Referat Atentia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Atentia si de asemenea puteti face Download Referat Atentia

Citeste fragmente din Referat Atentia

Omul trăieşte şi îşi deşfăşoară activitatea într-un mediu natural şi social hipercomplex, deosebit de bogat în informaţii care, prin intermediul anaizatorilor, se transmit creierului uman şi se cifreaza la circa 100000 biţi/sec. Din această avalanşă de informaţii se prelucrează la nivelul codurilor psihice, în mod conştient, doar 25-100 biţi/sec. Este important ca din mediul înconjurător să receptăm cu claritate şi să prelucrăm informaţiile care sunt indispensabile pentru adaptarea la cerinţele concrete ale unei anumite situaţii. Aceasta presupune o stare de conştienţă, valorificată sub unghi conativ şi cognitiv prin intermediul procesului psihofiziologic numit atenţie. Atenţia este procesul psihofiziologic care constă în orientarea şi concentrarea selectivă a activităţii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, în vederea obţinerii unei percepţii optime, rezolvări adecvate ale sarcinilor, a situaţiilor-problemă şi adaptării comportamentului sensorio-motor, cognitiv şi afectiv la mobilitatea condiţiilor externe şi la dinamica motivelor şi scopurilor persoanei. Atenţia apare ca o condiţie primară, de fond, pentru desfăşurarea proceselor de cunoaştere, a celor de autoanaliză şi autoevaluare, prucum şi a comportamentelor motorii. Atenţia nu dispune de un conţinut reflectoriu propriu, de un conţinut informaţional specific, ci ea asigură declanşarea, menţinerea şi optimizarea proceselor psihice cognitive. Declanşarea atenţiei este concomitentă cu declanşarea de către un obiect-stimul a percepţiei, sau prin reglare voluntară a reprezentări, memorării, reactualizării, gândirii, imaginaţiei, praxiilor etc. Deci, se poate spune că atenţia este un nod-releu al vieţii şi al activităţii psihice. Atenţia se manifestă în plan subiectiv ca o stare de încordare, rezultată din concentrarea activităţilor psihice asupra unui obict, fenomen, process sau eveniment, asupra unor idei, acţiuni, stări psihice etc. În plan comportamental (sensorial, motor, intelectual) atenţia se obiectivează prin selectivitate, orientare şi activare. Subiectul atent răspunde selectiv la diferiţi stimuli, sesizează, detectează şi filtrează informaţii, concentrându-se asupra celor relevante şi neglijându-le pe altele nesemnificative pentru o anumită situaţie. “Criteriul interior” al selecţiei informaţiilor depinde în esenţă de motivaţie (trebuinţe, motive, interese), de emoţiile şi sentimentele cognitive. Controlurile cognitive se interrelează cu funcţionalitatea atenţiei, permiţând declanşarea, organizarea şi reglarea unor procese şi activitaţi psihice. În opinia lui P. I. Galperin, atenţia este o funcţie a controlului psihic. Activitatea de control nu are, desigur, un produs special. Odată declanşată, atenţia permite reflectarea unor elemente din mediu care intră în câmpul perceptiv al subiectului, precum şi desfăşurarea activităţii cognitive prin punerea în funcţiune şi, totodată, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive şi conative. Atentia – arată R. Floru – este un process psihofiziologic cu valenţe cognitive şi conative în evoluţia căruia se pot desprinde aspectele generale şi particulare ale trecerii de la orienterea neselectivă la atitudinea pregătitoare şi la atenţia efectoare focalizată, selectivă, determinată de semnificaţia obiectului pentru o anumită persoană. Legătura dintre reacţia de orientare, atitudinea pregătitoare şi atenţia efectoare rezidă în primul rând în aspectele lor procesuale – în trecerea unei faze în cealaltă, în existenţa unei succesiuni, a unei regularităţi, chiar dacă în cadrul acestei succesiuni fiecare poate să se manifeste relativ independent şi, deci, poate fi studiată ca atare prin metode ale psihofiziologiei. Ceea ce unifică diferitele faze ale atenţiei este un mecanism neurofiziologic comun, respectiv, activarea corticală datorată sistemului reticulat, cu aspectele fazice şi a celei tonice, urmată de filtrajul sensorial. Ponderea activitaţii difuze fazice şi a celei tonice este diferită în cadrul evoluţiei de la reacţia de orientare la atitudinea pregătitoare, precum şi în cadrul atenţiei efectoare, selective. În funcţie de prezenţa sau absenţa intenţiei de a fi atent, a scopului şi a efortului voluntar, atenţia poate fi voluntară, involuntară si postvoluntară. ^ ^ imulilor duc la declanşarea atenţiei involuntare şi la o creştere a nivelului de vigilenţă mai durabilă decât alte trăsături ale stimulilor. Declanşarea atenţiei se poate produce mai ales de stimuli eterogeni, asimetrici, de stimuli incongruenţi sau de cei complecşi. Valenţele de apel ale caracteristicilor de acest gen ale stimulilor au fost cercetate experimental, înregistrându-se durata fixării şi explorării acestora. Durata activării este mai mare pentru stimuli complecşi, care comportă mai multe elmente eterogene, şi pentru cei incongruenţi, incoerenţi. Într-adevăr, caracterul neobişnuit, noutatea, intensitatea relativ mare, contrastul în raport cu ambianţa, modificarea sau intermitenţa stimulului declanşează atenţia involuntară. După cum spune M. Roşca, în general atrag atenţia toţi stimulii care au o influenţă pozitivă sau negativă asupra integrităţii organismului, cei care au o legătură cu interesele şi preocupările permanente ale unei persoane, cu activitatea sa actuală sau de perspectivă. Orice modificare nouă sau neaşteptată în ambianţa imedită declanşează reacţia de orientare, care suspendă activitatea în curs de desfăşurare şi direcţionează activitatea perceptivă către un stimul nou, pentru detectarea, discriminarea şi identificarea acestuia.experienţa dobândită în domeniul psihologiei reclamei dovedeşte rolul valenţelor de apel ale stimulilor proxigeni. Dar pentru o eficienţă mai mare este necesar sa se ia în considerare nu numai caracteristicile fizice ale stimulilor, apte să declanşeze şi să atragă atenţia, ci şi conotaţia lor afectivă şi motivaţională semnificativă pentru individ. Atenţia voluntară, considerată nivelul superior al acestui proces psihofiziologic, se caracterizează prin faptul că decizia, implicată în orientarea şi concentrarea atenţiei focalizate, selective, este mai importantă decât orientarea spontană. Caracterul selective al reflectării, determinat de atenţia focalizată este rezultatul apariţiei în scoarţa cerebrală a unei zone de excitabilitate optimă, întărită prin fenomenul de inducţie pozitivă. Deplasarea pe scoarţa cerebrală a focarului de excitabilitate optimă se manifestă subiectiv prin modificarea orientării activităţii de reflectare, prin deplasarea atenţiei, respective prin schimbarea obiectului atenţiei focalizate. Orientarea selectivă a activităţii cognitive şi psihomotorii se realizează pe baza funcţiei reglatoare a limbajului, atenţia focalizându-se prin comandă sau autocomandă verbală şi pe baza unui suport motivaţional adecvat. Cercetările experimentale bazate pe tehnica înregistrării mişcărilor oculare au demonstrat rolul set-ului instrucţional în concentrarea şi, de asemenea, în comutarea atenţiei. În mecanismele atenţiei se includ set-urile pregătitoare precum şi set-urile anticipatoare şi operatorii care se constituie în structura funcţională a proceselor perceptive, mnezice, de gândire şi al actelor motorii, ale praxiilor, pe baza interacţiunii dintre conţinuturile experienţei anterioare, stările de motivaţie şi expentanţele subiectului, pe de o parte, şi particularităţile situaţiei obiective sau a sarcinilor actuale, pe de altă parte. Atenţia postvoluntară desemnează, mai întâi, acea formă a atenţiei care este mijlocită de structuri operaţionale care au fost cândva elaborate voluntar. Este fenomenul ce intervine când efectuăm diferite deprinderi senzoriomotorii sau intelectuele. În aceste cazuri atenţia se mai numeşte şi habituală. O altă semnificaţie a atenţiei postvoluntare se referă la situaţia în care scopul activităţii şi activitatea, susţinute voluntar a început, se desfăşoară apoi fără nici un efort voluntar, subiectul fiind puternic angajat afectiv şi motivaţional în efectuarea unor secvenţe ale activităţii. O astfel de atenţie este denumită atenţie postvoluntară. Această formă a atenţiei devenită predominant involuntară, datorită susţinerii ei de emoţii şi interese cognitive, trebuie considerată ca o formă aparte, şi anume – atenţia atitudinală. Aceasta întrucât ea presupune selecţii-orientări-concentrări după vectorii atitudinali proprii unei persoane, în privinţa cunoaşterii, valorilor ştiinţifice, valorilor estetice, activităţile profesionale etc., vectori susţinuţi de o motivaţie optimă.Atenţia voluntară cât şi cea involuntară, respectiv cea postvoluntară nu sunt strict delimitate în cadrul desfăşurării activităţilor umane, întrucât există perioade în care se manifestă diverse grade de trecere de la o formă a atenţiei la alta. 쥁@