Referat Functionarea Vizuala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Functionarea Vizuala si de asemenea puteti face Download Referat Functionarea vizuala

Citeste fragmente din Referat Functionarea Vizuala

Funcţionarea vizuală. Evaluarea vederii funcţionale Definiţiile deficienţelor vizuale se bazează pe acuitate vizuală şi mărimea câmpurilor vizuale, în pofida faptului că s-a demonstrat că doar evaluarea acestora nu oferă o descriere fidelă a gradului deficienţei vizuale. Funcţiile vizuale ca sensibilitatea de contrast şi cromatică sunt importante într-o evaluare clinică completă a deficientului vizual. Prin urmare, s-a impus o sistematizare a tuturor aspectelor implicate în realizarea vederii sau care fac posibilă funcţionarea vizuală. Potrivit modelului elaborat de Corn (1983), funcţionarea vizuală este concepută ca rezultatul a trei mari categorii, cu subcategoriile specifice fiecăreia, reprezentate sub forma unui cub. Prima categorie, cea a abilităţilor vizuale, cuprinde acuitatea vizuală, câmpurile vizuale, motricitatea vizuală, funcţiile cerebrale şi percepţia luminii şi a culorii. Următoarea categorie presupune o individualitate dobândită alcătuită din cogniţie, integrarea dezvoltării senzoriale, percepţie, structură psihologică şi structură fizică. În final, cea de-a treia categorie este dată de indicii din mediul înconjurător, respectiv culoare, contrast, timp, spaţiu şi iluminat. Evaluarea clinică a copiilor cu vedere slabă constă, în raport cu modelul prezentat mai sus, în analiza capacităţilor vizuale (acuitate vizuală, câmp vizual, sensibilitate luminoasă şi cromatică, motricitate şi coordonare oculară) şi a funcţionalităţii vizuale (sau abilităţile vizuale necesare utilizării informaţiei vizuale în planificarea şi/sau executarea unei sarcini). De obicei, ea se realizează în echipă, cu participarea medicului pediatru, a oftalmologului sau a optometristului, neurologului, psihologului, psihopedagogului şi a părinţilor, copiii cu deficienţe vizuale fiind evaluaţi medical, psihologic, educaţional şi social. Deoarece nu intră în obiectul capitolului de faţă evaluarea oftalmologică sau neurologică a copilului cu vedere slabă, vom prezenta în continuare unele aspecte care vizează evaluarea vederii slabe din perspectiva psihologului şi a psihopedagogului. În literatura de specialitate americană se vorbeşte despre evaluarea vederii funcţionale care constă într-o observare sistematică şi evaluare a abilităţilor copilului de a-şi folosi vederea pentru anumite sarcini vizuale, în anumite condiţii şi în contexte familiare sau nefamiliare. (Topor, 1999) ì pe care îl au deprinderile şi abilităţile vizuale asupra vieţii de zi cu zi a persoanei cu deficienţe vizuale. (Lueck, 1997) Acest tip de evaluare are ca obiective: completarea informaţiei obţinute prin evaluările clinice (care recurg la metode specifice oftalmologiei, optometriei şi neurologiei) evaluarea funcţiilor şi a comportamentelor vizuale în funcţie de care pot fi stabilite obiectivele învăţării instruirea părinţilor pentru a-şi ajuta copiii să-şi dezvolte modalităţi diferite de a obţine informaţiile vizuale necesare satisfacerii nevoilor cotidiene Principalele componente implicate în evaluarea vederii funcţionale constau în: acuitate vizuală funcţională mişcări oculare (a urmări o minge care se rostogoleşte, a scana imagini într-o carte, a urmări mişcările capului mamei) vederea de aproape (în cadrul unor activităţi de localizare, fixare, scanare, urmărire, schimbarea direcţiei privirii, coordonare ochi-mână, activităţi cotidiene) vederea în spaţiul mediu şi la distanţă (prin observarea modului în care copilul urmăreşte o persoană familiară care se deplasează prin câmpul său vizual de la stânga la dreapta sau modul în care priveşte un film pe ecranul TV) utilizarea funcţională a câmpurilor vizuale (cum reacţionează la apropierea unor persoane şi la mingi de diferite mărimi şi culori care se rostogolesc) recunoaşterea culorilor (prin preferinţa manifestată de copil faţă de două obiecte identice ca formă, dar de culori diferite) abilităţi funcţionale de contrast caracteristici ale mediului înconjurător (iluminat, spaţiu, distanţă şi timp, variabile evaluate în contexte familiare ca joc cu diferite obiecte, luarea prânzului, plimbări prin parc, etc.) Prin evaluarea vederii funcţionale în contexte familiare sau mai puţin familiare se încearcă şi depăşirea condiţiilor specifice cabinetului medical, copilul fiind observat, după anumite grile de observaţie elaborate anterior, în timp ce se comportă spontan. De asemenea, este recomandabilă formularea concluziilor evaluării în termeni de ceea ce poate să facă copilul. Cât despre dificultăţi, ele pot fi asociate elementelor forte sau capacităţilor pe care se poate sprijini copilul pentru a-şi dezvolta abilităţi noi. PAGE PAGE 1 쥁@