Referat Dezvoltarea Psihica A Adolescentului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dezvoltarea Psihica A Adolescentului si de asemenea puteti face Download Referat Dezvoltarea psihica a adolescentului

Citeste fragmente din Referat Dezvoltarea Psihica A Adolescentului

Dezvoltarea psihicã a adolescentului Planul psihic suportã la vârsta adolescenþei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformãri care vor conduce treptat la cristalizarea ºi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Deºi traseele pe care evolueazã acest proces sunt sinuoase, complicate, presãrate cu numeroase bariere ºi dificultãþi, deºi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai nãvalnic, cu devansãri spectaculoase, dar ºi cu întârzieri descurajante, la sfârºitul acestui proces ne vom afla în faþa prezenþei unor structuri psihice bine închegate ºi cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntãri dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilãreºti ºi cele solicitate de noile cadre sociale în care acþioneazã adolescentului ºi cãrora el trebuie sã le facã faþã, dintre aspiraþiile sale mãreþe ºi posibilitãþile încã limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreºte societatea de la el ºi ceea ce dã el sau poate sã dea, dintre ceea ce cere el de la viaþã ºi ceea ce îi poate oferi viaþa. Totodatã, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile ºi trebuinþele pe care el le resimte, atât de nevoile apãrute încã în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât ºi de noile nevoi apãrute la acest nivel al dezvoltãrii. Nevoia de a ºti a ºcolarului mic, converitã în nevoia de creaþie a puberului, devine ºi mai acutã la adolescent, luând forma creaþiei cu valoare socialã, nu doar subiectivã. Nevoia de a fi afectuos se amplificã, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sã lase locul unei "reciprocitãþi" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitaþia instinctualã, se instituie nevoia de a i se împãrtãºi sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge",se destramã pentru a lãsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relaþiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încãrcãturã de reverie ºi fantezie; au loc furtuni afective, "ruperi" spectaculoase ºi dramatice de prietenie. Nevoia de distracþie a puberului se continuã ºi în adolescenþã, dar distracþiile se intelectualizeazã, sunt trecute prin filtrul personalitãþii; alegerea distracþiilor este electivã în funcþie de propriile preferinþe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenþã ºi autodeterinare a puberului se converteºte în nevoia de desãvârºire, autodepãºire, autoeducare a adolescentului care "dispune" într-o mai mare mãsurã de sine. Nevoia de imitaþie a ºcolarului mic convertitã în nevoia de a fi personal, a puberului, suportã noi metamorfozãri în adolescenþã. La început , dorinþa adolescentului de a fi unic se exacerbeazã mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânãrul fiind preocupat ºi absorbit aproape în exclusivitate de propria persoanã, pentru ca spre sfârºitul adolescenþei sã ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitãþi socialmente recunoscutã ºi utilã, valoroasã. Nevoia de a fi personalitate se manifestã adeseori prin tendinþa expresã a adolescentului spre originalitate, cele douã forme ale sale: creaþia, producerea a ceva nou, original, ºi excentricitatea. Din dorinþa de a ieºi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îºi întrece prietenii în comportamente sociale ºi deviante. Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îºi elaboreazã instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoaºtere ºi de creaþie poate fi satisfãcutã datoritã faptului cã în aceastã etapã inteligenþa generalã a copilului se apropie de încheiere. Se consolideazã structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare ºi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicþii, spiritul critic ºi autocritic. Gustul excesiv pentru raþionament, accesul la noþiunea de lege, reactivarea curiozitãþii orientalã spre explicarea raþionalã, cauzalã a fenomenelor ºi relaþiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai amplã, filozoficã a realitãþii, la apariþia atitudinilor critice faþã de valori. Ca urmare, se dezvoltã caracterul de sistem al gândirii, dar ºi unele instrumente ale activitãþii intelectuale (capacitatea de argumentare ºi contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.). La aceastã vârstã se dezvoltã mult debitul verbal, fluenþa verbalã, flexibilitatea verbalã. Se adoptã un mod propriu de iscãliturã, se elaboreazã algoritmi ºi stereotipii verbale ce servesc în soluþionarea diferitelor situaþii (ca introduceri într-o conversaþie, ca modalitãþi de încheiere a convorbirilor etc.). Conºtientizând valoarea de influenþare a cuvântului, vorbirea devine mai nuanþatã, plasticã, se desfãºoarã în funcþie de particularitãþile situaþiilor (oficiale sau intime ). Ü¥hà