Referat Aptitudinea
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Aptitudinea si de asemenea puteti face
Download Referat AptitudineaCiteste fragmente din Referat Aptitudinea
- APTITUDINEA -
- ca latura instrumental operationala a personalitatii -
DEFINIREA APTITUDINILOR
Stim cu totii ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor
de actiune (practice, intelectuale, artistice, sportive,etc) si sunt
executate de diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o
eficienta mai mare sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii
normali pot executa diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza
calitatea. Toti pot sa cante, dar unii starnesc admiratie si
impresioneaza,iar altii sunt deplorabili. De unde si calificarile fixate
in limba de "apt pentru…" prelungite prin termeni de aptitudine,
inaptitudine sau capacitate,incapacitate iar referitor la "zestrea
ereditara": dotat,nedotat.
Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara
ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru
testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele
mari de slab, mediu(mijlociu) si superior.Performata ce atesta o
capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie, situata pe o treapta din
zona superioara.
Pare ciudat, dar aptitudinea nu este simplu de definit, pentru ca in
literatura de specialitate, conceptul de aptitudine a manifestat
atitudini extrem de diverse. Unii autori de manuale de psihologie, prin
aptitudine, sunt denumite o serie de alte "realitati "psihice si chiar
psihofiziologice, cum ar fi predispozitiile sau capacitatile. Din
perspectiva pragmatismului ;lor, Americanii, nici nu definesc
aptitudinile.
In dictionarele de psihologie vom intilni informatii referitoare la
"masurarea aptitudinilor, dar nu si cu privire la conceptul general de
aptitudine si alte concepte, cum ar fi cele de inteligenta sau
creativitate.Cateva maniere distincte de definire a acestora sint
relevate in cercetarea unor lucrari despre aptitudini.
Definirea aptitudinilor prin opozitie cu capacitatile
"Aptitudinea" este substratul congenital al unei capacitati, preexistand
acesteia din urma care va depinde de dez.naturala a aptitudinilor,de
exercitii si de formatia educativa .Numai capacitatea poate fi obiectul
unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate. Stim cu totii
ca oamenii se deosebesc intre ei dupa posibilitatile lor de actiune
(practice, intelectuale, artistice, sportive,etc) si sunt executate de
diversi indivizi de diverse niveluri calitative cu o eficienta mai mare
sau mai mica, uneori foarte reduse. Toti oamenii normali pot executa
diverse si nenumarate activitati, insa intereseaza calitatea. Toti pot
sa cante, dar unii starnesc admiratie si impresioneaza,iar altii sunt
deplorabili. De unde si calificarile fixate in limba de "apt pentru…"
prelungite prin termeni de aptitudine, inaptitudine sau
capacitate,incapacitate iar referitor la "zestrea ereditara":
dotat,nedotat.
Rezultatele oricarei activitati sunt evaluate si distribuite pe o scara
ampla (se uzeaza de un punctaj, ce poate ajunge pana la 160, pentru
testarea inteligentei), astfel incat cu usurinta se stabilesc grupele
mari de slab, mediu(mijlociu) si superior.Performata ce atesta o
capacitate trebuie sa fie cotata ca supramedie, situata pe o treapta din
zona superioara.
Aptitudinea este interpretata ca o conditie congenitala a unei anumite
modalitati de eficienta. Dupa opinia unor autori aceasta definitie nu
este acceptata. "Chiar daca am reusi sa diminuam influenta oricarei
formatii educative sistematice, nu vom putea niciodata cunoaste
substratul congenital decat in starea in care l-au adus conditiile de
viata ale subiectului si le-a cunoscutg, inainte de a fi examinat,
conditii ce sunt in functie de factori sociali economici,Reiese, din
cele din urma definitii ca aptitudinea este anterioara capacitatii, ea
este o conditie a ei, doar o virtualitate. Acest fapt a fost intuit de
unii psihoti sai romani."Capacitatea, este aptitudinea plus castigul ei
in calitate si cantitate, venit prin exercitiu (Fl.Stefanescu Goanga,
apnd:[19],p.86). Fara a fi intrutotul incorecta, dar nici intrutotul
corecta, o asemenea maniera de definire a aptitudinilor,
sugereazaistenta unei relatii ca de la o parte la intreg, la
(aqptitudinea) putand fi considerata doar ca un saegment de capacitati,
care alaturi de aptitudini cuprinde si segmente. Este evident ca intre
aptitudini si capacitati nu exista doar diferente de sfera.Aptitudinea
se demonstreaza intotdeauna prin reusita in activitati.Aptitudinile
constituie latura instrumentala si executiva a personalitatii.
Aptituidinile sunt subsisteme sau sisteme operationale , superior
dezvoltate care mijlocesc performante supramedii in activitate.
Aptitudinea arata ce poate individul, nu ce stie el.
Inteligentul(individul), extrage dintr-un minim de cunostinte un maxim
de efect.
4.) - Definirea aptitudinilor prin raportarea la finalitatea
functionarii lor.
Majoritatea psihologilor, atunci cand definesc aptitudinile se refera
la rezultatul intrari lor in functiune. Finalitatea aptitudinilor o
reprezinta obtinerea unui randamnent superior mediei,intr-un anume
domeniu de activitate."Aptitudinea este orice insusire psihica sau
fizica considerata sub unghiul randamentului."(47).La fel crede si
T.G.Andrews (1952), ca aptitudinea este posibilitatea unui individ de a
dobandi sau ameliora un anumit randament ,daca se gaseste in conditii
favorabile si binenteles, daca este antrenat.Notiunea de randament se
refera atat la calitatea cat si la cantitatea activitatilor
subiectului,la usurinra sau rapiditatea cu care se desfasoara
activitatea. Recent,notiunea de randament a flost inlocuita cu cea de
:comportament eficient.
Aptitudinea este o formatiune psihologica complexa la nivelul
personalitatii care faciliteaza un comportament eficient al individului
in cadrul activitatii.
Definirea aptitudinilor prein sesizarea continutului lor specific
Aptitudinea este o insusire complexa de personalitate, produs complex al
intregii personalitati, al intregii experiente, al vitalitatii fizice al
echipamentului informational ori al desprinderii, al metodelor de al
integrarii sau conflictului intereselor, al capacitatilor intelectuale.
Se poate observa in structura aptitudinilor se introduc o multitudine de
componente psihice (deprinderi, informatii, inmterese,capacitati0.
Fiecare dintre cele trei maniere de definire a aptitudinilor atrage
atentia asupra unor caracteristici ale acestora,dar nici una dintre ele
nu solutioneaza complet problema. Am putea iesi din impas, in aceste
printr-o definire generala.
Conditii printr-o definitie generala si sintetica a aptitudinilor,
insotita de explicatii suplimentare:
Aptitudinera reprezinta un complex de procese si insusiri psihice
individuale, structurate intr-un mod original, care permite efectuarea
cu succes a anumitor activitati.
Nu orice insusire psihica este o aptitudine, ci numai cea care ii
diferentiaza pe oameni in privinta posibilitatii de a atinge performante
superioare in diverse activitati.
O serie de insusiri (pripeala, lenea, nervozitatea, incetineala
reactiilor etc), desi sunt individuale nu pot fi considerate ca
aptitudini, deoarece ele nu faciliteaza activitatea si o si impiedfica.
Insa, insusirea care asigura indeplinirea activitatii la un nivel
superior calitativ poate fi considerata aptitudine.Insusiri
ca(priceperi, cunostinte,deprinderi) asigura si ele indeplinirea
activitatii insa la un nivel mediu, obisnuit uneori stereotipizat chiar
automatizat si nu trebuie confundate cu aptitudinile.
Insusirile izolate, separate unele de altele, se imbina si se
sintetizeaza intr-un tot unitar.
Deci ,pentru ca o insusire psihica sa fie aptitudine trebuie sa
satisfaca o serie intreaga de cerinte si anume:
sa fie individuala, diferentiatoare in planul randamentului activitatii;
sa asigure efectiv finalitatea activitatii;
sa contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al
activitatii;
d) sa dispuna de un mare grad de operationalitate si eficienta;
Forma calitatii superioara de manifestare a aptitudinilor complexe este
talentul. Acesta se deosebeste de aptitudine prin gradul inalt de
dezvoltare a aptitudinilor si mai ales prin imbinarea lor
corespunzatoare,ceea ce face posibila creatia de valori noi si
originale.Forma cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor care se
manifesta intr- o activitate de importanta istorica pentru viata
societatii,pentru progresul cunoasterii umane a culturii, a
tehnicii,stiintei,conducand la o puternica originalitate o reprezinta
geniul [vezi(246);(19)].
- Ca si criterii de evaluare a aptitudinilor- se poate observa
lesne,din chiar definitiile de mai sus,prezenta sau absenta
aptitudinilor la un individ se face dupa rezultatul obtinut sau dupa o
serie de caracteristici ale acestuia (originalitate, noutate,
eficienta).
Aceasta constatare ridica o problema: se poate evalua aptitudinea numai
dupa produs, dupa ceea ce se obtine? Aici facem referire la exemplul cu
cei doi elevi din zece care au rezolvat bine,chiar performant o anumita
problema,Daca analizam procesul prin care s-a ajuns la obtinerea acestui
produs aprecierea noastra va fi mai exacta,descoperim,posibil,ca unul
din cei doi elevi a solutionat problema intr-un timp record (scurt) din
proprie initiativa si fara ajutor,pe o cale noua, poate chiat
neobisnuita, in timp ce al doilea elev a consumat timp mai mult, a
primit ajutor, a fost impins, iar calea rezolvarii a fost comuna,chiar
banala. Abia acum putem afirma ca produsul obtinut de primul elev se
datoreaza prezentei aptitudinilor, in timp ce produsul obtinut de al
doilea elev este rezultatul muncii, efortului, a altor capacitati
psihice decat a prezentei aptitudinilor. In concluzie,aprecierea
prezentei sau absentei aptitudinilor la un subiect trebuie facuta nu
numai dupa particularitatile laturii procesuale(durata,viteza,noutatea
procedeului utilizat): Diferentele aptitudinale dintre doua sau mai
multe persoane atunci cand procesele ssi produsele sunt asemanatoare le
evaluam dupa: latura structural-functionala a aptitudinii,dupa
comportamente si mai ales dupa modul de relationare a acestora.
Tori(relativ) dispunem de capacitatea de a diferentia sunetele, culorile
sau formele, de reprezentari vizuale de spirit de observatie,
reprezentari auditive, de operatiile pentru efectuarea calculului
matematic, dar nu fiecare dintre noi suntem,
muzicieni,pictori,matematicieni.
Rezulta ca aptitudinile sunt adevarate sisteme operationale ce presupun
relationarea si interactiunea reciproca a componentelor lor,in urma
carora apar fenomene,ca cel al compensarii ce asigura functionalitatea
si eficienta lor maxima.
Diferentele aptitudinale dintre oameni, fizionomia lor specifica pot fi
evaluate si dupa alt criteriu: dupa locul si rolul aptitudinilor in
structura personalitatii, dupa cum se raporteaza si se leaga de alte
elemente ale vietii psihice.
De exemplu: Al. Rosca si B.Zonga(204) afirmau ca orice proces psihic
raportat la functia sau la procesul sau dobandeste caracterul de
aptitudine - Procesul gandirii, raportat la functiile sale
(abstractizarea, rezolvarea problemelor,generalizarea) dobandeste
caracterul de aptitudine si devine o componenta esentiala a
inteligentei.
Potrivit acestui punct de vedere s-ar parea ca aptitudinile sunt
configurarii de procese psihice, dar, in realitate ele sunt mai mult
decat simple configuratie a proceselor psihice, deoarece pe langa
procese psihice sunt constituite dintr-o multime de alte insusiri si
calitati psihice legate prin relatii complexe si dispunand de o
determinare reciproca, sunt insusiri sintetice ale intregii
personalitati si nu al unuia sau altuia dintre procese psihice
componente. Procesele si insusirile lor psihice nu pot fi concepute
separat de intreaga configuratie psihica a persoanei, dupa cum nu pot fi
"topite" intr-un tot nediferentiat,intr-o masa omogena lipsita de
diferentieri interne.
O problema controversata a aptitudinilor o reprezinta caracterul lor
inascut sau dobandit; S-a crezut ca ele ar fi un "dar de la divinitate",
in felul acesta formulandu-se teoriile spiritualitate, mai apoi ele au
fost considerate ca fiind innascute si transmise ereditar. Astfel au
luat nastere teoriile biologizante (lucrarea lui Galton, intitulata
sugestiv "Hereditary Genius"-1869) care demonstra si lansa, prin
argumente ideea geniului innascut.In esenta se aduc doua categorii de
argumente:
transmiterea aptitudinilor de la parinti la urmasi
manifestarea pretimpurie a aptitudinilor
La aceste argumente s-au adus ,contraargumente: nu toti urmasii (unor
personalitati) au manifestat aptitudini; exista si cazuri de manifestare
tirzie a aptitudinilor (exemple: Walter Scott si-a scris primul roman in
jurul varstei de 30 ani, Cervantes si-a publicat opera capitala pe la 60
de ani; Unele personalitati au avut grave dificultati chiar in domeniul
in care s-au remarcat - Newton era ultimul din clasa, Napoleon a fost un
mediocru in liceul militar, Roentgen a fost eliminat din scoala cu
calificativul "cretin incurabil", Verdi a fost respins la Conservator,
Moliere n-a putut invata sa citeasca mult timp, Hegel la absolvirea
seminarului a primit calificativul "idiot",etc).
Numeroase demonstratii concludente in legatura cu faptul ca factorii
ereditari joaca un rol important in aptitudinile umane,nu ne pot abate
de la parerea ca factorii mediului inconjurator pot juca un rol crucial
ca sursa de diferentiere individuala.
Aptitudinile ca moduri interne de actiune rapida, precisa, originala si
eficienta se "decupeaza" si se formeaza dupa modelul activitatii
externe, a componentelor si formelor ei concrete".
Relatia dintre aptitudini, activitate si predispozitii, pe langa
problema teoretica, ridica si o importanta problema practica: pe
atitudine trebuie sa manifeste educatorul fata de aptitudini?
In procesul formarii aptitudinilor conteaza nu atat ereditatea ori
mediul,cat calitatea lor.Cand calitatea celor doua categorii de factoori
ereditari si de mediu este mult prea diferita, efectele asupra
aptitudinilor sunt nefevorabile. In anumite cazuri limita, insa,
diferentele de calitate a celor doua categorii de factori pot duce la
efecte benefice ca urmare a intrarii in functiune a fenomenului
compensarii. Daca factorii ereditari coincid cu cei sociali din punct de
vedere al calitatii lor, atunci performantele sunt maxime.
PAGE 1
PAGE 1
ì¥Â