Referat Tehnici De Investigare Neuropsihologica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Tehnici De Investigare Neuropsihologica si de asemenea puteti face Download Referat tehnici de investigare neuropsihologica

Citeste fragmente din Referat Tehnici De Investigare Neuropsihologica

TEHNICI DE INVESTIGARE Metode de diagnostic psihoneurologic Existã similitudini si deosebiri între metodele de diagnostic psihoneurologic si psihologic. În setul de metode psihoneurologice nu sunt incluse metode de examinare a sferei intelectuale, emotionale si a personalitãtii sub formã de teste, deoarece acestea reclamã experimente ºi metode speciale de analizã a rezultatelor. A.R.Luria medic, neurochirurg de origine rusã, a elaborat o metodã (schema neuropsihologicã complexã) de cercetare a psihocomportamentului personalitãtii, compusã din 14 protocoale (procese verbale incluse exhaustiv în anexe). Schema poate fi aplicatã în clinicã atât de psihoneurolog cât si de psiholog. Fiecare protocol este specializat în examinarea unei anumite funcþii psihice. Pânã în prezent schema neuropsihologicã a lui Luria este printre primele scheme aplicabile în diagnosticul psihofuncþialitãþii creierului, recunoscute în plan mondial de cãtre specialistii din domeniu. Examinarea psihoneurologicã în clinicã prevede cunostinþa (familiarizarea) cu istoria bolii si o convorbire prealabilã cu bolnavul. La etapa datã psihoneurologul obþine informaþii despre nivelul dezvoltãrii limbajului, particularitãþile emoþional expesive, conºtientizarea prezenþei bolii si stãrii de cãtre bolnav, atitudinea faþã de boalã si faþã de sine- ca bolnav. Dacã bolnavul întelege adecvat vorbirea adresatã, i se explicã obiectivele cercetãrii si este rugat sã fie atent deoarece probele se vor prezenta o singurã datã. Prin convorbire psihologul clarificã toate datele amnestice (informatii despre dezvoltarea psihofizicã pânã în prezent, date despre dominanþa mânii- dreptaci-stângaci a bolnavului sau altor rude,). Se abordeazã un tempou de prezentare a itemilor individual; nu se recomandã sã se precipite bolnavul, însã trebuie sã fixeze perioada de latentã, ezitãrile înainte de a prezenta solutia, toate momentele anticipatoare (premãrgãtoare): inactivitate, stimulare adãugãtoare, impulsivitate, distragerea atenþiei, extenuare psihicã. Acestea au o mare importanþã în diagnosticul topic. În dependentã de starea bolnavului cercetarea se desfãsoarã fie integral, fie partial în decurs de câteva zile. Setul de metode psihoneurologice prezentat în continuare a fost elaborat de Vasserman (1995), bazându-se pe modelul lui A.R.Luria. El constã din douã variante: completã si incompletã. Varianta incompletã se aplicã în expres-diagnostic când simptomele patologice sunt slab evidentiate. Varianta include asa numitele probe "sensibilizante" directionate înspre elucidarea tulburãrilor neesenþiale a funcþiilor psihice superioare. Uneori se recomandã sã se înceapã examinarea cu aceste probe, dacã bolnavul în timpul convorbirii n-a reclamat perturbatii relevante în vorbire, recunoastere, în actiuni, memorie. Excluderea probelor mai puþin complexe reduce timpul cercetãrii. Succesiunea metodelor se pãstreazã. Probele "sensibilizante" sunt evidentiate prin "*". Rezultatele experentiale se înscriu pe imprimatã sau într-un caiet special, fiecare item sub numãrul sãu. Unele metode se îndeplinesc de cãtre cel examinat direct pe imprimatã. Se apreciazã conform scalei de 4 puncte. 0 puncte- lipsa greselilor; 1; 2; 3; puncte se acordã când greselile sunt neînsemnate, severe si profunde. Fiecare metodã include câte 3-6 submetode (probe). Pujnctajul se împarte la numãrul de submetode. Efectuarea exactã fãrã nici o eroare se apreciazã cu "0" puncte. Dacã comite câte una - douã greseli, se acordã _1 punct; dacã comite 3-4 greseli se acordã _2 puncte; 5-6 greseli, se acordã _ 3 puncte. Examinarea psihoneurologicã se începe cu evaluarea dezvoltãrii limbajului, un indice al activitãþii comunicative a persoanei Metoda analizei produselor activitatii Analiza produselor activitatii se bazeaza pe principiul unitatii dialectice dintre structurile psihice interne si actiunile de realizare a diferitelor tipuri de produse. Se foloseste pentru cunoasterea motivatiilor, intereselor si disponibilitatilor creatoare ale personalitatii. Obiect al analizei psihologice il pot constitui atat produsel4e realizate in cadrul activitatii libere, cat si cele realizate in contextul unor sarcini date de experimentator. In acest scop se recurge la sarcini de desen, compunere, constructie de obiecte, etc. Pentru fiecare gen de de sarcini se stabilesc anumite criterii de ordin cantitativ si cantitativ de analiza si interpretare. In clinica metoda respectiva se foloseste in doua scopuri: pentru a evalua nivelul premorbid al personalitatii si a stabili prin comparatie, deficitul general provocat de focarul patologic si pentru determinarea diagnosticului diferential si a dinamicii evolutiei tulburarilor psihice de diferite etiologii. Metoda testelor Metoda testelor a fost introdusa initial in psihoneurologie din necesitati de ordin practic; determinarea nivelului dezvoltarii mintale generale in scopul decelarii cazurilor de anormalitate si realizarea mai eficienta a orientarii si selectiei profesionale. In ambele situatii se impune elaborarea unor probe diferentiate si oranduite dupa anumite criterii care sa fie etalonate, standardizate si validate pe esantioane reprezentative din populatia de baza. Astfel, metoda testelor desi isi are punctul de plecare si premisele in metoda experimentului de laborator, se va detasa de aceasta devenind oarecum independenta. Astazi, cand vorbim de efectuarea unui experiment de laborator si de aplicarea unui test ne gandim la lucruri semnificativ diferite. Prima si cea mai importanta deosebire consta in caracterul probelor pe care le implica: experimentul se bazeaza pe sarcini circumstantiale, special elaborate in concordanta cu scopul cercetarii iar testul vehiculeaza probe standard, dinainte elaborate si validate, care se aplica la fel, in concordanta cu instructiunile si prescriptiile date, tuturor subiectilor, cercetatorul neavand libertatea de a interveni si a modifica conditiile impuse. Metoda experimentala si de laborator In montarea si desfasurarea unui experiment se aplica urmatoarea schema logica de principiu: formularea neechivoca a problemei de cercetat prin: delimitarea ei in contextul spatiului problematic general; raportarea ei la cercetarile anterioare; stabilirea locului cercetarii ei in raport cu corectarea altor probleme formularea ipotezei specificarea tipurilor de variabile independentesi a regimului de administrarea si inregistrare a lor specificarea variabilelor raspuns in plan comportamental specificarea procesului de prelucrare a datelor stabilirea corespondentelor intre seria categoriilor cantitative si seria categoriilor calitative specificarea corespondentelor intre “variabila-raspuns” si variabila psihica sau intermediara(Ψ) Metoda genetica si comparata Metoda genetica si comparata este cumva simetrica celei aplicate in studiul sistemului nervos. Ea are la baza principiul fundamental al devenirii si evolutiei potrivit caruia organizarea psihica nu trebuie interpretata ca ceva dat ci ca un produs al evolutiei filogenetice si ontogenetice. Astfel, cercetarea si explicarea ei obiectiv-stiintifica reclama cu necesitate studiul genezei si construirii evolutive. Prin aplicarea metodei genetice au putut fi descoperite legi fundamentale, printre care: legea dezvoltarii legea interactiunii dialectice dintre cauzele si factorii externi, pe de o parte si conditiile interne pe de alta parte legea stadialitatii legea heterocroniei legea heteronomiei Legea dezvoltarii postuleaza caracterul derivat al psihicului reclamand astfel includerea in programul cercetarii stiintifice a problemelor privind originea si geneza lui ca fenomen natural. Legea stadialitatii surprinde caracterul gradual al formarii si dezvoltarii tuturor functiilor si proceselor psihice. Stadiul ca atare reprezinta un segment pe traiectoria temporala generala a dezvoltarii si specificul sau este dat de ansamblul transformarilor si achizitiilor calitative, care se inregistreaza in organizarea functiei sau procesului considerat Legea heterocroniei surprinde un aspect esential al dinamicii psihocomportamentale. Ea postuleaza ca diferitele functii, procese si structuri psihice se constituie si se consolideaza la momente diferite de timp. Legea heteronomiei reflecta caracterul eterogen si contradictoriu al dezvoltarii psihice. Ea postuleaza doua relatii la fel de importante: 1. in interiorul sistemului psihic individual, diferitele lui componente ating niveluri diferite de intensitate. 2. una si aceeasi functie ca structura poate avea niveluri diferite de dezvoltare-consolidare-eficienta la doi sau mai multi indivizi. Astfel, cercetarea si explicarea ei obiectiv-stiintifica reclama cu necesitate studi汵朠湥穥楥猠⁩潣獮牴極楲⁩癥汯瑵癩⹥  ̍഍ഄ̍഍ഄግ䅐䕇†ക഍倓䝁⁅ᐠᔴ഍഍ 쥁`