Referat Conceptul De Invatare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Conceptul De Invatare si de asemenea puteti face Download Referat Conceptul de invatare

Citeste fragmente din Referat Conceptul De Invatare

CONCEPTUL DE INVATARE Toate organismele sunt inzestrate inca de la nastere cu insusirea de a reactiona la un asamblu de modificari a mediului, dispunand in acest sens de un anumit numar de modalitati de reactie la Sistemul extern. Fiinta umana este un sistem deschis de autoreglare, aflandu-se in permanenta interactiune cu ambianta naturala si sociala, cu lucruriile, cu oamenii, cu sine insasi. Dupa W.S.Hunter, invatarea este o schimbare propriu-zisa a comportamentului, cu repetitia aceleasi situatii stimulente, iar dupa H.Peron, este o modificare adaptiva a comportamentului in cursul probelor repetate.Exista si alte concepte priviind invatarea Montipellier, defineste invatarea ca fiind o modificare sistematica, relatii permanente de conduita iar pentru W.A.Torpe, invatarea este organizarea comportamentului ca rezultat a experientei individuale. In acceptiunea ei cea mai larga, invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unei achizitii, a unei experiente in sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetari situatiilor sau exersarii. Invatarea specific umana, in sensul larg reprezinta insusirea experientei sociale, in forme generalizate; in sens restrans particular din perspectiva psihologica, invatarea reprezinta orice noua achizitie a organizmului ca urmare a simularii, a interiorizarii informatiilor externe, achizitie care are ca efect o schimbare in comportament, iar din perspectiva pedagogica ia este procesul de asimilare a cunostiintelor si de formare a priceperiilor si desprinderilor. Din punct de vedere fiziologic, invatarea consta in elaborarea si consolidarea de noi legaturi in scoarta cerebrala. In literatura psiho-pedagogica, conceptul de invatare este utilizat in mai multe sensuri si anume: Ca actiune operationala, independenta sau dirijata pedagogic individuala sau colectiva, caz in care termeni ei sunt: predare, instruire, exersare, autoinstruire, verificare. Ca un proces, cand se face referire mai ales la mecanismele cale-l conditioneaza si la desfasurarea insusi a fenomenului exprimat in termeni de: insusire, asimilare, modificare, restructurare. Ca un rezultat, caz in care ea se exprima in termeni de: cunostiinte, pricepere, desprindere, obisnuinte, adaptare, performanta, etc. Elementele definitorii a invataturii sunt: elaborarea unui comportament nou sau modificarea comportamentala ca rezultat a unei experiente individuala si ale unui exercitiu finalizarea unei adaptari psihice si psihofiziologice. TIPURI DE INVATARE Prin “Tipuri de invatare”, sunt denumite diferitele niveluri adaptative si performantele lor cognitive, pe care le genereaza, feluritele modalitati de intervelatie a factorilor care actioneaza invatarea. Pana in prezent au fost studiate diferite tipuri de invatare. Dupa criteriul tipului de invatare invatarea directa prin experienta personala invatarea prin inlantuirea unor evenimente consecutive invatarea prin asociere verbala invatarea prin discriminarea multipla invatare social-instrumentala si din experienta altora invatare prin identificatie si participatie la actiunile altora In functie de nivelul activitatii pshihice pe care se realizeaza actiunea invatarii invatare latenta, neconstietizata imediata invatare spontana, neintentionata invatare hipnotica invatare constienta prin intelegeca si anticipare invatare inteligenta prin efectuarea drumului ocolit’ invatarea prin descoperire, creatoare si inventiva Dupa modul de administrare experientei umane, care urmeaza a fi insusita, adica dupa organizarea informatiilorsi situatiei stimulatorii se delimiteaza: invatarea algoritmica pe secvente operationale invatare curistica prin rezolvare de probleme invatare programata invatare prin modelare si analogie invatare prin creatie Dupa principalele procese si cai psihice angajate in actul invatarii, au fost delimitate: invatare senzoriala invatare cognitiv – mintala invatare bazata pe impuls emotional invatare prin operatii intelectuale formate prin interiorizarea mintala a actiunilor materiale Dupa scopul urmarit se poate vorbi invatarea informationala invatarea formativa FORMELE INVATARII In activitatea scolara cadrele didactice trebuie sa conceapa astfel activitatile instructiv – educativa, incat sa apeleze la cat mai multe dintre tipurile, formele si nivelurile invatarii. Educarea elevului, de a aplica ei insusi, cat mai multe forme a invatari se soldeaza cu efecte pozitive ( efecte compensatorii sau de odihna activa prin alternanta activitatiilor). Dupa M. Zlate, formele invatarii, in cadrul invatarii scolare sunt: dupa continutul lor (ce invatam?) sa percepem – invatare perceptiva sa vorbim – invatare verbala sa actionam – invatare motorie sa gandim – invatare cognitiva sa operam – invatare operationala sa traim anumite stari afective – invatare afectiva sa respectam normele morale – invatare morala dupa modul de actiune cu stimuli (ce facem cu stimul?) ii legam pe uni de altii – invatare asociativa ii repetam – invatare repetitiva ii extindem asupra unei intregi categorii – invatare prin transfer ii diferentiem – invatare discriminatorie ii recunoastem – invatare prin recunoastere ii reproducem – invatare prin imitatie dupa modul de organizare a stimulilor (cum organizam stimulii ?) mecanic, unul dupa altul, intr-o ordine stricta – invatare algoritmica ramnificat, dupa un plan, pe baza de incercare si eroare – invatare curistica sub forma de program – invatare programata prin organizare logica – invatare inteligenta prin combinare si recombinare – invatare prin descoperire si invatare creativa. R. Gagne a constituit un model de 8 tipuri de invatare. Fiecare dintre aceste tipuri de invatare, desi reprezinta un sistem logic unitar se constituie ca etapa obligatoriepentru formele superioare: Invatare semnal – impica relatia intre un stimul cu rol de semnal si reactia la stimulul respectiv Invatarea de tipul stimul – raspuns contra intr-un lant de asociatii repetate in timp ce duc la formarea relatiilor specifice desprinderiilor Invatarea in lant – presupune legarea unei succesiuni de relatii de tipul stimuli – raspuns Invatarea verbala prin asociere – apropiata de invatarea in lant implica asocierea unor lanturi de silabe si cuvinte ( specific la invatarea limbilor straine ) Invatarea discriminanta se bazeaza pe reducerea sau inpiedicarea unor stimuli de alta natura decat cei care compun sarcina de invatare Invatarea conceptuala – sta la baza formarii notiunilor. Acest tip este specific procesului de invatare propriu-zisa Invatarea regulilor – strans legate de invatarea conceptuala, este un tip de invatare in care se opereaza cu concepte apstracte Rezolvarea de probleme inseamna in conceptia lui Gagne, conceperea unei noi reguli ce combina regulile invatate. CONDITIILE PSIHOLOGICE ALE INVATARII Invatarea reprezinta o activitate predominant interna (subiectiva) de aceea resursele ( conditiile interne ) au un rol determinant in desfasurarea ei. Prin resurse interne intelegem totalitatea variabilelor psihologice pe care se bazeaza invatarea, din care trei sunt mai importante: interesul cognitiv capacitatea de invatare desprinderile de munca intelectuala 1. Interesul cognitiv - sau interesul de cunoastere reprezinta o atitudine pozitiva, activa si perseverenta fata de anumite obiecte ( activitati). Relatia dintre interesul de cunoastere si procesul de invatare este o relatie dialectica de interinfluentare . Interesul de cunoastere invatare Un prim efect pe care il are interesul de cunoastere asupra actului invatarii, se exprima in stimularea si mentinerea atentiei, conditia psihologica esentiala a orcarei activitatii. Memoria atat de mult implicata in invatare este de asemenea puternic marcata de interes. Rolul stimulativ si energizant al interesului cognitiv se manifesta numai la un anumit prag de dezvoltare intelectuala. Interes – succes scolar Multa vreme succesele scolare au fost puse pe seama inteligentei elevilor. Se considera ca elevii cu cele mai bune rezultate la invatatura sunt cei cu un coeficient mai ridicat de inteligenta. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca exista elevii care au rezultate bune la invatatura, chiar daca nu au un coeficient prea ridicat, dar care au un interes sporit de cunoastere. Interes – eficienta de invatare Eficienta in invatamant opereaza cu valori de finalitate exprimate in structuri si scopuri. Castigul in cazul instruirii si educarii nu este un material, ci spiritual prin intermediul caruia se va realiza apoi cel material ( performantele profesionale si sociale ale celui instruit). Capacita de invatare In dictionarul explicativ al limbii romane conceptul de “capacitate” are si urmatorul sens; marime care reprezinta cantitatea maxima de materii sau de energie, pe care o poate acumula un corp, un sistem, etc. Capacitatea de invatare se poate considera ca o instruire a psihicului uman care consta in posibilitatea de a acumula cunostiinte, priceperi si desprinderi, ia depinde pe de o parte de proprietatiile atomo – fiziologice ale creierului (capacitatea materiala ), iar pe de alta parte de activitatea desfasurata (invatatura) in vederea dezvoltari acesteia (capacitatea dobandita). Invatarea este o activitate umana, ce consta pe de o parte in imbogatirea tezaurului informational (instruirea ) iar pe de alta parte in sporirea capacitatii de raspuns a organismului, adica a creierului (educarea). Cand vorbim de capacitatea de invatare a unui elev, ne vom referi la posibilitatiile creierului lui de a insusi un volum mai mare sau mai mic de cunostiinte de a forma mai rapid sau mai lent niste desprinderi care sa-l ajute sa de-a raspunsuri cat mai adegvate solicitarilor din lumea ambianta. Aceste posibilitatii difera de la un elev la altul. Nivelul si calitatea capacitatilor de invatare depind de nivelul si calitatea procentului de invatamant, in speta a invatarii. Nivelul si eficienta capacitatii de invatare sunt influentate si de alti factori extradidactici cum ar fi: ambianta culturala in care traieste si se dezvolta copilul, mediul sau socio-economic, sanatatea lui, atitudinea parintiilor fata de scoala si invatatura. Deprinderile de munca intelectuala Deprinderile de munca intelectuala care se formeaza la copii inca din clasele primare sunt: deprinderile de citire corecta, curenta, constienta si expresiva deprinderile de scriere corecta si vizibila deprinderile de observare a fenomenului de natura si de consemnare a lor deprinderile de a se orienta in natura si de a citi harta (insusire a limbajului geografiei) deprinderile necesare efectuari unor experiente si experimente simple deprinderile de a utiliza manuale, dictionare, indreptare. Procesul de formare a deprinderilor de munca intelectuala incepe din clasa I –a , cand concomitent cu formarea deprinderilor de citire cursiva, corecta si expresiva, se urmareste si dezvoltarea urmatoarelor procese si operatii intelectuale: spiritul de observatie, memoria logica, gandirea si operatiile ei. B I B L I O G R A F I E ION DRAGAN - Psihologia invatarii – Editura Excesior PARTENIE ANCUTA Timisoara 1997 VICTOR OPRESCU -Dimensiunea pshiologica – Editura “Scrisul a pregatirii profesorului romanesc” Craiova 1983 PAGE PAGE 1 쥁@