Referat Substantele De Contrast Organo-iodate
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Substantele De Contrast Organo-iodate si de asemenea puteti face
Download Referat Substantele de contrast organo-iodateCiteste fragmente din Referat Substantele De Contrast Organo-iodate
LUCRARE DE DIPLOMA:
“ SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE “
I. INTRODUCERE
In ultimii 70 de ani Medicina a inregistrat progresele cele
mai mari
din toata istoria ei milenara anterioara.
Nasterea si dezvoltarea radiologiei, ultramicroscopiei, electroforezei,
vitaminologiei sunt doar cateva exemple de progrese obtinute.
Folosirea radiatilor rontgen in medicina a constituit un
mare progres. Radiologia a revolutionat arta diagnosticului, reusind
performanta de a da un nou continut conceptului de diagnostic medical.
Argumentul radiologic a permis, de fapt, transmutarea anatomiei din
stadiul ei virtual in cel real.
Necesitatea unui diagnostic corect si precoce, in scopul
unei terapii eficiente - chirurgicale sau medicale - a stat la baza
dezvoltarii metodelor moderne de explorare radiologica. Bronhografia,
tomografia, angiocardiografia, urografia, explorarea radiologica a
tubului digestiv si a anexelor acestuia, histerosalpingografia si, nu
in ultimul rand, explorarea radiologica a sistemului osteoarticular aduc
importante elemente de diagnostic in studiul aparatelor si sistemelor
organismului uman.
Aparitia substantelor de contrast organo - iodate este
unanim apreciata ca un factor determinant al progreselor radiologiei, al
capacitatii ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si
functional.
In aplicarea substantelor de contrast organo - iodate
prezenta accidentelor este o eventualitate posibila, iar pentru
prevenirea lor sunt necesare cunostinte solide.
II. SCOP SI MOTIVATIE
Substantele de contrast au fost introduse in practica
radiologica din necesitatea de a evidentia regiuni sau formatiuni
anatomice, a caror diferenta in atenuarea fascicolului de radiatii este
prea mica pentru a putea fi individualizata in imagine.
Introducerea substantelor de contrast iodate si, mai ales
celor organo - iodate, a largit considerabil gama procedurilor tehnice
in acest domeniu, creand posibilitati de investigare de care medicina
moderna, nu se mai poate dispensa.
In domeniul explorarii aparatului urinar, produsele organo -
iodate permit efectuarea urografiei intravenoase, cu toate variantele ei
(nefrografia urografia prelungita, urografia in perfuzie, urografia cu
compresie, urokimografia, urotomografia), pielografia ascendenta,
ureteropielografia, cistografia, policistografia, seriografia
mictionala, uretrografia. Urologia in ultimele doua decenii a cunoscut
progrese remarcabile care se datoreaza saltului calitativ pe care l-a
produs in investigarea radiologica a aparatului urinar, introducerea in
practica a examenelor cu substante de contrast organo - iodate, in
special urografiei. Datorita unei urografii intravenoase corect
executata, bine condusa si strict individualizata, putem obtine in
majoritatea cazurilor date asupra morfologiei si functiei renale
suficiente pentru un diagnostic corect.
Investigarea colecistului si cailor biliare beneficiaza de o
gama larga de proceduri, cum sunt: colecistografia perorala,
colecistografia intravenoasa, colecistografia mixta si colecistografia
transparietala, tubajul colecistografic, colangiografia preoperatorie,
colangiografia postoperatorie. Aceste procedee radiologice de
investigare cu substante
de contrast organo-iodate permit vizualizarea numeroaselor anomalii
morfologice ale veziculei si cailor biliare extrahepatice, care deseori
“astern patul†unui mare numar de disfunctii si suferinte clinice.
In al doilea rand ele aduc importante clarificari in domeniul
problematic al bolii, care, asa cum rezulta in prezent din numeroase
studii statistice, sta la baza a aproape 90% din colecistite. Aceleasi
studii sugereaza, pe de alta parte, ca cel putin 10% dintre litiazici
sunt si purtatorii unor calculi in calea biliara principala, calculi ce
reprezinta o sursa posibila de inflamatie.
In radiodiagnosticul aparatului circulator, substantele de
contrast iodate permit efectuarea angiocardiografiei, arteriografiilor,
flebografiilor, limfografiilor; explorarea circulatiei splenoportale
uzeaza de variantele splenoportografiei (transparietala, combinata
etc.). Marele beneficiar al utilizarii substantelor organo - iodate este
chirurgia cardiovasculara, a carei dezvoltare impetuoasa a fost
substantial conditionata mai ales de perfectionarea tehnicilor
radiologice de diagnostic preoperator ce permit individualizarea si
selectia afectiunilor ce pot fi rezolvate chirurgical.
Nu putem uita si de o alta serie de alte investigatii, care
se adresea-
za aparatului genital si anexelor sale (histerosalpingografia,
mamografia cu substante de contrast, deferentografia), aparatului
respirator (bronhografia) sau care sunt utilizate in sfera
otorinolaringologiei, neurologiei, stomatologiei (sialografia) si
chirurgiei (fistulografia, artrografia).
Importanta folosirii substantelor de contrast rezida din
faptul ca in ultimele doua decenii asistam la o crestere spectaculoasa a
numarului de examene cu aceste produse solicitate de medici din diverse
specialitati.
Procedeele radiologice de exploatare cu substante de contrast
trebuie utilizate cu mai mult discernamant, ele neputand fi privite in
nici un caz ca examene de rutina. Aceasta modalitate de investigare
atinge adevarata ei valoare numai atunci cand este integrata intr-un
examen clinic complet al pacientului, atunci cand in acest cadru
efectuarea ei apare indispensabila in stabilirea diagnosticului. De
aceea, examenele radiologice cu substante de contrast trebuie sa
constituie intotdeauna ultima etapa in explorarea unui bolnav.
III. DATE STIINTIFICE
Substantele de contrast organo - iodate contin ca element
principal iodul. Acesta este cunoscut inca din vechime ca un element de
prim ordin in practica medicala, cu numeroase utilizari in domeniul
terapeuticii.
Practica radiologica a gasit in iod un element ideal pentru
tehnica investigarii cu contrast artificial, datorita numarului atomic
ridicat raspun-
zator de remarcabila lui capacitate de atenuare a fascicolului de
radiatii.
Capacitatea de atenuare a iodului este in mod fericit
completata de alte calitati, cum sunt solubilitatea, posibilitatea
combinarii in molecule organice si mai ales toxicitatea redusa, care
permit introducerea lui in organism in cantitati si forme adecvate
obtinerii contrastului artificial. Totusi toxicitatea iodului nu trebuie
minimalizata, acesta producand atat o intoxicatie acuta cat si o
intoxicatie cronica cu iod.
Substantele de contrast organo - iodate folosite in prezent
in practica medicala sunt extrem de numeroase; ele sunt cunoscute, de
regula prin denumirea lor comerciala.
Principalele trasaturi si proprietati ale unei substante de
contrast ca: toxicitatea, excretia selectiva, gradul de solubilitate,
stabilitate chimica si altele depind in mod direct de factorii urmatori:
- numarul si pozitia atomilor de iod in raport cu nucleul
benzenic;
- numarul atomilor de carbon in lantul lateral;
- marimea moleculei grupului lipofilic;
- raportul dintre grupul lipofilic si cel carboxilic;
- substituirea functiei oxidrilice prin atomi de calciu,
magneziu, sodiu, etc.
Cele mai utilizate substante de contrast organo - iodate
sunt: Acid iopanoic, Iopamiro, Lipiodol, Lipiodol ultrafluid, Odiston,
Omnipaque 300, Pobilan, Razebil, Ultravist 300, Urografin 76% si 60%.
* ACID IOPANOIC (acid iopanoic, cistobil, telepaque)
~Prezentare: - comprimate continand acid iopanoic 500 mg (cutie cu 18
buc.);
~Indicatii: - produs organo - iodat de contrast indicat pentru
colecistografie si colangiografie;
~Administrare: - oral, la adulti obisnuit 6 comprimate (3g), inghitite
impreuna cu un pahar cu apa, 10 - 14 ore
inaintea
colecistografiei; la nevoie, se poate repeta
aceeasi
doza (fara a depasi 6g in 24 de ore);
~Reactii adverse: - uneori greata, voma, diaree, dureri abdominale,
ocazional senzatie de usturime la
mictiune, rareori
prurit, congestia pielii, urticarie.
Creste iodul proteic
sanguin (pentru cateva luni);
~Contraindicatii: - intoleranta sau alergie la iod, boli hepato-renale
grave,
insuficienta renala avansata, afectiuni
gastro-intestinale
care impiedica absortia adecvata a
produsului de
contrast; prudenta in caz de colangita,
hipertiroidism,
boli renale (nu se repeta doza),
insuficienta cardiaca,
boala coronariana, astm bronsic, alergii
diverse; in
timpul sarcinii nu este recomandabil
examenul
radiologic abdominal.
*IOPAMIRO (iopamidol, iopamiron, niopam)
~Prezentare: - fiole “200†a 10 ml solutie injectabila, continand
iopamidol
40,8%, corespunzator la 200 mg iod/ml; fiole
“300†a 10 ml
solutie injectabila, continand iopamidol 61,2%,
corespunzator
la 300 mg iod/ml; flacoane “370†a 30 ml, 50
ml sau 100 ml
solutie injectabila, continand iopamidol 75,5%,
corespunzator
la 370 mg iod/ml;
~Indicatii: - produs organic iodat, neionic, hidrosolubil, folosit ca
substanta
de contrast pentru: mielografie, angiografie
cerebrala,
arteriografie si venografie periferica,
angiocardiografie,
ventriculografie stanga si arteriografie coronariana,
aortografie
angiografie viscerala selectiva, urografie,
artrografie.
~Administrare: - conform recomandarii radiologului, in functie de felul
examinarii; pentru mielografie se foloseste
Iopamiro 200,
pentru angiografie, urografie, artrografie -
Iopamiro 300
sau 370;
~Reactii adverse: - in general este bine suportat; produce rareori
cefalee,
greata, voma, senzatie de cald, dispnee,
hipotensiune;
folosit pentru mielografie provoaca
ocazional cefalee,
ameteli, greata si voma; in timpul
arteriografiei
intracardiace si/sau coronariene, pot
survenii aritmii
ventriculare (rareori);
~Contraindicatii: - prudenta mare la alergici, astmatici, la bolnavii cu
insuficienta hepato-renala grava; prudenta
in
insuficienta hepatica severa, insuficienta
cardiaca,
diabet, mielon multiplu; grija deosebita
cand se
injecteaza in inima dreapta sau artera
pulmonara la
bolnavii cu hipertensiune pulmonara; la
femei se va
folosi, de preferinta, in perioada
preovulatorie a ciclului
si se va evita in cursul sarcinii.
~Producatar: - Braco (Italia).
*LIPIODOL
~Prezentare: - flacoane a 20 ml continand ulei de garoafe iodat - 0,54g
iod/ml;
~Indicatii: - substanta iodata liposolubila radioopaca, utilizata in:
bronhografie, histerosalpingografie, uretrografie,
colangiografie intraoperatorie, explorarea
sinusurilor fetei,
mielografie;
~Administrare: - instilatie prin cateter, injectii(sub control medical);
Pentru bronhografie solutia se va amesteca cu talc sau pulbere de
sulfamida (20 cmc lipiodol si 10 g sulfamida alba, pulbere foarte fina)
pentru a i se marii vascozitatea. Bolnavului i se va administra cu
cateva zile inainte de examen calmante ale tusei; in ziua examenului
bolnavul nu va ingera nimic. Se va efectua anestezia locala a regiunii
faringo-laringiene; la copii este obligatorie anestezie generala.Pentru
realizarea unei bronhografii de ansamblu se injecteaza substanta pe
urmatoarele cai: subglotic, trans-
glotic, supraglotic, intrabronsic (pe cale orala sau nazala),
trasparietal.
Pentru bronhografia locala se folosesc sondele Metras (bronhografie
dirijata).
~Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; supuratie
pulmonara
(dupa bronhografie), salpingita acuta
(dupa histero-
salpingografie);
~Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod, tireotoxicoza,
insuficienta
cardiaca, IgM - gamopatii monoclonale,
tuberculoza,
boli inflamatorii, boli generale grave; nu
se introduce in
regiuni care sangereaza;
~Producator: - Guerbet (Franta).
*LIPIODOL ULTRAFLUID
~Prezentare: - flacoane a 20 ml continand esteri etilici iodati ai
acizilor
grasi din uleiul de garoafe - 0,48g iod
combinat/ml;
~Indicatii: - substanta de contrast iodata liposolubila radioopaca,
utilizata
limfografie, fistulografii, mielografie,
histerosalpingografie,
explorarea sinusurilor, galoctografie;
~Administrare: - instilatie prin cateter, injectii;
~Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; salpingita acuta
(dupa
histerosalpingografie);
~Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod; insuficienta
cardiaca,
tuberculoza, boli generale grave; nu se
introduce in
regiuni care sangereaza;
~Producator: - Guebert (Franta).
*ODISTON (amidotrizoate, urografin, uromiro, uropolinum,
viso-
trast)
~Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos
continand
amidotrizoat meglumat 75% (cutie 1 fiola + 1
fiola-test 1ml);
~Indicatii: - produs de contrast triiodat pentru urografie intravenoasa,
pielografie ascendenta, cistografie, flebografie si
arteriografie;
~Contraindicatii: - hepato- si nefropatii grave, hipertiroidie,
tuberculoza
pulmonara evolutiva, leziuni miocardice
grave,
insuficienta cardiaca, diabet zaharat
vechi, stari febrile,
hipersensibilitate la iod. Flebografia
este contraindicata
in tromboflebite;
~Reactii adverse: - pot aparea: greata, voma, senzatie de caldura si
gust
metalic, slabiciune, sete, cefalee, tuse
si stranut,
hipotensiune, dispnee, parestezii, stare
de soc;
~Administrare: - in urografii - la adulti - in functie de greutate, 20ml
solutie
de 75%
intravenos, foarte lent;
- la copil sugar - 2ml
solutie de 75% /kilocorp;
- la copil prescolar - 20
ml solutie de 75%;
- la scolar - 20-40 ml
solutie 75% intravenos;
- in pielografie retrograda - 15-20 ml solutie
introdusa prin
cateter ureteral in bazinet;
- in arteriografii si flebografii - peste 20 -30
ml intravenos;
Se face obligatoriu testarea sensibilitatii la
iod si eventual se va administa intramuscular un antihistaminic sau/si
hemisuccinat de hidrocortizon.
~Pastrare: - temperatura obisnuita, ferit de lumina si umezeala;
~Producator: - I.M.B.
*RAZEBIL (acid iobenzamic, osbil)
~Prezentare: - flacon cu 16 comprimate continand 0,750g acid - (3-amino-
2,-4,-6 - triiod - benzoil)-N-fenil, beta-
aminoproprionic;
~Actiune terapeutica: - produs de contrast cu administrare pe cale
orala,
pentru colangiografii si
colecistografii; se absoarbe
repede si complet din intestin; se
elimina rapid prin
bila;
~Indicatii: - examen radiologic al cailor biliare;
~Contraindicatiii: - hipersensibilitate la iod, boala Basedow,
insuficienta
hepatica, insuficienta renala acuta,
gastroenterocolita
acuta; prudenta in tuberculoza, astm si
in sarcini;
~Reactii adverse : - uneori greata, voma, diaree, rareori disurie,
eruptii
cutanate; sunt posibile reactii de
intoleranta severe, cu
dispnee si soc;
~Mod de administrare: - cu o zi inaintea examenului se prescrie o
alimen-
tatie usoara (fructe, carne
slaba, paine alba, ceai),
evitandu-se ingestia de grasimi;
in seara premerga
toare explorarii, cu 14 -16 ore
inaintea examenului
se administreaza 4 comprimate
(3g); examenul
radiologic se efectueaza
dimineata;
~Patsrare: - la loc uscat, ferit de lumina, temperatura obisnuita;
~Producator: - Terapia.
*POBILAN (adipione, meglumine, iodipamide, bilignost,
biligrafin,
bilipolin, cholospekt, endocistobil)
~Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos
continand
adipiodon meglumina 50%(cutie cu 1 fiola+1
fiola-test de 1ml)
~Actiune terapeutica: - produs de contrast pentru colangiografii si
colecisto
grafii; dupa injectare substanta
este excretata prin
ficat, asa incat dupa 20 de minute
de la administrare
se realizeaza o concentratie
suficienta pentru vizuali-
zarea cailor biliare intra- si
extrahepatice;
~Indicatii: - diagnosticul radiologic al afectiunilor biliare,indeosebi
al
colecistitei calculoase;
~Contraindicatii: - hipersensibilitate la iod, afectiuni hepatice acute
si
cronice, hipertiroidie, boala Basedow,
insuficienta
renala acuta;
~Reactii adverse: - in timpul injectarii senzatie de caldura, stari de
neliniste greata, opresiune toracica, fenomene care dispar, de
obicei, la sfarsitul injectarii;
~Mod de administrare: - la adulti -se administreaza intravenos cate o
fiola
de 20 ml din
solutia de 50%, injectarea se
face lent (6-10
minute) de catre medic sau
in prezenta lui.
Inaintea injectarii fiola se
incalzeste la
temperatura ccorpului;
- la sugari si copii -se injecteaza
0,45g substanta
activa/ kilocorp (1-1,5 ml solutie)
intravenos;
~Pastrare: - ferit de lumina si caldura;
~Producator: - I.M.B.
*OMNIPAQUE 300 (iohexol)
~Prezentare: - flacoane a 10 ml, 20 ml, 50 ml sau 100 ml(cutie cu
respectiv
10 buc., 6 sau 25 buc., 10 buc., 10 buc.);
~Actiune terapeutica: - compus organic iodat destinat examenului
radiologic;
~Indicatii: - mielografie, angiocardiografie, aortografie cerebrala,
angio-
grafie periferica, urografie excretorie,
ventriculografie;
~Administrare: - intratecal sau intravascular;
~Reactii adverse: - uneori congestia pielii, senzatie de cald, greata;
durere
usoara, posibile reactii anafilactice sau
anafilactoide
grave, cu stare de soc;
~Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta, alergie la compusi iodati;
prudenta la bolnavii cu insuficienta
renala sau hepatica
grave, insuficienta cardiaca si
circulatorie, enfizem
pulmonar, arterioscleroza cerebrala
avansata, diabet
zaharat vechi, mielom multiplu;
~Producator: - Nycomed (Norvegia).
*ULTRAVIST 300 (iopromidum)
~Prezentare: - flacoane a 50 ml solutie injectabila apoasa, continand
iopromid 0,623g/ml;
~Actiune terapeutica: - substanta de contrast care nu disociaza in
solutii
apoase si, deci, nu determina in
organism modificari
ale presiunii osmotice si nici
tulburari ale echilibru-
lui electrolitic. Dupa administrare
intravasculara
produsul difuzeaza in spatiul
extracelular, patrunde
in cantitati foarte mici in
celule.Concentratiile cele
mai mari se realizeaza in sange,
ficat, rinichi, iar
cele mai mici in muschi si tesuturi
moi. Iopromidul
nu trece prin bariera
hemato-encefalica, iar prin
placenta strabat numai cantitati
foarte mici.Timpul
de injumatatire este de aproximativ
2 ore lapacientii
cu functie renala normala.
Substanta trece in canti-
tati foarte mici in laptele matern
si este foarte putin
absorbita din acest lapte in tubul
digestiv al sugaru-
lui;
~Indicatii: - pentru cresterea contrastului in tomografia computerizata,
angiografie cu subtractie digitala, urografie,
flebografie aextre-
mitatilor, artropatii, histerosalpingografii,
fistulografii;
~Mod de administrare: - in functie de scopul urmarit, dozajul si modul
de
administrare variaza. In general
solutia trebuie sa
stea cat mai putin in seringa,
iar din flacon trebuie
scoasa cantitatea necesara o
data(nu se va prac-
tica mai mult de o prelevare de
substanta dintr-un
flacon). Inainte de administrarea
produsului
trebuie asigurate conditiile
necesare interventiei in
caz de accident: reactii
alergice, tulburari circula-
torii, fibrilatie ventriculara,
edem pulmonar sau
tulburari ale circulatiei
cerebrale. In general se
administreaza astfel:
- pentru urografii: - la adulti
1ml/kilocorp;
- la
nou-nascuti 1,2gl/kilocorp;
- la
sugari 1gl/kilocorp;
- la
copil mic 0,5gl/kilocorp;
- timpul de expunere incepe
cam la 1-2 minute;
- parenchimul renal este
opacifiat la 3-5 minute, iar pelvisul si tractul urinar la 8-15 minute;
- pentru tomografii
computerizate:
-
1,0 - max. 2,0 ml/kilocorp;
- pentru angiografie cu
subtractie digitala:
-
3-6 ml in bolus intravenos;
- in angiografie dozele
depind de locul ce se
vizualizeaza si starea
pacientului;
~Reactii adverse: - pot aparea greata, varsaturi, eritem, senzatie
generala
de caldura, senzatii care sunt mai reduse
daca ritmul de
administrare este mai lent, reactii
alergice de diferite
intensitati. Apar si tulburari ale SNC in
cursul angiogra-
fiilor cerebrale, crize epileptice,
confuzie, somnolenta,
tulburari de vedere.
~Contraindicatii: - hipertiroidism; nu se recomanda pentru mielografii
si
ventriculografii. Nu se va face
histerosalpingografie in
cursul sarcinii sau in caz de inflamatii
la nivelul pelvi-
sului;
~Producator: - Schering AG.
*UROGRAFIN 76%, 60% ( sodium amidotrizoatum, meglumina-
midotrizoatum)
~Prezentare: - 76% fiole de 20 ml;
- 60% fiole de 20 ml;
~Actiune terapetica: - produs radiologic de contrast;
~Indicatii: - in urografia intravenoasa si retrograda, in angiografie
utilizand
angiografia de subtractie digitala (pentru
coronarografie se uti-
lizeaza numai Urografin 76%) si reprezentarea
cavitatilor cor-
porale (nu se va utiliza insa pentru mielografie,
ventriculogra-
fie, cisternografie);
~Compozitie: - 1ml 76%, -60% contin 0,10 respectiv 0,08 g amidotrizoat
de
sodiu, 0,66 respectiv 0,52 megluminamidotrizoat
in solutie
apoasa (corespunzator la 370 ml iod/ml la 76% si
292 mg
iod/ml la 60%;
~Contraindicatii: - hipertireoza manifesta, insuficienta cardiaca
decompen-
sata, enfizem pulmonar, arterioscleroza
cerebrala, diabet zaharat, gusa nodulara, sarcina;
~Reactii secundare: - greata, varsaturi, inrosirea tegumentelor,
senzatie
generala de caldura sau de dureri,
reactii cu o simpto- matologie alergica. Reactii
de hipersensibilitate
mergand pana la starea de soc sunt
foarte rare;
~Interactiuni: - diagnostic tiroidian prin radioizotopi este modificat
pe o
durata de 2-6 saptamani;
~Dozare: - urografie intravenoasa: la adulti si la tineri pentru fiecare
kilogram de greutate corporala pana la 1,5 ml
Urografin 60%
(maxim 150 ml) sau 1ml Urografin 76% (maxim 100 ml);
~Mod de administrare: - se injecteaza strict intravenos lent (5 minute)
una,
doua fiole in functie de
greutatea bolnavului si de
concentratia la iod, dupa ce
fiola a fost in preala-
bil incalzita la temperatura
corpului si este bine sa se asocieze
cu doua fiole Hemisuccinat de hidro-
cortizon; se poate administra si
in perfuzie;
~Producator: - Schering AG.
In radiodiagnostic, in afara substantelor de contrast -
organo iodate sunt folosite si substante neiodate. Dintre cele mai
folosite amintim: Sulfatul de bariu si gastrografinul.
SULFATUL DE BARIU (gastropac)
~Producator: - Hipocrate;
~Masa de produs: - 90 g;
~Compozitie: - sulfat de bariu 78,0 g. Excipiens q. s. ad 90,0 g;
~Actiune terapeutica: - sare solubila de bariu, opaca la razele Rontgen;
~Indicatii: - in examinarea radiologica a tubului digestiv;
~Contraindicatii: - obstructii totale sau partiale ale intestinului
(volvulus,
ileus), ulcerul care a sangerat sau
perforat, abdomenul
acut, stare generala grava a bolnavului
(insuficienta
cardiaca, casexie), precum si in fistule
eso - traheo -
bronsice;
~Mod de administrare: - pentru examenul baritat gastroduodenal si
intestin
subtire se intrerupe cu 24 ore
inainte administrarea oricarei medicatii. In seara de
dinaintea examinarii
se administreaza o cina cat mai
usoara evitandu-se
legumele sau fructele.Examinarea
se face in orele
de dimineata fara ingestie de apa
sau cafea, cu evi-
tarea fumatului intre orele 7-10.
Pulberea din
ambalaj se amesteca cu circa
200-300 ml de apa,
si se bea pe stomacul gol.
- pentru irigoscopie cu o zi
inainte se poate efectua
purgatie cu sulfat de magneziu,
sau ulei de ricin,
seara si dimineata se face cate o
clisma evacua-
torie inalta;
~Reactii adverse: - Sulfatul de bariu este extrem de toxic atunci cand
este
absorbit in organism. Actiunea generala
caracteristica
a bariului tine de marcata sa
particularitate de excitare
a muschilor. Cand aceasta actiune
excitanta se repercu-
teaza asupra musculaturii tractului
digestiv se vor
inregistra o serie de simptome ca:
varsaturile, hemora-
giile, colicile si scaunele diareice.
Cand efectul toxic
vizeaza muschii striati, isi fac aparitia
tremuraturile.
Cand efectul vizeaza componenta musculara
a aparatu-
lui circulator, apar stari de hipertonie
vascular si chiar
oprirea inimii in sistola.
~Producator: -Hipocrate.
*GASTROGRAFIN (meglumin-amidotrizoatum)
~Prezentare: - flacon de 100 ml;
~Actiune terapeutica: - produs radiologic de contrast;
~Indicatii: - evidentierea tractului gastro-intestinal cand
administrarea de
Sulfat de bariu nu este dorita sau contraindicata.
Diagnosticul
precoce al unei perforatii nevizibile radiologic sau
al unei insu-
ficiente anastomotice la nivelul esofagului, al
tractului gastro-
intestinal, ca si pentru tratamentul unui ileus
meconial. De ase menea poate combinat cu Sulfatul de bariu. Este
recomandat si
pentru tomografia computerizata a abdomenului;
~Compozitie: - 1 flacon (100 ml) contine 10 g sodiu, 66g
megluminamidotri-
zoat in solutie apoasa (corespunzand la 370
mg/ml iod,
respectiv 370 g iod/ flacon);
~Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta. Indicatiile de administrare
se vor pune deosebit de riguros in cazul unei hipersensibilitati
fata de mediile ce contin iod, in
hipertiroidia latenta,
gusa nodulara, la pacientii
deshidratati.La sugari si copii mici, se va administra cu prudenta;
~Reactii secundare: - uneori diaree. O enterita sau o colita existenta
se pot
inrautati tranzitoriu. In caz de
aspirare, posibilitatea
unui edem pulmonar. Recomandari: un
echilibru
hidroelectrolitic modificat trebuie in
prealabil norma-
-lizat. Nu se va administra
intravascular.
~Mod de administrare: - la o administrare orala la adulti si copii peste
10
ani se folosesc 60 -100 ml per
os. Pentru celelalte
indicatii (administrarea
rectala, combinarea cu
suspensie de Sulfat de bariu,
precum si pentru
tomografie computerizata) va fi
consultata docu-
mentatia de specialitate;
~Producator: - Schering AG.
In afara de substantele de contrast organo-iodate si
substantele baritate, se mai foloseste in radiologie aerul steril pentru
obtinerea contrastului gazos. Pneumotoraxul ca si pneumoperitoneul
practicata in scop de diagnostic, pelvigrafia, pneumoparametrografia,
pneumourografia,
mediastinografia gazoasa, etc. se bazeaza pe folosirea aerului drept
substanta de contrast. Si utilizarea aerului poate provoca efecte
secundare ca: senzatii dezagreabile de presiune sau jena, embolie
gazoasa.
Metode de testare a sensibilitatii organismului la substantele
de contrast organo - iodate
In intervalul care a trecut de la introducerea in practica a
tehnicilor de investigare cu substante de contrast organo - iodate, au
fost elaborate si utilizate urmatoarele metode principale de testare:
testul sublingual, testul ocular, testul intradermic si testul
intravenos.
Testul sublingual (Dolan)~ care consta in tinerea sub limba
a 2 ml
din substanta de
contrast organo-iodata
hidrosolubila
timp de aproximativ 10
minute. Reactia
la acest test este pozitiva
daca in
intervalul respectiv sunt semna-
late de catre
pacient parestezia buzelor
si senzatia de
greutate in limba sau de
15
umflare a
limbii;
Testul conjunctival sau ocular~ se efectueaza prin depunerea
unei
picaturi
de substanta de contrast
hidrosolubila pe suprafata conjunc-
tivei,
unde, atunci cand reactia este
pozitiva
isi face aparitia pe parcur-
sul
urmatoarelor 1-4 minute o
hiperemie
bine evidentiata;
Testul intradermic~ consta din injectarea intradermica a
aproxima-
tiv a 1/10 dintr-un ml de
substanta de contrast.
Se considera ca reactia este
pozitiva daca in
intervalul de10 minute de la
injectare se
produce la locul acesteia o
papula cu un
diametru apropriat de 10 mm
inconjurata de un
halo eritematos;
Testul intravenos~ se efectueaza prin injectarea a 1-1,5 ml
substanta de contrast solubila intravenos. Raspunsul este
considerat pozitiv daca in urmatoarele minute isi
fac aparitia senzatia de
greata, roseata a pielii,
dispneea, pruritul si alte
manifestari clinice.
Toate aceste metode au fost concepute pentru a fi practicate in
pre - ziua examenului radiologic.
Consideratii generale asupra alergiei si a substratului
alergic
al accidentelor substantelor de contrast organo - iodate
Problema manifestarilor alergice ce survin in cadrul
explorarilor radiologice pe baza de substante de contrast organo -
iodate, suscita inca un viu interes si in zilele noastre, mai ales acum
ca urmare a cresterii ponderii acestor explorari in cadrul
investigarilor medicale.
In aplicarea acestor substante accidentele sunt prezente
fiind deseori imprevizibile. Ele pot fi rezolvate daca se intervine
competent si prompt, in primele minute dupa aparitia lor, salvandu-se
viata pacientului.
a. Consideratii generale asupra alergiei
Alergia este reactivitatea modificata a organismului in fata
unor agenti externi sau interni, ca urmare a intrarii in functie a unor
anume mecanisme imunologice cu caracter specific.
Starile alergice pot fi impartite in doua mari categorii:
- stari alergice specifice;
- stari alergice nespecifice.
b. Consideratii privind antigenele
Antigenele sunt toate substantele care poseda insusirea de a
provoca
prin introducerea lor in organism, formarea de anticorpi si sa
reactioneze cu acestia.
Principalele proprietati ale antigenelor sunt:
- capacitatea de a provoca, prin introducerea lor in
organism,
imunogenitatea;
- capacitatea de a reactiona cu anticorpi gata formati,
caracteristica
denumita antigenitate;
c. Consideratii privind relatiile alergice si anumiti
mediatori
chimici
Conflictul dintre antigen si anticorp care sta la baza
reactiei alergi-
ce intervine in acest proces prin declansarea unor modificari
bio-chimice si
consta in eliberarea in tesuturi a unor substante chimice, denumite
media-
tori alergici. Cele mai importante dintre aceste substante sunt:
histamina,
acetilcolina, serotonina, potasiul, bradikinina, anafilotoxina si SRS -
A.
d. Etiopatogenia si clinica reactiilor alergice
medicamentoase
Alergia medicamentoasa este complexul de manifestari clinice
si biologice, aparut in urma readministrarii unui medicament, la care
individul
in cauza a fost sensibilizat, pe calea unor administrari anterioare.
Cele mai obisnuite medicamente sau droguri care pot genera
reactii alergice sunt: acidul acetilsalicilic, aminofenazona, procaina,
sulfamidele, barbituricile, antibioticele, insulina, diversi hormoni,
etc. Iodul , elementul
de baza din substantele de contrast organo - iodate, ocupa un loc
important in acest grup.
e. Consideratii generale pe marginea socului alergic, a
socului
anafilactic si a socului medicamentos
Socul alergic consta in hipersensibilitatea rapida, de
ordinul a maximum catorva minute, a organismului sensibilizat in
prealabil, fata de un anume alergen, si din contactul organismului cu
acest alergen.
Complexul de fenomene patologice care apare si se dezvolta
la animalul sensibilizat, dupa ce se administreaza doza declansata de
antigen,
se numeste soc anafilactic.
Socul alergic medicamentos este acel soc alergic in care
antigenul este reprezentat de un medicament.
Clasificarea formele de soc:
I. Socul prin deficiente acute in intoarcerea venoasa.
A. Volumul sanguin deficient prin pierderi de sange sau
plasma:
1. Hemoragic;
2. Traumatic;
3. Chirurgical sau postoperator;
4. Arsuri.
B. Volumul sanguin deficient prin deshidratare si depletie
de sodiu:
1. Vomisme si diaree;
2. Acidoza dibetica;
3. Boala Addison;
4. Epuizarea prin caldura si sincopa.
C. Stagnarea sangelui in vase:
1. Tumoare abdominala sau testiculara;
2. Perforarea unui viscer cavitar;
3. Rahianestezia;
4. Paracenteza abdominala;
5. Bacterian;
6. Necroza pancreatica acuta;
7. Infectii acute febrile;
8. Peritonita acuta difuza;
9. Forme toxice;
10. Anafilactic.
II. Socul prin deficiente acute in umplerea inimii.
A. Obstacol mecanic:
1. Hemopericard brusc;
2. Pericard revarsat acut;
3. Pneumotorax de tensiune.
B. Tahicardii severe cu scurtarea diastolei.
III. Deficiente acute in golirea inmii.
A. Lezarea miocardului:
1. Infarct miocardic;
2. Rupturi de valvule, corzi, pilieri, muschi papilari,
sept;
3. Miocardita difterica, virala sau reumatica.
B. Obstacol mecanic:
1. Embolie pulmonara;
2. “Ball- Valve thrombus†sau tumoare a atriului stang;
3. Stenoza mitrala avansata;
4. Stenoza aortica avansata.
Formele cele mai obisnuite pe care le poate imbraca socul
alergic medicamentos, sunt:
- formele cutanate;
- formele digestive;
- formele respiratorii;
- formele cardiovasculare;
- formele nervoase.
Manifestarile alergice cutanate pot fi grupate in trei
categorii principale:
- eruptii cutanate;
- edemul Quincke;
- edemul laringian.
Eruptiile cutanate pot fi:
- locale sau generale;
- eritematoase, urticariene, puriginoase si papuloase;
- precoce sau tardive.
Eruptiile cutanate apar de obicei pe tegumentul gatului, al
toracelui, pe urma: pe fata, pe spatele antebratelor si brate, pe
abdomen, pe membrele inferioare, etc.
Edemul Quincke este o forma de urticarie giganta si avand ca
localizari de predilectie buzele, cavitatea bucala, limba, faringele,
glota, regiunile palpebrale. O serie de simptome ca senzatia de
furnicaturi la nivelul fetei, buzelor, pleoapelor si gatului ii pot
precede aparitia, motiv pentru care bolnavii explorati cu substante de
contrast sa fie mereu chestionati asupra tuturor senzatiilor pe care le
simt.
Edemul laringian poate fi tot o manifestare alergica,
interesand mucoasele acestui organ. Se exteriorizeaza clinic prin
dispnee si disfonie.
Manifestarile digestive se intalnesc atat in cazul
administrarii substantelor de contrast organo-iodate pe cale
intravenoasa, cat si pe cale orala. Ele pot imbraca diverse forme:
- senzatie de gust metalic sau de usturoi in gura;
- hipersalivatie, greata, varsaturi, dureri epigastrice sau
abdominale
- diaree.
Toate manifestarile digestive se remit spontan, fara a
necesita interventii terapeutice speciale.
Manifestarile respiratorii constau, in general, din senzatii
de furnicaturi in nas, stranut, tuse, senzatie de caldura la nivelul
traheei, senzatie de constrictie laringiana, senzatie mai mult sau mai
putin acuta
a lipsei de aer.
Manifestarile nervoase constau din stari de neliniste, de
teama, cefalee, stari de agitatie, senzatie de impaienjenire a vederii,
etc. Mai rar pot survenii pareze, paralizii si stari convulsive.
Coma organo - iodata, desi exceptional intalnita in
practica, aparand ca urmare a edemului cerebral, poate fi rezolvata
prompt, prin
practicarea unei terapeutici de urgenta chiar la nivelul laboratorului
radiologic.
Manifestarile cardiovasculare ce survin intimpul
explorarilor radiologice cu substante de contrast iodate, nu
impresioneaza numai prin marea lor frecventa si varietate ci si prin
coeficientul de gravitate, coeficient care caracterizeaza pe unele
dintre ele.
Manifestarile cardiovasculare se caracterizeaza prin:
- tulburari vasomotorii usoare (inrosirea pielii, senzatii
de caldura,
transpiratie a fetei si a extremitatilor);
- tulburari vasomotorii severe (scaderea tensiunii
arteriale, paloare
a tegumentelor, palpitatii, tahicardie);
- tulburari ale irigatiei coronariene (criza de augor
pectoris);
- tulburari de ritm (extrasistole atriale sau ventriculare,
tahicardie,
fibrilatie otrila paroxistica, fibrilatie ventriculara);
- tulburari legate de compensarea acuta a ventricolului
stang
(dispneea paroxistica, astmul cardiac, edemul pulmonar
acut).
Exista doua mari tipuri de insuficienta circulatorie:
- una de origine centrala, cardiaca cunoscuta sub denumirea
de
colaps cardiac, si
- alta, de origine periferica, constand dintr-o insuficienta
arterio-
capilara numita colaps periferic.
Colapsul periferic poate fi impartit, din punctul de vedere
al substra-
tului patogenic declansator in trei tipuri:
- colaps hematogen;
- colaps neurovasogen;
- colaps mixt.
Colapsul cardiac se manifesta prin:
- coloratia cianotica a fetei si mai ales a extremitatilor;
- extremitatile raman calde;
- venele si in special jugularele sunt tugescente din cauza
tensiunii
venoase crescute;
- respiratia are caracter dispneic;
- ficatul apare marit, tot din cauza tensiunii venoase
crescute.
Colapsul periferic se manifesta prin:
- paloarea extremitatilor si un aspect livid al fetei;
- extremitatile sunt reci;
- respiratie superficiala.
Colapsul hematogen prezinta urmatoarele aspecte:
- facies palid;
- debut mai brusc (insidios);
- tensiunea arteriala scade lent si progresiv;
- bolnavul isi pastreaza luciditatea, cel putin la inceput;
- senzatie de sete.
Colapsul neurovasogen are urmatoarele aspecte:
- facies livid, chiar tenebros;
- debut brusc;
- tensiunea arteriala scade brusc si instantaneu;
- bolnavul este absent, pierdut chiar apatic.
Tratamentul este diferentiat in aceste tipuri de colaps. In
sincopa si lipotimie starea de cunostinta, de luciditate este pierduta
in timp ce in colaps starea de cunostinta, desi mai mult sau mai putin
redusa,este pastrata. In sincopa si lipotimie functiile vitale sunt mai
mult sau mai putin reduse, in vreme ce, in colaps, aceste functii sunt
mai mult sau mai putin nemodificate. In starile comatoase functiile de
relatie sunt total abolite, contrastand flagrant cu cele fundamentale
care sunt pastrate.
Aceste stari necesita un tratament diferentiat, diagnosticul
trebuie pus rapid si, tot rapid trebuie actionat, deoarece foarte usor
se poate trece de la colaps la sincopa sau lipotimie si, de la acestea
la starea de coma.
Cea mai benigna acuza din cursul explorarilor cu substante
de contrast organo - iodate este senzatia de caldura, pe care
majoritatea bolnavilor o acuza in momentul cand li se administreaza
intravenos aceste substante. Aceasta senzatie apare de la inceputul
injectarii accentuandu-se progresiv, dar stingandu-se tot progresiv cand
injectarea s-a terminat.
Alt simptom cu caracter tot benign este aparitia unui gust
particular in gura (de metal sau de usturoi).
Substantele de contrast organo - iodate sunt iritante. Din
acest motiv injectarea paravenoasa se soldeaza cu accidente locale de
tip necrotic, a caror gravitate tine de cantitatea de substanta, in
general, ca si de cea iodica, in special. O sensibilitate la locul
injectarii, ca si o roseata locala, pot aparea chiar in cazul cand acul
se afla in vena. Tot caracterului iritant al iodului se datoresc acele
flebalgii, acuzate de unii bolnavi, si care apar in special atunci cand
injectarea s-a efectuat rapid. Tot actiunii iritante a iodului se
datoresc si senzatiilele de arsura epigastrica, de greturi, ca si de
varsaturi, semnalate de mai multi bolnavi supusi unor explorari cu
substante de contrast organo - iodate, luate pe cale bucala. In cazuri
extrem de rare sunt semnalate flebite, ce pot surveni in cursul
explorarilor intravenoase. Fenomene inflamatorii ades observate la
nivelul limfaticilor, in cursul explorarilor limfografice, se datoresc
tot actiunii iritante a iodului, pentru ca in cursul acestor explorari
au loc adeseori fenomene de extravazare, datorite fie fragilitatii mai
crescute a limfaticilor, fie presiunii marite realizata de diversele
obstacole ce survin in calea drenajului limfei.
Cea mai lenta injectare intravenoasa a unei substante de
contrast organo - iodate este susceptibila de a produce o discreta
hipotensiune sistematica, datorita unei scaderi a rezistentei vasculare
periferice.
Modificarile pulmonare apar numai in cazul folosirii unor
doze mari de substante de contrast organo - iodate, doze care au fost
injectate rapid, asa cum este cazul in angiocardiografie si in special
in aortografie dreapta. In acest caz se poate observa fie o
hipertensiune pulmonara tranzitorie, fie o hipertensiune sistemica, fie
o incetinire a batailor inimii, fie o diminuare a fortei de contractie
tinand tot de inima.
Substantele de contrast iodate si in special cele pe baza de
acetrizoat de sodiu, maresc permeabilitatea endoteliului capilar,
antrenand pe aceasta cale modificari din cele mai severe. Aceste
modificari apar mai ales cand substantele de contrast sunt injectate pe
cale arteriala si prezinta un conti- nut de iod ridicat.
Injectarea intravenoasa a unei mari cantitati de produs
opac, in concentratie ridicata, mareste brusc osmolaritatea plasmatica,
cu aducerea apei din mediul intracelular in cel extracelular, de unde
rezulta o hipervo-
lemie plasmatica, traducandu-se printr-o cadere a hematocritului.
Aceasta inflatie a masei sanguine, in mod obisnuit este bine tolerata,
poate in anumite cazuri, sa antreneze o slabire, o decompensare a
cordului.
Iodul in sine nu produce decat foarte rar accidente
anafilactice. Un rol hotarator il joaca fractiunea organica care il
completeaza in mod hota-
rator atunci cand acesta imbraca aspectul chimic al unei substante de
contrast organo - iodate oarecare. Din acest punct de vedere,
substantele diatrizoate, ca si cele derivate din acidul iotalmic, sunt
mai bine tolerate
decat acelea atrizoate. In plus pentru fiecare din aceste substante,
sarurile sodice sunt mai putin bine tolerate decat sarurile pe baza de
metilglucamina
In practica curenta trebuie sa se tina cont de cateva puncte
de observatie:
1. In primul rand asa-numitul teren alergic (teren ce poate
fi identifi-
cat pe calea anamnezei sau prin diverse testari), nu
reprezinta o
conditie sine-qua-non pentru aparitia efectelor
secundare, dar de
care trebuie tinut cont;
2. In al doilea rand aparitia efectelor secundare nu depinde
neapa-
rat de cantitatea de substanta de contrast injectata si
nici de con-
centratia ei;
3. In al treilea rand aparitia acestor efecte nu trebuie
conditionata
de viteza de injectare a substantei de contrast;
4. Testarea sensibilitatii provocate;
5. Labilitatea neuro-vegetativa a bolnavului, ca si teama si
nelinistea sa in legatura cu explorarile pe baza de substante de
contrast
organo-iodate nu reprezinta o cauza absolut determinanta
pentru
aparitia de efecte secundare, dar pot crea un cadru
favorizant ce
faciliteaza aparitia acestor efecte sau cel putin
exacerbarea lor.
Din acest motiv se acorda o atentie deosebita atat
depistarii labi-
litatii neuro-vegetative a bolnavului ca si corectarii
ei pe cale
psihica sau medicamentoasa si implicit pregatirii
psihologice a
bolnavului;
6. Efectele secundare cu caracter minor sunt foarte
frecvente, in
timp ce acelea cu caracter major, sunt foarte rare. Cu
toate
acestea este imposibil de a decela unde se sfarseste
incidentul
minim si unde incepe accidentul grav, cel mai
nesemnificativ
simptom putandu-l prefigura pe acesta din urma;
7. In explorarile cu substante de contrast organo - iodate,
se tine
cont de terenul ateromatozic, acesta facilitand scaderea
compo-
nentei minimale a tensiunii, ca si de varsta bolnavului
(copii in
comparatie cu varstnicii, tolerand incomparabil mai bine
impactul organo - iodat).
Efecte secundare ale substantelor de contrast
organo-iodate
Efectele secundare produse de substantele de contrast
organo-iodate pot fi impartite in sase mari categorii:
- efecte cardiovasculare;
- efecte ale pielii;
- efecte vizand aparatul respirator;
- efecte vizand sistemul nervos;
- efecte vizand aparatul digestiv;
- efecte vizand alte structuri din organism.
Din punct de vedere al gravitatii efectele pot fi impartite
in:
- usoare;
- severe;
- grave;
- mortale.
Din punct de vedere al aparitiei accidentele pot fi:
- imediate;
- tardive.
Accidentele sunt in general de o mare varietate si
plasticitate, avand cel mai adesea un caracter proteiform si o evolutie
imprevizibila, motiv pentru care un accident oricat de minor si benign
ar fi el in aparenta trebuie strict supravegheat pana la disparitia sa
totala.
Instrumentar, aparatura si medicamente necesare dotarii
unui laborator de radiologie
In cazul interventiei de urgenta eficienta in starile
accidentale ce pot survenii prin utilizarea substantelor de contrast
organo - iodate se vor folosi
urmatoarele instrumente, aparatura si medicamente necesare dotarii
oricarui laborator de radiologie:
1. Instrumentar si aparatura:
- tensiometru;
- stetoscop;
- tub de oxigen cu masca;
- instrumente de insuflatie simple (pipa faringiana de tip
Safar sau
Guedel), o trusa de ventilatie Ambu sau Ruben;
- sonde de aspiratie;
- pensa pentru prins limba;
- 1-2 pense chirurgicale lungi;
- cutie cu ace sterile de diferite dimensiuni.
2. Medicamente:
- Hidrocortizon hemisuccinat, fiole de 5 ml;
- Adrenalina 1/1000, fiole de 1 ml;
- Izoprenalina, fiole de 1 ml;
- Norartrinal 2/1000, fiole de 1 ml;
- Efedrina5%, fiole de 1 ml;
- Miofilin 2,4%, fiole de 10 ml;
- Deslanosid sau Digoxin, fiole de 2 ml (5mg);
- Feniramin, fiole de 2ml (2mg);
- Fenobarbital 10%, fiole de 2 ml;
- Tiosulfat de sodiu 10%, fiole de 10 ml;
- Clorura de calciu 10%, fiole de 10 ml;
- Dextran 70, flacoane perfuzabile;
- Glucoza 5%, saci sau flacoane perfuzabile;
- Ser fiziologic (clorurat 9/1000), flacoane perfuzabile;
- Bicarbonat de sodiu 8,4%, solutie perfuzabila.
Stocul de medicamente va fi reamprospatat periodic, astfel
incat cantitatile existente sa permita administrarea dozelor necesare in
oricare dintre situatiile care pot aparea.
IV. METODE DE LUCRU
Consideratii privind tehnicile de investigare cu substante
de
contrast organo - iodate
* Tehnicile de investigare a colecistului si cailor biliare
cu substante de contrast organo - iodate pot fi impartite dupa modul de
administrare a substantelor respective in doua categorii distincte:
1.Tehnici radiologice:
- colecistografia perorala;
- colangiocolecistografia intravenoasa;
- colangiocolecistografia mixta (perorala si intravenoasa);
- colangiocolecistografia perfuzorie;
- colangiocolecistotomografia;
- colecistoduodenografia simultana;
- colangiocolecistografia prin suprainpregnare;
- colangiocolecistografia accelerata;
- colecistografia perrectala;
- colecistografia intraarteriala.
2. Tehnici radiochirurgicale:
- colangiocolecistografia intraoperatorie;
- colangiografia postoperatorie;
- colangiocolecistografia transparietohepatica;
- colangiografia laparoscopica.
Pregatirea pacientului in vederea examenelor cu substante de
contrast organo - iodate are un rol deosebit si urmareste in esenta trei
obiective principale:
1. Eliberarea in cat mai mare masura a intestinului gros de
continutul sau solid si gazos;
2. Golirea prealabila a veziculei biliare, in vederea mai
usoarei
si completei ei opacifieri;
3. Prevenirea reactiilor adverse.
Pentru realizarea primului obiectiv, se recomanda
prescrierea unei diete adecvate, urmata timp de 1-2 zile inaintea
examenului, ca si golirea prealabila a intestinului prin clisma; in
vederea celui de-al doilea obiectiv este prescrisa ingerarea unui pranz
gras inaintea administrarii perorale a produsului de contrast respectiv
a unei cine grase in ajunul examenului efectuat prin injectarea
intravenoasa.
I. Tehnici radiologice:
1. Colecistografia perorala. Substanta de contrast folosita
este Razebil-ul; administrarea tabletelor se face in functie de
greutatea corporala - 0.05g iod/kg corp, 8-10 tablete la un pacient de
70 kilograme.
Doza se administreaza fractionat, astfel ca toata doza sa
fie inghitita in jumatate de ora cu putina apa sau sifon, cu 14 ore
inainte de examen.
Radiografiile se fac dupa acest interval, in incidente
diferite, urmarind aparitia colecistului pe film. Dupa vizualizarea
veziculei biliare, se administreaza bolnavului pranzul Boyden (3
galbenusuri crude de ou). Se efectueaza apoi o noua radiografie a
regiunii hepatobiliare, la aproximativ 45 minute de la ingerarea
pranzului Boyden, care ne da relatii asupra functiei vezicii biliare,
adica a contractiei si evacuarii ei. Pozitiile cele mai frecvente in
care se executa colecistografia sunt: in decubit dorsal ventral, oblice
pentru a degaja caile biliare de opacitatea coloanei vertebrale sau in
picioare, cu si fara compresiune, eventual si in pozitie Trendelenburg.
Colecistografia perorala pozitiva evidentiaza vezica biliara
si, uneori dupa pranzul Boyden se vede si calea biliara principala.
Metoda ne furnizeaza date asupra tonicitatii (hipo- sau hipertonie
veziculara) si a functiei de contractie si evacuare a veziculei biliare.
Colecistografia perorala isi gaseste indicatii in explorarea
tuturor cazurilor in care, in urma examenului clinic, este suspecta o
litiaza veziculara, o colecistita cronica, o diskinezie sau eventual o
tumoare a colecistului; de asemenea, in studiul morfologiei veziculei
biliare (forma,
pozitie, topografie, contururi),
Colecistografia cu substante de contrast pe cale orala este
o metoda simpla, fara accidente, contraindicatiile acestei metode fiind
numai intoleranta la iod a pacientului. Desigur, acest examen nu se
efectueaza la
bolnavi care prezinta gastroenterite acute, precum si in insuficiente
hepatice, renale, cardiace, diabet.
Pe calea acestei tehnici canalul coledoc nu poate fi
vizualizat decat foarte rar, ramanand in afara posibilitatii de
investigare.
2. Colangiocolecistografia intravenoasa. Aceasta metoda este
superioara metodei pe cale orala, ea putand pune rapid in evidenta atat
colecistul, cat si caile bilare. Substanta de contrast utilizata este
Biligrafin-
ul sau Pobilan-ul
injectate intravenos si a caror eliminare se face 70% prin tubul
digestiv si caile biliare, restul prin rinichi, piele si respiratie.
Pregatirea bolnavului pentru colangiocolecistografie se face
la fel ca pentru colecistografia perorala.
Examenul incepe dimineata , pe nemancate. Injectarea
substantei de contrast (Pobilan) se executa intravenos, in decubit
dorsal, dupa ce fiola a fost incalzita la temperatura corpului; testarea
tolerantei la iod se face ca la orice substanta de contrast administrata
intravenos; in functie de greutatea bolnavului se injecteaza 20-40 ml
intravenos, intr-un timp de circa 5 minute. La 15 minute de la injectare
se efectueaza prima radiografie, care vizualizeaza canalele
intrahepatice, iar la 30 minute, pe o noua radiogr
