Referat Greselile

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Greselile si de asemenea puteti face Download Referat Greselile

Citeste fragmente din Referat Greselile

GRESELILE Introducere Greselile sunt o serie de manifestari psihice care pana la Freud erau considerate ca fragmente de acte psihice, fara nici un sens, nici o insemnatate.Dat find caracterul lor accidental, momentan si de a fi comise de individ in stare normala, nu au fost supuse unui studiu mai amanuntit. Este vorba de o serie de acte pe care zilnic le comite oricine. Astfel sunt : lapsusuri ca erori de limbaj sau erori de scris ; falsa lectura, erori facute in cursul citirii (de ex.cand citim in locul unui cuvant un altul) ; falsa auditie ; greseli sub forma unor uitari de moment, inhibitii momentane ale memoriei.Cui nu i s-a intamplat sa uite pentru moment numele cuiva sau unde a pus un obiect oarecare. actele accidentale.O alta manifestare a acestor uitari temporare sunt numeroasele pierderi si spargeri de obiecte, multe din cele mai mici acte gresite, accidentale pe care le obisnuim sa le atribuim unei neindema- nari. Se va observa insa ca toate aceste varietati de greseli recunosc si alte mecanisme esentiale, determinante, pe care surmenajul, oboseala doar le favorizeaza manifestarea nu si producerea. Lapsusurile Lapsusurile erau considerate pana la Freud ca efectul diverselor tulburari de ordin psihofiziologic- mail ales fiziologis ca: oboseala, indispozitia, stari de hiperexcitabilitate, tulburari care ar influenta atentia in sensul unei stari de distractie. Freud, insa, le-a relevat marea insemnatate, mai ales de ordin psihologic, ele avand un sens propriu, cu detarminari psihice care profita de conditiile fiziologice pentru a se manifesta. Freud nu contesta deloc influenta factorilor fiziologici, toti aducand dispersiunea atentiei.Acesti factori insa faciliteaza dar nu explica lapsusul in sine, in masura in care asemenea lapsusuri le putem avea in stari cu totul normale. Freud a observat ca in cele mai multe lapsusuri exprimam exact contrariul celor ce-am voit sa spunem , asa numitele « lapsusuri prin opozitie » , si aceasta din cauza ca intre contrare exista o stransa afinitate conceptuala, ele gasindu-se pe langa asociatia tonala si intr-o asociatie psihologica foarte apropiata. Conform unei definitii a lui Freud lapsusul apare « ca un act psihic complet, cu scop, continut si semnificatie proprie ». Mecanismul lapsusului Cuvantul exprimat intr-un lapsus e adesea un cuvant deformat.Prin ce mecanism a fost deformat si de ce a fost comis lapsusul ?La aceasta intrebare raspunde freud prin conceptia « interferentei ideilor ».Lapsusurile au la baza antagonismul a doua intentii, tendinte.Cand am dori sa spunem ceva (dorinta constienata) insa situatia reala, imprejurarile sociale nu ne permit sa ne manifestam aceea dorinta, atunci in cursul discutiei sau scrisu- Lui dorinta reprimata se va folosi de oboseala, distractia noastra, care aboleste intrucatva cenzura (atentia constiintei morale) pentru a se manifesta mai mult sau mai putin direct in vorba sau in scris dand nastere lapsusului. Se observa deci doua tendinte fundamental antagoniste : dorinta de a spune ceva – reprimata tendinta constiintei care se opune Uneori sensul lapsusului poate sa apara intr-un mod evident ; tendinta ideii reprimate, individul o exprima direct, fara nici o deformare.Alteori insa lapsusul va consta intr-un cuvant fara nici un sens, mai mult sau mai putin deformat, caz in care se poate exprima prin interferenta, intalnirea a doua intentii. Aceasta interferenta se efectueaza fie prin substitutie (in lapsusurile prin opozitie) – ideii reprimate substituindu-se ideea tocmai contrara, fie prin deformarea sau modificarea unei intentii prin alta, rezultand cuvinte mixte. Aceste doua mecanisme ale substitutiei si deformatiei stau deci la baza formarii lapsusurilor. Lapsusurile sunt deci rezultatul unei lupte si concilieri ale concurentei a doua tendinte antagoniste, una latenta (inconstienta) de obicei de ordin personal, afectiv si alta manifesta (constienta) de ordin social. Tendinta reprimata in latenta are de obicei un continut injurios ; cea patenta, dein contra, este reverentioasa.Intr-adevar, zilnic individul este silit de imprejurari, de obicei de ordin social, sa ia o atitudine rezervata sau chiar sa arate un respect, bunavointa fata de un altul, in timp ce in inconstientul sau nutreste ganduri injurioase, agresive. Intr-adevar, de cate ori sub presiunea constiintei sau mai ales a situatiiilor de ordin social sa ne ascundem « primitivitatea din noi ».De cate ori raporturile sociale nu ne silesc sa inabusim o ura sau rautatea fata de persoa- na careia suntem nevoiti sa-i zambim, sa fim binevoitori ?In toate aceste conditii la cea mai mica zdruncinare a « digului » ce impiedica actualizarea, manifestarea fondului nostru « reprimat » vom comite acte de a caror origine adesea nu ne dam seama, ele fiind reprimate si uitate de constientul nostru. In cazurile in care « ne ia gura pe dinainte » si spunem exact ceea ce n-am vrut sa marturisim – dorinta e satisfacuta direct prin substituire fara nici o modificare.Alteori, din contra, dorinta inconstienta pentru a se exprima va suferi diversele mecanisme ale deformarii. Asadar orice lapsus va fi rezultatul interferentei a doua tendinte : una incostienta, « perturbanta » si una constienta, « perturbata ». In lapsusurile « prin deformatie » ca sa gasim sensul cuvantului deformat, de neinteles, va trebui sa cautam tendinta perturbanta in inconstientul nostru.Prin asociatia de idei, pornind de la cuvantul lapsat, vom ajunge la adevarata tendinta pe care o credeam inabusita.Un exemplu de lapsus prin deformare ni-l ofera Freud : ’’ Un prieten al meu Dr. G...imi poveste aimpresiile bune pe care le are despre societatea ungureasca, in care a trait cativa ani.In cursul conversatiei a avut lapsusul « in societatea englezeasca » (in loc sa zica in « societatea ungureasca »).Ne-am oprit sa cautam motivul lapsusului....Printr-o asociatie de idei si-a adus aminte : mediul simpatic...lumea vesela...femei si astfel isi reaminti de femeia fata de care nutrise o deosebita frumusete – dragoste pe care a fost nevoit sa o inabuse din cauza plecarii lui din mijlocul societatii unguresti.O alinta cu numele de « mein Engel » deoarece nu stia ungureste.Asadar, vechiul dor ce-l lega de Engel s-a trezit din inconstient provocat de cursul proceselor constiente ale conversatiei asupra « societatii unguresti »... si a perturbat acest curs, deformand cuvantul « unguresc » in « englezesc »’’ Care sunt insa raporturile dintre intentia perturbata si cea perturbanta ? « Poate fi un raport de continut, in care intentia perturbanta contrazice intentia perturbata, o rectifica sau o completeaza, iar conflictul dintre ele se manifesta prin lapsus.In alte cazuri tulburarea provine de le un curent de idei care a preocupat persoana in chestiune cu putin timp inainte ». Intr-un cuvant, mecanismul intim al lapsusului ar fi, dupa Freud, urmatorul : tendinta perturbanta, reprimata, apare contra vointei individului prin deformare sau substitutie. Reprimarea are la randul ei mai multe grade.O intentie, cu cat este reprimata mai mult timp si mai intens, cu atat individul care a comis lapsusul, o va recunoaste mai putin. Aceleasi mecanisme se gasesc si la baza lapsusului scris. Lapsusurile au deci un sens si semnificatie proprie de mare valoare. Erorile de lectura In erorile de lectura avem numai tendinta perturbanta, cea turburata nu exista, deoarece citim ; avem deci in locul ei o excitare senzoriala vizuala, aceasta va fi deci tulburata. Tendinta perturbanta se substituie excitatiei senzoriale fara ca intre ele sa fie vreu raport de continut, ci pur si simplu un raport de asemanare forma-la : « ceea ce ne intereseaza si ne preocupa va lua locul celuia ce ne este strain, celui ce nu ne intereseaza inca (adica, cuvantul scris) ». Astfel de exemplu Dr.H citat de freud comunica urmatoarea greseala de lectura.Fiind in tramvai se gandea cum de au ajuns colegi de-ai lui din slabi cum erau barbati capabili sa suporte greutatile.Preocupat de astfel de ganduri, citeste in treacat, pe o inscripie comerciala sintagma « constitutie de fier » scris cu litere mari. Dupa catva timp s-a gandit ca nu avea nici un sens acea sintagma pe o tabla comerciala.A citit din nou si a constatat ca era scris « constructii din fier ». Se observa cum un cuvat a fost inlocuit cu altul desi intre ele exista doar o asemanare verbala. Imaginea unui cuvant scris ne mai poate trezi si o dorinta reprimata.Acest proces de asociatie, de determinare psihologica sta la baza placerii pe care ne-o ofera citirea literaturii.Cartile vor fi cu atat mai valoroase cu cat vor trezi fortele domeniului inconstient, sediul dorintelor si aspiratiunilor dorite si visate. Falsa auditie Falsa auditie are aceleasi mecanisme de producere, deosebirea consta doar in faptul ca aici dorinta perturbanta tulbura o excitatie auditiva.Auzim astfel in locul cuvantului pronuntat un cuvant ce exprima o dorinta, un gand de-al nostru ce ne preocupa. Toate greselile au deci o intentie proprie.Ele se produc in momente de hiperexcitabilitate, de oboseala si mai ales de distractie.Lapsusurile in general recunosc deci in dosul conditiilor favorizante ale oboselii, distractiei, emotiei, mecanisme inconstiente determinante si de ordin psihologic ce le imprima un sens. Uitarea momentana a unui nume Uitarea momentana a unui nume ca sa se produca fara indoiala ca a fost o oarecare tendinta de a-l uita, uitarile momentane avand drept cauza o dorinta semiconstienta, o tendinta generala de a nu evoca fapte penibile, dezagreabile.Astfel vom avea: uitari de nume proprii; uitam numele unei persoane fie din cauza vreunui resentiment, antipatii, uri, de care adesea nu ne dam seama, fie din cauza unei asociatii oarecare pe care ar prezenta-o acel nume cu o stare afectiva neplacuta prin care am trecut.Vom uita deci numele din cauza unui « obstacol asociativ » - “ Memoria refuza sa evoce amintiri asociate de senzatii penibile sau amintiri care ar produce acele senzatii.E o tendinta naturala a omului de a evita neplacutul; e o fuga psihica fata de tot ceea ce-i penibil.” Iar cand incercam sa ne amintim un nume care ne scapa pentru un moment, ne vin in minte adesea o suma de alte nume de « substitutie ».E o substitutie deghizata a numelui uitat, un fel de copromis intre efortul reamintirii si inhibitia inconstienta. « Producerea unei amintiri de substitutie de orice gen ar fi, constituie un semn constant – poate singur caracteristic si revelator – al unei uitari motivate prin uitare » uitarile de cuvinte straine au aceiasi explicatie bazata pe determinis-mul intrapsihic si pe fenomenul reprimarii unui  « complex personal ». uitari nde proiecte ; uitam un proiect oarecare atunci cand nutrim o dorinta de a nu-l executa, dorinta reprimata.Tot astfel vom uita majoritatea promisiunilor, intalnirilor pe care le-am promis din politete. uitam evenimentele si impresiile traite, de obicei pe acelea de care se leaga amintiri neplacute. Acte accidentale – pierderi si imposibilitatea temporara de a gasi obiecte Toate actele accidentale recunosc adeseori drept cauza o dorinta subconstienta de a le pierde, de a le uita, deteriora, tendinta nascuta fie din dorinta de a avea un obiect nou, mai frumos, acesta fiind prea uzat, fie din cauza ca-l avem de la o persoana displacuta de la care insa l-am primit din obligatii sociale, fie din cauza asociatiei ce o are acel obiect cu stari neplacute pe care ni le evoca prezenta lui.Dorinta asta o inabusim fie din cauza ca ne-ar costa prea scump cumpararea unui obiect nou, fie ca suntem siliti sa-l pastram,avand nevoie de persoana displacuta care ni l-a oferit. In orice moment insa de cea mai mica preocupare sau de conditii psihofiziologice ce ne-ar distrage atentia catusi de putin, aceste obiecte vor fi cele pe care le vom pierde, uita, deteriora.Dorinta inconstienta se va satisface prin slabirea atentiei. Un servitor, care va sparge, va strica mereu obiectele stapanului, adesea recunoaste drept cauza o neindemanare, distractie, dar acestea la randul lor nu se datoreaza decat unei lipse de afectiune, unei rele vointe inconstiente fata de stapanul sau. Adeseori ne miram cum de nu gasim un obiect pe care noi insine  « cu mana noastra » l-am pus bine.In fond nu este decat dorinta de al pune intr-adevar asa de bine ca sa nu-l mai gasim, dorinta ce cunoaste adesea acelasi motiv de contravointa inconstienta. Concluzii Deci, o suma de acte de a caror origine reala psihologia clasica nu-si dadea seama, au fost inglobate sub numele de « psihopatologia vietii cotidiene » in sirul actelor complete, cu sens si determinari proprii, cu o semnificatie psihologica insemnata.Ele sunt supuse acelorasi principii ale determinismului universal. « Sunt semne mici, pe care insa nu trebuie sa le dispretuim ; ele pot sa ne puna pe urma unor fapte de mare valoare. » In mecanismul acestor lapsusuri, accidente, gasim deci intotdeauna un factor inhibitor, perturbant, factor care nu e decat un « complex personal » cu nuante diverse. « Complexele » constituie de fapt eterna dublura, antagonism dintre ceea ce suntem in realitate si ceea ce trebuie sa fim in cadrul social, etic si conform convenientelor acestui cadru. Bibliografie Sigmund Freud - Introducere in psihanaliza, prelegeri de psihanaliza, psihopatologia vietii cotidiene Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980 Dr. I. Popescu- Sibiu – Doctrina lui Freud Sibiu, 1931 Wittels Fritz – Freud : omul, doctrina, scoala Bucuresti, 1994 Cuprins : Introducere : pag 1 Lapsusurile : pag 2-4 2a. Mecanismul lapsusului : 3. Erorile de lectura : pag 5 4. Falsa auditie : pag 6 5. Uitarea momentana a unui nume : pag 7 6. Acte accidentale – pierderi si imposibilitatea pag 8 de a gasi obiecte 7. Concluzii : pag 9 8. Bibliografie : pag 10 9.Cuprins : pag 11 Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru stiut ; eroare, inadvertenta comisa din neatentie de o persoana care vorbeste sau scrie ceva.(dex) Sigmund Freud Sigmund Freud Sigmund Freud – Psihopatologia vietii cotidiene Sigmund Freud – Psihopatologia vietii cotidiene Sigmund Freud – Psihopatologia vietii cotidiene PAGE PAGE 1 쥁@