Referat Curs Creativitatea
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Curs Creativitatea si de asemenea puteti face
Download Referat Curs CreativitateaCiteste fragmente din Referat Curs Creativitatea
Factori conditionali ai invatarii
CREATIVITATEA
1. Notiunea de creativitate
Societatea noastra este vital interesata in dezvoltarea si afirmarea
in proportii de masa a personalitatilor creatoare. Exista in epoca
noastra un interes general si crescand referitor la actul creatiei, la
procesele care îi stau la baza, la modul in care poate fi depistata si
cultivata creativitatea. Desi nu exista pana in prezent o unanimitate
de pareri in privinta definirii creativitatii, consideram ca aceasta
poate fi circumscrisa referindu-ne atat la produsul procesului, cat si
la procesul insusi.
Irwing Taylor (1959), cercetator in domeniul psihologiei sociale a
analizat peste 100 de definitii ale creativitatii si a pus in evidenta 5
NIVELE de creativitate. El a sugerat ca creativitatea variaza in
adancime si amploare mai degraba decat ca tip. Astfel, ar fi eronat sa
facem deosebiri (desigur dpdv psihologic) intre creatia stiintifica si
cea artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub
aspect mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale.
Primul nivel il constituie CREATIA EXPRESIVA ce poate fi exemplificata
de desenele spontane ale copiilor(vezi anexa). Este vorba de forma
fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a
unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, in care
indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante.
La nivelul urmator al CREATIEI PRODUCTIVE(vezi anexa) exista o tendinta
de a restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica;
produsele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale
celorlalti oameni. La nivelul CREATIEI INVENTIVE - inventia si
descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica
flexibilitatea in perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre
partile care inainte erau separate (vezi anexa). CREATIA INOVATOARE este
cel de-al patrulea nivel care se-ntalneste la putini subiecti. Ea
inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor
care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta (vezi anexa).
Forma cea mai inalta a puterii creatoare este CREATIVITATEA EMERGENTIVA
in care un principiu total nou sau o ipoteza noua apare (emerge) la
nivelul cel mai profund si mai abstract (vezi anexa).
In afara problemelor de nivel, mai poate fi abordata si problema ariilor
de comportament uman carora li se poate aplica o definitie -
creativitate. De ex., cat de intemeiat este a vorbi despre creatie la
nivelul relatiilor umane? O gospodina, o mama, o sotie, care ofera o
viata sigura si fericita familiei sale, poate fi creatoare?, desi nu e
cu putinta sa evaluam un produs care nu e tangibil.
Pentru intregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori
exploreaza aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau.
Astfel, Graham Wallas, extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce
pare sa aiba loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat
existenta a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.
Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur,
culegerea unor informatii legate de ea; incubatia implica o perioada de
asteptare in care problema ramane "nedestelenita" pana in momentul
iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia
este rezolvata problema, dupa care, urmeaza verificarea, un proces de
punere la punct, un gen de revizuire.
Pentru a nu trece in revista si alte puncte de vedere expuse fie de
Tudor Vianu, A.Osborn, Marian Bejat si altii, consideram ca am putea da
o definitie de lucru din care reiese ca acceptam:
CREATIVITATEA, CA ACTIVITATEA CONJUGATA A TUTUROR FUNCTIILOR PSIHICE
ALE PERSOANEI (INTELECTUALE, AFECTIVE SI VOLITIVE), CONSTIENTE SI
INCONSTIENTE, NATIVE SI DOBANDITE, DE ORDIN BIOLOGIC, PSIHOFIZIOLOGIC SI
SOCIAL IMPLICATA IN PRODUCEREA NOULUI SI ORIGINALULUI.
2. CONCEPTUL DE STRUCTURA CREATIVA
Prin structura se intelege, de regula, o totalitate de parti in relatie
care formeaza un tot unitar, avand o calitate noua fata de calitatiloe
partilor componente si o functionalitate proprie. "In mod cert -
considera J.Piaget - o structura este formata din elemente, dar acestea
sunt subordonate legilor care caracterizeaza sistemul luat in ansamblul
lui; si aceste legi, denumite de compozitie , nu se reduc la asocieri
cumulative, ci confera totului, ca atare, proprietati de ansamblu
distincte de cele ale elementelor".
Ne propunem sa subliniem care sunt partile (elementele) si in ce
relatii se gasesc ele in cadrul structurilor creative. Vom considera
parte a structurii creative, functia psihica: memoria, imaginatia,
inteligenta, etc. Deci functia psihica este echivalenta cu partea din
structura creativa. Procesul psihic este simultan parte si functie, este
deci parte functionala. Fiecare parte are o functie calitativ distincta.
De pilda, memoria indeplineste functiile de inregistrare, pastrare si
reactualizare a informatiei, functie calitativ diferita de cele ale
imaginatiei si inteligentei.
Desigur, partile nu sunt juxtapuse, ci conjugate, in interdependenta,
intr-o varietate de relatii. Mai multe parti functionale in relatie
formeaza o structura creativa. Deci, prin structura creativa vom
intelege o grupare de parti functionale in relatie, care indeplineste o
functie calitativ-distinctiva in producerea noului si originalului.
Structurile care conlucreaza la realizarea creativitatii, participa
intr-un fel sau altul la inventii si descoperiri, poarta denumirea de
EUREME (de la grecescul heuriskein=a afla - prin extensie - a
descoperi).
Partile functionale pot fi concepute ca un fel de "atomi de
creativitate", iar structurile ca adevarate "molecule de creativitate".
Toate structurile creative (ca totalitate de parti in relatie)
conjugate, vor forma psihicul (persoana) ca sistem creativ integral.
Tinand seama de cele expuse, putem considera ca la realizarea
fenomenului de creativitate conlucreaza urmatoarele eureme:
-eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei, realizata de
memorie, gandire, limbaj, interese, etc.;
-eurema de asociativ-combinatorie realizata de inteligenta, imaginatie,
memorie, inconstient, etc.;
-eurema energetico-stimulatorie in cadrul careia conlucreaza pasiunea,
sentimentele, motivatia, interesul, curiozitatea, forta proceselor
nervoase exprimate in tipul de activitate nervoasa superioara, efortul
intens si de lunga durata, vointa, curajul, trebuintele, ambitia,
placerea de a descoperi, etc.;
-eurema critica realizata de gandirea analitica, de functia critica a
inteligentei si constiintei, etc.;
-eurema de obiectualizare a imaginilor la cre conlucreaza elemente
ideativ-perceptive si motorii.
1.Eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei
In cadrul acestei eureme, un rol important il are memoria in legatura
indisociabila cu gandirea, limbajul, interesele, si altele. Este de
presupus ca in creativitate accentul cade pe memoria logica, pe
logomnema, prin care desemnam mesajul inteles, fixat in cuvant, si
memorat. Astfel, gandirea si limbajul preced, intr-un fel, si pregatesc
terenul memoriei. Cercetarile de psihologia memoriei dovedesc ca mesajul
inteles este conservat o durata mai mare de timp, este reactualizat
prompt, si folosit in contexte diferite cu maximum de eficienta. Un
astfel de mesaj este necesar si util in activitatea creatoare. De aceea,
in creativitate este utilizata in mai mare masura memoria de lunga
durata. Datele ei sunt indelung supuse meditatiei, mai ales in
sus-numita etapa de incubatie a ideilor, indispensabila activitatii
creative. De altfel, intre memorie si gandire relatia este biunivoca si
deosebit de activa: mesajele sunt sumar prelucrate, triate, clasificate
la nivelul gandirii, dupa care sunt stocate in memorie, sunt readuse la
nivelul gandirii, care continua operatia de analiza si sinteza asupra
lor: le retriaza, le reclasifica, le pune in noi contexte, le
reordoneaza, le completeaza, elimina pe cele superflue, etc., dupa care
le transfera iar in memorie pentru o perioada mai lunga sau mai scurta
pentru a reveni apoi la ele. Tinand cont de faptul ca in vederea
activitatii creative este receptionata o mare cantitate de informatie
(de obicei mai multa decat poate fi folosita in creativitatea imediata),
se cere ca filtrarea ei sa se faca cu maximum de eficienta.
Suprasaturatia informationala poate sa fie la fel de daunatoare in
creativitate ca si deficitul informational. Clasificarea mesajelor se
cere facuta cu maximum de precizie spre a putea fi gasite si eforate cu
usurinta, in vederea utilizarii lor eficiente in activitatea creativa.
Cercetarile de psihologia memoriei pun in evidenta faptul ca memorarea
se realizeaza in functie de interes, in speta, de intersul creativ. El
functioneaza ca un filtru, ce realizeaza o prima selectie si clasificare
informationala.
Nu exista cercetari experimentale care sa ne informeze cu certitudine
daca se poate face o corelatie directa de proportionalitate intre
cantitatea de informatie si creativitate. Dupa opinia lui Alex Osborn,
cantitatea produce calitatea. Cu cat avem mai multe date - considera
autorul - cu atat sansa este mai mare ca printre ele sa fie si
informatia relevanta, de natura sa finalizeze actul sau procesul
creativ: "este aproape axiomatica teza dupa care cantitatea produce
calitate in ideatie. Logica si matematica ilustreaza adevarul ca, cu
cat producem mai multe idei, cu atat suntem mai aproape de a o elabora
si pe cea buna. Tot atat de adevarat este ca cele mai bune idei, rareori
devin primele". Probabil ca aceste cunsideratii ale lui Osborn sunt
valabile pentru creatorul obisnuit. In ceea ce priveste geniile
creatoare, unii autori considera ca ele sunt refractare la acumularea
excesiva de informatie. Charles Nicolle ajunge sa afirme ca "geniul
inventiv nu este in stare sa inmagazineze cunostinte si ca spiritul
inventiv poate fi omorat de un invatamant deficitar, de eruditie si de
opiniile inradacinate". Se poate spune cu mai mult temei ca geniul
inventiv nu memoreaza cunostinte nerelevante. Dar fara o oarecare
cantitate de cunostinte, geniul creativ nu poate fi conceput asa cum
spune Lucretius in de rerum natura, "din nimic nu se naste ceva, nici
chiar prin vointa zeilor". Geniul prezinta anumite particularitati in
creatie: la o cantitate relativ mica de mesaj provenit din afara, el
adauga o mare cantitate de creativitate din interiorul sau. Indicele de
creativitate este determinat nu numai de cantitatea de informatii
intrata in sistemul uman, si nu atat de ea, cat de valoarea productiva
(inventiva ce se realizeaza la nivelul verigii centrale prin conlucrarea
sistemului de eureme, prin forta, amplitudinea si potentialul lor, prin
travaliul mental ridicat.
2.Eurema asociativ-combinatorie
Este realizata in cea mai mare masura de cuplul imaginatie-inteligenta.
Combinarea informatiilor intrate in sistemul uman este de natura sa
contribuie, in mare masura la realizarea noului si originalului. In
acest sens, A.Osborn arata: "combinarea e adeseori numita
esentaimaginatiei creatoare".
Este de presupus ca in acest joc combinatoriu intervin legi
probabilistice, fenomene aleatorii si necesare precum si procedee
extrase din experienta sau independente de ea. Combinarea noua si
originala se realizeaza tocmai prin abaterea de la schema data prin
experienta. La situatii identice combinarea ideativ-comportamentala va
fi identica schemei care in repetate randuri a asigurat succesul
organismului. Dar se ivesc situatii noi, dinamice, neprevazute, ce se
cer solutionate corespunzator. La situatii variabile persoana creativa
raspunde cu strategii variabile. In acest caz se manifesta
"experimentarile mentale" de elaborari si reelaborar, de combinari si
recombinari. Noul si originalul se nasc la antipodul schemei stereotipe,
sunt antischema, ele se realizeaza prin combinatii variabile la situatii
variabile prin elaborarea de n-solutii la una si aceeasi situatie.
Comportamentul necreativ se caracterizeaza prin aplicarea unor scheme
non-variabile la situatii variabile prin incapacitatea de a gasi solutia
optima.
Creativitatea consta tocmai in elaborarea de strategii combinatorii noi
la situatii noi, si uneori in elaborarea de strategii posibile la
situatii probabile.
Imaginatia are capacitatea de a anticipa realul, de a-l prefigura, de a
vedea viitorul cu ochii prezentului. Gratie ei, facem saltul de pe
coordonata prezentului pe aceea a viitorului, vedem cu ochii mintii nu
realul, ci posibilul, nu actualul, ci perspectiva. Desigur, ca sa
combini trebuie sa ai ce combina. Se considera ca, cu cat cantitatea de
cunostinte este mai mare, cu atat sansele de a gasi combinatii noi si
originale sint mai marei. Capacitatea combinatorie este pusa in
dependenta de cantitatea de cunostinte oarecum divergente, care sunt de
natura sa faciliteze jocul asociativ combinatoriu, analogiile multiple:
"... combinatiile originale apar cu mai mare probabilitate, atunci cand
diapazonul cunostintelor noastre cuprinde domenii apropiate sau chiar
mai indepartate ale cercetarii".
Creativitatea care presupune noul si originalul se realizeaza la
confluenta informatiilor inedite intrate in sistem, cu cele existente
deja. Aceste informatii inedite pot restructura in modalitati diferite
vechile combinatii, le pot pune in ipostaze noi, in noi raporturi si
relatii, pot evidentia noi fatete si aspecte (pana atunci ascunse),
generand pe aceasta cale elemante creative noi si originale. Una din
functiile psihice care-si disputa intaietatea cu imaginatia in
creativitate este inteligenta. Ea are o pondere mare in creativitate in
raport cu alte componente ale acesteia. Se pare ca inteligenta
functioneaza aici in stransa legatura cu imaginatia, ele actionand
complementar.
Este de presupus ca inteligenta indeplineste o functie relationala in
cadrul combinatoricii creative. "Desigur ca inteligenta este un proces
de prindere de relatii, insosi cuvantul spune: intelligere sau
inteliegere de la legere=a incheia, a asambla, a alege, acelasi cu
romanescul a intelege inseamna a stabili selectiv anumite legaturi...
Inteligenta este procesul prinderii de relatii corespunzatoare intr-o
situatie relativ noua, detasand parti din experienta trecuta sau facuta
pe loc, integrandu-le intr-un nou asamblaj si actionand in consecinta
ori de cate ori este cazul".
Alfred Binet considera ca inteligenta se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi: perceptie corecta si rapida, directionarea gandirii, functia
critica, inventivitatea, la care Mihai Ralea a mai adaugat
comprehensiunea si obiectivitatea.
Am putea sublinia ca in cadrul euremei asociativ-combinatorii,
imaginatia participa in mare masura la realizarea functiei combinative,
iar inteligenta la realizarea functiei asociative (relationale).
In domeniul creativitatii tehnice ingineresti, Edison avea o foarte mare
capacitate asociativ-combinatorie: "...intr-o zi, el ceru inginerilor
sa-I schiteze trei planuri de masini. Cand planurile fura gata, Edison
le cerceta si-si dadu indata seama ca nu pretuia nici unul doi bani.
--Nu puteti sa intocmiti alte planuri?
--Imposibil, raspunsera inginerii.
--Sunteti siguri?
--Absolut siguri.
--Bine, zise Edison, apoi isi vazu de treaba.
Peste doua zile veni in cabinetul inginerilor si depuse pe masa lor 48
de planuri de masini, intemeiate pe aceleasi principii tehnice.
Inginerii cu diplome si studii stralucite in strainatate ramase cu
gurile cascate, in fata omului care fusese izgonit de la scoala, fara sa
ispraveasca macar 4 clase primare".
Alaturi de imaginatie, inteligenta si, in stransa legatura cu ele, in
cadrul euremei asociativ-combinatorii, mai participa si alte procese, ca
de pilda intuitia. Din perspectiva combinatoricii creative, intuitia
poate fi caracterizata ca fiind realizarea unei combinatii
informationale reusite care a dus la o solutie noua si originala. Ea ne
apare cu o stare de iluminare brusca, de surprindere a unei relatii
creative fundamentale, de clasificare a unei probleme de gasire a unei
cai indelung cautate.
Este concludenta in acest sens intuitia creativa a lui H.Coanda in
descoperirea efectului care-i poarta numele. Cu ocazia zborului din 16
Dec. 1910, Coanda observa inspaimantat cum "flacarile jeturilor au
inceput sa se abata pe deasupra fuselajului de lemn, punand in pericol
aparatul". Este interesant de consemnat ca acest fapt de observatie
inregistrat in 1910 a trebuit sa aiba o perioada de incubatie de 20 de
ani, pentru a trece din fapt de observatie in fapt stiintific. Iata in
ce imprejurari s-a petrecut acest lucru: "... intr-o zi, aflandu-ma in
baie, ma jucam amuzat cu picaturile de apa. Am observat ca picatura de
apa vine si se prelinge de-a lungul degetului la fel ca jetul
flacarilor, atunci, la Issy les Moulineaux, de-a lungul fuselajului
avionului meu. Atunci m-am luminat; m-am lamurit de-a binelea, ca acest
lucru este in legatura directa cu ceea ce s-a intamplat cu jetul ce
venea asupra aparatului cu care zburam in 1910, cel fara elice, si al
carui trist sfarsit il cunoasteti. Desluseam acum, in baie, mersul
fluidului. ..."
De ce oare a fost necesara o perioada de incubatie atat de lunga? Ce
mecanisme ale creativitatii au operat atata timp asupra faptului de
observatie? In ce mod a conlucrat constientul si inconstientul in
descoperirea facuta? De ce tocmai in acel timp si in acel loc s-au
produs analogia si intuitia luminatoare? Sunt intrebari la care teoria
creativitatii trebuie sa gaseasca un raspuns constient.
Asadar, alaturi de intuitie, in cadrul euremei asociativ-combinatorie,
trebuie luata in consideratie si analogia care indeplineste o functie
relationala, de transfer informational de la o combinatorie la alta.
O functie combinatorie indeplineste si inconstientul. Este necesara o
intensa activitate creativa la nivelul constiintei, bazata pe un inalt
travaliu psihic constient, cu dorinta arzatoare de a rezolva problema,
de a gasi solutia creatoare, desfasurata pe o durata intinsa de timp, ca
astfel sa fie determinat si inconstientul sa lucreze, in continuarea
constiintei. Inseamna ca numai dupa ce activitatea la nivelul
constiintei a fost incheiata, abia atunci inconstientul incepe sa
lucreze. Este de presupus ca daca travaliul creativ atinge un maximum la
nivelul constiintei, combinatorica constienta realizeaza jonctiunea cu
combinatorica inconstientului care o continua pe prima. Combinatorica
constienta si cea inconstienta sunt complementare. "Psihologia actului
creator in activitatea stiintifica presupune o indelungata acumulare de
fapte in stare de veghe, a meditatiei concentrate indelung asupra
acelorasi probleme, care, ramanand nerezolvate in zona vietii
constiente, isi continua subteran elaborarea prin imbinarile creatoare
ale subconstientului. Subconstientul primeste in acest mod un material
de la starea de veghe pe care-l prelucreaza si-l impune mai tarziu
activitatii constiente sub forma de solutie pe care gandul o reia, o
adanceste, si o formuleaza".
Se poate presupune ca relatia functionala dintre constiinta si
inconstient se realizeaza pe principiul conexiunii inverse. Conlucrarea
dintre constiinta si inconstient se face printr-o succesiune de
feed-back-uri. Dupa o activitate laborioasa intensa, desfasurata la
nivelul constiintei, problemele nerezolvate sunt transferate
inconstientului care continua activitatea combinatorie, transmitand
permanent constiintei, prin conexiune inversa, scheme-solutii.
Constiinta indeplineste functia unei instante care valideaza
multilateral solutia adevarata, falsa, certa, incerta, consistenta,
inconsistenta, etc., sub raport axiologic (valoare, nonvaloare); de
eficienta (eficienta, neeficienta); dpdv etic (buna, rea); ca finalitate
(daca solutia concorda sau nu cu scopul urmarit), etc..
Procesul de elaborare nu se incheie cu solutia, ci abia incepe cu ea.
Solutia trebuie incadrata in contextul unor fapte. Constiinta reprezinta
momentul initial sau/si final in creativitate. Chiar si atunci cand
creativitatea cunoaste oelaborare inconstienta cu intuitia tot in
inconstient - sau in cazul intuitiilor de predictie "de ghicire"
anterioare rationamentului constient - participarea finala a constiintei
este obligatorie; rolul constiintei este de instanta suprema in
fenomenul de creativitatea.
3.Eurema energetica-stimulatorie
Aceasta eurema este formata dintr-o multitudinde de fenomene si procese
psihice, care, impreuna, indeplinesc functia de dinamizare creativa a
apersoanei. Creativitatea implica atat componenta intelectuala cat si pe
cele afective-volitive. Eurema de acumulare si comprehensiune a
informatiei si cea asociativ-combinatorie se desfasoara pe un fond
energetic amplificat, cere un mare travaliu psihic, un consum energetic
foarte mare, solicita mobilizarea tuturor potentelor energetice si
dirijarea lor spre actul si procesul creativ. Combinatorica creativa se
infaptuieste pe fondul unor fenomene psihice dominatoare, cum ar fi:
pasiunea, succesul, interesul, curiozitatea, vointa (capacitatea de
effort), curajul (cutezanta), dorinta, ambitia, etc.. Creativitatea se
desfasoara dpdv psihofiziologic, pe un tonus cerebral ridicat, care
genereaza si intretine starea de continua concentrare, dirijata de
vointa. O vointa puternica este generatoare de potente creative:
"aproape fiecare dintre noi poate sa-si conduca mintea intr-un mod mai
eficient decat o face in mod obisnuit. Intr-o masura mai mare sau mai
mica, cu totii suntem inzestrati cu puterea vointei, si aiceasta este
cheia efortului creator".
Edison, mare inventator in domeniul ingineriei avea multa dreptate
dintr-un punct de vedere cand spunea ca geniul este 1% inspiratie si 99%
transpiratie. El insusi era un exemplu in acest sens. Furat de munca si
de preocuparile sale creative, uita de sine, a uitat chiar si ziua cand
trebuia sa participe la propria-I casatorie. "Cand cumnatul sau ii aduse
aminte ca fericitul eveniment se desfasura in salon fara el, sari drept
in picioare si-si lovi fruntea cu palma:
--Extraordinar! Asta nu mi s-a mai intamplat! Iti multumesc ca ai venit
sa ma iei."
Nasterea ideilor noi si originale se realizeaza printr-un effort
prometeic si sisific chin. Efortul uneori dramatic tine de esenta
creativitatii si a persoanei creative. Cine nu este capabil si dispus
sa-l faca n-are pentru ce bate la poarta templului creatiei.
Munca l-a creat pe om - in sens antropologic - iar omul, inzestrat cu
harul muncii, cu potente creative, devine fiinta prin excelenta
creatoare. Efortul creativ se concentreaza in zecile, chiar sutele
(uneori) de incercari neizbutite, care apropie pe individ de tinta, pana
cand apare solutia noua si originala, numita uneori inspiratia. Ea este
de fapt rezultanta efortului creativ facut moment de moment, care, prin
progresele partiale acumulate, genereaza, la un moment dat, aceasta
strafulgerare intuitiva.
Vointa, exprimata prin capacitatea de effort creativ, se conjuga adesea,
in mod fericit, cu pasiunea creativa. Aceasta din urma se poate naste in
insasi munca creativa, care apoi sa devina suport dinamizator al
acesteia, sau, poate sa-i preexiste. Pasiunea este forta emotionala care
propulseaza persoana si o sustine energetic si moral in indelungata
expeditie creativa.
Alt mare spirit creativ si creator, Hegel, considera ca "nimic mare nu
s-a indeplinit fara pasiune, si nici nu poate fi indeplinit fara ea".
Marea pasiune poate duce la fenomenul ce este numit "minimalizarea
psihica a efortului". Sub impulsul pasiunii, munca creativa poate sa
para mai usoara, desi ramane la fel de grea, timpul consacrat creatiei
poate sa para mai scurt, comprimandu-se in plan subiectiv, desi la modul
fizic ramane identic cu sine. Pe de alta parte, pasiunea puternica duce
la simplificarea energiei si a capacitatii de efort. Cand exista o mare
si statornica pasiune, fortele psihice si fizice se inzecesc,
obstacolele devin mai usor de depasit.
Bertrand Russell punea pasiunea la baza conduitei intregii sale bieti si
activitati creative: "trei pasiuni simple dar coplesitoare mi-au carmuit
viata: setea de dragoste, dorinta de cunoastere, si nemarginita mila
pentru suferintele omenirii".
Munca incununata de succes procura o stare tonica de multumire si de
placere pe care o cunoaste numai acela care munceste cu daruire deplina.
4.EUREMA CRITICA
Se impune o conlucrare intre imaginatie si gandirea critica care judeca,
compara, analizeaza, apreciaza, aproba sau respinge total sau partial
produsele imaginatiei. In creativitate si in actul de creatie, este
foarte necesar ca intre functia imaginativa si cea critica sa existe un
echilibru. Hipertrofierea functiei critice va duce la anularea ideilor
aflate in germen - fenomen specific persoanelor inventiv-ideative, dar
finalmente neproductive. Hipertrofierea functiei imaginative, in lipsa
unei corelatii echilibrate cu cea critica va duce la fabulatie.
Comentand relatia dintre imaginatie si gandirea fizica, A.Osborn
consemneaza ca intelectul nostru este dual:
-pe de-o parte o facultate critica care analizeaza, compara, alege;
-pe de alta parte o facultate creativa, care vizualizeaza, prevede, si
genereaza idei.
Facultatea critica traseaza drum imaginatiei, iar aceasta lumineaza
demersul rational.
5.EUREMA IDEATIV-PERCEPTIVA
Eurema ideativ-perceptiva si de obiectualizare a imaginilor se
identifica cu asa-numitul fenomen al imaginii vizuale - capacitatea de a
vizualiza ideile. Acest fenomen este reversibil - putem vorbi de o
vizualizare a ideilor, dar si de o idealizare (in sens de logicizare) a
imaginilor, adica de o convertire a lor in idei.
Din perspectiva gnoseologica, in primul plan apare fenomenul de
logicizare a imaginilor. Dar din punct de vedere al psihologiei
invatarii ne intereseaza ambele aspecte, si mai ales fenomenul de
vizualizare a ideilor. In continuare, ideea imaginii trebuie sa-si
gaseasca corespondentul intr-un obiect. Un fenomen de miscare a gandirii
de la abstract la concret se realizeaza tocmai prin vizualizarea ideilor
si prin obiectualizarea imaginilor.
TIPOLOGII CREATIVE
Activitatea de invatare scoate in evidenta urmatoarele tipuri creative:
-Tipul necreativ. La o capacitate mica de stocare a informatiilor
(cunostinte relativ putine) se poate asocia o capacitate combinatorie
mica pe un fond energetic stimulatoriu scazut.
-Tipul necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu
relativ ridicat s-ar putea sa avem de-a face cu elevi care vor sa
realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framanta, dar rezultatele nu sunt
pe masura cantitatii de energie cheltuita. Este vorba de o energie
neproductiva, ineficienta, ce trebuie canalizata spre alte activitati
decat cele creative. Pe acesti elevi ii putem aprecia ca "vor, dar nu
pot"; la ei predomina latura afectiv-motivationala in detrimentul
celorlalte, mai ales a celei combinatorii.
-Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaza multe
cunostinte, din domenii variate, dar care se gasesc in imposibilitatea
de a le combina intr-o maniera noua si originala spre a crea ceva. Sunt
elevi instruiti, cu un volum apreciabil de cunostinte, dar sterili,
neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune
de un font energetic motivational ce se manifesta preponederent in
acumularea de fapte.
-Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mica de informatie
(cunostinte nu prea bogate), s-ar putea sa se asocieze la unii elevi cu
o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un
indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie
bogata si inteligenta prodigioasa, care creaza parca din nimic. Ei prind
"din zbor" cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari
inedite in planul creativitatii. Ei isi confrunta si sustin cu tarie
opiniile, militeaza permanent pentru transpunerea lor in fapt. Planul si
realizarea lor creatoare se suprapun.
-Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se incadreaza intr-un asemenea
tip, intruneste toate calitatile de ordin combinativ, dar mai putin
disponibilitatile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe
realizari creative raman in stadiul de proiect, neputand sa le
finalizeze.
-Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informatie,
cunostinte multe, profunde si variate, se pot asocia cu o mare
capacitate combinatorie pe un fond energetic stimulatoriu ridicat.
Suntem in fata geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar
cele mai rare. Elevii ce apartin acestui tip nu raman de obicei la un
singur obiect de invatamant, ci tind sa iradieze si in celelalte. Cu cat
anargia lor este mai mare, cu atat capacitatea de a se manifesta
multilateral, de a crea multe elemente noi si originale, de a le
finaliza, este mai mare.
-Tipul combinativ-imaginativ. Luand in consideratie eurema critica,
putem intalni si un asemenea tip, la care functia critica opereaza in
fedicit. Functia combinatorie lucrand in exces, imaginatia sa foarte
bogata iese adesea din sfera posibilului, trecand in domeniul visului
irealizabil. Sunt elevi cu idei fanteziste, nerealiste.
-Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginatia si gandirea critica se
gasesc in echilibri. Imaginatia are curs liber, apoi este supusa
cenzurii severe a ratiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste,
noi, si originale.
-Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critica se
realizeaza in exces. Fantezia si inteligenta lui pot produce idei noi si
originale, dar majoritatea lor sunt ucise in embrion , deci
creativitatea, in cele din urma, este nula.
-Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomina latura
ideativa, avand la baza eureme de acumulare si comprehensiune, eurema
asociativ-combinatorie. Sunt indicati pentru activitati de conceptie,
deoarece gasesc solutii ingenioase in variate situatii.
-Tipul ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideatia si
capacitatea de vizualizare a ideilor sunt in echilibru. Orice idee are
posibilitatea de a fi vizualizata.
-Tipul imaginistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai
putin capacitatea de a elabora idei noi si originale. Asemenea elevi au
vocatie pentru transpunerea originala a ideilor altora.
-Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca nota specifica armonia intre
structura ideativa imagistica si obiectuala. Elevii acestui tip
elaboreaza idei noi si originale, le pot vizualiza si transpune in
practica. Este ca si in domeniul muzicii cand, uneori, aceeasi persoana
intruneste compozitorul, dirijorul, si interpretul.
METODE DE DEZVOLTARE A CREATIVITATII IN SCOALA
Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decat
climatul obisnuit de studiu si transmitere a informatiei al
invatamantului traditional, presupune prevederea de situatii apte sa
stimuleze curiozitatea, confruntarile, spiritul de investigatie si de
cautare a unor solutii originale.
Psihologii formuleaza observatii convergente catre ideea ca dezvoltarea
creativitatii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite
ipoteze, chiar hazardate (evident nu absurde), capacitatea de a aprecia
in ce masura este plauzibila o anume ipoteza, de a elabora o strategie
de lucru si nu de a astepta de-a gata o solutie.
A dezvolta capacitatile creative ale gandirii, inseamna a cultiva
flexibilitatea, abilitatea de a gandt abstract, originalitatea,
fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemanari si
deosebiri, disponibilitatile de elaborare, organizare, reordonare.
Acad. Alexandru Rosca, considera ca in acest lant veriga centrala este
flexibilitatea gandirii, calitate care depinde de modul in care
inteligenta a fost solicitata si cultivata in directia rezolvarii
problemelor prin dezvoltarea initiativei, independentei, originalitatii,
capacitatii de investigatie.
O metoda bine structurata pentru antrenarea indivizilor sau a grupurilor
in vederea unei rezolvari creatoare a problemelor a fost dezvoltata in
lucrarea "Synectica" de W.J.J.Gordon (1961). Cuvantul "sinectica" are
originea in limba greaca, si inseamna strangerea la olalta a unor
elemente diverse. Metoda sinectica foloseste 2 operatii de baza:
-sa faca ca un lucru "ciudat" sa-ti devina familiar
-sa faca ca obisnuitul sa devina "ciudat".
Prima operatie implica intelegerea problemei - in esenta este o faza
analitica. Cea de-a doua inseamna o orientare complet noua in care
actioneaza trei mecanisme, cu caracter analog: analogie personala,
analogie directa, analogie simbolica.
Analogia personala consta in capacitatea elevului de a se transpune in
situatia si elementele problemei, de a personifica termenul problemei,
modalitate pe care indivizii, de obicei nu o fac datorita unui control
foarte rigid, unui comportament rational excesiv.
Analogia directa se refera la comparatia faptelor, ideilor, a
descoperirilor stiintifice, apartinand a doua domenii diferite, dar in
acelasi timp foarte asemanatoare. Spre exemplu, asemanarea unei orgi cu
o masina de scris, sau expresia lui Shiller, care afirma "pentru mine
conceptia la inceput nu are un obiect clar si definit, aceasta apare mai
tarziu, la inceput este o stare muzicala, apoi urmeaza o stare de o idee
poetica".
Analogia simbolica impune subiectului renuntarea la simbolurile
obisnuite, si crearea de noi simboluri prin care sa se reprezinte
elementele unei situatii-problema. Putem exemplifica: pentru "tinta" se
foloseste simbolul "dorinta concentrata"; pentru "roata" se foloseste
simbolul "intermitenta controlata", etc.. Fantezia este incurajata.
Pornind de la aceste indicatii ale sinecticii, precizam ca invatarea
creativa presupune o asemenea ghidare a elevului, incat el sa ajunga sa
caute si sa rezolve deliberat situatii problematice, sa manifeste activ
acea tendinta de a explica situatiile necunoscute, sa le abordeze din
unghiuri diferite, multiple.
Ca cerinta a unei invatari de tip creativ, este problematizarea
intensiva si sistematica, crearea unei motivatii superioare, ca sa
propulseze activitatea intelectuala a elevului, sa-i anime curiozitatea,
sa caute situatii pline de tensiune intelectuala.
Elevul fiind stimulat si dirijat in asa fel incat efortul sau
intelectual in procesul invatarii sa depaseasca un anumit set format, sa
intrevada posibilitatea de rezolvare mai interesanta, mai atractiva, mai
eleganta si mai eficienta, va ajunge la eliberarea de stilul habitual,
la abordarile specifice stilului creator in invatare.
Avand in vedere ca abilitatile creative pot fi influentate, antrenate,
cultivate, ni se pare oportun a mentiona anumite premise ce pot fi
considerate drept cerinte specifice invatarii creative. Astfel:
-profesorul sa insufle elevilor - prin modul de prezentare a
informatiilor, prin stilul sau de gandire, prin specificul solicitarilor
formulate pentru elevi - o atitudine si un stil de gandure creator,
liber, independent.
-a stimula, orienta si incita gandirea elevilor spre nou, spre
neexplorat.
-asigurarea unei atmosfere permisive, care sa ofere elevilor acel climat
optim in manifestarea lor libera, spontana, fara frica de a gresi, de a
primi sanctiunea, aprecierea critica imediata, crearea unei atmosfere de
explorare independenta, increzatoare, si netulburata.
-directionarea potentialului creativ al elevilor spre acele zone in care
ei au sansele cele mai mari de manifestare eficienta, de realizare
efectiva.
-un alt obiectiv cu implicatii psihologice si cu efecte importante dpdev
practic, pedagogic, este cultivarea increderii in sine, incurajarea
efortului creator al elevilor, inca de la primele lor manifestari.
-activismul permanent al gandirii care nu poate fi un stil obositor, ci
un effort intelectual ce produce satisfactie, contribuie la cultivarea
spiritului de initiativa, la formarea abilitatii de a aborda problemele
intreprinzator si dinamic.
-cultivarea unei atitudini specifice fata de risc. Oamenii obisnuiti
devin anxiosi si nesiguri in fata noului, in timp ce in creatie, riscul
temporar, dezordinea si ambiguitatea, creaza tensiuni intelectuale.
Ü¥hÃÂ
