Referat Libertatea4
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Libertatea4 si de asemenea puteti face
Download Referat Libertatea4Citeste fragmente din Referat Libertatea4
Introducere
Una din experientele fundamentale ale existentei umane este fara
indoiala experienta constrangerii. Intreaga existenta umana este doar o
confruntare cu diverse tipuri de constrangere intre care primeaza
constrangerile fiziologice impuse de buna functionare a organismului.
Constientizand acest tip de constrangere ganditorii au asemuit trupul
unui cerc in care sta sufletul. Aceasta metafora exprima lipsa fatala de
libertate a sufletului uman obligat sa suparte constrangerile impuse de
trup. Mai tarziu acestor constrangeri li s-au adaugat constrangerile
sociale, impuse de bogat saracului si cele impuse de invingator
invinsului, dar si constrangerile politice (impuse de conducator
supusului). Pe masura ce spritualitatea umana a evoluat, o atentie tot
mai mare a fost acordata constrangerilor morale. Inclusiv viata
religioasa prezenta langa om intotdeauna a exercitat si exercita
constrangeri specifice. In era contemporana, crearea unor sisteme de
gandire bazate pe simboluri abstracte a dat nastere unor constrangeri
logice imposibil de evitat. Astfel multimea acestor constrangeri i-a pus
pe oameni in legatura cu necesitatea, cu ceea ce limiteaza de fapt
libertatea. Cele mai importante tipuri de constrangeri sunt urmatoarele:
constrangerile divine, de cauzalitate, interioare si politice.
Libertatea si autoritatea supranaturala
Acest gen de constrangere a fost evidentiat din Antichitate, oamenii
considerand ca tot ceea ce se petrece in natura este rezultatul actiunii
unei fiinte supranaturale. In Antichitate, fiintele supranaturale erau
zeii care dispuneau de oameni asa cum stapanul dispunea de sclavii sai.
In confruntare cu oamenii divinitatea a invins mereu. Problema a fost
dezdatuta pe larg mai intai apelandu-se la notiunea de "destin", ca mai
tarziu sa intervina cea de "liber arbitru".
Destin si libertate
Frecvent, atat in cadrul gandirii filozofice cat si in cadrul mitologic,
necesitatea este simtota in viata oamenilor mai mult intr-o forma
impersonala, ca Destin, decat ca vointa cereasca. Notiunea de Destin a
fost formulata inca din Antichitate; pentru antici destinul reprezenta
caracterul predestinat si implacabil al vietii fiecarui individ.
Frecvent gandirea antica face apel la aceasta notiune fara a elucida
natura si originea acestei forte iminente ce ocupa un loc atat de
important in viata noastra, pur si simplu destinul esteimposibil de
evitat, razbate din faurirea unor personaje ca Oedip. Ce poate fi mai
cutremuratordecat povestea regelui Tebei care va muri ucis de propriul
sau fiu? Destinul se indeplineste indiferent de eforturile noastre de
a-l zadarnici. In mitologia greco-
romana, Destinul era intruchipat intr-o forma umana aflata mai presus de
vointa zeilor. Experienta morala a anticilor este un izvor de concluzii
pesimiste la adresa libertatii umane.
Aceasta experienta este reflectata in constiinta lor ca o serie de
intamplari in care omul este prins indiferent de vointa si din care nu
poate scapa decat facand sacrificii dramatice, care dovedesc forta
Destinului si limita libertatii umane. Acest lucru a fost bine
evidentiat in tragediile lui Eschil si Sofocle care au plamadit
personaje precum Agammemnon si Antigona. Grecii foloseau termenul de
"tuche" pentru a desemna forta constrangatoare a ceea ce I se intampla
unui om. Din cele expuse deducem ca atat in natura cat si in afara
existentei umane domneste Necesitatea. In mod automat s-a nascut
intrebarea daca omul ar mai fi liber in fata acestei autoritati a
destinului, a zeilor.
M. Durelius (121-180) - "Catre sine"
Este un reprezentant al stoicismului tarziu. Aceasta lucrare este scrisa
ca un jurnal in care autorul isi transcrie gandurile intr-un stil oral,
de dialog cu un presu[us interlocutor. In aceste cugetari expune
conceptiile sale despre Univers, libertate si societate.
O atentie deosebita acorda relatiei libertate-Destin. A fi liber
inseamna a aspira la ceea ce omul poate realiza in viata. Daca un secret
al libertatii, acesta nu consta in dominarea necesitatii, ci in
dominarea propriilor dorinte.
Considera ca exista o singura armonie universala si dupa cum Universul
este alcatuit si desavarsit de toate corpurile, tot asa si soarta, acest
drept de cauza primara si simpla, este intregita de celelalte cauze
particulare.
Raporturile dintre Destin si dorintele omului pot fi intelese in
conditiile in care individul se supune exigentelor necesitatii
intruchipate de Destin.
Exista doua motive esentiale care reprezinta tot atatea argumente in
sprijinul ideii ca necesitatea este absoluta si ca trebiu sa fie
suportata naconditionat de individ. Acestea sunt:
pentru ca tot ce I se intampla unui individ ii este prescris de catre
divinitate.
Pentru ca ceea ce se intampla fiecaruia este considerat de Dumnezeu ca o
cauza a desavarsirii Universului si a fiecarei fiinte umane. Daca nu
s-ar intampla asa, intreaga ordine si prefectiune a lumii ar suferi ceea
ce ar duce la intreruperea legaturilor cauzale, dintre partile
componente ale Universului.
M. Aurelius crede ca omul trebuie sa cunoasca si sa respectenecesitatea,
pentru ca astfel obtine o stare de seninatate interioara echvalenta cu o
oarecare libertate si fericire.
Libertate si liber arbitru
In discutia despre libertate s-a impus apoi introducerea unui alt punct
de vedere, pentru ca necesitatea responsabilitatii umane a devenit
stringenta. Contradictia dintre existenta unor constrangeri fatale
impuse de autoritatea divina (contradictie rezolvata intr-un anume sens
de stoici) si limitele libertatii umane a ramas o problema de larg
interes si pentru secolele urmatoare. Crestinismul a avut de infruntat
aceeasi
problema; acceptand suprematia divina, accentua constrangerile carora
oamenii trebuie sa se supuna. Cu toate acestea nu putea sa nu recunoasca
un anumit grad delibertate al oamenilor, pentru ca in lipsa acestuia,
dictatorul divin ar fi ramas cauza suprema a faptelor oamenilor, fie ele
bune sau rele. Ori acest lucru este inacceptabil din doua motive:
divinitatea nu poate fi izvorul raului, pentru ca ce rost ar mai avea sa
arate omului cum sa se comporte, cand acesta nu este responsabil pentru
faptele sale.
Einstein (1879-1955) - "Stiinta si religie"
Einstein arata ca ideea de Dumnezeu atotputernic, "drept si bun", poate
oferi consolare, ajutor si calauza. Ideea de Dumnezeu atotputernic este
foarte accesibila si pentru spiritele si mai putin evoluate. Daca
Dumnezeu este cauza a tot ceea ce se petrece in lume, oamenii nu mai pot
fi facuti raspunzatori de actele lor. Pedepsele si recompensele date de
Dumnezeu pentru faptele oamenilor ar constitui verdicte referitoare la
propriile sale fapte, ceea ce ar insemna ca Dumnezeu nu mai este pe
deplin drept si bun.
Aceasta a fost cauza pentru care crestinismul a dezvoltat si impus
filosofiei doctrina liberului arbitru. Conform acesteia, dupa credinta
sa, omul a fost inzestrat cu liber arbitru, care in contextul de fata se
refera la capacitatea de a alege intre bine si rau, capacitatea de a se
conduce dupa ratiune. Majoritatea filozofilor au acceptat aceasta
doctrina, dar unii au vazut in aceasta notiune una creata cu unicul scop
de a culpabiliza.
Thoma din Aquina accepta inzestraqrea omului cu liber arbitru, afirmand
ca altfel "indemnurile, poruncile,interzicerile, rasplata si pedeapsa"
divina "ar fi in van". Constrangerile divine se impun doar lucrurilor si
fiintelor fara ratiune, iar omului, Dumnezeu nu ii porunceste , ci ii
ofera sfaturi si indemnuri. Acesta este modul in care crestinismul a
reconsiderat total relatia om-Dumnezeu; Dumnezeu nu mai este vazut ca un
stapan si omul ca un sclav, ci relatia dintre ei este asemanatoare celei
dintre un tata si fiul sau. Dumnezeu-Tatal il sfatuieste pe om si ii
arata ce trebuie sa faca, fara a-l obliga si nu pentru ca nu ar avea
puterea necesara, dar daca ar folosi forta pentru a determina omul sa
urmeze drumul cel bun, acesta ar deveni o simpla unealta a vointei sale,
rapindu-i orice sansa de a progresa moral. Silindu-l pe om sa urmeze
calea cea buna, l-ar fi coborat la rangul de animal, dar nu
intentioneaza asa ceva; dimpotriva, tine sa-I acorde acestuia marea
sansa de a arata cine este, ce vrea si ce poate face cu adevarat, de a
se afirma ca o fiinta cu o conduita morala demna de ratiunea cu care
este inzestrat.
Parintele Damaschin (sec. VII) - "Despre credinta ortodoxa"
Autorul trateaza problema liberului arbitru si considera ca aceasta
presupune raspuns la urmatoarele intrebari:
Exista ceva care sta in puterea noastra?
Avem autoritate a ceea ce sta in puterea noastra?
De ce Dmnezeu ne-a dat aceasta libertate?
In ceea ce priveste prima intrebare, Domoschin argumenteaza in favoarea
ideii ca exista lucruri care stau in puterea noastra. Astfel, afirma
unii autori, tot ce se intampla are
drept cauza pe Dumnezeu, si anume necesitatea destinului, natura,
intamplarea, spontaneitatea. Daca ar fi asa, la ce ar trebui sa raportam
cele ce vin de la om, daca aceasta nu este nici cauza si nici principiul
actiunii. In concluzie acestea nu pot fi puse pe seama lui Dumnezeu si
nici a destinului sau a Naturii. Solutia lui Damaschin este aceea ca
omul care actioneaza si face, este principiul propriilor sale fapte,
fiind inzestrat cu liber arbitru.
La urmatoarele intrebari raspunsul este afirmativ, pentru ca la ce I-ar
mai servi omului facultatea de de deliberare daca nu ar fi raspunzator.
Deci omul delibereaza pentru a actiona. Dumnezeu ne-a dat aceasta
libertate, pentru ca omul este capabil ca prin ratiune si actiune sa
decida singur asupra faptelor sale. Argumenteaza existenta liberului
arbitru prin compararea faptelor umane cu intamplarile din natura. In
aceasta comparatie subliniaza izvorul necesar al evenimentelor din
natura, fie ca acest izvor este Dumnezeu sau necesitate imprimata de
Dumnezeu, sau Destinul, ca un fel de necesitate implacabila. Chiar si
intamplarea este inteleasa de el ca rezultat al incrucisarii a doua
lanturi necesar cauzal, deci e subordonata necesitatii.
F. Nietzsche (1844-1900) - "Amurgul idolilor"
Autorul elaboreaza in aceasta lucrare o conceptie singulara despre liber
arbitru, unde il denumeste "cel mai ticalos artificiu" al teologilor,
menit sa faca omenirea raspunzatoare in sensul lor, adica dependenta de
ei. Ajunge la concluzia ca biserica si slujitorii ei au avut nevoie de
religie si credinta pentru a-si crea dreptul de a pedepsi. Preotii
admiteau libertatea ca pe o calitate a fiintei umane, pentru ca in
virtutea acestui fapt sa poata fi judecati, declarati vinovati si
pedepsiti. Daca Dumnezeu este mort asa cum afirma in "Asa grait-a
Zarathustra", atunci totul este posibil, in locul divinitatii fiind
postulata ideea supraomului.
Libertatea si constrangerile cauzale
Spinoza (1632-1677) - "Scrisoarea numarul 58 catre G. H. Schuller"
Raporturile dintre cauzalitate si lidertate a fost analizat de Spinoza
si Hegel. La Spinoza, toate lucrurile create sunt determinate de cauze
externe. Libertatea umana nu exista. In "Etica" sa spunea ca oamenii se
cred liberi pentru ca sunt constienti de vointa si de dorintele lor, dar
nu se gandesc niciodata la cauzele care la determina. In conceptia sa nu
exista vointa libera, omul fiind determinat in actiunile sale de cauze
externe. In Univers exista decat Necesitate si Cauzalitate. In lucrarea
de fata intra in dialog cu Descortes in problema relatiei dintre
libertate si necesitate. Astfel accepta ca este liber acel om care nu
este constrans de nici o cauza externa. In conditia in care exista o
constrangere externa, inseamna ca nu suntem liberi. Rationalist fiind,
porneste de la ideea ca orice lucru, inclusiv vointa omului, are o
cauza, fie externa, prin care un lucru depinde de altul, fie una
interna, prin faptul ca lucrul depinde de el insusi. Deci lucrul liber
este doar acela care depinde de el insusi, existand si actionand din
necesitatea naturii sale. In acest sens Dumnezeu este liber in masura in
care vointa sa nu este constransa de vreo cauza externa, ci actioneaza
conform propriei naturi.
J. S. Mill (1806-1875) - "Un sistem de logica"
Mill este un filozof modern care sesizeaza erorile teoriei
determinismului absolut. Doctrina necesitatii filozofice in viata
individului consta in faptul ca daca am cunoaste o persoana sub toate
aspectele (fizic, psihic, cultural) si da daca am putea sti toate
cauzele care actioneaza asupra sa, atunci I-am putea prevede conduita cu
aceeasi certitudine ca si in cazul proceselor fizice. Nu se poate
manifesta un determinism absolut in viata unui individ decat in
conditiile cunoasterii complete a tuturor cauzelor care actioneaza
asupra lui. Mill arata ca la nivelul individului cauzalitatea se
manifesta sub diferite forme. Totodata sesizeaza limitele doctrinei
deterministe aplicate la fenomenele sociale; face distinctia intre
teoria determinismului strict si teoria necesitatii cauzale. Astfel,
fatalismul (adeptul determinismului absolut) crede nu numai ca tot ce se
intampla este rezultatul cauzelor ce produc acel lucru, dar si ca nu
trebuie sa te impotrivesti, deoarece fenomenul tot se va produce.
Dimpotriva, un adept al teoriei necesitatii, considera ca actiunile
individuale decurg din caracterul acestuia, care la randul sau decurge
din structura si educatia sa. El este inclinat sa creada ca firea si
educatia sa sunt astfel alcatuite incat nimic nu-l poate impiedica acum
sa simta si sa actioneze intr-un anumit fel. Este liber din punct de
vedere moral acela care considera ca obiceiurile si tendintele nu sunt
stapanele sale, ci el este stapanul lor. Asadar, dincolo de
determinismul absolut exista o necesitate a fenomenelor sociale, dar si
un anumit grad de manifestare a libertatii.
F. Nietzsche (1844-1900) - "Dincolo de bine si de rau"
Conceptia sa despre vointa si libertate porneste de la faptul ca exista
numai doua categorii de vointe: puternice si slabe. Liberul arbitru este
o alta denumire pentru vointa si constituie un argument in favoarea
ideii ca libertatea umana este nelimitata si strict legata
de viata. Liberul arbitru este este sentimentul de superioritate asupra
celui care trebuie sa se supuna.
Libertatea si constrangerile interioare
Pana in sec. al XIX-lea, filozofii au analizat problema raportului
dintre libertate si necesitate sesizand mai ales aspectele
determinarilor cauzale ale fenomenelor naturale. Din acest secol
antropologia umana este privita din perspectiva esentei umane si in
special a vointei si a adectivitatii. Acste trasaturi au fost neglijate
de ganditorii anteriori care priveau omul ca fiinta inzestrata exclusiv
cu ratiune.
Rationalistii considerau ca gandirea subiectiva este activitatea
noastra cea mai proprie si mai adanca; empiristii erau de parere ca
ratiunea este si trebuie sa fie doar roada pasiunilor, neputand
niciodata sa aiba alta slujba decat aceea de a servi si a sculta.
Printre empiristi s-a remarcat A. Shopenhouer care in "Lumea ca vointa
si reprezentare" , se refera la intelegerea vointei ca lucru in sine
Vointa este conditionata de intelect si estew materia prima a acestuia.
Vointa este insa stapanul iar intelectul slujitorul, pentru ca vointa
este cea care comanda si reprezinta esenta omului. Legatura dintre
vointa si intelect se poate cunoaste in
faptul ca intelectul este strain la origine de hotararile vointei.
Intelectul furnizeaza vointei diverse motive, dar ulterior afla cum au
actionat acestia.
Cat timp ramanem pasivi partea rationala incearca sa domine dar atunci
cand vom actiona suntem dominati de vointa. Asa apare libertatea
empirica a vointei. Intelectul nu poate face altceva decat sa examineze
natura motivelor proprii pe care le ofera vointei si nicidecum sa
determine vointa insasi.
Este un voluntarist ce subliniaza primatul vietii fata de celelalte
laturi ale subiectivitatii. Ajunge la concluzia ca deciziile vointei
umane nu sunt libere din doua motive:
desi este conditionata de intelect, in sensul ca primeste de la el
diverse motive, totusi vointa decide nu in functie de concluzia
intelectului, ci conform naturii sale interioare. Astfel decizia vointei
nu este libera, nu exprima o alegere ci constituie un raspuns necesar.
Considera ca vointa umana esteo rasfrangere a vointei impersonale,
cosmice; este vointa de a trai, care ar determina existenta si actiunile
tuturor fiintelor vii . Deci vointa umana nu este libera.
Libertatea si autoritatea politica
Raportarea libertatii atat la ratiune cat si la necesitate, idee care a
fost fundamentata in opera lui Spinoza, a fost preluata si dezvoltata de
iluministi in cadrul filozofiei politicedin sec. XVII-XIX. In acest
context, corelatia dintre libertate si necesitate dobandeste noi
sensuri, prin necesitate intelegandu-se nu doar legile naturii ci si
cele juridice, necesare unei bune convietuiri in societate. Statul "de
drept" este fundamentat pe baza acestei corelatii, iar in cadrul sau,
fiecare cetatean e liber, intrucat vointa sa nu este subordonata nici
unei alte vointe subiective, ci doar necesitatii sociale obiective
exprimata de legile statului.
Conform parerilor lui Kant si Rousseau, rolul statului si al legilor
este acel de a asigura conditiile normale de desfasurare a vietii
sociale, prin asigurarea drepturilor si libertatilor umane. In sec. al
XIX-lea vor apare si alte interpretari ale relatiei dintre stat si
individ, dintre care unele vor avea consecinte nefaste asupra
libertatii. Chiar una dintre ideile constitutive ale iluminismului
francez si german, corelata cu libertatea umana se va manifesta
neasteptat.
J. J. Rousseau (1712-1778) - "Scrisori scrise de la munte"
Aici ne este prezentata o noua perspectiva si anume libertatea nu
poate exista decat in corelatie cu justitia.
A fi liber nu inseamna a face ce vrei ci a nu te supune vointei
altuia. Nici stapanul nu poate fi liber in virtutea faptului ca limitand
libertatea calorlalti, este supus la randul lui unei vointe dezordonate.
Autorul considera ca nu exista libertate acolo unde nu sunt legi sau
unde cineva se situeaza deasupra legilor. Nici in stare naturala omul nu
poate fi liber decat datorita legii naturale care se adreseaza in mod
egal tuturor.
Referindu-se apoi la libertatea popoarelor, afirma ca un popor nu se
supune ca o sluga, intrucat are un conducator si un stapan. Poporul este
liber in masura in care guvernantii guvernantii reprezinta organul legii
si nu anumite interese particulare. Analizeaza libertatea individuala in
raport cu necesitatea sociala, considerand ca intre ele trebuie sa
existe o reciprocitate.
Cuprins:
Introducere
Libertatea si autoritatea supranaturala
Destin si libertate
M. Durellius -"Catre sine"
Libertate si liber arbitru
Einstein - "Stiinta si religie"
Thoma din Aquina
Parintele Damaschin - "Despre credinta ortodoxa"
F. Nietzsche - "Amurgul idolilor"
B. Libertatea si constrangerile cauzale
Spinoza - "Scrisoarea numarul 58 catre G. H. Schuller"
J. S. Mill - "Un sistem de logica"
F. Nietzsche - "Dincolo de bine si de rau"
C. Libertatea si constrangerile interioare
Arthur Shopenhouer - "Lumea ca vointa si reprezentare"
D. Libertatea si autoritatea politica
J. J. Rousseau - "scrisori scrise de la munte"
ì¥Â`
