Referat Bolile De Nutritie

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Bolile De Nutritie si de asemenea puteti face Download Referat Bolile de nutritie

Citeste fragmente din Referat Bolile De Nutritie

Raspandirea bolilor de nutritie este uimitoare si lamureste influenta factorilor sociali asupra vietilor noastre. Domeniul cunoscut sub numele de sociologie a corpului investigheaza modalitatile prin care trupurile noastre sunt afectate de influente sociale. Corpurile noastre sunt profound afectate de experientele noastre sociale, ca si de normele si valorile grupurilor carora apartinem. 1. BOLILE DE NUTRITIE SI INGRIJIREA CORPULUI Boala reprezinta modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afecţiune, betesug. Aparitia bolilor de nutritie in societatile occidentale coincide in mod direct cu globalizarea productiei de alimente, care s-a accentuat in ultimii 30-40 de ani. In ultimii ani o mare parte a populatiei din intreaga lume urmeaza un regim de slabire. Aceasta nu inseamna ca toata lumea incearca sa slabeasca, ci ca trebuie sa ne cream o dieta. Aceata dieta inseamna ca trebuie sa hotaram ce anume mancam, in raport cu diferitele informatii medicale de care dispunem. Adolescenta americana sufera de anorexie, o boala de origine fizica manifestata prin obsesia de a avea o silueta frumoasa care duce la un moment dat la renuntarea la hrana. Anorexia si alte boli de nutritie reflecta situatia in care femeile joaca un rol mai important in societate decat inainte, dar continua sa fie apreciate atat dupa felul in care arata, cat si dupa realizari. Bolile de nutritie sunt inradacinate in sentimentul de rusine legat de propriul corp. Femeia se simte nepotrivita si imperfecta, iar temerile ei despre ceilalti se concentreaza in parerile ei despre propriul trup. 2. SANATATEA SI MEDIUL INCONJURATOR Mediul reprezinta natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. Sanatatea noastra este in mod vadit legata de mediul inconjurator, atat la nivel local, cat si pe plan global. Nimeni nu cunoaste cu exactitate gradul in care amenintarile la adresa ecosoitemelor globale din prezent sunt legate de configuratiile de sanatate si de boala, dar anumite forme de degradare a mediului genereaza cu siguranta riscuri pentru sanatate. Protectia mediului reprezinta astfel o parte importanta a medicinei preventive. Multa vreme s-a crezut ca poluarea aerului a afectat in mod nefavorabil doar persoanele suferinde de astm sau de emfizem- in special la copii. Acum se considera ca imbolnavirea plamanilor si alte probleme respiratorii isi pot face aparitia in organismul oricarui adult atunci cand calitatea aerului scade sub o anumita limita. Ceea ce putem face in acest sens este distrugerea poluarii care este reprezentata de masina sau orientarea spre mijloace de transport nepoluante. Insa economiile moderne sunt puternic centrate pe masina si pe industrii. Va fi nevoie de schimbari sociale majore pentru a produce un mediu mai curat si mai sanatos. 3. SANATATEA SI IMBATRANIREA Sanatate este stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. Sanatatea reprezinta stare fizica si fiziologica normala a unui organism sanatos. Problemele ingrijirii sanatatii nu pot fi departajate de faptul ca traim intr-o societate in care exista batrani, in cadrul careia proportia de oameni in varsta de 65 de ani sau mai mult, sporeste in mod constant. Procesul de imbatranire era odinioara acceptat ca fiind o manifestare inevitabila a distrugerilor provocate de trecerea timpului. Dar, din ce in ce mai mult, imbatranirea nu mai este considerate ceva ca de la sine inteles; progresele din domeniul medicinei si ale nutritiei au dovedit ca o mare parte din ceea ce se considera odinioara ca fiind inevitabil in privinta imbatranirii poate fi contraatacat sau incetinit. In medie, oamenii traiesc pana la varste mult mai inaintate decat in urma cu un secol, ca urmare a imbunatatirilor din domeniul nutritiei, igienei si ingrijirii sanatatii. 3. 1. Efectele fizice ale imbatranirii Batranetea nu poate fi identificata cu starea precara a sanatatii sau cu neputinta, dar varsta inaintata comporta din ce in ce mai multe probleme de sanatate. Pe parcursul ultimelor doua decenii biologii au realizat o incercare sistematica de a deosebi efectele fizice ale imbatranirii de trasaturile asociate cu maladii. Un aspect discutat il reprezinta gradul exact in care corpul se transforma o data cu imbatranirea. Efectele deficientelor suferite de pierderile sociale si economice sunt greu de separate de efectele deteriorarii fizice. Pierderea rudelor si a prietenilor, separerea de copii care traiesc in alta parte si piederea locului de munca pot cu toatele sa ceara si ele un pret fizic. Descoperirile cercetatorilor demonstreaza ca starea proasta a sanatatii si varsta inaintata nu sunt sinonime. Exista multi oameni in varsta de peste saizeci si cinci de ani care se bucura de o sanatate aproape perfecta. Imbatranirea corpului este afectata de influente sociale, dar este guvernata si de factori genetici. In general biologii sunt de acord cu faptul ca fiinta umana are o durata maxima de viata conditionata de genela sale, de aproximativ 120 de ani. Dar in acelasi timp trebuie amintit faptul ca corpul uman este programat genetic sa moara. 3. 2. Viitorul imbatranirii Intr-o societate care acorda o mare importanta tineretii, vitalitatii si atractivitatii fizice, oamenii mai in varsta tind sa devina invizibili. Varsnicii nu au reusit sa-si redobandeasca intreaga autoritate si prestigiul care se acordau de obicei batranilor comunitatii in societatile antice. Insa datorita faptului ca au ajuns sa cuprinda un procent mai mare din populatie, oamenii in varsta au dobandit o mai mare influenta politica decat inainte. Grupurile de activisti au inceput sa lupte impotriva varstismului (discriminarea pe baza varstei)- cautand sa incurajeze o opinie obiectiva despre batranete si oameni varsnici. Varstismul reprezinta o ideologie la fel ca si sexismul sau rasismul. 4. BUNA FUNCTIONARE A CORPULUI: IMAGINI DESPRE SANATATE SI BOALA Valoarea vietii umane reprezinta totodata valoarea fundamentala care se afla la baza dezvoltarii sistemelor de ingrijire a sanatatii in societatea moderna. Sanatatea si boala sunt termini definiti din punct de vedere cultural si social. Culturile difera din punct de vedere a ceea ce se considera ele a fi sanatos si normal. Toate culturile au cunoscut concepte despre sanatatea fizica si boala, dar cea mai mare parte din ceea ce noi recunoastem acum ca fiind medicina reprezinta urmarea dezvoltarilor din societatea occidentala de-a lungul ultimelor trei secole. In societatile premoderne, familia era principala institutie care facea fata bolii sau suferintei. Intotdeauna au existat indivizi care s-au specializat in vindecarea unor boli, folosind un amestec de remedii fizice si magice, iar multe dintre aceste sisteme traditionale de tratament supravietuiesc in culturile non-occidentale din lume. Medicina moderna a introdus o opinie despre boala care consisdera originile si tratamentul sau ca fiind fizice si explicabile in termini stiintifici. Aplicarea stiintei la diagnosticul si tratamentul medical a reprezentat caracteristica majora a dezvoltarii sistemelor de ingrijire a sanatatii. Alte caractere, strans legate de acestea, au fost acceptarea spitalului ca loc in care sunt tratate bolile grave si dezvoltarea profesiunii medicale care presupune folosirea unor coduri etice recunoscute si cu o putere sociala. Cu toate ca practica medicala pofesionala nu se imitaeza la spitale, acesta a oferit un cadru in care doctorii au fost capabili pentru prima oara sa trateze si sa studieze pacienti in numar mare, in circumstante care permit aplicarea si concentrarea tehnologiei medicale. In vremurile medievale bolile majore erau maladii infectioase cum ar fi tuberculoza, malaria si ciuma, aceasta din urma ucigand in secolul al XIV-lea un sfert din populatia Angliei si devastand intinse regiuni din Europa. 4. 1. Boala si sanatatea in tarile dezvoltate In cadrul statelor industrializate exista deosebiri semnificative in distributia maladiilor majore. Aproximativ 70% din decesele din tarile occidentale sunt generate de cancer, maladii cardiace, infarct si bolile de plamani. Au fost realizate progrese in intelegerea originilor lor si in controlare efectelor lor, dar nici una din ele nu a fost vindecata efectiv. Fiecare boala difera de la o tara la alta, in functie alimentatie, climat, poluare si alti factori. Oamenii din sectoarele mai bogate ale societatii tind sa urmeze regimuri alimentare superioare si un acces mai mare la asistenta medicala. Conditiile de munca si saracia afecteaza de asemeni sanatatea. Programele de educatie sanitara si de prevenire a bolilor reprezinta o posibiltate de combatere a saraciei 4. 2. Boala ca stigmat: impactul S.I.D.A. Nu toate maladiile sunt gasite frecvent printre cei mai saraci. De exemplu, anorexia este comuna tuturor claselor sociale. Acelasi lucru este adevarat si despre SIDA (sindromul imuno-deficientei autodobandite). SIDA este o boala misterioasa, despre care nu se stie de unde a aparut, devenind un risc major pentru sanatate in mai putin de 25 de ani. Ea produce distrugerea sistemului imunitar al organismului, cel suferind cazand prada unei serii intregi de maladii fatale. Nu se stie daca SIDA isi are originile in socializarea naturii, ca rezultat neintentionat al interventiei umane. S-a speculat idea ca maladia poate constitui rezultatul experimentelor cu arme de razboi bacteriologice, care au creat un virus mortal. O caracteristica distictiva a maladiei SIDA, in comparaie cu majoriatea celorlalte maladii, este aceea ca poate fi transmisa pe cale sexula. SIDA a aparut pentru prima data in America de Nord in randul grupurilor homosexuale masculine si initial s-a considerat boala a homosexualilor. 4. 2. 1. Descoperirea virusului si efectele bolii O persoana infectata cu HIV pierde treptat sistemul imunitar o data cu celulule albe infectate astfel incat persoana infectata devine extrem de vulnerabila la alte boli precum pneumonia, infectii cu paraziti, ciuperci si alte boli simple si obisnuite. Pierderea sistemului imunitar permite formarea unui sindrom clinic (adica aparitia unei serii de boli) care se dezvolta si apoi duce la moartea individului infectat. 4. 2. 2. Ocurenta Epidemia generata de SIDA e in continua crestere si dezvoltare. In Statele Unite, HIV a aparut intai in comunitatiile homosexualilor si in randurile oamenilor care primeau sange; apoi s-a raspandit si randul celor care foloseau droguri intravenoase si apoi mai ales prin prostitutie s-a extins in toate paturile sociale. In aceasta tara homosexualii sunt responsabili de 50% dintre cazurile de transmitere, cei ce folosesc droguri intravenoase sunt responsabili de 25%, iar barbatii care transmit HIV la femei sanatoase ocupa 10%. America are peste 400.000 de cazuri de SIDA dintre care jumatate sunt albi si o treime negrii. Momentan barbatii reprezinta 88% din persoanele infectate iar femeile celelalte 12% insa numarul de femei si copii infectati cu SIDA este in crestere, maladia ajungand sa fie principala boala care cauzeaza moartea persoanelor intre 25 si 44 de ani si a opta cauza de moarte in America. Pe o scara globala SIDA se raspandeste intr-un mod accelerat. Africa, care inainte reprezenta doar 10% din cazuri a ajuns acum la 60%. Adunate, America de Nord si cea de Sud sunt responsabile de mai putin de 20% de noi infectii, in Africa aflandu-se mai mult de 90% din cazuri. Epidemia se raspandeste acum rapid si in Asia unde infectiile au crescut cu mai mult de 100% in ultimii trei ani, Asociatia Sanatatii Mondiale fiind foarte ingrijorata intrucat aceste infectii vor creste foarte mult rata mortalitatii in Asia. Virusul din America, Europa si Africa centrala e cunoscut ca HIV-1, in celelalte parti ale lumii se gaseste HIV-2, o forma mai avansata care e capabila sa omoare mult mai usor celulele albe din sange. 5. INTERVIUL CA TEHNICA DE CERCETARE STIINTIFICA In limba romana termenul de interviu reprezinta un neologism provenit din limba engleza, fiind utilizat deopotriva in jurnalistica si in stiintele socioumane. El are ca echivalent termenii din limba franceza “entretien” (conversatie, convorbire) si “entervue” ( intalinre intre doua sau ma multe persoane). Termenul de interviu s-a impus pe plan mondial, fiind utilizat atat de sociologii francezi cat si de cei germani, fapt ce determina utilizarea lui si de catre specialistii romani. Etimologic, cuvantul interviu semnifica intalnirea si conversatia dintre doua sau mai multe persoane. 5. 1. Interviul ca tehnica de cercetare Definim interviul de cercetare ca tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri in vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socioumane. Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala si presupune intrebari si raspunsuri. Convorebirea reprezinta elemental fundamental in tehnica interviului, in timp ce intrevederea nu constituie decat o conditie care faciliteaza transmiterea informatiilor unidirectionale: de la persoana intervievata spre operatorul de interviu. Fiind vorba despre interviu ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane, trebuie accentuat faptul ca utiliarea acestuia in cercetarea din domeniul stiintelor socioumane trebuie sa conduca la stabilirea relatiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. Utilizarea interviului in cercetarea stiintifica are mai multe scopuri. In primul rand, are un scop exploator, de identificare a variabilelor si a relatiilor dintre ele. Cu ajutorul interviului se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante si valide. Informatiile pot ghida in continuare cercetarea fenomenelor psihologice si sociologice. In al doilea rand, interviul poate constitui instrumentul principal de recoltare a informatiilor in vederea testarii ipotezelor. In acest caz, fiecare intrebare reprezinta un item in structura instrumentului de masurare. Cel de-al treilea tel al interviului este reprezentat de recoltarea unor informatii suplimentare celor obtinute prin alte metode. 5. 2. Avantajele si dezantajele interviului Kenneth d. Bailey prezinta avantajele interviului: Flexibilitatea, posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare intrebare; Rata mai ridicata a raspunsurilor, asigurata de obtinerea raspunsurilor si de la persoane care nu stiu sa scrie si sa citeasca; Observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporeste cantitatea si calitatea informatiilor; Colectarea unor raspunsuri spontane, stiut fiind faptul ca primele reactii sunt mai semnificative; Asigurarea unor raspunsuri personale, fara interventia altora; Studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amanuntite; Asigurarea raspunsului la toate intrebarile si prin aceasta furnizarea informatiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetarii; Precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura compatibilitatea informatiilor. Acelasi sociolog precizeaza o serie de dezavantaje si limite intrinseci: Costul ridicat nu numai al orelor de intervievare, dar si al celorlalte etape si momente ale proiectarii si realizarii cercetarilor pe baza de interviu; Timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in esantion, pentru obtinerea acordului si desfasurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeasi adresa; Erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor; Imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor raspunsuri precise; Inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda indifferent de dispozitia lor psihica, de starea de oboseala; Neasigurarea aninomatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon ale persoanelor ce urmeaza a fi intervievate; Lipsa de standardizare in formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza compatibilitatea informatiilor; Dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion. Atat avantajele, cat si dezavantajele sunt relative, trebuie sa fie judecate in raport cu alte metode si tehnici de cercetare in stiintele socioumane si mai ales in functie de diferitele procedee si tipuri de interviu. 5. 3. Tipuri de interviu In literature de specialitate consacrata interviului ca tehnica de cercetare se intalnesc diferite criterii de clasificare. din punctual de vedere al continutului comunicarii, se poate face distinctia intre interviul de opinie si interviul documenta. calitatea informatiilor depinde de foarte multi factori. Intre acestia se gaseste si durata convorbirii care ofera serioase garantii privind nu numai volumul informatiilor, dar si calitatea lor. Cu cat interviul este de durata mai lunga, cu atat informatiile colectate vor fi mai multe. Prin urmare interviul extensiv, chiar daca se aplica unui numar mare de personae, nu reusesrte sa puna in evidenta structurile de profunzime, asa cum se intampla in cazul interviului intensive. Gradul de libertate al certcetatoruluoi in alegerea temelor de investigare si in ceea ce priveste formularea, numarul si succesiunea intrebarilora determinat aparitia interviului clinic si interviul centrat. Interviul clinic este exemplul cel mai concludent pentru libertatea de schimbare a temei de conversatie si este utizat cu precadere in psihoterapie si mai putin in investigatia psihologica sau sociologica. Interviul centrat, ca tehnicca de cercetare in stiintele socioumane a fost prezentat pentru prima data in 1946 intr-un studio realizat de catre Robert merton si P.L.Kendall. Este un interviu semistructurat, in sensul ca abordeaza teme si ipoteze dinainte stabilite, dar intrebarile si succesiunea lor nu sunt prrestabilite. Interviurile pot fi unice sau repetate. In sondajele de opinie avem de-a face, de regula, cu o singura convorbire cu fiecare dintre persoanele cuprinse in esantion. In practica psihoterapeutica se aplica in mod repetst. Subiectul intervievat dobandeste o anumita experienta in rolul sau astfel incat convorbirea se desfasoara in alte conditii psihosociale. Cel mai adesea interviul se deruleaza ca o comunicare intre doua pesoane: operatorul de interviu si persoana care raspunde. In afara acestui tip de interviu personal, in cercetarea sociologica se utilizeaza si interviul de grup. Acesta din urma s-a impus in cadrul directiei de studiu al grupului mic. In lucrarea “Discutia de grup ca tehnica de intervievare” J.A.Banks sustinea ca in situatia de grup, indivizii ofera raspunsuri care cred ei ca sunt asteptate de grupul lor de apartenenta, in timp ce in interviurile personale ei dezvaluie reactiile proprii. Din aceasta cauza in interviurile de grup opiniile sunt exprimate cu mai multa intensitate. 5. 4. Desfasurarea interviului de cercetare In functie de tipul de interviu, modul de desfasurare al convorbirii dintre operatorul de ancheta si persoana intervievata prezinta anumite particularitati. Sociologii americani Roethlisberger, Dickson si Blanchet au formulat o serie de principii generale in privinta aplicarii interviului: Tot ceea ce au de spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextual discursive si situational; trebuie sa se ascorde atentie atat continutului manifest, cat si celui latent Cerecetatorul va acorda atentie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar si la ceea ce nu au spus sau nu pot spune fara ajutorul lor Ceea ce declara oamenii intr-un interviu nu reprezinta decat indicatori, pe baza carora cercetatorul va trebui sa identifice problemele persoanelor intervievate Cercetatorul trebuie sa situeze problemele persoanelor intervievate in contextul social al desfasurarii intrevederii. Prima problema si, probabil, cea mai delicate este prezentarea operatorului de interviu astfel incat sa obtina acordul persoanelor de a fi intervievate.Pentru aceasta, operatorul de interviu trebuie: sa explice scopul si obiectivele cercetarii; sa descrie metoda prin care respective persoana a fost selectionata din esantion; sa prezinte institutia sub girul careia se face ancheta; sa asigure interlocutorului de anonimatul anchetei si de caracterul confidential al raspunsurilor. Punerea intrebarilor trebuie sa urmeze ordinea din chestionar. Ooperatorul de interviu va citi cuvant cu cuvant fiecare intrebare, dand posibilitatea persoanei intervievate de a urmari pe un alt exemplar al chestionarului formularea intrebarilor si, eventual, variantele de raspuns. Cand persoana intervievata nu va intelege interebarea, operatorul de ancheta va reciti intrebarea, dupa care se vor furniza explicatii suplimentare cu privire la acea intrebare. Astfel se incearca obtinerea de raspunsuri la toate intrebarile care sa fie cat mai complexe cu putinta. Operatorii de ancheta vor caquta sa realizeze o apropiere pozitiva de persoana intervievata, incurajand-o sa raspunda cat mai detaliat. Pentru invingerea timiditartiipersoanelor selectionate in esantion prin explicarea detaliata a principiilor anchetei sociologice, insistandu-se asupra faptului ca la interviurile vizand sondarea opiniilor nu exista raspunsuri bune sau rele. Mentinerea atentiei persoanelor intervievate se realizeaza prin abordarea in cursul convorbirii a unor teme care prezinta interes pentru cei care urmeaza sa raspunda, chiar daca acestea nu sunt direct legate de problema de studio. Autorii mentioneaza ca in desfasurarea interviurilor de cercetare este bines a se abordeze probleme concrete. Daca in timpul interviului, din cauza oboselii, interesul persoanelor intervievate scade, se recomanda schimbarea ritmuluoi de dicutie. Kenneth D.Bailey , rezumand ideile din manualul operatorului de interviu(1969), arata ca raspunsurile nu sau nu stiu au alta semnificatie decat refuzul de a raspunde. Refuzul de a raspunde poatesemnifica atitudinea anmtiguvernamentala a subiectilor, aprecierea negative a anchetei, suspiciunea sau antagonismul( forma a contradictiei dintre grupuri si clase cu interese fundamentale opuse) in raport cu operatorul de interviu. Unele nonraspunsuri se datoreaza lipsei de timp a persoanelor intervievate sau experientei lor negative ca subiecti in cadrul altor anchete. Operatorul va trebui de fiecare data sa caute o explicatie reala refuzului de a raspunde la o intrebare sau la mai multe intrebari din interviu. Bibliografie: Septimiu Chelcea- “Metodologia cercetarii sociologice- Metode cantitastive si calitative”, editura Economica, Bucuresti, 2004 Anthony Giddens-“Sociologie”, editura Bic all, Bucuresti, 1997 PAGE PAGE 1 쥁@