Referat Jean Paul Sartre2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Jean Paul Sartre2 si de asemenea puteti face Download Referat Jean Paul Sartre2

Citeste fragmente din Referat Jean Paul Sartre2

Jean-Paul Sartre Filosof, romancier, dramaturg si activist politic, Jean-Paul Sartre a fost intelectualul cel mai influent al Frantei in anii 1940 si 1950. Promovand libertatea individului si angajamentul politic, lucrarile sale continua sa incante si sa starneasca constiinta. Sartre s-a nascut in Paris la 21 iunie 1905. Avea doar sase luni cand a murit tatal sau, si a crescut intr-un camin dominat de bunicul sau – fapt ce putea contribui la crearea sentimentelor ce l-au facut atat de izolat si deosebit. A fost un elev eminent si, dupa absolvirea scolii de elita Ecole Normale Superieur, a studiat doi ani in Germania unde a fost influentat de ideile filosofeului existentialist Martin Heidegger. A predat apoi filosofia pana in 1940, cand a fost recrutat pentru serviciul militar pe timp de razboi. La acea data, Sartre isi definise deja ideile, reflectate de izbitorul sau roman “Greata” (1938) – in care personajul principal se simnte atat de instrainat incat pana si obiectele il dezgusta si-l coplesesc – si in nuvelele scurte adunate in “Zidul” (1939). Infrangerea Frantei de catre Germania nazista a schimbat insa cursul vietii lui Sartre. Dupa o perioada petrecuta ca prizionier de razboi, acesta a fugit la Paris si s-a alaturat miscarii de rezistenta. Fiinta si neantul Ocupatia germana i-a pus pe francezi in fata alegerii dificile intre colaborationism si rezistenta si aceasta dilema a facut ca filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943), sa para extrem de relevanta pentru vietile oamenilor. Sartre descriea fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creandu-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Aceasta era o viziune dramatica a existentei umane si Sartre s-a dovedit foarte talentat in aplicarea acesteia in piesele de teatru si romanele care au fost atat de captivante incat au avut audienta foarte larga. “Mustele” (1943) piesa pusa in scena in timpul ocupatiei germane, era, in apartenenta, o versiune a unui vechi mit grecesc, insa tema ei adevarata era justificarea morala a terorismului, ca arma de rezistenta impotriva tiraniei. “Huis Clos” (1944) – uneori tradus “Cu usile inchise” – contine celebra replica “Iadul e reprezentat de alti oameni”: cele trei peronaje, care tocmai au murit, sunt blocati intr-o camera unde se analizeaza si se judeca crud unul pe altul, fara incetare. La mijlocul anilor 1940 Sartre era un personaj la moda, in special pentru tineri, sit imp de cativa ani, conceptia serioasa a existentialismului a devenit o moda in cluburile si cafenelele de jazz din Saint Germain des Pres, cartierul de pe malul stang al Senei unde traia Sartre. Sfarsitul razboiului i-a permis lui Sartre sa-si publice cea mai ambitioasa lucrare, trilogia “Drumurile libertaii”. Primul volum “Epoca ratiunii” (1945), analizeaza confuziile dinainte de razboi. Acesta a fost urmat de “Ragazul” (1945), un portret al vietilor atinse de criza de la Munchen, care trece de la un personaj la altul intr-o maniera cinematografica. Ultimul, “Suflet de fier” (1949) descrie reactiile la infrangerea Frantei in 1940. Sartre a intentionat sa scrie si un al patrulea volum, insa a renuntat deoarece a simtit ca optiunile din perioada razboiului pareau prea simple in comparatie cu complexitatea vietii postbelice. A devenit adept al politicii de stanga, editand periodicul “Les Temps Modernes” si avand o atitudine de simpatie fata de puternicul Partid Comunist Francez si fata de Uniunea Sovietica. In piesele “Crima si pasionala”(1948), “Lucifer si D-zeu”(1951) si Altona (1959), a analizat dilemele dureroase create de angajarea fata de o cauza, ca de exemplu atunci cand tortura pare necesara pentru binele general – dar binele poate fi doar o iluzie. Sartre se angajase fata de ceea ce credea a fi cauza clasei muncitoare insa era dificil de prevazut cum ar fi putut reconcilia individualismul sau existentialis lugubru cu colectivismul si angajamentul marxist. Aceasta dificultate poate fi cauza neclaritatii mult amanatului rezumat al pozitiei filosofico-politice al lui Sartre, “Critica ratiunii dialectice” (1960). Ultimii ani In anii 1950, Sartre s-a opus incercarii Frantei de a inabusi revolta din Algeria. Chiar daca mai putin influent, el continua sa aiba pozitii politice, sprijinind demonstratiile stidentilor si muncitorilor din 1968, ajutand chiar gruparile de extrema stanga. In 1964 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatura insa l-a refuzat deoarece se opunea acordarii de premii. In anii 1970 a publicat o analiza a romancierului Gustave Flaubert. Cea mai admirata lucrare a ultimilor sai ani a fost o scriere autobiografica, “Cuvinte” (1963). Viata lui Sartre a fost strans legata de cea a Simonei de Beauvoir (1908-1986), si adesea e greu de spus de la care din cei doi au pornit anumite idei. In “Adieu,Sartre” (1981) Simone de Beauvoir descrie povestea dureroasa a ultimilor sai ani de viata si moartea lui din 1980, survenita la Paris 쥁@