Referat Inteligenta
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Inteligenta si de asemenea puteti face
Download Referat InteligentaCiteste fragmente din Referat Inteligenta
Inteligenta
Ce avem in vedere, de fapt, atunci cand spunem despre cineva ca este
inteligent ? pot fi mai multe aspete : volimul de informatii,
rapiditatea cu care raspunde la unele intrebari sau cu care rezolva
anumite sarcini si probleme, solutiile pe care le propune in anumite
situatii, modul in care isi adapteaza conduita in functie de cerintele
unor imprejurari.
- Termenul de < INTELIGENTA > provine de la latinescul INTELLIGERE,
care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care
presupune stabilirea de relatii intre relatii.
Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea
care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale
ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cat de
complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de
abordare in istoria filozofiei si psihologiei.Parerile fata de
inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in
cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la
eliminarea ei din existenta umana.
Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa
inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha
milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea
mai inalta forma de fericire.Pentru gandirea occidentala, inteligenta
aparea a fi atributul esential,fundamental al omului, care face din om
ceea ce el este,pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la
minimum.Au fost foarte controversate si functiile inteligentei.Unii
autori si-au manifestat increderea aproape nemarginita in puterea
inteligentei,iar altii au minimalizat-o. Pentru Hegel, inteligenta era
un gardian al intregii vieti psihice (el spune ca "adevarul si
rationalitatea inimii si vointei se pot gasi numai in universalitatea
inteligentei si nu in singularitatea sentimentului"), pentru Montaigne
inteligenta forma imagini eronate despre Dumnezeu, oameni si lume, de
aceea ea trebuie sa se centreze pe sine insasi si opiniile cu privire la
relatiile dintre inteligenta si alte functii psihice, sunt impartite.
Kant o vede in uniune cu sensibilitatea, numai din aceasta
intrepatrundere totala si absoluta izvorand cunoasterea. Leonardo Da
Vinci legase inteligenta de sensibil, inaintea lui
Kant.Cadillac,sensualistul pentru care toate cunostintele vin prim
simturi,adauga ca, inteligenta apare ca un distilator, ca un mecanism ce
permite rafinarea materialului brut furnizatde simturi. Pascal,considera
ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Shopenhauer
vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar
si fundamental.
Toate aceste pareri contradictorii s-au repercutat asupra definirii
inteligentei si asupra stabilirii componentelor si functiilor ei.
Descartes, se pare ca a dat definitia cea mai apropiata de intelegerea
moderna a inteligentei. Filosoful francez definea inteligenta: "mijlocul
de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de
lucruru. In aceasta definire, gasim intuirea celor doua pozitii actuale
ale notiunii de inteligenta:ca sistem complex de operatii ; ca
aptitudine generala; Vorbind despre inteligenta ca sistem complex de
operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a
celor mai diverse situatii si sarcini problematice, avem in vedere
operatii si abilitati, cum ar fi: adaptarea la situatii noi, deductia si
generalizarea, corelarea si integrarea intr-un tot unitar a partilor
relativ disparate, consecintele si anticiparea deznodamantului,
compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime,
rezolvarea corecta si usoara a unor probleme cu grade crescande de
dificultate.Toate aceste abilitati si operatii releva cel putin trei
caracteristici fundamentale ale inteligentei:
capacitatea de a solutiona situatiile noi;
rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari(Pierre Janet o
definea ca fiind o conduita pe masura)
Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca
expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a
celor afectiv - motivationale si valitionale. Pe masura ce se formeaza
si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii
psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.
Leibniz intuieste cel mai bine acest aspect, referindu-se la
inteligenta ca excpresie a efortului evolutiv al constiintei. In
psihologie, Piaget a descris-o magistral aceasta caracteristica in
epistemologia sa genetica.
La inceputul secolului nostru, psihologul englez C.Sperman distingea,
in seria aptitudinilor umane, un factor G(general) ce participa la
efectuarea tuturor fenomenelor de activitate, si numerosi factori
S(speciali), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale
activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc). Factorul
general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea
problemelor este necesara in orice activitate. De aceea factorul G a
fost confundat cu inteligenta.
Termenul de inteligenta are o dubla acceptiune: pe de o parte de proces
de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor
adaptari optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidand in
structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate,
fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura
eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului,
reprezinta invariatii ce pot fi evaluati statistic si sunt situatii la
un anumit nivfel sau rang dee valoare functionala. Inteligenta, apare
astfel, ca sistem de insusiri stabile proprii subiectului individual si
care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata
pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat ,.chiar
imbinat organic cu toate celelalte.Psihologul america Thunstone, in
aceasta perspectiva, operand pe baza de cercetari si stabileste mai
multi factori ai inteligentei si anume: de rationament (deductiv si
inductiv), de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate
perceptuala, de operare spatiala, de intelegerea cuvintelor si de
fluenta verbala. Sunt, deci, in jur de 7 sau 8 factori ai inteligentei,
evaluat dupa efectele sale finale, prezenta unui factor global G nu este
infirmata. Se pune degeaba problema structurii inteligentei sau, dupa
formulari mai noi, problema stilului cognitiv.
De altfel, in psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri
intre analitic si sintetic, pragmatic si teoretic, reproductiv si
productiv, cristalizat si fluid, convergent si divergent etc.
In legatura cu lateralizarea cerebrala,considerandu-se ca emisfera
stanga este specializata in ordinea verbala si semantica,iar emisfera
dreapta detine functiile de manipulare a relatiilor spatiale si de
configurare a imaginilor, se vor contura probabil, prin cercetari,
variante de inteligenta cu dominanta logico-semantica sau
spatio-imagistica.
De fapt si testele de inteligenta sunt verbale si nonverbale
(figurative),precum sunt si baterii de teste ce uzeaza de ambele
mntipuri de probe (Wachslen). Roman Andrei Cosmovici, prin cercetarile
sale, a identificat factorul G ca fiind comun pentru diverse capacitati.
J.Piaget, prin psihologia genetica promovata, confirma punctul de
vedere al inteligentei ca aptitudine generala cu o anume baza nativa.
Adaptarea consta din echilibrarea dintre asimilarea informationala la
schemele preexistente si acomodarea sau restructurarea impusa de noile
informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe
care Piaget o identifica cu inteligenta se produce precumpanitor in baza
acomodarilor ,a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura
inteligentei este echivalenta cu rata acomodarilor ce permit o buna
intelegere si rezolvare de probleme. Daca asimilarea este
superficiala,iar acomodarea (prin prelucrarea informatiilor) nu se
produce decat lent si insuficient, atunci si echilibrarea inteligenta
este insuficienta, cei care s-au ocupat de debilitatea mentala acuzand
fenomene de "vascozitate" mintala sau fixitate functionala opusa
flexibilitatii.
Considerand faptul inteligentei ca o structura instrumentala, proprie
personalitatii individuale, trebuie sa aratam ca insasi experienta de
viata si cu deosebire experienta scolara si profesionala o pune in
evidenta si permite evaluarea ei. Empiric, inteligenta se poate evalua
dupa randamentul invatarii, dupa usurinta si profunzimea intelegerii si
dupa dificultatea si noutatea problemelor pe care subiectul este in
stare sa le rezolve.
Astazi, persista in psihologie intrebarea daca inteligenta este
capacitatea generala de achizitie a cunostintelor, de ratiune si
rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de abilitati. Cei
mai multi opteaza pentru prima ipoteza.
Noile cercetari facute din perspectiva psihologiei cognitive si a
neuropsihologiei, care leaga comportamentul inteligent de eficienta
neurologica, ar putea aduce precizari pretentioase in acest sens.
Definire si caracterizare :
Inteligenta este o calitate specifica a organizarii mentale a omului,
concretizata in capacitatile(M. Golu) :
De disociere-corelare-sistematizare-generalizare a proprietatilor
semnificative ale obiectelor din lumea externa si a relatiilor dentre
acestea ;
De a face fata diverselor situatii problematice noi, imprevizibile ;
De a adopta decizii optime in situatiile alternative, prin aplicarea
unor criterii si teste de eficienta, adevar etc. ;
De a restructura si adcva « din mers » desfasurarea comportamentului
la logica desfasurarii evenimentelor in plan obiectiv, extern ;
De a organiza si transforma in plan subiectiv-intern situatiile externe
si de a elabora morle ideale pentru interventia practica in realitate ;
De a crea si alege mijoace adecvate scopului stabilit ;
De a anticipa rezultatele unor transformari ;
De a opera cu sisteme de semne, simboluri si semne in comunicarea cu cei
din jur si in reglarea propriei conduite ;
De a realiza succesiuni logice in campul unor evenimente haotice sau
aleatoare si de a sesiza inadvertentele, lacune sau absurditati in teste
verbale sau nonverbale, in situatii problematice date spre rezolvare ;
De a raporta distinct si specific la diferitele laturi ale realitatii
sau la una si aceeasi latura in contexte diferite.
Desi au fost formulate in jur de 400 de definitii, dupa cum ne spune si
psihologul american J. Guilford, terbuie sa facem efortul de a gasi ceea
ce este esential pentru comportamentul inteligent.
Inteligenta este dimensiunea personalitatii ce favorizeaza adaptarea
conduiteai intelectuale, practice sau sociale la situatii noi.
O asemenea definitie pune accentul, mai ales, pe finalitatea
inteligentei, si anume adaptarea la situatii noi.
Din multitudinea teoriilor formulate prinvire la inteligenta, ne referim
odar la cateva.
Teoria bifactoriala a inteligentei a fost formulata de C. Spearman. Ea
diferentiaza factorul g (inteligenta generala) si factorul s (specifici)
ai inteligentei, cum ar fi :factorul verbal, factorul numeric, factorul
spatial. Cu ajutorul factorului g oamenii obtin performante in toate
domeniile de activitate, iar cu ajutorul factorilor specifici, ei obtin
performante numai in anumite domenii.
Teoria multifactoriala a inteligentei, propusa de L. Thurstone, in
cadrul careia inlocuieste factorul g cu mai multi factori comuni, numiti
de el abilitati mentale primare :
-comprehesiune verbala – capacitatea de a intelege sensul
cuvintelor ;
-fluenta verbal – capacitatea de a se exprima rapid, de a combina
cuvinte pentrua expreima idei ;
-factorul numeric – capacitatea de a opera cu numere, de a face
socoteli ;
-factorul spatial – capacitatea de a sesiza relatiile dintre formele
spatiale;
-factorul memorie – rapiditatea memoriei, , traincicia pastrarii si
corectitudinea reproducerii;
-factorul perceptiei – capacitatea de a sesiza detaliile, de a observa
asemanarile si deosebirile;
-factorul rationament – capacitatea de a gasi regula generala, de a
formula o idée comuna etc.
Teorema genetica este legata de numele lui J, Piaget care insista mai
ales asupra genezei inteligentei. In cadrul teoriei sale, foloseste
notiuni preluate din biologie, dar care capata o alta semnificatie.
Astfel, inteligenta este o adaptare a organismului la mediu. Adaptarea
la randul ei este o echilibrare intre asimilare si acomodare.
Conduita inteligenta se elaboreaza treptat, parcurgand patru stadii :
Stadiul senzorial-motor (0-2 ani) ; specifice acestui stadiu sunt
reactiile circulare, prin intermediul carora se diferentiaza asimilarea
de acomodare si intervine focalizarea obiectelor, odata cu stocarea unor
reprezentari si dobandirea unor semne ce pot simboliza obictele.
Gandirea copiilor este de tip incercare si eroare , ei cunosc obiectele
numai in functie de actiunile directe asupra acestora. Ei sunt
incapabili sa construiasca mental un simbol care sa reprezinte un obiect
care nu mai este in campul vizual.
Stadiul preoperational (2-7 ani) ; in mod progresiv copilul devine
capabil de formarea simbolurilor. El isi formeaza abilitatea de a
utilize diferite sisteme de simboluri ce reprezinta obiecte si apar
evenimente pe care le traieste. Apar notiunile empirice, sunt initiate
operatiile de seriere ( ordonarea in sens crescator sau descrescator a
elementelor unei colectii) si de clasificare, operatie mult mai
complexa, in care elementele unei multimie eterogene de obiete sunt
grupate ca fiind asemanatoare dupa diverse creiterii ( culoarea, forma,
marimea functii, utilitati, etc.). Desi realizeaza mari achizitii in
planul limbajului, copilul prescolar ramane, totusi, in buna masura
tributar ireversibilitatii percetive – de exemplu, nu sesizeaza faptul
ca turnarea unei aceeasi cantitati de apa in pahare de forma diferite su
schimba cantitatea.
Stadiul operatiilor concrete (7-12 ani) ; constructele logice imbraca
forma unor judecati si rationamente ce-i permit copilului ca dincolo de
datele exprientei senzoriale sa intrevada anumite permanente, anumiti
invarianti( de exemplu cantitatea de materie, greuteatea, volumul,
timpul, viteza, spatiul). In timp ce priveste mai exact varsta,
cercetarile experimentate au demonstrat ca la 7-8 ani copii admit
consercarea materiei, la 9 ani recunosc conservarea greutatii si la
11-12 ani recunosc conservarea volumului. Clasificarea este operatia
principala prin care micul scolar face conceptualizari intensive,
ramanand insa intr-un context cancret fara a atinge nivele superioare de
abstractizare. Deci la acest nivel, inteligenta este inductiv –logica
si concreta.
Stadiul operatiilor formale (12-17 ani) presupune capacitatea de a
coordona propozitiile in unitati mai mari. Se intra in posesia
rationamentului ipotetico-deducativ. Prin acesta se face trecera de la
operarea asupra realului la operarea asupra posibilului. Inteligenta
devine reflexiva, se orienteaza pe ea insasi, bazandu-se pe norme logice
si matematice.
Teoria triarhica a fost formulata de R. sternberg (1985) si cuprinde
trei subteorii :
Subteoria contextuala, care se refera la faptul ca inteligenta si
comportamentul inteligent sunt determintate de contextul socio-cultural.
Sarcinile cu care se confrunta o persoana intr-o anumita cultura nu sunt
comparabile cu cele cu care se confrunta o alta persoana intr-o alta
cultura. In consecinta, testele care sunt construite intr-o cultura nu
fi folosite fara a fi adaptatea la o alta cultura. De exemplu, la
intrebarea « iti place fotbalul ? », raspunsul pozitiv la un
subiect roman inseamna preferita pentru jocurile nonagresive, in timp ce
acelasi raspuns pentru un subiect american inseamna preferinta pentru
jocuri agresive ;
Subteoria componentiala, care vizeaza mecanismele ce sunt implicate in
conduita inteligenta, adica procesele executive, strategiile si
modalitatile de preocesare si de utilizare a informatiei pentru
rezolvarea situatiilor problematice. Aceste mecanisme desi sunt
universale, prezinta combinatii si cu ponderi diferite de la un mediu
cultural la altu ;
Subteoria celor doua fatete – individule se confrunta cu doua categori
de sarcini sau de solicitari, unele familiare (cunoscute) si altele
inedite (necunoscute). Pentru cele familiare exista anumite automatisme,
considerate a fi un fel de « sisteme locale » sau raspunsuri la
conditiile repetitive intr-un mediu familiar. In fata unor sarcini
inedite insa, nu are elaborate modalitati de raspuns, de aceea,
comportamentul inteligent se manifesta, mai ales, in raport cu acest gen
de solicitari.
Teoria inteligentelor multiple, introdusa de H. Gardner (1983), sustine
ca exista sapte forme ale inteligentei :
lingvistica,
muzicala,
logico-matematica,
spatiala,
kinestezica,
intrapersonala,
interpesonala.
Pornind de la ele, se poate stabilo profilul intelectual al unei
persoane pentru a-i arata posibilitatile pe care le detine si pentru a
stabili optiunile educative ce-i sunt adaptate.
Teoria inteligentei emotionale a fost elaborata de D. Goleman, doctor
in psihologie neurocognitiva la Universitatea Harvard, care i-a dat o
dimensiune internationala. Conform acestei teorii, exista cinci
competente emotionale si sociala de baza si anume :
Cunoasterea de sine : o evaluare realista a talentelor propii si o
incredere de sine intemeiata ;
Auto-controlul : starile emotionale terbuie conduse astfel incat sa
favorizeze indeplinirea obiectivelor si nicidecum sa le stanjeneasca sau
sa le blocheze ;
Motivarea : folosirea preferintelor personale in directionarea catre
atingerea telurilor propuse, care sa ajute persoana sa ia initiativa si
sa persiste in ciuda adversitatilor;
Empatia : identificarea starilor emotionale ale celorlalti, capacitatea
de a cultiva relatii neconflictuale cu ceilalti ;
Desprinderi sociale : capacitatea de a te descurca bine in relatii din
punct de vedere emotional.
Masurarea inteligentei si implicatii practice
Psihologia a facut progrese mari din momentul in care s-au construit
testele ca mijloace principale de masurare a capacitatilor si
insusirilor psihice. Foarte multa atentie s-a acordat testelor de
inteligenta cu ajutorul carora se masura nivelul de dezvoltare si de
functionalitate cognitiva a individului.
Psihologul francez A. Bienet este cel care a construit, impreuna cu Th.
Simon, prima « scarita metrica a inteligentei » compusa din 30 de
sarcini. Din acesta cauza, el este considerat azi ca fiind « parintele
psihometriei ». In 1904, Ministerul Instructiei Publice din Franta
solicita infiintarea unei comisii care sa gaseasca in cadrul scolilor o
metoda pentrudiferentierea copiilor cu intelect normal de cei cu
deficienta de intelect. Testul psihologic, construit de A. Binet si Th.
Simon, a constituit un raspuns la o asemenea cerinta practica si el a
fost supus la doua revizii.
In 1916, L. Terman s-a aratat a fi foarte interesat de testul
Binet-Simon, de aceea l-a preluat in SUA si l-a supus unor
intrebuintari, denumirea fiind de « Scala de inteligenta
Sfanford-Binet ». El nu a renuntat la combinatia lui Binet, cum este
cazul conceptelor de « varsta mentala » si « varsta
cronologica », insa introduce si elemente noi, inclusiv formula
propusa de catre psihologul german W. Stern cu ajutorul careia se
calcula coeficientul de inteligenta(QI).
QI=varsta mentala*100/varsta cronologica
In acest fel se puteau prezenta copii cu o dezvoltare normala si,
totodata, cei care prezentau un nivel de inteligenta redus, fie
prezentau un nivel de inteligenta foarte ridicat.
Ultima revizie a tesutlui a fost facuta in 1985 si, de atunci pana azi,
ek a circulat sub denumirea « Scala de inteligenta Stanford-Binet –
a patra editie », fiind aplicat subiectilor cu varste de la 2 ani pana
la varsta adulta. Din punct de vedere al continutului, ea cuprinde 15
subteste.
O alta atributie majora in domeniul psihodiagnozei inteligentei o aduce
D. Wechsler, autor american de origine romana. El construieste in 1939
un test de inteligenta pentru adulti, care este conoscut azi dupa ultima
revizie din 1997 sub numele de « Scala Wechsler de inteligenta pentru
adulti – III » si ea se aplica subiectilor cu varste intre 18 si 89
de ani. In 1949, construieste un alt test, destinat copiilor cu varste
intre 6 si 17 ani, cunoscut azi sub denumirea de « Scala Wechler de
inteligenta pentru copii – III ». De asemenea in 1967 a construit un
nou test pentru copii cu varste intre 3 si 7 anim care este cunoscut
azi, dupa revizia din 1989, sub numele de « Scala Wechsler de
inteligenta pentru copii prescolari si pentru copii mici – R ».
Cum nici testele de inteligenta nu au scapat de unele critici, autorii
s-au straduit sa le asigure un caracter cat mai stiintific, in sens ca
acestea trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, printre care cele
mai importante sunt :
fidelitatea, care inseamna capacitatea de a oferii informatii constante
in cazul reaplicarii lui.
Validitatea, care inseamna capacitatea testului de a masura ceea ce-si
propune sa masoare. Dovada validitatii o constitui celatia inalta dintre
rezultatele la test, in baza carora se pot formula judecati pronostice,
si rezultatele la criteriu, adica la tipul de activitate in raport cu
care s-a efecutat testarea. Daca in urma unei actiuni de selectie bazata
pe teste, au fost retinuti cei mai dotati candidati pentru solicitarile
specifice activitatii universitare, ei trebuie sa ofere un randament
crescut in cadrul acestei activitati, daca testul este valid.
Dupa ce un test a fost construit, el este supus unui proces complex de
standardizare, in sensul ca el este aplicat pe un grup mare de subiecti,
selectati in baza unor mijloace stiintifice din populatia careia i se
adreseaza testul. Rezultatele obtinute sunt, apoi, grupate in clase ce
alcatuiesc etalonul testului.
Iata spre exemplu, cum se prezinta etalonul pentru Scala Wechsler de
inteligenta pentru adulti – III, prezentat in tabelul de mai jos.
Scor QI Clasificare Procentaj
Curba normala Curba reala
130 si peste Exceptional 2,2 2,1
120-129 Superior 6,7 8,3
110-119 Peste medie 16,1 16,1
90-109 Medie 50 50,3
80-89 Sub medie 16,1 14,8
70-79 Borderline 6,7 6,5
69 si sub Extrem de scazut 2,2 1,9
Dupa cum se poate observa din acest tabel, la extremitate avem subiecti
(2,1%) care sunt supra dotati si au un nivel de coeficienta exceptional
si, la cealata extremitate, sunt subiecti (1,9%) care au un nivel de
coeficienta foarte scazut, ceea ce inseamna ca ei se caracterizeaza prin
serioase disfunctii intelectuale.
Testele de inteligenta sunt folosite in activitatea de consiliere
scolara su vocationala, in sensul ca dupa ce cunoastem valoarea QI
pentru un anumit tanar il putem sfatui sa se indrepte catre acele
profesiuni care solicita un acelasi nivel de inteligenta.
Pe de alta parte, testele sunt folosite si in activitatea de selectie
profesionala, in sensul ca sunt recrutati, in baza rezultatelor, acei
candidati care au un nivel al QI cerut de o anumita profesie.
Inteligenta este o latura a omului care va starni mereu curiozitate. Ea
nu va fi nici odata deslusita in totalitate. Pentru oameni va ramane
mereu o enigma ce ii face pe unii mai inteligenti si pe altii mai putin
inteligenti.
ì¥Â@
