Referat Proiectarea Didactica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Proiectarea Didactica si de asemenea puteti face Download Referat Proiectarea didactica

Citeste fragmente din Referat Proiectarea Didactica

PROIECTAREA DIDACTICĂ – O ACŢIUNE CONTINUĂ ŞI UNITARĂ Motto: „Socrate spunea că acei care ştiu ce este fiecare lucru sunt în stare să explice şi celorlalţi pe când cei care nu ştiu este firesc să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii.” ( Xenofon) Motivaţia alegerii temei Se ştie că un lucru bine făcut are la bază o etapă premergătoare. Proiectarea didactică este etapa premergătoare a actului didactic. În învăţământ există cadre didactice care consideră proiectarea o etapă necesară, dar şi altele, care apreciază că aceasta ar putea lipsi. Cea de-a doua poziţie este determinată de numărul mare de documente care se elaborează obligatoriu de cadrele didactice, uneori nejustificat. Proiectarea didactică nu poate să lipsească din preocupările învăţătorilor şi profesorilor, pentru că o lecţie bună este întotdeauna rezultatul unei proiectări corespunzătoare. Documentul de proiectare trebuie să fie un instrument necesar de lucru pentru cadrul didactic. Demers teoretic; explicarea noţiunilor În mod tradiţional, prin proiectare pedagogică se înţelege programarea materiei de studiu pe unităţi de timp şi de activitate, a planului calendaristic, a sistemului de lecţii, elaborarea planului de lecţii etc. Astăzi, conceptul de proiectare este mai amplu, fiind exprimat şi caracterizat de alte concepte corelate, ca de pildă: design instrucţional ( R. Gagne,1976) sau taxonomia cunoştinţelor (Romiszowski,1981). În efortul actual de modernizare şi optimizare a şcolii româneşti, menit să asigure creşterea calitativă a activităţii didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea şi desfăşurarea lecţiei, ca microsistem ce produce la scară redusă sistemul instrucţional, ocupă un loc central. Proiectarea este acţiunea de anticipare şi pregătire a activităţilor didactice şi educative pe baza unui sistem de operaţii, concretizat în programe de instruire diferenţiate prin creşterea performanţelor. Proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ reprezintă ansamblul acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţilor de educaţie/instrucţie conform finalităţilor asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a acestuia în sens managerial/global, optim, strategic. Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales ale relaţiilor dintre acestea în condiţiile unui mod de organizare al procesului de învăţământ.”(Vlăsceanu, Lazăr în „Curs de pedagogie”, coordonatori: Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, 1988, pag. 249 ) Specificul activităţii de proiectare pedagogică evidenţiază importanţa acţiunilor de planificare – programare - concretizare a instruirii/educaţiei care vizează valorificarea optimă a unei resurse materiale esenţiale: timpul real destinat învăţării, în mediul şcolar şi extraşcolar. Din această perspectivă proiectarea pedagogică intervine în calitate de : proiectare globală, care acoperă perioada unui nivel, treaptă, ciclu de învăţământ, urmărind, în mod special, elaborarea planului de învăţământ şi a criteriilor generale de elaborare a programelor de instruire; proiectare eşalonată, care acoperă perioada unui an de învăţământ, semestru sau a unei activităţi didactice/educative concrete, urmărind, în mod special, elaborarea programelor de instruire/educaţie şi a criteriilor de operaţionalizare a obiectivelor generale şi specifice ale programelor de instruire/educaţie Eficienţa lecţiei trebuie orientată nu numai de modul de interacţiune complexă a componentelor ei, ci şi de felul cum ea este integrată în procesul de învăţământ, ca sistem şi funcţionalitate , pentru că în lecţie se obiectivează elementele acestuia (obiective, resurse, conţinut, strategii şi evaluarea rezultatelor). Activitatea de proiectare pedagogică implică două operaţii care intervin în mod global şi în mod eşalonat: A. Operaţia de definire a criteriului de optimalitate a planului sau a programelor de instruire/educaţie, realizată: a) în termeni absoluţi prin raportare la standardele de competenţă şi de performanţă instituţionalizate ca obiective informativ – formative, de nivel maxim, mediu, minim; b) în termeni relativi, prin raportare la standardele definitivate, ca obiective concrete, la nivelul şcolii li al clasei de elevi, în diferite momente ale evoluţiei acestora . B. Operaţia de analiză a componentelor planului sau a programelor de instruire/educaţie, realizabilă prin stabilirea unor corespondenţe între: a) obiectivele pedagogice asumate; b) conţinuturile pedagogice adecvate la nivel de plan – programe – activitate didactică; strategiile de predare – învăţare – evaluare, adaptabile la diferite condiţii de învăţare interne şi externe. Activitatea practică „ ̤̀☊଀ņ愀̤ᤀrebuie să-şi pună următoarea întrebare: cum aş putea face astfel încât întotdeauna activităţile didactice pe care le desfăşor să fie eficiente? Pentru aceasta este nevoie de o metodă raţională de pregătire a activităţilor didactice care să preîntâmpine sau să anuleze alunecarea pe panta hazardului total şi a improvizaţiei. Dacă „harul didactic” nu este suficient (şi nu este! ), atunci apelul la o cale raţională, premeditată este justificat. A devenit o judecată de bun simţ aserţiunea după care un „lucru bine făcut” este rezultatul unui „proiect bine gândit”. Unii autori (Jinga,Negreţ,1994) avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale, în următoarea ordine: - Ce voi face? - Cu ce voi face? - Cum voi face? - Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut? Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice. Prima întrebare vizează obiectivele educaţionale, care trebuie fixate şi realizate. A doua întrebare trimite către resursele educaţionale de care dispune sau trebuie să dispună educatorul. A treia întrebare cere un răspuns concret privind stabilirea unei strategii educaţionale, coerente şi pertinente, pentru atingerea scopurilor. Răspunsul la a patra întrebare pune problema conturării unei metodologii de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate. Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Ea reprezintă un document normativ în sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic. Chiar dacă în proiectare sunt obligatorii obiectivele, remarcăm faptul că, adesea, acelaşi obiectiv se realizează prin mai multe conţinuturi şi resurse, după cum mai multe obiective pot fi realizate cu acelaşi conţinut şi aceleaşi resurse, după cum mai multe obiective pot fi realizate cu acelaşi conţinut şi cu aceleaşi resurse. Aprecierea acestora este la latitudinea învăţătorului. Proiectarea activităţii didactice presupune: lectura programei planificarea calendaristică proiectarea secvenţială ( a unităţilor de învăţare) I. Fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate două sau mai multe obiective de referinţă. Pentru realizarea obiectivelor de referinţă, învăţătorul poate organiza diferite tipuri de activităţi de învăţare. Unele activităţi posibile sunt recomandate prin programă. Învăţătorul poate opta pentru folosirea unora dintre aceste activităţi sau poate construi activităţi proprii. Atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul unităţilor de conţinut. Învăţătorul va selecta din lista cu „conţinuturile învăţării” acele unităţi de conţinut care mijlocesc atingerea obiectivelor. II. În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică se transformă într-un document administrativ formal care repetă modul de gestionare a timpului propus de programa analitică, într-un document de interpretare personală a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Planificarea activităţii didactice presupune o lectură atentă şi permanentă a programei şcolare în scopul de a analiza obiectivele şi a inventaria tipurile de activităţi şi resursele necesare. În elaborarea planificării procedăm astfel: 1.Citim atent programa 2.Stabilim succesiunea de parcurgere a conţinuturilor 3.Corelăm fiecare conţinut în parte cu obiectivele de referinţă vizate 4.Verificăm concordanţa dintre traseul educaţional propus şi oferta de resurse didactice (manuale, ghiduri, caiete) 5,Alocăm timpul necesar pentru fiecare conţinut, în concordanţă cu obiectivele de referinţă vizate III. O unitate de învăţare poate să acopere una sau mai multe ore de curs. Alocarea timpului afectat unei unităţi de învăţare se face prin planificare anuală. O unitate de învăţare este: - coerentă din punct de vedere al obiectivelor vizate; unitară din punct de vedere tematic (adică al conţinutului); desfăşurată în mod continuu pe o perioadă de timp; finalizată prin evaluare Realizarea unei unităţi de învăţare presupune un demers didactic proiectat de fiecare învăţător în parte. Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape, înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. Etapele proiectării sunt aceleaşi, oricare ar fi unitate de proiectare vizată. Proiectarea unei unităţi de învăţare se recomandă a fi făcută ţinând seama de următoarele: centrarea demersului didactic pe obiective (nu pe conţinuturi) implicarea în proiectare a următorilor factori: -obiective de referinţă -activităţi de învăţare -resurse -evaluare 쥁@