Referat Stiinta Comunicarii Vs. Semiotica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Stiinta Comunicarii Vs. Semiotica si de asemenea puteti face Download Referat stiinta comunicarii vs. semiotica

Citeste fragmente din Referat Stiinta Comunicarii Vs. Semiotica

ŞTIINŢA COMUNICĂRII VS. SEMIOTICA in lucrarea SEMIOTICA - COMUNICAŢII MASS-MEDIA Marcel Danesi spunea că, teoreticienii comunicării se concentrează în special pe studiul fabricării mesajului ca proces, pe câtă vreme semioticienii îşi orientează atenţia pe semnificaţia mesajului şi pe modul de construcţie a acesteia (Mesaje şi semnificaţie. O introducere în Semiotici, 1994). El sugerează că atât ştiinţa comunicării cât şi semiotica sunt de fapt studii sistematice asupra semnelor. Interesant că Danesi afirma despre semiotică că aceasta studiază mai întâi semnificaţia şi apoi comunicarea. Definiţiile şi distincţiile lui Danesi referitoare la ştiinţa comunicării şi semioticii mi-au capturat interesul deoarece într-un fel, el întrevede o linie de demarcaţie între cele două arii de studiu care dealtfel sunt foarte strâns îmbinate. În continuare am încercat să sintetizez aceste diferenţe. Sunt de acord că până acum nu sunt convins în întregime de acest mod de a distinge între semiotică şi ştiinţa comunicării. Totuşi considerăm că are o valoare deosebită. O reflecţie asupra acestor subiecte ne vor ajuta atât pe noi, cât probabil şi pe cititor să le înţeleagă mai bine. Astăzi suntem în plină eră a informaţiei. Manipularea informaţiei este definită ca principala activitate comercială a zilelor noastre. Indiferent de nivelul pe care ne situăm, suntem cu toţii consumatori de informaţie. Deasemenea, cei mai mulţi dintre noi au de-a face cu dirijarea, procesarea, lansarea, transmiterea sau vânzarea informaţiei, şi toate acestea ca un mod de viaţă. Informaţia este livrată în tot felul de pachete sau mai bine zis este transmisă prin tot felul de suporturi media.Tot felul de mesaje sunt transmise tuturor tipurilor de audienţă. Informaţia este elementul cheie al ştiinţei comunicării şi probabil tot aşa şi pentru semiotică. Considerăm informaţia a fi materia primă pentru construcţia mesajelor şi crearea semnificaţiei. Semnele sunt o colecţie de biţi şi cuante de informaţie. Informaţia este ceea ce noi descifrăm din semne. De remarcat că decodarea se poate derula deoarece unele tipuri de codări este întotdeauna o parte din “creaţia” semnului. Chiar şi semnele iconice care sunt “reprezentări directe a unui referent”, precum sunt ele definite de Danesi, pot fi codate pentru a le face transferabile prin orice mediu. O reprezentare iconică a unei flori ar putea fi o mână ce desenează, o pictură sau un tablou colorat. De la cel mai nesemnificativ icon (desenatorul) până la cel mai reprezentativ icon (tabloul colorat), este necesar de a crea un semn pentru reprezentarea codată a informaţiei (i.e. model, textură, culoare). Un parfum ce miroase “asemeni” florii este deasemenea o reprezentare iconică a unui obiect real. Ne gândim astfel la toate procesele chimice necesare codării mirosului florii printr-o substanţă. Nimic nu este perceput de către mentalul nostru fără să fie trecut prin simţurile noastre (J.A.Comenius, 1592 -1670). Această specificare este reprezentativă ca importanţă pentru alt element crucial al comunicării şi anume percepţia. Pentru marea majoritate a fiinţelor umane (lăsând la o parte psihicul), cele cinci simţuri sunt doar un mod de conectare cu toate obiectele şi semnele dinlăuntrul şi din exteriorul trupurilor noastre. Ceea ce Comenius dorea să explice prin această specificare este faptul că nu poate avea loc o comunicare sau creare de semnificaţie dacă informaţia nu a fost trecută prin simţurile noastre. Consider că atâta vreme cât percepţia este privită ca o componentă importantă a procesului comunicării, ea va fi una din variabilele ce vor afecta propriile noastre achiziţii şi interpretări ulterioare ale informaţiei. Comunicarea este definită ca transferul informaţiei de la sursă la receptor. Scopul specialistului în comunicare este de a realiza acest proces într-un mod eficient şi efectiv. De aici, teoreticienii comunicaţiei au încercat să descrie modele prin care comunicarea poate fi abordată. Provocarea este ca acele corecte combinări codificate, media şi contextele să creeze un transfer informaţional rapid, cost adecvat şi acurateţe. Aceste procese nu pot fi separate de faptul că oamenii sunt cei ce decodează informaţia, receptând-o dintr-un mediu caracteristic, într-un context specific şi conferându-i o semnificaţie. Aici intervine rolul semioticii. Semiotica este, după Danesi, ştiinţa sau doctrina ce studiază semnele. Desigur, ne reamintim că Danesi sugera despre semiotică că studiază mai întâi semnificaţia şi apoi comunicarea. Înclin să cred că Danesi dorea să transmită prin această declaraţie că principala orientare a semioticii este de a studia semnificaţia. Comunicarea este pentru semioticieni o a doua temă. După cum teoreticienii comunicării şi-au dezvoltat propriul plan de lucru, tot aşa şi semioticienii sunt foarte îngrijoraţi de esenţa creerii semnificaţiei. 쥁`