Referat Curs Cerinte Psihologice In Organizarea Activitatii Scolare
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Curs Cerinte Psihologice In Organizarea Activitatii Scolare si de asemenea puteti face
Download Referat Curs Cerinte psihologice in organizarea activitatii scolareCiteste fragmente din Referat Curs Cerinte Psihologice In Organizarea Activitatii Scolare
CERINTELE PSIHOLOGICE ALE
ORGANIZARII ACTIVITATII SCOLARE
Notiunea de oboseala
« Oboseala - scrie C.T.Morgan - este un cuvant la indemana oricui, si
de aceea noi suntem inclinati sa credem ca stim ce inseamna ». In
realitate, fenomenul atat de obisnuit al oboselii inca nu a fost destul
de clar definit, nici din punct de vedere fiziologic, si cu atat mai
putin din punct de vedere psihologic. La un recent congres inclinat
acestei teme(Paris 1986), nici una dintre definitiile produse nu a
intrunit aprobarea unanima a participantilor. Cu toate acestea, exista o
definitie de luctu a acestei stari atat de indefinite, care este
acceptata cel mai adesea. Conform acesteia, oboseala este acea stare
temporara a organismului care apar in urma unui efort excesiv sau de
prea lunga durata, si care se anuleaza ca urmare a unei perioade de
odihna.
Notiunea de oboseala este, in mod firesc, legata strans de aceea de
activitate, de efort, cum se vede si din definitia de mai sus. Faptul
cel mai derutant este, insa, acela ca adesea nu se poate pune in
evidenta nici un fel de proportionalitate intre o activitate si oboseala
subecventa, intre gradul de efort si gradul de oboseala rezultat.
Dr.Pierre Bernachon borbeste despre o « oboseala inainte de a te obosi
» , cu referire la capacitatea omului de a anticipa pe plan mental
activitatea pe care o are de intreprins. In asemenea cazuri,
conditionarea reflexa si motivatia(conditionare de ordin superior) detin
un loc foarte larg. Se stie ca prezenta unui interes sau a unui
sentiment amana cu mult aparitia oboselii, chiar in conditiile unui
efort de mare intensitate, dupa cum o apreciere laudativa sau
interventia unui stimul material, sau fie si numai cresterea unei
recompense, pot anihila oboseala, valorificand rezerve de energie pe
care, descoperindu-si-le, cei in cauza sunt primii care se mira. Pe de
alta parte, activitati care nu trezesc interesul sau nu-si legitimeaza
scopul, sau sunt prea monotone (chiar daca nu cer sfortari fizice sau
intelectuale prea mari), duc la o instalare precoce a oboselii sau a
substitutului acesteia, plictiseala.
Unii au incercat sa introduca in definitia oboselii factori mai «
obiectivi », cum ar fi randamentul, considerand oboseala o stare a
organismului caracterizata printr-o scadere a capacitatii de lucru.
Reducerea randamentului, insa, asa cum precizeaza R.Floru, « nu indica
neaparat o stare de oboseala; numerosi factori psihologici, cum ar fi
lipsa unui mobil destul de puternic, conditii nefavorabile ale
ambiantei, gradul insoficient de antrenament, pot produce scaderi ale
randamentului, care nu pot fi atribuite oboselii. Chiar si din aceste
sumare consideratii se vede cat de confuza mai este, inca, notiunea de
oboseala.
Originea nervoasa a oboselii. O serie de observatii si de experimente
dovedesc ca oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele
efectoare (sistemul muscular indeosebi), ci un fenomen central, nervos,
legat fie de consumarea substantei excitative a neuronilor, fie de cauze
fiziopsihice mai complexe, al caror substrat este reprezentat de
dinamica proceselor nervoase fundamentale, determinata atat de tipul de
sistem nervos, cat si de experienta de adaptare la mediu a individului.
Intr-un experiment de eleganta acelora concepute si executate altadata
de Claude Bernard, s-a demonstrat fara echivoc rolul primordial al
sistemului nervos in fenomenul de oboseala. S-a luat un preparat
neuro-muscular, la care s-a pastrat si o portiune din maduva spinarii si
s-a trecut la excitarea acestuia in ordinea urmatoare: centrul nervos
spinal, nervul, muschiul. S-a constatat ca sistemul muscular este cel
din urma care isi epuizeaza resursele. Cum, in situatiile naturale
muschii nu efectueaza travalii decat prin comenzi primite de la sistemul
nervos, inseamna ca ei sunt practic infatigabili, oboseala normala vand
o origine totdeauna nervoasa, fiind de fapt oboseala sistemului nervos.
Spunand ca a obosit mana sau piciorul, noi exprimam o iluzie. In
realitate, se petrece acelasi fenomen ca in cazul unor reumatici carora
li s-au amputat membrele: Desi ei nu mai au de ex. piciorul care ii
durea, simt ca ii doare ca si cand l-ar avea (« membrul fantoma »).
Mecanismul neuro-fiziologic al « odihnei active » (I.M.Secenov),
despre care vom discuta ceva mai departe, constituie un alt argument in
favoarea aceleiasi interpretari.
Semnele oboselii
Nu ne referim la oboseala patologica, care este ea insasi un « semn »
in simptomatologia anumitor maladii (diabet, tuberculoza, hepatita,
boala lui Addison, etc.), ci la oboseala zisa « fiziologica »,
normala. Instalarea oboselii este totdeauna anuntata de aparitia
senzatiei de oboseala, care reprezinta o stare subiectiva neplacuta,
insotita de tendinta de a abandona activitatea. Senzatia de oboseala
este un fel de semnal de alarma, insa nu de putine ori aceasta alarma
este falsa, deoarece nu reflecta totdeauna o oboseala reala. De aceea
P.Bugard (urmandu-l pe S.H.Bertley) invoca un triplu criteriu al
oboselii: unul obiectiv (scaderea randamentului), unul subiectiv
(senzatia de incapacitate), si un al treilea fiziologic (alterari ale
constantelor mediului intern). Dupa Dr. Pierre Bernachon, se disting 2
categorii de semne ale oboselii la scolari:
a)Semne generale (paloare, ochi incercanati, privire mata, copilul se «
culca » pe masa de lucru, senzatie de bara deasupra ochilor, anorexie
sau, dimpotriva, bulimia suspecta, dureri de cap).
b)Semne psihice (inversarea dispozitiilor psihice, senzatie de pericol
iminent, dificultati in perceperea realitatii, imposibilitatea de
concentrare, saracirea vocabularului, aparitia ticurilor, a
balbaielilor, etc.). Psihologul roman Valeriu Ceausu incearca si el o
sinteza a semnelor oboselii, evidentiind urmatoarele manifestari:
-Scaderea tonusului functional al organismului
-Stare de disconfort psihic, tulburarea eficientei functiilor de
cunoastere (perceptie, memorie, gandire, etc.), tulburarea motricitatii,
dificultati de atentie, cresterea tensiunii emotionale, instabilitate,
modificari de tip depresiv ale afectivitatii, etc.;
-Scaderea randamentului in activitatea profesionala, efectuarea de
actiuni gresite, etc.;
-Tulburari ale integrarii individului in mediul familial, in colectiv,
in societate.
Pentru diagnosticarea oboselii s-au elaborat teste speciale, si,
deasemenea, s-a recurs la anlize biochimice, electroencefalografie, ca
si la explorarea tuturor functiilor somato-psihice, precum si la analiza
datelor referitoare la performanta (randament) si la comportamentul
subiectilor la locul de munca.
Rezultatele nu sunt decat partial satisfacatoare. In general, putem
spune ca pe cand starea de oboseala pur si simplu se constata, adevarata
diagnosticare trebuie sa aiba in vedere cauzele care determina oboseala.
Cauzele oboselii in scoala
Oboseala fiind un fenomen normal, nu poate fi vorba de o lichidare a ei
in felul in care tratam si lichidam o boala. Cunoasterea factorilor care
influenteaza viteza aparitiei oboselii, insa, are o importanta deosebita
deoarece ne permite sa prevenim instalarea ei precoce, daunatoare pentru
desfasurarea procesului instructiv-educativ, iar pe de alta parte ne
ajuta sa intervenim cu masuri profilactice care sa impiedice
transformarea oboselii in surmenaj(oboseala cronica) sau in nevroza
astenica.
Dintre cauzele multiple ale oboselii, cele care au o mai directa
legatura cu oboseala elevilor, sunt:
a)Planurile si programele de invatamant prea incarcate
b)Orarele rau intocmite
c)Clasele supranumerice
d)Folosirea necorespunzatoare, lipsita de talent pedagogic a unor metode
didactice
e)Nerespectarea pauzelor reglementare dintre lectii
f)Vicii in incalzirea, iluminarea si ventilatia claselor
g)Somn insoficient (prea mult timp cheltuit pentru vizionarea
programelor la televizor, etc.)
h)Supraincarcarea elevilor cu teme pentru acasa
i)Lipsa de proportionalitate intre activitatile intelectuale si fizice
j)Situarea scolilor in partile zgomotoase ale oraselor
k)Ignorarea deficientelor senzoriale ale unor elevi (vaz sau auz slab)
l)Absenta la elevi a obisnuintei de a face eforturi sustinute
m)Motivatia necorespunzatoare a activitatii scolare
Toate aceste cauze de oboseala trebuie luate in evidenta cu grija atunci
cand se organizeaza activitatea elevilor, atat la scoala cat si acasa.
Profesorul trebuie insa sa stie ca in evitarea obosetlii intempestive la
elevi, contributia sa este cu totul esentiala. « Personalitatea
pedagogului - scrie dr.P.Bernachon - joaca un rol considerabil. Daca
invatatorul, profesorul stiu, chiar in conditiile unui program defectuos
sa antreneze elevii intr-o activitate vie si atragatoare, oboseala apare
mai putin repede. Daca nu stii sa trezesti interesul elevului, atunci,
intocmai ca in fata unor bucate prost gatite, el va fi lipsit de apetit
».
Cerintele psihologice ale alcatuirii orarului
Am vazut ca unul dintre factorii generatori de oboseala inoportuna este
si orarul alcatuit fara chibzuiala. Cercetarile psihopedagogice
consacrate acestei probleme arata ca fatigabilitatea (tendinta spre
oboseala) elevilor, variaza in functie de zilele saptamanii, ca si in
functie de diferitele momente ale zilei. S-a constatat ca, in general,
performantele sunt scazute la inceput si sfarsit saptamana. Caderi ale
randamentului s-au semnalat si la mijlocul saptamanii (de aceea, in
Franta de ex., joia scolile nu tin cursuri). Deasemenea, prima ora din
zi este de randament scazut. Acest fapt se explica prin efectele
perioadei de antrenare, atat la inceput de saptamana, cat si dimineata -
caz in care se inregistreaza pierderi de energie. Dupa unii cercetatori,
cea mai critica este ora de la amiaza. In schimb, s-a dovedit ca curba
capcitatii de lucru atinge punctul cel mai inalt martea si miercurea,
respectiv in orele a doua si a treia, la scolarii mari mentinandu-se la
un nivel ridicat si in ora a patra. Aceste realitati trebuie sa ghideze
intocmirea judicioasa a orarului, in asa fel incat materiile de studiu
sa fie distribuite conform cu gradul lor de dificultate. Binenteles ca,
in vederea acestui lucru, este necesar sa se aprecieze cat mai exact
coeficientul de oboseala propriu unei a sau alteia dintre materiile de
invatamant.
In legatura cu orarul, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca
schimbarile frecvente in cadrul acestuia au un efect nefavorabil asupra
randamentului scolar, mai ales asupra elevilor cu sistem nervos slab sau
slabit in urma unei activitati suplimentare acasa, sau in urma unor
situatii critice din familie (conflicte, emotii, etc.).
Monotonia si combaterea ei
Monotonia unei activitati provoaca oboseala rapida si chiar uzura
nervoasa, deoarece in conditiile activitatii monototne se solicita mereu
aceiasi centrii nervosi, care astfel se epuizeaza. Gyorgy Gereb observa
ca activitatea monotona cauzeaza la elevi stari afective de deprimare.
Pentru a inlatura efectul deprimant al monotoniei, elevii studiati de el
au recurs spontan la variatii, si-au ornamentat lucrarile, au efectuat
modificari ale modelelor, etc. Introducerea muzicii cu un ritm vioi a
dus la cresterea randamentului in medie cu 21%. Introducerea unor astfel
de factori de variatie (muzica, conversatie), mentioneaza R.Floru, are
efecte pozitive doar in cazul in care activitatea nu necesita o atentie
constanta, altfel putand avea un efect perturbator. Calea ce amai buna
de combatere a monotoniei la lectie nu este impanarea ei cu elemente de
variatie exterioare, ci chiar inlaturarea ei prin gasirea unor procedee
interesante de comunicare a cunostintelor, prin apelul la conversatia
euristica, prin varierea materialului intuitiv si a procedeelor de
expunere a acestuia ca si prin modularea adecvata a vocii profesorului
ale carei inflexiuni trebuie sa reliefeze cu pricepere ceea ce este
principal si ceea ce este secundar in cunostintele transmise, precum si
punctele nodale care solicita la maximum capacitatea de intelegere a
elevilor.
Psihofiziologia odihnei
Remediul cel mai bun al oboselii nu este intotdeauna odihna inteleasa
terre-à-terre, ca o stare de inctivitate absoluta, eventual somnul.
Odihna nu echivaleazaq intotdeauna cu simpla intrerupere a lucrului, si
asteptarea pasiva a refacerii energiei cheltuite. Nu orice fel de
repaus, si indiferent de moment si de conditii este reconfortant. Atat
pauzele prea frecvente, cat si acelea prea lungi, duc la suprimarea
efectelor antrenarii, dupa cum pauzele luate prea tarziu, cand au aparut
deja semnele unei oboseli marcate, sunt cu totul neeconomice. Intr-un
experiment s-a demonstrat ca este necesar un timp de 4 ori mai lung
pentru anularea efectelor cauzate de ridicarea de 30 de ori a unei
greutati decat dupa ridicarea de 15 ori a aceleiasi greutati. Mc.Gehee
si Owen, pe de alta parte, dovedesc ca eficacitatea pauzelor programate
este mai mare decat a pauzelor luate la intamplare in mod neregulat.
Odihna cea mai eficace consta in alternarea rationala a unei activitati
cu alta. Acest mod de odihna a capatat o larga difuziunedupa
fundamentarea sa stiintifica. Fenomenul a fost observat inca de
I.M.Secenov, si a fot numit odihna activa. Acest fiziolog a inregistrat
pe kimograf « curba oboselii » in cazul efectuarii unei activitati
musculare. Curba a fost inregistrata mai intai la o singura mana montata
la un ergograf, stabilindu-se de fiecare perioada de activitate timpul
necesar refacerii potentialului de contractie (marimea pauzei pt.
odihna). In continuare s-a trecut la o activitate identica cu cealalta
mana, tocmai in intervalul afectat odihnei mainii care pana atunci
lucrase. S-a constatat un fapt surprinzator, anume ca, daca in perioada
de repaos a primei maini intra in activitate cea de-a doua mana, atunci
capacitatea ei de munca se reface intr-un timp sensibil mai scurt.
Mecanismul odihnei active a fost explicat pe baza legii inductiei
reciproce a proceselor nervoase fundamentale, descoperite de Pavlov.
Miscarea mainii D, sa zicem (utilizam notari conventionale), este
comandata de focarul de excitatie D, din zona motorie a scoartei
cerebrale. Manifestarea oboselii coincide cu instalarea inhibitiei de
protectie in acest focar, inhibitie care are o anumita intensitate X.
Daca acum intra in functiune mana S ale carei miscari sunt comandate de
focarul de excitatie S, aflat in vecinatate, atunci conform legii
inductiei reciproce, in jurul acestui focar ia nastere o zona de
inhibitie prin inductie negativa de intensitate Y care cuprinde in
perimetrul ei si focarul D aflat deja in stare de inhibitie
(supraliminara). Suprapunandu-se, cele doua feluri de inhibitie se
sumeaza, asa incat intensitatea inhibitiei totale devine X+Y. In
conditiile acestei inhibitii, energia nervoasa a centrului respectiv se
recupereaza cu o viteza mai mare, si mai complet.
Practica constienta, adica fundamentata stiintific, pe baza de
investigatii psihologice, a dus la conturarea anumitor reguli ale
acestui fel de odihna:
a)Una si aceeasi activitate de aceeasi intensitate trebuie sa se
adreseze alternativ unor organe simetrice.
b)Activitatile bazate in mod predominant pe primul sistem de semnalizare
trebuie sa fie alternate cu acelea bazate in mod predominant pe cel
de-al doilea sistem de semnalizare.
c)Sa nu se treaca la introducerea activitatii de variatie mai inainte de
a se semnala oboseala in activitatea principala, avandu-se insa grija ca
alternarea activitatii sa nu se faca prea tarziu.
d)Activitatea secundara sa nu fie mai obositoare decat cea principala.
In scoala odihna activa are un camp larg de aplicatie, atat in timpul
recreatiilor organizate in aer liber (jocuri, etc.), cat si in timpul
lectiilor, prin varierea metodelor didactice prin introducerea la
momentul oportun a materialului intuitiv in cursul unei comunicari de
noi cunostinte asa incat cele doua sisteme de semnalizare sa fie
solicitate pe rand. Deasemenea, regulile odihnei active trebuie
respectate in organizarea intregului regim de activitate al elevului, in
reglementarea rationala a timpului destinat uneia sau alteia dintre
activitati (bugetul de timp al elevului)
Educarea motivelor invatarii - mijloc de mentinere a capacitatii de
efort
Atitudinea individului fata de activitatea desfasurata constituie fie un
factor de ridicare a capacitatii de efort in cazul ca este pozitiva, fie
un factor de diminuare a acestei capacitati in caz ca este negativa.
Pasiunea pt. o munca oarecare, intretine in organism o energie aproape
inepuizabila, pe cand lipsa de interes si de dragoste pentru acea munca
sfarseste repede in plictiseala si intreruperea lucrului. Intr-un
experiment, subiectii au fost pusi sa sape o serie de gropi pe care apoi
trebuiau sa le astupe la loc. Ei indeplineau in sila aceasta munca, si
renuntau repede la ea. O reluau insa cu placere, daca li se spunea ca se
cauta o canalizare al carui plan a fost pierdut. Dar, prezenta unui scop
bine definit mobiliza noi resurse la indivizii respectivi. Tot asa,
H.Desoille a scos in evidenta influenta starii emotionale a omului
asupra nivelului capacitatii sale de munca aratand ca un mars de 20 Km
este mult mai placut pentru un vanator care il strabate din proprie
initiativa decat pentru un soldat care executa marsul la ordin. Toate
acestea dovedesc importanta deosebita a motivatiei, ca mijloc de
preintampinare a oboselii premature. Formarea si dezvoltarea la elevi a
unor interese de cunoastere stabile, ca si a unor sentimente
intelectuale in cadrul larg al orientarii profesionale bazata pe
criterii stiintifice constituie antidotul cel mai bun impotriva oboselii
aparente si a plictiselii in scoala. „Singur interesul capabil sa
provoace si sa sustina efortul este demn de numele de interes" spune pe
drept cuvant A.Ferrière.
PAGE
PAGE 1
Ü¥hÃÂ
