Referat Psihoterapii De Familie2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Psihoterapii De Familie2 si de asemenea puteti face Download Referat psihoterapii de familie2

Citeste fragmente din Referat Psihoterapii De Familie2

PSIHOTERAPII DE FAMILIE Curentul comunicaţional Acest curent se bazează pe teoria comunicaţiei şi sistemelor, dezvoltată de Gregory Batson şi de Şcoala de la Palo Alto. Teoria dublei legături este esenţială pentru abordarea terapiei comunicaţionale. Ea arată că mai ales în familiile cu schizofrenici, dar nu numai, se întâlnesc diferite niveluri de comunicare şi se întâmplă ca un membru al familiei să emită un dublu mesaj (există o neconcordanţă între mesajul verbal şi cel nonverbal). Din terapia comunicaţională s-au desprins: terapia structurală de familie, terapia strategică de familie şi terapia experienţială de familie. Terapia comunicaţională: Scopuri: promovarea individualităţii membrilor familiei; optimizarea relaţiilor interpersonale; dezvoltarea capacităţilor familiei de a învăţa să facă faţă simptomului; creşterea flexibilităţii rolurilor. Aceasta terapie vizează atât individul, ca membru al familiei, cât şi relaţiile. Familia nu este concepută ca sistemică; terapeuţii vizează numai relaţiile, nu şi sistemul – vizează anumite secvenţe din comunicare, ce pot fi înlocuite cu alte secvenţe. Terapeuţii comunicaţionalişti văd erorile de comunicare ca făcând parte din contextul problemei. De aici provine o limită a teoriei: dacă terapeuţii identificau o eroare de comunicare într-o relaţie, se centrau numai pe acea relaţie. Pornind de la această limită a teoriei comunicării, s-a trecut la terapia sistemică, terapie care consideră familia ca sistem. În teoria comunicării este specifică prescrierea simptomului. Aceasta tehnică a fost preluată şi de terapeuţii sistemici. Se leagă de intervenţia paradoxală, care a fost preluată şi de şcoala sistemică de la Milano. În ce priveşte învăţarea familiei să facă faţă simptomului. se urmăreşte creşterea cooperării între membrii familiei, pe baza comunicării deschise şi a creşterii gradului de securitate pentru fiecare membru al familiei. Modalitatea esenţială de satisfacere a relaţiilor interpersonale este optimizarea comunicării. Pentru fiecare curent terapeutic, optimizarea comunicării înseamnă altceva. Pentru terapeuţii comunicaţionalişti, înseamnă înlocuirea unei secvenţe care este o eroare de comunicare cu o altă secvenţă. Limita acestei concepţii constă în faptul că erorile de comunicare luate în considerare sunt cele identificate de terapeut. Modificarea comportamentului, din punct de vedere terapeutic, se face prin încurajarea membrilor familiei să vorbească deschis, prin sprijinirea interacţiunilor, prin critica interacţiunilor de către terapeut. Pentru creşterea flexibilităţii rolurilor, se urmăreşte prezentarea fiecărui membru al familiei într-o nouă lumină. Analiza rolurilor se făcea prin observaţie: cine interacţionează cu cine şi cum; cine ia decizii mai des; reacţia familiei la probleme, la criză; modul de aşezare al membrilor familiei. Căile terapeutice care provoacă schimbarea: Modelarea ascultării: membrii familiei nu-şi aud decât propriile nevoi, dorinţe. Ei vorbesc paralel. Terapeutul intervine pentru a se obţine comunicarea în ambele sensuri. ( * 8 Ú * < œ ê & Analiza: terapeutul analizează problema; se reiau anumite secvenţe de comportament corelate cu problema şi se analizează, pentru ca membrii familiei să le conştientizeze Aducerea la suprafaţă a mesajelor camuflate, care se analizează şi se interpretează. Tehnici terapeutice comunicaţionale: Modelul lui Bell: se centrează în prima fază pe copil, pe sentimentele, problemele şi nevoile lui, iar într-o altă fază, pe părinţi. Se fac patru tipuri de interpretări: reflective; conective – se fac legăturile între anumite elemente de comportament şi discursul copilului de care membrii familiei nu sunt conştienţi; reconstructive – se fac corelaţii între anumite evenimente din istoria familiei şi contextul problematic din prezent; normative – intervenţii ale terapeutului în situaţii care par normale. Modelul terapeutic cu grup de familii: terapia de familie multiplă: un grup format din 4-6 familii reunite în şedinţe de 90 minute. P. Laqueur foloseşte acest tip de terapii în psihodramă şi în alte tehnici ale grupului de întâlnire. Familiile sunt folosite ca şi coterapeuţi. terapia de familie multiplă cu impact: a fost abordată de Mc Gregor, care a pornit de la centrarea pe adolescenţii în criză. modelul terapiei de reţea: Ross Speack şi Carolyn Attneave. Aceste terapii au ca obiectiv spargerea modelelor relaţionale distructive şi mobilizarea membrilor acestor familii pentru a găsi noi strategii de a face faţă crizei. Desfăşurarea terapiei în reţea: se utilizează tehnici terapeutice corelate în şase faze: retribalizarea: recunoaşterea problemei şi convorbirea cu toţi membrii din reţea; polarizarea: activarea şi identificarea punctelor polare din reţea (poziţia negativă şi cea pozitivă); mobilizarea: strategii cu care pot veni cei implicaţi în reţea pentru a ajuta familia să iasă din criză; depresia reţelei; întreruperea şi epuizarea; exaltarea – apare după fiecare întâlnire. Alte tehnici şi procedee terapeutice aplicate familiei: Procedeul lui Paul Watzlowick. Se bazează pe structurarea unui ghid de cinci sarcini pentru familia-problemă: membrii familiei să decidă împreună principalele probleme familiale; să planifice împreună o ieşire; părinţii trebuie să discute despre prima lor întâlnire; să discute împreună un proverb ales de ei; să identifice greşelile fiecăruia şi să-şi asume fiecare propria vină. Tehnicile de comunicare folosite de Walzlowick s-au structurat în trei modele strategice, pornindu-se de la înţelegerea rezistenţelor familiei: strategia axată pe învăţarea regulilor confruntării clare; strategia axată pe analiza şi interpretarea modelelor comunicaţionale specifice familiei; strategia axată pe manipularea interacţiunilor (identificarea erorilor de comunicare şi înlocuirea lor). La aceste reguli, Virginia Sapi adaugă altele patru: fiecare trebuie să vorbească la persoana întâi singular; fiecare să-şi spună opiniile personale; fiecare să-l asculte pe celălalt când îşi expune opinia; fiecare să se adreseze direct celorlalţi membri ai familiei. PAGE PAGE 3 쥁`