Referat Efectul Stroop

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Efectul Stroop si de asemenea puteti face Download Referat Efectul Stroop

Citeste fragmente din Referat Efectul Stroop

EFECTUL STROOP REZUMAT: Testul Stroop măsoară anumite componente ale atenţiei executive, referindu-se în special la inhibarea răspunsului prepotent şi rezolvarea unui conflict cognitiv sau afectiv, altfel spus, această probă se referă la abilitatea de a rezolva ,,conflicte” între stimuli simultani. Cercetările în acest sens au început în jurul anului 1890, de mare importanţă fiind studiile elveţianului Stroop (1935) care, de altfel, dă şi numele testului. Studiile referitoare la interferenţă şi facilitare, iniţiate deci în jurul anului 1890 prin Bowditch şi Warren, J.W., continuă şi în prezent, fiind o paradigmă experimentală des invocată în psihologie în studiul atenţiei executive. Această paradigmă constituie punctul de plecare şi pentru prezentul studiu. ABSTRACT: Stroop Test measures certain components of executive attention. The test gives a special attention to the inhibition of the prepotent answer and the solution of the cognitive or affective conflict. In other words, the test gives us the picture of subject’s ability to solve “conflicts” between simultaneous stimuli. The researches in this matter begun in 1890. Very importantes are the researches of Swiss scientist Stroop (1935), who also gives the test’s name. The studies of interference and facilitate, initiated around 1890 by Bowditch and Warren, J.W., continues in the present, being an experimental paradigm freguently invoked in psychology in the study of executive attention. Therefore, this paradigm is the starting point for the present study. OBIECTIV: Ne propunem să studiem efectul de interferenţă versus facilitare în proba Stroop verbal. SUPORT TEORETIC: Proba Stroop este un test care măsoară anumite componente ale atenţiei executive, referindu-se în special la inhibarea răspunsului prepotent şi rezolvarea unui conflict cognitiv sau afectiv. Astfel, efectul Stroop se referă la abilitatea de a rezolva “conflicte“ între stimuli simultani. Norman şi Shallice (1980, 1986) au subliniat necesitatea existenţei unui sistem de control pentru situaţiile conflictuale măsurate prin proba Stroop. Acest sistem implicat în reglarea gândurilor, emoţiilor, comportamentelor a primit numele de “ atenţie executivă “ (Posner & Rothbart, 1998). S-a arătat că atenţia executivă este activă în sarcini care implică selectare, conflict şi detectare de erori (Shallice & Burgess, 1996), implicit în abilitatea de a rezolva un conflict între stimuli, cum e cazul stimulilor simultani din testul Stroop. Sarcina testului Stroop presupune numirea culorii cernelei cu care a fost scris un cuvânt, care poate fi neutru (ex. “ câine “ scris cu roşu), incongruent (ex. “ roşu “ scris cu albastru) sau congruent (“ roşu “ scris cu roşu) – acest ultim tip apare mai târziu în proba Stroop. Există mai multe feluri de Stroop-uri. Amintim doar Stroop-ul clasic (care va fi folosit şi de noi în experiment), Stroop-ul spaţial, cel de tip “ noapte-zi “, cel emoţional sau “ counting Stroop “ - Stroop-ul numărătoare. Fiecare dintre acestea au cerinţe diferite, în funcţie de vârsta subiectilor, toate evidenţiind însă acelaşi lucru : capacitatea subiectului de a rezolva un conflict cognitiv şi de a inhiba un răspuns prepotent. Întrebarea firească ar fi cum s-a ajuns la toate aceste noţiuni, la numele testului, etc. Acest lucru îl vom evidenţia în continuare într-un scurt istoric. Începând încă din secolul al IX-lea au fost publicate în psihologie multe studii care foloseau materiale similare celor utilizate în proba Stroop, dar care n-au fost iniţial studii despre interferenţă, deşi se refereau la nevoia unui timp mai lung pentru numirea cernelii în care a fost scris numele culorii decât pentru citirea numelui culorii. Astfel, investigaţiile au fost iniţiate în jurul anului 1890 prin Bowditch şi Warren, J.W. În 1892 când Munsterberg a studiat efectul inhibiţiei, acest termen era sinonim cu termenul “ interferenţă “. El a studiat acest efect în schimbările intervenite în comportamentele zilnice, obişnuite (de exemplu, deschiderea unei uşi, scoaterea ceasului din buzunar, etc.). Concluzia sa a fost că o asociaţie dată (între stimuli) poate funcţiona automat chiar dacă efectele unei acţiuni anterioare au mai rămas. În 1894 Muller şi Schumann au descoperit că e nevoie de mai mult timp pentru a reînvăţa o serie de silabe fără sens, dacă au fost asociate în acelaşi timp cu alte silabe-stimuli. Din aceste studii, Kline citează în 1921 legea inhibiţiei : “ Dacă a este asociat cu b, este dificil să-l asociem cu k, b fiind un obstacol între a şi k. “ (1921, pag. 270). Acelaşi Kline a folosit în studiile sale materiale cu înţeles semnificativ (de exemplu, nume de state, capitale, cărţi, autori, etc.). Rezultatele sale asupra interferenţei pot fi uşor comparate cu cele obţinute în 1902 de Bergstron, Brown şi Bair şi în 1912 de Culler. Aceştia au făcut un studiu pe sortarea felicitărilor şi au observat că schimbarea aranjării iniţiale a compartimentelor produce efect de interferenţă. În 1912, Culler este primul care foloseşte în experimente culori. Într-unul din experimentele lui subiecţii erau antrenaţi să reacţioneze la stimulul roşu prin ridicarea mâinii drepte, iar la cel albastru prin ridicarea mâinii stângi. În a doua parte a experimentului stimulii sunt inversaţi. Se constată apariţia interferenţei, însă aceasta scade o dată cu antrenarea. La întrebarea : “ De ce e necesar mai mult timp pentru numirea culorii cernelii decât pentru citirea numelui acesteia?” au încercat mulţi cercetători să dea un răspuns. Astfel, Cattell în 1886, Lund în 1927, au atribuit diferenţele antrenării. Woodworth şi Wells (1911) spun că diferenţa se datorează faptului că sunt mai multe nume, denumiri, care se află toate pe “ vârful limbii “ şi aşteaptă să fie rostite unul sau altul. Brown (1915) infirmă cele spuse anterior şi susţine că procesul de numire a culorilor este net diferit de cel de a citi cuvintele tipărite. Însă, în 1918 şi 1925, Peterson afirmă că un răspuns devenit obişnuit este asociat cu fiecare cuvânt, în timp ce în cazul culorilor, care sunt o varietate, tendinţa este ca numărul răspunsurilor să crească. Ipoteza lui Peterson este întărită de rezultatele lui Telford (1930) şi Lund (1927). Cercetătorul elveţian Stroop, de la Colegiul George Peabody, şi-a început studiile în 1935, el fiind cel care a dat numele acestui test. Împreună cu colaboratorii săi, Stroop a făcut o serie de experimente în scopul studierii interferenţei. Astfel, ei au comparat citirea numelui culorii cu numirea cernelii, a culorii înseşi, au comparat efectul interferenţei stimul-culoare la citirea denumirii culorii şi efectul interferenţei stimul-cuvânt la numirea culorii. Creşterea în timp a răspunsului pentru cuvinte, cauzată de prezenţa conflictului stimulului-culoare este considerată ca şi o măsură a interferenţei stimul-culoare şi numirea cuvântului. Creşterea în timp a răspunsului pentru culoare, cauzată de prezenţa conflictului stimulului-cuvânt este considerată ca o măsură a interferenţei stimul-cuvânt şi numirea culorii. Atunci, în 1935, pentru a obţine o concluzie referitoare la efectul de interferenţă, cei de la Colegiul George Peabody au făcut o serie de experimente care se referă la: Citirea numelui culorii atunci când cuvintele sunt scrise cu alte culori (ex. “ roşu “ scris cu albastru); Efectul interferării stimul-cuvânt şi numirea seriei de culori; Efectul antrenării şi interferenţa. Concluzia generală susţinută de Stroop este aceea că subiecţii au nevoie de mai mult timp să numească culoarea unui stimul incongruent decât să numească culoarea stimulilor neutrii (ex. pătrat roşu). Când subiecţilor li se cere să citească cuvântul şi să ignore culoarea, timpul de răspuns ajunge să fie egal. Acest pattern asimetric al inhibiţiei dintre numirea culorii şi citirea cuvântului este marca efectului Stroop. În primele sale experimente, Stroop a folosit doar stimuli neutrii şi incongruenţi. Diferenţa de răspuns în timp dintre stimulii neutrii şi incongruenţi constituie inhibiţia, măsura interferenţei dintre răspunsul prepotent şi răspunsul cerut în rezolvarea sarcinii. Mai târziu, Stroop adaugă în experimente şi stimuli congruenţi (ex. “ roşu “ scris cu roşu). Diferenţa în timpul de răspuns dintre stimulii neutrii şi cei congruenţi se numeşte facilitare. Este încă o dată de subliniat legătura dintre abilitatea de a rezolva situaţii conflictive şi atenţia executivă. Cercetări mai recente asupra efectului Stroop au dat o serie de modele explicative ale interferenţei şi facilitării, dintre care amintim modelul translaţiei (Wirzi & Egeth, 1985) şi modelul vitezei procesării (Glaser & Glaser, 1982). Aceste modele susţin că inhibarea va fi obţinută ori de câte ori sarcina include doua coduri diferite şi cere subiectului să mute informaţia dintr-un cod în celălalt. În acelaşi timp, modelele susţin faptul că, cuvintele şi culorile sunt procesate paralel pâna la etapa răspunsului, cuvintele fiind procesate mai repede decât culorile. Interferenţa intervine când răspunsul cuvântului de baza trebuie inhibat în favoarea procesării mai lente a răspunsului-culoare. Aceste modele furnizează explicaţii logice despre interferenţa asimetrică şi demonstrează importanţa relaţiei între stimulul relevant şi tipul răspunsului în producerea interferenţei Stroop. Cercetările referitoare la interferenţă şi facilitare, începute în jurul anului 1890, continuă şi în prezent, efectul Stroop (interferenţa culoare-sens) constituind una dintre paradigmele experimentale cele mai des invocate în psihologie, în studiul atenţiei executive. Această paradigmă constituie şi punctul de plecare pentru prezentul studiu. IPOTEZĂ: Timpul de răspuns va fi cel mai mare la denumirea culorilor listei incongruente datorită efectului de interferenţă. Timpul de răspuns va fi cel mai mic la denumirea culorilor listei congruente datorită apariţiei efectului de facilitare. Timpul de răspuns va fi unul intermediar şi nu vor apare efecte de facilitare sau interferenţă, la denumirea culorilor listei neutre. MATERIALE NECESARE: 3 liste care conţin câte 30 de stimuli, denumiri de culori sau grupări de tipul: Stimulii sunt prezentaţi prin una dintre culorile: roşu, albastru, galben, verde. Prin aceste liste folosite în experiment se manipulează relaţia dintre culoare (procesarea fizică) şi sens (procesarea semnatică), astfel: (VEZI ANEXA 1) în prima listă sensul este eliminat utilizându-se nişte stimuli neutri: dreptunghiuri colorate în una din cele patru culori – LISTA NEUTRĂ; în a doua listă culoarea şi sensul coincid (ex. cuvântul “ galben “ scris cu culoarea galben) – LISTA CONGRUENTĂ; în a treia listă culoarea şi sensul sunt în contradicţie (ex. cuvântul “ roşu “ scris cu culoarea verde) – LISTA INCONGRUENTĂ . un cronometru pentru măsurarea cu exactitate , în secunde, a timpului necesar denumirii culorii din fiecare listă, pe rând. DESIGN EXPERIMENTAL: Lista Subiecţii NEUTRĂ CONGRUENTĂ INCONGRUENTĂ 1. 2. 3. . . . . 15. Mtr Mtr Mtr MEDIA TOTALĂ Este vorba despre un design intrasubiect, utilizându-se un grup de 15 subiecţi, eşantioane perechi. Mtr – media timpilor de răspuns; VI (variabila independentă) – tipul listei : 3 modalităţi - neutră - congruentă - incongruentă ; VD (variabila dependentă) – timpul necesar denumirii culorilor din cadrul fiecărei liste (media timpilor obţinuţi după 3 aplicări ale fiecărei liste). ø Ê Ì ᄅ਀&䘋 /Ö Se utilizează un grup de 15 subiecţi şi se lucrează în perechi de tipul experimentator-subiect. Fiecare listă este oferită spre citire fiecărui subiect de 3 ori. Între prezentarea a două liste succsive se va face o pauză de 2 minute. Este foarte important ca listele să fie alternate (ex. 1 – 2 – 3 – 1 – 2 – 3 – 1 – 2 – 3). După reglarea cronometrului, subiectul va fi solicitat să denumească cu voce tare, corect şi cât mai rapid, culorile care apar în fiecare listă (culoarea CERNELII cu care a fost reprezentat fiecare item din liste). După fiecare aplicare experimentatorul notează timpul de răspuns, la final urmând a se face o medie a timpilor de răspuns pentru fiecare listă în parte (VEZI ANEXA 2). Subiecţii folosiţi în prezentul experiment au între 18 şi 23 de ani şi au fost selectaţi ca fiind de aproximativ acelaşi nivel intelectual. Experimentul s-a desfăşurat în luna mai 2002. REZULTATE: Mediile determinate în urma înregistrării timpilor de răspuns sunt prezentate în următorul tabel: Tipul listei şi media T/s SUBIECŢII NEUTRĂ CONGRUENTĂ INCONGRUENTĂ 1. 16,(3) 10,(6) 23,(3) 2. 19,(6) 16,(3) 29,(3) 3. 13,(3) 11 25,(3) 4. 15,(3) 12 25,(3) 5. 15,(3) 10,(3) 22,(3) 6. 16,(6) 13 23,(6) 7. 18,(3) 13,(6) 28 8. 15,(3) 12,(3) 25,(6) 9. 14,(6) 14,(3) 24,(3) 10. 18,(6) 14,(6) 27 11. 11,(6) 10,(6) 23,(6) 12. 14,(3) 11,(6) 25,(6) 13. 14 11,(6) 23 14. 15,(6) 13,(3) 25 15. 16,(6) 13 27 MEDIA TOTALĂ (secunde) 235,99995 188,66663 378,66663 Rezultatele brute obţinute în urma celor 3 aplicari succesive ale listelor pot fi consultate în ANEXA 2. PRELUCRAREA REZULTATELOR: Rezultatele au fost prelucrate cu ajutorul programului de statistica SPSS. Histogramele astfel obţinute demonstrează existenţa unor distribuţii normale, gaussiene (VEZI ANEXA 3). Datorită acestui lucru, semnificaţia diferenţei dintre timpii obţinuţi a fost studiată prin aplicarea testului t pentru eşantioane perechi. Testul t a fost aplicat de 3 ori deoarece comparaţiile s-au realizat 2 câte 2, astfel : lista neutră – lista congruentă; lista neutră – lista incongruentă; lista congruentă – lista incongruentă. INTERPRETAREA REZULTATELOR: Rezultatele obţinute prin aplicarea testului t pentru eşantioane perechi pot fi consultate în ANEXA 4. În cazul listei neutre şi listei congruente am obţinut un prag de 0.00, lucru care demonstrează că diferenţele obţinute între aceste 2 liste sunt semnificative pentru pragul de 0.01. Observând tabelul în care s-au consemnat rezultatele brute, remarcăm faptul că timpul denumirii culorilor listei neutre este superior celui denumirii culorilor listei congruente, lucru care îl regăsim şi în ipoteza aflată la baza prezentului studiu. În cazul listei neutre şi listei incongruente s-a obţinut tot un prag de 0.00 (VEZI ANEXA 4), adică diferenţele obţinute în cazul acestor două liste sunt semnificative pentru pragul de 0.01 (p < 0.01). În acest caz, subiecţii au trebuit să inhibe răspunsul prepotent (procesarea semantică în cazul listei incongruente) şi să dea un alt răspuns (procesarea fizică, culoarea propriu-zisă). Se naşte astfel un conflict cognitiv, diferenţele apărute între timpii de denumire a culorilor celor două liste fiind diferiţi, net semnificativ (VEZI REZULTATE). Diferenţele se datorează interferenţei, nu hazardului. Chiar datorită acestei interferenţe timpul de răspuns s-a dovedit a fi cel mai mare ăn cazul listei incongruente. S-a confirmat astfel o altă parte a ipotezei formulate la început. În cazul listei congruente şi listei incongruente s-a obţinut un prag de 0.00 (VEZI ANEXA 4). Diferenţele obţinute între timpii de denumire a culorilor celor două liste sunt semnificative deci pentru pragul de 0.01. Timpul de răspuns a fost mai mare în cazul listei incongruente. Subiecţii au avut probleme la procesarea fizică a stimulilor din această listă datorită interferenţei acestei procesări fizice cu cea semantică (ex. ROŞU scris cu VERDE). Lista congruentă are cel mai mic timp de răspuns datorită apariţiei efectului de facilitare. În cazul acestei liste, semanticul era identic cu fizicul, subiectul nu mai trebuia să “ traducă “ din semantic în fizic (a fost deci “ ajutat “). În fine, s-a confirmat şi ultima parte a ipotezei specifice. Diferenţele între timpii de răspuns s-au dovedit a fi semnificative în toate cele trei comparaţii. Pragul stabilit a fost 0.01, lucru care infirmă ipoteza nulă (inversul celei specifice) şi acceptă ipoteza specifică. Chiar şi observând rezultatele brute (VEZI REZULTATE) se poate demonstra că ipoteza specifică se poate accepta. Astfel, observând ipotezele formulate şi rezultatele obţinute, putem concluziona : Timpul de răspuns este cel mai mare la denumirea culorilor listei incongruente datorită efectului de interferenţa (semanticul interferează cu fizicul şi e nevoie de mai mult timp pentru decodare) : 378,66 > 235,99 > 188,66 (VEZI REZULTATE); Timpul de răspuns este cel mai mic la denumirea culorilor listei congruente datorită efectului de facilitare (semanticul coincide cu fizicul, nu e nevoie de decodare) : 188,66 < 235,99 <378, 66 ; Timpul de răspuns este unul intermediar la denumirea culorilor listei neutre, unde nu apar efecte de interferenţă sau facilitare : 188,66 < 235.99 < 378,66. Prin urmare, s-a demonstrat că există interferenţă între culoarea (cerneala !) şi sensul cuvântului. Diferenţele obţinute între rezultate se datorează manipulării experimentale şi nu hazardului. CONCLUZII: Printr-o sarcină relativ simplă, denumirea culorii cu care au fost scrise unele cuvinte (cu sens congruent sau incongruent), s-a constatat apariţia efectului de interferenţă, respectiv de facilitare. Aceste efecte au fost mult studiate începând chiar din secolul al IX-lea având extensii ecologice în viaţa noastră de zi cu zi, deşi puţini dintre oameni sunt conştienţi de ce se întâmplă cu adevărat în spatele unor comportamente, al unor decizii luate. BIBLIOGRAFIE: Bair, J.H. (1902) – The practice curve : A study of the formation of habits – Psychol. Rev. Monog. Suppl., 19, 1 – 70; Bergstrome, J.A. (1984) – The relation of the interference of the practice effect of an association – Amer. J. Psychol., 6, 433-442; Bowditch, H.P. & Warren, J.W. (1980) – The knee-jerk and its physiological modifications – J. Psysiology, II, 25-46; Brown, W. (1915) – Practice in associating color names with colors – Psychol. Rev., 20, 45-55; Cattell, J.M. (1886) – The time it takes to see and name objects – Mind, II, 63-65; Cârneci, D. (1999) – The emotional stroop task and anxiety : a cognitive neuroscience approach – Creier. Cogniţie. Comportament , dec.; Culler, A.J. (1912) – Interference and adaptability – Arch. of Psychol., 24; Kline, L.W. (1921) – An experimental study of associative inhibition – J. Exper. Psychol., 4, 270-299; Glaser, M.O. & Glaser, W.R. (1892) – Time course analysis of the Stroop phenomenon – J. of Exp. Psychol.: Human Perception and Performance, 8, 875-894; Lund, F.H. (1927) – The role of practice in speed of association – J. Exper. Psychol., 10, 424-433; Muller, G.E. & Schumann, F. (1894) – Experimentelle Beitrage Zu Utersuchung des Gedachtnisses – Zsch. F. Psychol., 6, 81-190; Munsterberg, H. (1892) – Gedachtnisstudien. Beitrage zur Experimentellen Psychologie , 4, 70; Peterson, J. & David, Q. J. (1918) – The psychologie of handling men in the army – Minneapolis, Minn. Perine Book Co, 146; Stroop, J. R. (1935)– Studies of interference in serial verbal reactions – J. of Exp. Psychol., 18; Sugg, M. & McDonald, J. (1994) – Time Course of Inhibition in Color-Response and Word-Response versions of the Stroop Task – J. of Exp. Psychol.: Human Perception and Performance, 3, 647-675; Telford, C.W. (1930) – Differences in responses to colors and their names – J. Genet. Psychol., 37; Virzi, R.A. & Egeth, H.E. (1985) – Toward a translational model of Stroop interference – Memory and Cognition, 13, 304-319. ANEXA 1 LISTA NEUTRĂ LISTA CONGRUENTĂ ROŞU VERDE GALBEN VERDE ROŞU ROŞU ALBASTRU GALBEN ALBASTRU GALBEN ALBASTRU VERDE VERDE ROŞU ROŞU ROŞU VERDE GALBEN ALBASTRU GALBEN VERDE GALBEN ALBASTRU ALBASTRU ROŞU VERDE ROŞU VERDE ROŞU VERDE LISTA INCONGRUENTĂ ROŞU GALBEN VERDE VERDE ROŞU GALBEN ALBASTRU VERDE ROŞU GALBEN GALBEN ALBASTRU ROŞU ALBASTRU VERDE VERDE ROŞU ROŞU GALBEN VERDE GALBEN ALBASTRU ALBASTRU ALBASTRU ROŞU GALBEN VERDE VERDE ROŞU ROŞU ANEXA 2 TIPUL LISTEI SUBIECŢII NEUTRĂ CONGRUENTĂ INCONGRUENTĂ 1. t1=18, t2=17, t3=14 t1=11, t2=11, t3=10 t1=23, t2=24, t3=23 mtn = 16,(3) mtc =10,(6) mti =23,(3) 2. t1=19, t2=20, t3=20 t1=16, t2=17, t3=16 t1=30, t2=30, t3=28 mtn = 19,(6) mtc = 16,(3) mti = 29,(3) 3. t1=14, t2=14, t3=12 t1=12, t2=10, t3=11 t1=26, t2=25, t3=25 mtn = 13,(3) mtc = 11 mti = 25,(3) 4. t1=18, t2=14, t3=14 t1=14, t2=12, t3=10 t1=32, t2=23, t3=21 mtn = 15,(3) mtc = 12 mti = 25,(3) 5. t1=16, t2=16, t3=14 t1=10, t2=11, t3=10 t1=24, t2=23, t3=20 mtn = 15,(3) mtc = 10,(3) mti = 22,(3) 6. t1=17, t2=17, t3=16 t1=13, t2=13, t3=13 t1=24, t2=24, t3=23 mtn = 16,(6) mtc = 13 mti = 23,(6) 7. t1=18, t2=19, t3=18 t1=15, t2=13, t3=13 t1=30, t2=31, t3=23 mtn= 18,(3) mtc = 13,(6) mti = 28 8. t1=17, t2=16, t3=13 t1=13, t2=12, t3=12 t1=29, t2=25, t3=23 mtn = 15,(3) mtc = 12,(3) mti = 25,(6) 9. t1=15, t2=15, t3=14 t1=15, t2=14, t3=14 t1=26, t2=25, t3=22 mtn = 14,(6) mtc = 14,(3) mti = 24,(3) 10. t1=19, t2=19, t3=18 t1=16, t2=15, t3=13 t1=30, t2=26, t3=25 mtn = 18,(6) mtc = 14,(6) mti = 27 11. t1=13, t2=12, t3=10 t1=12, t2=10, t3=10 t1=24, t2=24, t3=23 mtn = 11,(6) mtc = 10,(6) mti = 23,(6) 12. T1=15, t2=15, t3=13 t1=12, t2=12, t3=11 t1=26, t2=26, t3=25 mtn = 14,(3) mtc = 11,(6) mti = 25,(6) 13. T1=14, t2=15, t3=13 t1=13, t2=12, t3=10 t1=26, t2=23, t3=20 mtn = 14 mtc = 11,(6) mti = 23 14. T1=16, t2=15, t3=16 t1=14, t2=14, t3=12 t1=28, t2=24, t3=23 mtn = 15,(6) mtc = 13,(3) mti = 25 15. T1=19, t2=16, t3=15 t1=15, t2=13, t3=11 t1=29, t2=27, t3=25 mtn = 16,(6) mtc = 13 mti = 27 SUMA MEDIILOR ( MT ) MTN=235,99995 ( s ) MTC=188,66663 ( s ) MTI=378,66663 ( s ) LEGENDA: T, t – timpul; mt – media timpilor obtinuti de fiecare subiect pentru fiecare lista; MT – suma mediilor timpilor obtinuti de fiecare subiect pentru fiecare lista; N, n – lista neutra; C, c – lista congruenta; I, i – lista incongruenta; s – secunde. ANEXA 3 – histograme ( SPSS ) ANEXA 4 – testul t aplicat în SPSS pentru eşantioane perechi 쥁@