Referat Frustrarea Si Stresul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Frustrarea Si Stresul si de asemenea puteti face Download Referat Frustrarea si stresul

Citeste fragmente din Referat Frustrarea Si Stresul

Frustrarea si stresul Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie împiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se întelege un obstacol care este recunoscut si este trait ca atare de persoana respectiva. Exista bariere subiective (tin de persoana frustrata) si obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slaba) sau temporar. Reactiile fata de bariere ar fi : 1. Eliminarea barierei. Când o furtuna ma împiedica sa ajung la un concert, iau un taxi cu ajutorul caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate. 2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine platit, insa, in institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta intreprindere, unde nu exista un rival potential. 3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri când nu este posibila nici eliminarea, nici ocolirea barierei. Atunci, uneori, apare: a. Substituirea motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care se marita cu altcineva. Aceasta frustrare puternica il face pe tânar sa-si înzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in domeniul sau. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta, probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea performanta. A. Adler a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautând sa-i domine pe ceilalti intr-un domeniu sau altul. b. In alte cazuri se substituie obiectul reactiei. Seful de serviciu admonesteaza un functionar marunt (fara a fi vinovat). Acesta se înfurie, dar nu îndrazneste sa reactioneze. Întors acasa, pornind de la o vina imaginara, îsi descarca nervii pe sotie si pe copii. 4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud. a. Refularea este actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. In practica psihanalizei se cunosc multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulburari (ticuri, obsesii). Povestindu-si viata, rezulta ca nu a avut nici un fel de viata sexuala, ea negând existenta unor trebuinte de ordin senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o convinga sa se casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile nevrotice au disparut. b. Compensarea prin fantezie. Când cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile, se consoleaza oarecum in visare. Violonistul ratat viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos când e însotit de consumul de alcool sau de droguri. c. Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a reusit, se identifica cu fiul sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el. d. Proiectia. Când e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este uneori atribuita altuia, proiectata asupra lui, astfel incit sa i-o poata reprosa. Mincinosul care si-a îndepartat prietenii îi acuza pe ceilalti de nesinceritate. e. Rationalizarea este un mod de gândire eronat, in sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea ca a contribuit la triumful cauzei, când, in fond, la baza a stat ura împotriva fratelui (preferat de parinti). f. Atitudinea reactionala o constatam atunci când cineva, împiedicat sa-si realizeze o dorinta, actioneaza intr-un sens contrar ei. Când mama îi interzice baiatului sa mearga la cinema, el se înfurie si începe sa învete. Stresul se refera atât la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cât si la starea fizica si psihica ce rezulta. Conflictele se nasc atunci când, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si când intensitatea lor e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile: Evitare-evitare, când ambele alternative sunt negative. Un elev nu si-a facut tema la un profesor exigent. Totusi alternativa de a nu se duce la scoala atrage supararea si/sau pedeapsa parintilor. Ambele perspective sunt sumbre. Apropiere-evitare. Tânara care vrea sa se casatoreasca, dar logodnicul pleaca pentru mult timp in strainatate si casatoria ar însemna sa renunte la studiile sale la care tine mult. Apropiere-apropiere. O fata este ceruta in casatorie de doi pretendenti. Amândoi sunt persoane respectabile si ea îi pretuieste deopotriva. Se citeaza un asemenea caz in care tânara a cazut intr-un somn apasator, din care nu reusea sa se trezeasca. Un factor care duce l-a eliminarea stresului si a frustrarii este visul care se deruleaza in timpul somnului . Somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia corpul isi reface fortele. Ritmul de veghe (circadian) este in genere alert, ritmul de somn (micterian) este lent si superficial. Dupa 1960 s-a largit si înnoit optica asupra somnului. Se vorbeste printre altele de "oboseala sinaptica" a neuronilor si de "slabirea centrilor de trezie" (vigilitate) din sistemul reticulat activator si de intrarea in actiune a "centrilor somnului". Exista cel putin doua sisteme antrenate in somn: unul al somnului propriu-zis, al doilea al activitatii onirice (vis). In somn este implicat sistemul histochimic (ce contine monoamine ca: serotonina, noradrenalina etc.). Caracteristicile somnului se analizeaza prin intermediul actogramelor. Acestea releva patru faze: o faza de dormire, una de somn lejer, una de somn profund si una traversata de vise. Adormirea, ca prima faza, dureaza câteva minute, numindu-se si faza pre-dormitara. In aceasta faza se surprinde ritmul alfa (al starii de veghe). In stadiul al doilea apare activitatea mai lenta a creierului, asociata cu momente Spidles (de la 12 la 14 Hz). In stadiul al treilea apar undele theta si delta (somn profund), iar in faza a patra (somn foarte profund) apar undele delta de amplitudine mare (2-3 Hz). In fapt, aceste faze se pot reduce la doua, una de miscari lente si alta de miscari rapide ale ochilor . A doua corespunde viselor si fenomenelor denumite somn paradoxal. Acesta se însoteste de miscari oculare agitate (electroencefalografia intre 2 si 6 cicluri/s), salve cu urme de unde afla, insa cu liniste electronicografica (musculara) cu unele modificari de ritm cardiac si respirator. Timpul visului e cam de +/- 50-100 minute in 5 perioade. Fazele REM au tendinta de a fi mai lungi spre dimineata si reprezinta cam 20-25% din somnul total. Ion Biberi, in notele adaugate lucrarii Somnul si visele (autor N. Vaschide), aprecia ca biologia veghei si a somnului si-a largit perspectiva prin determinarea centrilor nervosi care tin sub dependenta lor ritmul veghe-somn, prin punerea in evidenta a unor mediatori chimici, intervenind in procesele adormirii si ale trecerii de la somn lent la somnul paradoxal. Astfel, Jouvet a putut arata experimental evolutia ciclului veghe-somn, prin interventia unor substante biochimice actionând asupra diferitilor centri subcorticali: aparitia somnului lent este datorata unei substante chimice, serotonina, actionind asupra anumitor formatii ale trunchiului cerebral, inhibând rolul sistemului reticular ascendent al veghei; "degradarea" serotoninei si activarea unor mecanisme producând interventia altor substante, cu deosebire noradrenalina, vor produce somnul paradoxal, prin actiunea biochimica asupra unui alt centru. Se pune astfel in evidenta rolul serotoninei, numita inca "hormon al visului", prin acumularea acesteia in anumite zone ale trunchiului cerebral. Desigur exista si alte solutii pentru calmarea stresului (mai multe tipuri de medicamente) dar dintre toti cel mai sanatos ramane somnul . Ü¥hà