Referat Cum Apare Homosexualitatea
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Cum Apare Homosexualitatea si de asemenea puteti face
Download Referat Cum apare homosexualitateaCiteste fragmente din Referat Cum Apare Homosexualitatea
Cum apare homosexualitatea
Este un lucru dificil de explicat felul în care interactionează între
ele genele, mediul si alte influente, sau măsura în care un anumit
factor poate "influenta" o finalitate, însă fără să o cauzeze, si
felul în care intervine si credinta omului. Scenariul de mai jos este
prescurtat si ipotetic, dar se bazează pe viata unor persoane reale,
ilustrând felul în care diversi factori influentează comportamentul.
De mentionat că scenariul de mai jos este doar unul dintre modurile de
dezvoltare care pot conduce la homosexualitate, fiind însă un scenariu
comun. În realitate, "drumul" fiecărui om către exprimarea sexuală
este individual, având în comun cu altii anumite portiuni ale acestui
drum.
(1) Scenariul nostru începe la nastere. Băiatul (de exemplu) care
poate ajunge într-o zi să se lupte cu homosexualitatea se naste cu
anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la homosexuali
decât la ansamblul populatiei. Unele dintre aceste trăsături pot fi
mostenite (genetice), în timp ce altele pot fi cauzate de "mediul
intrauterin" (hormoni). Aceasta înseamnă că un tânăr fără aceste
trăsături va avea mai putine sanse să devină homosexual, comparativ
cu cineva care le are.
Care sunt aceste trăsături? Dacă am putea să le identificăm cu
precizie, multe dintre ele ar apărea ca "daruri" si nu ca "probleme".
De pildă, o fire sensibilă, o inclinatie foarte creativă, un anumit
simt estetic. Unele dintre ele, cum este o sensibilitate sporită, poate
fi legată - sau poate fi chiar - o caracteristică fiziologică
generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasă peste medie
la un anumit stimul.
Nimeni nu stie cu precizie care sunt aceste caracteristici mostenibile;
în prezent avem numai supozitii. Dacă am putea studia homosexualitatea
într-o manieră corespunzătoare (neinfluentati de agendele politice)
am putea clarifica acesti factori - asa cum facem în domenii mai putin
"sensibile". În orice caz, în mod clar nu există nici o dovadă că
homosexualitatea comportamentală este mostenită.
(2) De la o vârstă timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite
îl fac pe băiat să fie "diferit". El este timid si nu se simte în
largul lui alături ce tovarăsii lui "duri". Poate este mai interesat
de artă sau literatură - asta pur si simplu pentru că este istet.
Însă când mai târziu se va gândi la copilăria lui, i se va părea
dificil să separe care anume dintre aceste diferente comportamentale
provin dintr-un temperament mostenit si care provin din următorul
factor, si anume:
(3) Din varii motive, el înregistrează o "nepotrivire" nefericită
între ce avea nevoie si îsi dorea si ceea ce i-a oferit tatăl lui.
Poate majoritatea vor fi de acord că tatăl său era o fire rece si
distantă: poate că nevoile sale erau atât de unice, încât tatăl
său, o fire obisnuită, nu a stiut să găsească drumul către inima
fiului său. Sau poate că tatălui său chiar nu i-a plăcut
sensibilitatea fiului. În orice caz, absenta unei legături apropiate,
calde si pozitive cu tatăl său îl va face pe băiat să se retragă
într-o anumită dezamăgire, o "detasare defensivă" în scopul de a se
proteja pe sine.
Din păcate, această distantare de tatăl său si de modelul "masculin"
de care avea nevoie îl face si mai putin capabil să se relationeze cu
colegii săi. Putem asemăna această situatie cu băiatul căruia îi
moare tatăl cel iubitor, dar care este mai putin vulnerabil la o
viitoare homosexualitate. Explicatia diferentei constă în faptul că
la băiatul pre-homosexual de vină este nu absenta tatălui - literal
sau psihologic - ci o apărare psihologică fată de un tată în mod
contant dezamăgitor. De fapt, un tânăr care nu-si construieste
această apărare (datorită unei terapii timpurii, pentru că există o
altă figură masculină în viata sa, sau datorită temperamentului) e
mult mai putin probabil să devină homosexual.
O dinamică complementară legată de mama băiatului are si ea sanse
să joace un anumit rol. Întrucât oamenii au tendinta să se
căsătorească cu parteneri cu "nevroze omoloage", e posibil ca
băiatul să se vadă implicat într-o relatie problematică cu ambii
părinti.
Indiferent de motiv, când la maturitate băiatul ajuns homosexual acum
îsi aminteste de copilărie, va afirma: "De la început eram diferit.
Niciodată nu m-am simtit bine împreună cu băietii de vârsta mea,
fiind în largul meu în preajma fetelor." Asemenea amintiri îl vor
face mai târziu să-si considere homosexualitatea atât de
convingătoare, ca si cum aceasta era "preprogramată" de la început.
(4) Desi s-a detasat "defensiv" de tatăl său, băiatul încă
tânjeste în inima lui după căldură, dragoste si după o
îmbrătisare din partea tatălui - lucruri pe nu le-a avut sau nu le-a
putut avea. La început, el dezvoltă un atasament intens, non-sexual
fată de băiatii mai mari pe care îi admiră - trăind într-un fel,
de la distantă, aceeasi experientă a dorintei si lipsei. Odată cu
pubertatea apar si impulsurile sexuale - care în special la băieti se
pot lega de orice obiect - si se combină cu o deja intensă nevoie de
intimitate si căldură masculină. Băiatul începe să aibă accese
homosexuale. Ulterior îsi va aminti: "Primele mele impulsuri sexuale
erau îndreptate nu către fete, ci către băieti. Fetele nu mă
interesau deloc."
Interventia psihoterapeutică în acest moment sau mai devreme poate
avea succes în a preveni formarea unei homosexualităti ulterioare.
Această interventie urmăreste pe de-o parte ajutarea băiatului să-si
schimbe modelele de dezvoltare efeminate (derivate din "refuzul" de a se
identifica cu tatăl cel respins), pe de altă parte - mai important -
urmăreste să-l învete pe tatăl său - dacă va învăta - cum să se
implice mai mult în relatia cu fiul său.
(5) Pe măsură ce se maturizează (în special în societatea noastră,
unde experientele sexuale extra-conjugale sunt lăudate si chiar
încurajate) tânărul - acum adolescent - începe să se implice în
activităti homosexuale. Sau, alternativ, nevoia sa de apropiere cu
cineva de acelasi sex poate fi exploatată de un băiat/bărbat mai în
vârstă, care a fost interesat de el sexual încă de când era copil.
(De mentionat studiile care indică o incidentă ridicată a abuzurilor
sexuale în copilăria bărbatilor homosexuali.) Sau, din contră, el
poate evita aceste activităti, din teamă sau rusine, în ciuda
atractiei către asa ceva. În orice caz, dorintele sale, acum
sexualizate, nu pot fi negate, indiferent de cât de mult li se opune
el. Ar fi incorect din partea noastră să considerăm, în acest punct,
că aceste dorinte sunt o simplă chestiune de "alegere".
Într-adevăr, el îsi aminteste că a petrecut luni si ani de zile
încercând să nege existenta lor sau să li se opună fără succes.
Ne putem imagina usor cât de supărat va fi el mai târziu - pe bună
dreptate - când cineva voit sau involuntar îl va acuza că "a ales"
să fie homosexual. Când va căuta ajutor, va auzi unul dintre cele
două mesaje, ambele speriindu-l: "Homosexualii sunt răi si tu esti
rău pentru că ai ales să fii homosexual. Nu e locul tău aici; vei
ajunge în Iad;" sau "Homosexualitatea este înnăscută si nu se poate
schimba. Asa te-ai născut. Lasă baltă gândul că te vei căsători,
vei avea copii si te vei aseza la casa ta. Dumnezeu te-a făcut asa si
te-a predestinat pentru o viată de homosexual. Caută să te
obisnuiesti cu asta."
(6) La un moment dat, el cedează în fata profundei sale nevoi de
dragoste si începe să se implice voluntar în experiente homosexuale.
Poate spre oroarea sa, el va constata că aceste dorinte vechi, adânci
si dureroase sunt temporar - sau pentru prima dată - usurate.
r
®
usurarea este imensă. Această senzatie temporară de confort este
atât de profundă - depăsind cu mult simpla plăcere sexuală pe care
oricine o resimte si într-o situatie mai putin încărcată - încât
experienta este repetată. Oricât de mult se opune el, el se simte
mânat să repete experienta. Si cu cât o face mai des, cu atât
aceasta se înrădăcinează mai mult si el o va repeta din nou, chiar
dacă deseori cu un feedback emotional tot mai mic.
(7) De asemenea, el va descoperi, la fel ca oricine altcineva, că
orgasmul sexual este un puternic mijloc de eliberare a stresului de
orice fel. Angajându-se în activităti homosexuale, el deja a trecut
una dintre cele mai critice si puternice granite ale tabu-ului sexual.
Este usor de acum să depăsească si alte granite oarecum tabu, în
special tabu-ul mai putin sever legat de promiscuitate. Activitatea
sexuală devine curând principalul factor de organizare în viata sa,
el dobândind încetul cu încetul deprinderea de a apela la aceste
experiente în mod regulat - nu doar din cauza nevoii sale după iubire
părintească, ci ca o eliberare de orice tensiune.
(8) În timp, viata sa devine tot mai stresantă. O cauză este, asa cum
afirmă activistii homosexuali, lipsa de întelegere sau chiar
ostilitatea din partea celorlalti. Singurii care par să-l înteleagă
cu adevărat sunt alti homosexuali, astfel formându-se cu acestia un si
mai puternic sentiment de "comunitate". Nu este însă adevărat, cum
pretind activistii homosexuali, că acestea sunt singurele sau cele mai
mari solicitări (stresuri). Mare parte din neliniste este cauzată pur
si simplu de stilul de viată - de pildă, consecintele medicale, SIDA
fiind una dintre aceatsa (dacă nu cea mai gravă). El trăieste de
asemenea cu vina si rusinea pe care în mod inevitabil le resimte din
cauza comporamentului său imoral si promiscuu si pentru că stie că nu
se poate raporta efectiv la celălalt sex, neputând avea o familie
adevărată (un handicap psihologic care nu poate fi compensat de
campanile homosexualilor pentru căsătorie, adoptie si drepturi de
mostenire).
Oricât de mult încearcă activistii homosexuali să-i prezinte ca
normale aceste tipare comportamentale si pierderile generate de acestea,
si indiferent de cât de indicată ar fi ascunderea lor de publicul
larg, din motive politice, dacă el nu rezolvă marile lacune emotionale
din viata sa, el nu se va putea privi pe sine cu sinceritate si nici nu
se va putea simti satisfăcut.
Nimeni, nici măcar cel mai rău si mai adevărat "homofob", nu va putea
fi asa de aspru cu el cum este el însusi. Mai mult, mesajele de
auto-condamnare cu care se luptă el zi de zi sunt întărite de fapt de
o întelegere auto-ironică a stilului său de viată homosexual.
Activistii din jurul lui vor continua să-i spună că toate acestea
sunt provocate de "homofobia" tacită a celor din jur, dar el stie că
nu este asa.
Stresul de a fi homosexual conduce la un comportament homosexual mai
mare, nu mai mic. Acest principiu, surprinzător pentru omul de rând
(cel putin pentru acel om care nu este implicat în nici un pattern, de
nici un fel) este tipic pentru ciclul de comportament auto-distructiv -
viciat sau de dependentă; vina, rusinea si auto-condamnarea nu fac
decât să sporească toate acestea. Nu este deci surprinzător că
oamenii recurg la o atitudine de negare pentru a scăpa de aceste
sentimente, iar el face la fel. El îsi va spune: "Nu există nici o
problemă si deci nu am de ce să mă simt asa prost."
(9) După ce se luptă cu această vină si rusine ani de zile, băiatul
acum adult ajunge să creadă - lucru de înteles - si, din cauza
negării, are nevoie să creadă, că "nu pot să mă schimb pentru că
starea mea este de neschimbat." Dacă măcar o clipă ar gândi altfel,
imediat ar apărea întrebarea "Atunci de ce...?", readucând cu sine
toată acea rusine si vină.
Astfel, până băiatul devine bărbat, el si-a compus în minte
această poveste: "Întotdeauna am fost diferit; mereu unul din afară.
Am avut atractii fată de băieti de când mă stiu. Prima oară m-am
îndrăgostit de un băiat, nu de o fată. Nu mă interesează
persoanele de celălalt sex. A, am încercat - cu disperare. Dar
experientele mele sexuale cu fete au fost anoste. Însă prima oară
când am avut o relatie homosexuală, m-am simtit bine. Mi se pare
evident că homosexualitatea este genetică. Am încercat să mă schimb
- numai Dumnezeu stie cât de mult am încercat - dar nu am putut. Asta
pentru că asa ceva nu se poate schimba. În cele din urmă, am încetat
să mă mai lupt si m-am acceptat asa cum sunt."
(10) Atitudinile sociale fată de homosexualitate vor juca si ele un
rol, făcându-l pe om să adopte, mai mult sau mai putin, o
perspectivă a "înnăscutului si de neschimbat. Este evident că un
punct de vedere intens mediatizat, care prezintă homosexualitatea ca pe
ceva normal, va spori probabilitatea ca el să adopte această pozitie
si încă de tânăr. E însă mai putin evident - decurge din ce am
discutat mai sus - că o atitudine de ridiculizare, respingere si
acuzare din partea celor din jur îl va face să adopte aceeasi pozitie.
(11) Dacă nu renuntă la dorinta de a avea o familie, bărbatul poate
continua să se lupte cu "a doua sa natură". În functie de cei pe
care-i întâlneste, el poate rămâne blocat între condamnarea
societătii si propaganda homosexuală, atât în institutiile seculare,
cât si în cele religioase. Mesajul cel mai important de care are el
nevoie este că "vindecarea este posibilă."
(12) Dacă începe să meargă pe calea către vindecarea, va constata
că acest drum este lung si dificil - însă extraordinar de
recompensator. Drumul către refacerea deplină a heterosexualitătii
durează mai mult decât media de viată a căsniciilor americane -
aceasta indică cât de defectuoase sunt toate relatiile din ziua de
azi.
Din terapia medicală el va ajunge să înteleagă adevărata natură a
dorintelor sale, că acestea nu se referă exact la sex, si că el nu
este definit de apetitul său sexual. În acest cadru, el va învăta
foarte probabil cum să se raporteze la alti bărbati pentru o
tovărăsie si intimitate masculină autentică, nesexualizată; va
învăta cum să se raporteze corect la o femeie, ca prietenă, iubită,
tovarăsă de viată si, cu ajutorul lui Dumnezeu, mamă a copiilor
săi.
Desigur, vechile răni nu vor dispărea ca prin farmec. În viitor, în
momente de solicitare intensă, vechile căi de scăpare îi vor face cu
ochiul. A afirma însă că aceasta este o dovadă că el este tot un
homosexual si că nu s-a schimbat este o minciună. Pe măsură ce el
trăieste o viată nouă, de sinceritate, si cultivă o intimitate
autentică cu o femeie, noile tipare vor deveni tot mai puternice iar
cele vechi, gravate în sinapsele lui cerebrale, se vor atenua.
În timp, stiind că ele au putine de-a face cu sexul, el va ajunge să
abordeze si să cunoască corect impulsurile vechilor porniri. Acestea
vor fi pentru el ca amenintările de furtună, un semnal că ceva nu
este în ordine în familia lui, că se activează un vechi tipar de
dorintă si respingere. Va învăta că până nu îsi pune în ordine
situatia casnică, aceste recidive nu se vor reduce. În relatiile sale
cu altii - ca prieten, sot, coleg - va beneficia acum de un dar special.
Ce a fost cândva un blestem, acum este o binecuvântare, pentru el si
pentru altii.
ì¥Â@