Referat Fluctuatiile_atentiei_si_starea_de_vigilenta

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Fluctuatiile_atentiei_si_starea_de_vigilenta si de asemenea puteti face Download Referat Fluctuatiile_atentiei_si_starea_de_vigilenta

Citeste fragmente din Referat Fluctuatiile_atentiei_si_starea_de_vigilenta

Fluctuaţiile atenţiei şi starea de vigilenţă Activitatea este forma principală a relaţiei omului cu mediul ambiant, în concordanţă cu motivaţia. Activitatea are scopul şi obiectul bine determinate; o disconcordanţă între acestea poate fi semnalul dereglărilor psihice. Prin atenţie – care este un proces, un act de selectare psihică activă – se realizează semnificaţia, importanţa şi ierarhizarea unor evenimente, obiecte şi fenomene care ne influenţează existenţa (acordăm atenţie lucrurilor care ne interesează şi o menţinem prin scopul urmărit). Dacă inteligenţa este considerată o funcţie psihică complexă care asigură într-o formă superioară adaptarea între organism şi mediu, atenţia este un factor activ al investigării mediului înconjurător, cu efecte favorabile asupra activităţii de cunoaştere. Atenţia se impune în diverse activităţi (detectarea semnalelor radar, supravegherea liniilor automate şi a tablourilor de comandă în conducerea unui vehicul: avion, vapor, automobil sau navă cosmică, dar şi în alte domenii de activitate. Au fost elaborate importante studii şi cercetări ştiinţifice pentru a fi identificaţi factorii care intervin în scăderea vigilenţei concentraţiei şi în descoperirea mijloacelor ce pot întreţine atenţia concentrată la un nivel cât mai înalt. S-a constatat că stările afective au un rol important în stabilirea atenţiei şi că ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învăţare. De asemenea, interesul este tendinţa de a da atenţie unor obiecte persoane sau situaţii de care suntem atraşi şi în care găsim satisfacţii. Tot el stimulează. Tot el stimulează dorinţa de a continua o experienţă începută, în timp ce aversiunea duce la abandonare şi respingere. Suportul energetic al activităţii este asigurat de un complex motivaţional, alcătuit din trebuinţe, intenţii, aspiraţii, idealuri şi convingeri; într-un astfel de cadru intervin procesele psihice de autocontrol şi autoreglare în raport direct cu specificul şi nivelul solicitărilor. S-u analizat şi fenomenele vasomotorii în timpul desfăşurării atenţiei concentrate de mare intensitate şi s-a constatat un nivel crescut al activităţii cerebrale (modificări respiratorii, cardiace şi motorii). Titchener pune această problemă sub forma unei întrebări: de ce când fac efortul să fiu atent mă încrunt, îmi reţin uneori respiraţia, iar corpul ia o atitudine imobilă? Subliniind faptul că atenţia voluntară este rezultatul educaţiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei direcţii: prima, în care educatorul, profesor şi părinte, se bazează pe sentimente (teamă sau tandreţe şi simpatie, curiozitate, interes şi atracţie faţă de recompensă); cea de-a doua se referă la ambiţie, interes practic şi datorie, iar cea de-a treia se referă la faptul că atenţia se dezvoltă şi se întreţine prin deprinderi şi exerciţiu impus; de aceea, rolul muncii în dezvoltarea atenţiei voluntare ca mijloc de adaptare la condiţiile vieţii devine o necesitate. gice experimentale analizează, pe lângă stabilitatea atenţiei, şi fenomenele de distragere, distribuţie şi comutare a acesteia. Pentru a înţelege capacitatea de menţinere a atenţiei în condiţii perturbatoare, excitanţi colaterali (zgomot, surse de lumină, monotonie, oboseală, stări emoţionale etc.), trebuie să ştim că orice act de atenţie constă în forma unei dominante prin concentrarea excitaţiei într-un anumit focar şi inhibării altor centri subdominanţi. Astfel, dacă în timpul desfăşurării unei activităţi unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificând concentrarea atenţiei. De aici recomandarea psihologilor ca în anumite situaţii să nu se lucreze în linişte absolută: o muzică în surdină melodioasă (stimulent complementar) nu stânjeneşte munca, ci o favorizează. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori şi perturbatori în menţinerea atenţiei, ei reduc energia activităţii dominante şi determină apariţia unei noi reacţii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternică, stridentă, însoţită de un text care ne antrenează emoţional distrage atenţia). Gradul de distragere a atenţiei depinde de motivaţia, de interesul pe care îl avem pentru activitatea desfăşurată şi de noutatea şi varietatea acesteia. Atenţia concentrată poate fi menţinută şi în cazul în care activitatea este automatizată, deprinderile sunt bine consolidate sau când suntem obişnuiţi, adaptaţi să lucrăm în prezenţa unor excitanţi perturbatori specifici locului de muncă. Modificările raportului de forţă între activitatea dominantă şi stimulul perturbator sunt semnificativ determinate de particularităţile tipologice individuale ale persoanei; stimulii pot crea o orientare pozitivă sau negativă, agreabilă sau dezagreabilă, în funcţie de structura personalităţii fiecăruia dintre noi. De aceea, trebuie să cunoaşte, limitele capacităţii propriei noastre structuri psihice de a ne desfăşura activitatea în prezenţa unor elemente perturbatoare. În ceea ce priveşte muzica – factor stimulator sau perturbator al atenţiei – o ascultăm, o îndrăgim şi ne refugiem în acordurile ei atât în momentele de tristeţe, cât şi de bucurie ale imprevizibilei noastre existenţe. Stările psihice şi corelatele lor comportamentale (Lindsley) Comportament Starea de conştiinţă Eficienţa activităţii Emoţie puternică: teamă, furie, anxietate Stare de conştienţă limitată: atenţie difuză, fragmentară, confuzie Slabă: lipsă de control, imobolizare, dezorganizare Atenţie alertă Atenţie selectivă, care se poate comuta; anticipare “concentrată”, “set” Bună: reacţii rapide, eficiente, selective; comportament organizat pentru răspunsuri în serie Veghe relaxată Atenţie neforţată, fovorizează asociaţii libere Bună: reacţii de rutină şi gândire creatoare Somnolenţă Stare de graniţă între somn şi veghe; reverie Slabă: neconcordanţă, sporadică, lipsită de continuitate Somn superficial Reducerea marcată a stării de conştienţă; vise Absentă Somn profund Pierderea totală a conştienţei (absenţa memorării stimulărilor sau a viselor) Absentă PAGE PAGE 2 쥁`