (în filosofia modernă târzie) ÅŸi la Sartre (în filosofia contemporană) ÅŸi sensul de nonexistenţă. Mai nou, îndeosebi în ontologia contemporană, se operează ÅŸi cu termenii de fiinţă în sine (Heidegger) ÅŸi fiinţă pentru sine (Sartre) sau cu termenii de devenire a fiinÅ£ei în existenţă ÅŸi devenire conÅŸtientă întru fiinţă (Noica), din corelarea cărora se structurează cercul devenirii (respectiv, al dialecticii). MenÅ£ionăm ÅŸi conceptualizarea pe care Noica o realizează prin termenii de fiinţă de primă instanţă ÅŸi fiinţă de a doua instanţă, la urma urmelor de inspiraÅ£ie hegeliană (fiinÅ£a pură ÅŸi fiinÅ£a determinată) ÅŸi aceasta la rândul ei de inspiraÅ£ie tomistă – universalia in re. Un concept central în orice tip de proiectare ontologică este cel de om – conceput ca instanţă existenÅ£ială întrebătoare de fiinţă ÅŸi dezvăluitoare (prin mijloace cognitive) de existenţă, deci, ca existenţă deschisă spre fiinţă sau metafizatoare ÅŸi răspunzătoare de fiinţă. ÃŽn decursul istoriei soluÅ£ionărilor pe care diverÅŸi gânditori au oferit-o problematicii ontologice, teologii ÅŸi filosofii creÅŸtini au semnificat transcendentul ca sacru, iar sacrul ca Dumnezeu. De aceea, din perspectivă ontologică se poate conchide, în general, că fiinÅ£a aparÅ£ine lumii care nu este (nu există), dar întemeiază pe este (ceea ce există), atributul existenÅ£ialităţii conferindu-i-se fiinÅ£ei numai de către cei care se situează în spaÅ£iul credinÅ£ei în Dumnezeu ÅŸi în mântuirea prin el. * Din trecerea în revistă a marilor edificii ontologice care au marcat hotărâtor istoria filosofiei ÅŸi a culturii în general, întemeind schimbările de ordin paradigmatic care s-au succedat în evoluÅ£ia spiritualităţii umane, se desprinde cel puÅ£in o concluzie fundamentală. Åži anume, aceea că la problema ontologică se poate oferi o singură soluÅ£ionare de principiu. MenÅ£inerea omului într-o condiÅ£ie culturală presupune o soluÅ£ionare idealistă a acestei probleme. ÃŽn ontologie, pentru a o putea întemeia ÅŸi întreÅ£ine este necesară situarea temeiului în transcendent, într-un domeniu de spiritualitate pe care omul ÅŸi-l plăsmuieÅŸte pentru a se ridica din condiÅ£ia sa genetică de animalitate. Fie că este numit ca idee – lume a ideilor în sens platonian –, fie ca fiinţă (în sens heideggerian, moÅŸtenit de la greci), ca substanţă (în sens aristotelian), fie ca Dumnezeu (în sens augustinian), transcendentul este universalul, absolutul, nedeterminatul, mijlocitul gândirii, plăsmuit de om din nevoia de temei a aprecierii lui de sine ÅŸi de altul. ÃŽn acest sens era considerat de grecii antici ca întreg, principiu ordonator al universului ÅŸi, în primul rând, al lumii lor umane. Prin urmare, trăirea în cultură, într-un mediu existenÅ£ial înnobilat axiologic, reclamă convingerea că idealismul ontologic este soluÅ£ia la problema ontologică, astfel încât omul să vieÅ£uiască într-o condiÅ£ie existenÅ£ială specifică lui. Din această cauză, idealismul ÅŸi numai idealismul implică o inserÅ£ie antropologică în soluÅ£ionarea problemei ontologice. SoluÅ£ionarea materialistă a problemei ontologice echivalează cu eliminarea ei ÅŸi, ca urmare, cu rămânerea omului în precaritate onto- logică, cu ieÅŸirea din cultură. Din acest punct de vedere, materialismul este din principiu antiontologic (dar nu antimetafizic). ÃŽn schimb, dacă plasăm problema ontologică în spaÅ£iul cosmologiei, atunci, din punctul de vedere al ÅŸtiinÅ£ei despre univers nu are sens decât o soluÅ£ionare ontologică (de fapt, ontică) materialistă. ÃŽn acest caz, ideea nu este semnificată ca principiu (eidos), ci ca produs al activităţii conÅŸtiente de gândire ÅŸi cunoaÅŸtere a omului. Åži, sub acest aspect, ea are ca premisă materia, datorită devenirii căreia în istoria ei ireversibilă a apărut instanÅ£a existenÅ£ială care gândeÅŸte ÅŸi proiectează valoric ÅŸi noologic. Prin urmare, primordială este materia în raport cu conÅŸtiinÅ£a din exercitarea căreia sunt generate idei ÅŸi valori. Rezultă că metafizica (teorie a existenÅ£ei ca existenţă), ce se prelungeÅŸte prin demersuri ontologice, se învecinează cu religia ÅŸi mitul în rezolvarea problemei ontologice a raportului dintre individual ÅŸi universal, iar metafizica (ce se dispensează de teoria fiinÅ£ei, de ontologie) se învecinează cu ÅŸtiinÅ£a în rezolvarea problemei ontice (nu ontologice) a raportului dintre general ÅŸi individual. Ceea ce înseamnă că materialismul ÅŸi idealismul nu se opun în explicaÅ£ia filosofică asupra lumii, ci se împletesc, materialismul fiind consecinÅ£a unei explicaÅ£ii ÅŸtiinÅ£ifice asupra universului, iar idealismul o consecinţă a unei explicaÅ£ii ontologice asupra universalului (universul este, iar universalul nu este, e o plăsmuire a omului din necesitatea instituirii ÅŸi menÅ£inerii lui într-o condiÅ£ie specifică, umană). II. Modele ontologice principale în istoria filosofiei ÃŽn a doua parte a cursului, se tratează o suită de prelegeri având ca obiect modelele ontologice principale în istoria filosofiei. Dintre acestea se reÅ£in: modele de proiectare ontologică în filosofia greacă (Pitagora ÅŸi Parmenide, Socrate, Platon, Aristotel, Plotin); problema ontologică în filosofia medievală (îndeosebi Augustin ÅŸi Toma D’Aquino); problema ontologică în filosofia modernă (Descartes, Spinoza, Leibnitz, D’Holbach, Conta, Kant, Hegel, Marx ÅŸi Engels); construcÅ£ii ontologice în filosofia contemporană (Russell, Wittgenstein, Carnap; Heidegger, Jaspers, Sarte; Hartmann, Popper); construcÅ£ii ontologice originale în filosofia românească (Blaga, Noica). III. ÃŽncercare a unui model ontologic contemporan ÃŽn a treia parte a suitei de prelegeri prevăzute a acoperi tematica programei analitice a cursului de teorie a fiinÅ£ei (ontologia primă) are ca preocupare o încercare de expunere sistematică a unui model ontologic contemporan, conceput atât ca o sinteză a evoluÅ£iei principalelor momente ale evoluÅ£iei gândului ontologic în cultura europeană, cât ÅŸi ca o soluÅ£ionare a unei problematizări filosofice actuale. Asupra nevoii omului dintotdeauna ÅŸi mai ales a celui contemporan de a proiecta ontologic pentru a-ÅŸi putea întemeia propria lui condiÅ£ie existenÅ£ială nu consider că mai trebuie insistat. Cel mult am putea reÅ£ine precizarea unor Heidegger sau Noica potrivit cărora menÅ£inerea civilizaÅ£iei contemporane în umanism reclamă deschiderea permanentă spre fiinţă, respectiv, menÅ£inerea omului în sacru, indiferent de conotarea religioasă sau laică a acestuia – după cum se exprima Mircea Eliade. Pentru a întreÅ£ine în cultura contemporană nevoia de situare în sacru ÅŸi, corespunzător, de centrare a sistemului de valori pe valorile transcendente sunt necesare, în prealabil, de operat resemnificări sau de reamintit unele semnificări ale termenilor cu care operează gândirea în proiectarea (plăsmuirea) transcendentului, deja bine ÅŸi potrivit realizate de peste douăzeci ÅŸi cinci de veacuri. ÃŽntre aceste valori ontologice ÅŸi termeni cu care sunt desemnate acestea în lumea de azi vom reÅ£ine pe cele mai importante. 1. FiinÅ£a ÅŸi esenÅ£a FiinÅ£a desemnează universalul, absolutul, transcendentul în ipostaza sa de temei al individualului ÅŸi imanentului. Principiul sau primordiul ontologic al grecilor antici (Parmenide, Platon, Aristotel), nu are determinări ÅŸi istoricitate, început ÅŸi sfârÅŸit, e situat la nivel inteligibil, dincolo de aparenţă ÅŸi relativitate. Nu face parte din existenţă, fiind doar o plăsmuire a gândirii, dar e sediul modelului uman proiectat de om dincolo de el. ÃŽntr-un anume fel, fiinÅ£a, ca universal, este locul de situare a fiinţării umane generice, a omului integrat social ÅŸi disponibilizat pentru trăire liberÃ