Referat PERITONITA ACUTA

Mai jos puteti citi fragmente din Referat PERITONITA ACUTA si de asemenea puteti face Download Referat PERITONITA ACUTA

Citeste fragmente din Referat PERITONITA ACUTA

CAPITOLUL I PERITONITA ACUTĂ Peritoneul este o seroasă foarte întinsă, în raporturi cu toate organele abdominale, cu o vastă reţea de vase sanguine, limfatice şi seruri, căreia i se conferă roluri fiziologice şi fiziopatologice foarte importante. Peritoneul intervine în procesele de apărare ale organismului, reacţionează printr-o exsudaţie abundentă, producere de fibră şi anticorpi care tind să limiteze infecţiile. Datorită poziţiei sale în plexurile nervoase, peritoneul constituie o suprafaţă interoceptivă, la cei mai variaţi excitanţi, ceea ce explică tulburările reflexe locale la distanţă şi generale, care apar în îmbolnăvirile acestei seroase. DEFINIŢIE Prin peritonită se înţelege inflamaţia peritoneului urmată de dezvoltarea unui sindrom patologic care impune un tratament adecvat cauzei ce a produs peritonita. CLASIFICARE După faza evolutivă – deosebim două feluri de peritonită: peritonita acută peritonita cronică După localizare: peritonite apendiculare peritonite biliare peritonite urinare peritonite enterale (intestinale), etc. După modul de a se produce: peritonită localizată (circumscrisă) peritonită generalizată Deosebim două feluri de peritonită acută: peritonită acută localizată peritonită acută generalizată Peritonită acută localizată este acea formă în care mijloacele de apărare existente în cavitatea abdominală reuşesc să localizeze procesul infecţios în regiunea în care el a apărut. De exemplu: peritonita localizată de origine apendiculară (cunoscută şi sub numele de plastron) sau bloc apendicular, peritonită localizată de origine colecistică (plastrom colecistic), peritonită localizată din regiunea pelvină (pelviperitonită). Peritonita acută difuză (generalizată) este acea formă prin care se înţelege un sindrom infecţios complex, abdominal, determinat de pătrunderea în cavitatea peritonială a unor germeni patogeni cu virulenţă foarte crescută. ETIOLOGIE Pătrunderea germenilor patogeni în cavitatea abdominală se poate face pe mai multe căi: Prin perforarea unui organ cavitar datorită unui proces patologic al acestuia (eventualitatea cea mai frecventă) Apare în: ulcerul gastric sau duodenal perforat apendicită acută gangrenoasă perforată colecistită acută perforată ulceraţii şi perforaţii intestinale de diferite cauze gangrenarea unei anse intestinale infarctizate sau ocluzionale, etc. Prin perforarea unui organ cavitar, datorită unui traumatism care nu a deschis peretele abdominal (stomac, intestin, etc.). Acest tip de leziune este cunoscut sub denumirea de traumatism abdominal închis. Prin infectarea peritoneului datorită unui agent vulnerabil (arme albe, glonte, schije, etc.) care deschide peretele abdomenului, lăsând ca peritoneul să fie expus unei infecţii cu germeni din afară. În cazul când agentul vulnerant a perforat un organ cavitar, peritonita se produce şi prin revărsarea conţinutului septic pe care îl conţine organul respectiv în cavitatea peritoneală. Acest tip de leziune se numeşte traumatism abdominal deschis. Prin disiminarea germenilor patogeni dintr-un proces abdominal, la început localizat şi apoi generalizat. Dintre acestea exemplificăm: apendicita acută localizată, care abcedează şi se deschide în cavitatea abdominală. Pelviperitonita acută localizată la început, dar care apoi se deschide în cavitatea mare a peritoneului. Prin însămânţarea peritoneului pe cale hematogenă (fixarea germenului şi evoluţia lui pe peritoneu la persoana care se află într-o stare septică). Pe cale genitală la femei: Constituţia specială a zonei genitale feminine este de aşa natură încât face ca vaginul să comunice prin intermediul cavităţii uterului şi al lumenului trompelor cu cavitatea peritoneală şi cu toate că aceste organe intermediare creează bariere împotriva infecţiilor, permite uneori transmiterea unei infecţii din vagin (gonococică sau de altă natură) la peritoneu. Aceasta poate apărea la persoanele tinere absolut nevaccinate contra infecţiilor, după primele contacte sexuale, dacă în timpul acestor contacte li s-a transmis un germene patogen (genococ, cocobacil, de obicei) sau după efectuarea unor manevre septice ale cavităţii uterine (în scop avortic, diagnostic sau terapeutic). Mecanismul de producere al peritonitei Din lupta dintre germenii patogeni pătrunşi în peritoneu şi elementele de apărare a organismului, existente în ţesutul reticuloendotelial de pe suprafaţa peritoneului şi a marelui epeplon, rezultă lichidul purulent care caracterizează peritonita. Acest lichid conţine mari cantităţi de toxine eliberate de către germenii patogeni. Toxinele irită pe de o parte peritoneul, determinând o reacţie peritonială dureroasă şi pe de altă parte, intră prin resorbţie în circulaţie determinând fenomenele toxice caractristice peritonitei. Germenii patogeni se înmulţesc, se răspândesc şi în restul cavităţii peritoneale creând peritonita generalizată. Fiziopatologie Peritonita acută difuză rezultă din reacţia locală a peritoneului şi a viscerelor abdominale şi cea generală a întregului organism la acţiunea agresivă a germenilor microbieni şi a unor produşi în peritoneu. Factorii de agresiune sunt reprezentaţi de: flora microbiană cu calităţile sale de virulenţă, viteza de înmulţire, putere necrozată, toxicitate (exotoxine, endotoxine); sunt mai agresivi germenii anaerobi. produşi biologici: lichid gastric, bilă, suc intestinal, suc pancreatic, lichid colic. Reacţiile peritoneului sunt de tip inflamator: secreţia seroleucocitară purulentă în prima fază însoţită de edem, hiperemie şi infiltraţie edemoasă a tuturor viscerelor, epiploanelor şi mezourilor, secundar inflamaţiei peretelui intestinal apare ileusul dinamic. exudat muco-septic în a doua fază, care are tendinţa să închisteze secreţia purulentă din peritoneu în diverse loje: aderenţele fibrinoase realizează uneori o veritabilă ocluzie mecanică. Şocul toxico-septic reprezintă o componentă importantă în evoluţia şi prognosticul peritonitelor. Factorii de gravitate în peritonită acută difuză sunt: terenul biologic al bolnavului, boala cauzală, agresivitatea florei microbiene şi a produşilor pătrunşi în peritoneu, timpul scurs de la debutul peritonitei, starea de şoc toxico-septic. SIMPTOMATOLOGIE Au fost descrise: Semne funcţionale Durerea este primul semn care apare într-o peritonită acută. Trebuie precizate: modalitatea de debut (brutală sau nu), sediu (localizată sau difuză), evoluţia, iradierea, paroxismele. Toate aceste elemente au importanţă în diagnosticul etiologic al peritonitei. Durerea este de obicei brutală, în perforaţie. Poate fi iniţial localizată, difuzând într-o etapă ulterioară, sau poate fi de la început difuză. Ea poate fi continuă şi stabilă sau cu exacerbări paroxistice. Poate iradia în locuri diferite (hipogastru, de sac Douglos, umăr, regiunea scapulară) de intensitate diferită, de la lovitura de pumnal a inundaţiei peritoniale până la formele atenuate. Vărsăturile frecvente sau biliare – pot contribui, atunci când sunt abundente la dezhidratarea bolnavului. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze produs iniţial prin ileus dinamic reflex, ulterior poate ţine de supraadăugarea unei ocluzii mecanice. În peritonitele hipertoxice se poate întâlni diareea. Sughiţul întâlnit inconstant, este expresia iritaţiei diafragmului, a stazei gastrice şi a stării toxice. Semnele fizice abdominale sunt fără valoare pentru precizarea diagnosticului. Cel mai des semn este necontractarea peretelui abdominal, care se poate pune în evidenţă prin: Inspecţia abdomenului care arată: imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. respiraţia este superficială, mai frecventă de tip toracic superior. Palparea abdomenului este timpul cel mai important al examenului fizic şi relevă: contractarea abdominală reprezintă creşterea tonusului musculaturii pereţilor, secundar peritonitei. Peretele abdominal nu se lasă deloc deprimat prin apăsare, manevra fiind extrem de dureroasă. apăsarea musculară este un semn mai precoce al peritonitelor. Peretele abdominal cu tonus normal se lasă iniţial deprimat pentru ca bolnavul să simtă durerea şi să contracteze peretele. durere la decomprimarea bruscă a peretelui abdominal după o apăsare progresivă (semnul Blumberg). Hiperestezia cutanată – constă în producerea unei senzaţii particulare dureroase atunci când se palpează tegumentele peretelui abdominal în zona organului afectat. Percuţia abdomenului poate arăta: percuţia dureroasă a abdomenului - “semnul clopoţelului” (Mandel) dispariţia matităţii hepatice (semne de pneumoperitoneu) Ascultaţia abdomenului pune în evidenţă o linişte absolută (semn de pareză intestinală). Tuşeul rectal şi tuşeul vaginal provoacă o durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas (ţipătul Douglas-ului) sau bombarea Douglas-ului care certifică prezenţa revărsatului peritonial. Semne clinice generale au o valoare mai mult apreciativă asupra stării generale a bolnavului care poate prezenta: Creşterea temperaturii – 38,5˚C- 39˚C care poate lipsi în primele ore. Pulsul – poate fi normal sau accelerat concordat cu creşterea termică. Lipsa de concordanţă dintre puls şi temperatură constituie un indice preţios de apreciere a gravităţii unei peritonite. Tensiunea arterială – iniţial normală, scade până când se instalează starea de şoc. Starea generală: Bolnavul este palid, şi adesea îi este caracteristic “faciesul suferind”, agitat, transpirat, înspăimântat – cunoscut sub numele de facis peritoneal. Facisului peritoneal îi sunt caracteristice şi următoarele: ochii încercănaţi, înfundaţi în orbite, lucioşi, anxioşi, lenze arse, tegumente teroase (pământii). Examene paraclinice Examen de laborator amilaza şi lipaza sunt moderat crescute în general glicemia creşte în acidoza diabetică şi în pancreatită ureea creşte în stări de dezhidratare leucocitoza este frecvent întâlnită şi prezintă uneori valori mari anemia obişnuită electroencefalograma este necesară pentru eliminarea diagnosticului de infarct miocardic. Examenul radiologic pe gol poate evidenţia pneumoperitoneulsub formă de imagini clare, semilunare, situate sub diafragmă, imagini hidroaerice în ocluzia intestinală, calculi biliari sau urinari radioopaci, umbra unui abces sau a unei mase tumorale. Pentru diagnostic sunt utile şi puncţia abdominală precum şi peritoneoscopia. Se puncţionează în zona mată şi dacă se extrage lichid se confirmă peritonită (în mod normal nu se extrage lichid din cavitatea peritoneală). Puncţia abdominală sau paracenteza – reprezintă traversarea peretelui abdominal şi pătrunderea în cavitatea abdominală cu ajutorul unui trocar. Se face în scop explorator şi terapeutic. Materialul necesar pentru efectuarea paracentezei: masă acoperită cu un câmp steril casoletă cu câmpuri sterile casoletă cu mănuşi sterile casoletă cu trocar gros cu diam. de 3-4 mm muşama şi traversă sub bolnav un vas gradat pentru colectarea lichidului un cearşaf împăturit în trei, aşezat în regiunea lombară, pentru bandajarea abdomenului în timp şi după evacuarea lichidului tăviţă renală seringi de 2-5 ml sterile ace soluţie pentru dezinfecţia locului de elecţie (alcool, tinctură de iod, alcool iodat) novocaină pentru anestezie locală casoletă mică cu comprese sterile două eprubete sterile (astupate) etichetate substanţe necesare pentru reacţia RIVALTA ace de siguranţă catetere sterile pentru evacuarea vezicii urinare când bolnavul prezintă tulburări de micţiune. Întregul instrumentar se pregăteşte pe o măsuţă acoperită cu un câmp steril şi se aduce în cameră numai în ultimul moment pentru a nu cauza stări de nelinişte bolnavului. Masa cu instrumente se aşează cât mai aproape de bolnav. Puncţia se realizează la patul bolnavului după ce a protejat patul cu un paravan. Înainte de puncţie bolnavul va fi poziţionat în decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat. Rolul asistentei în timpul puncţiei Asistenta va recolta probele sterile de lichid o cantitate de 100-200 ml pentru laborator (după ce medicul retrage mandrenul) examen citologic, determinarea cantitativă de albumină. se aplică tubul de cauciuc în prelungirea canulei şi se colectează lichidulo acistic în recipientul pregătit pentru acesta se observă starea generală a bolnavului şi se măsoară pulsul şi respiraţia dacă apar complicaţii se anunţă imediat medicul partea superioară a abdomenului se badijonează cu cearşaful împăturit (pentru ca deprimarea cavităţii abdominale să se facă brusc) şi se strânge progresiv se supraveghează viteza de evacuare (nu trebuie să fie mai mare de un litru la 15 min). La prima paracenteză se evacuează numai 4-5 litri de lichid. Lichidul se evacuează în timp de 1-2 ore se schimbă poziţia bolnavului, în diferite direcţii (dacă în timpul evacuării scurgerea se opreşte brusc) se introduce mendrenul neascuţit în trocar (când orificiul acestuia se acoperă cu o ansă intestinală sau flacoane de fibrină) se badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod după ce medicul extrage trocarul se aplică un pansament steril se strânge cearşaful în jurul abdomenului şi se fixează cu ace de siguranţă Îngrijirea bolnavului după puncţie se asigură în cameră temperatura optimă şi linişte pentru bolnav bandajul împrejurul abdomenului se menţine timp de 5-6 ore bolnavul va fi supravegheat 24 de ore şi se anunţă imediat medicul la orice suspiciune pansamentul plăgii se face în condiţii de asepsie perfectă se serveşte bolnavul şi se alimentează la pat în tot timpul repaosului substanţele analeptice se administrează la indicaţia medicului Accidente În urma vasodilataţiei excesive prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale bolnavul poate face colaps. În acest caz medicul va întrerupe puncţia şi se vor administra bolnavului substanţe analeptice. se poate instala o hemoragie internă. Pregătirea (manipularea) lichidului evacuat prin puncţie pentru laborator Lichidul recoltat în eprubete sterile sau pe medii de cultură se aşează în termostat sau se aduc la laborator împreună cu încă 100-200 ml pentru diferite determinări de laborator cerute de medic în buletinul de recoltare (examen citologic prin centrifugare, determinarea calitativă de albumină, etc.). Restul lichidului se determină volumetric. Recipientele cu lichidul recoltat vor fi etichetate specificând conţinutul lichidului, numele bolnavului, salonul şi secţia, data recoltării. Se transportă imediat la laborator evitând suprainfectarea produsului. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL Acesta se face cu: Afecţiuni medicale cu simptomatologie abdominală colică renală colică hepatică ulcer în puseu evolutiv infarctul miocardic pneumopatii bazale Afecţiuni chirurgicale ocluzii intestinale pancreatită acută infarctul enteromezentric sarcina extrauterină ruptă TRATAMENTUL PERITONITELOR Peritonita acută este o urgenţă chirurgicală. Netratate 99% din peritonitele acute au un prognostic nefast. Tratamentul în peritonită acută trebuie să fie: precoce, complex, adecvat şi susţinut. Tratamentul chirurgical are ca obiective: Suprimarea sursei (cauzei peritonitei) Tratarea peritonitei prin spălarea minuţioasă a peritoneului cu ser fiziologic şi drenaj eficient al spaţiilor de închistrare posibile în peritoneu. Tratamentul medical constă în: antibioterapie generală reechilibrarea hidroelectrică, acido-bazică, nutritivă tratarea şocului toxico-septic menţinerea funcţiilor vitale cât mai aproape de parametrii fiziologici Măsurile terapeutice se pot grupa în: Măsuri specifice Măsuri nespecifice Măsurile terapeutice specifice: Intervenţie chirurgicală obligatorie (excepţie făcând peritonitele primare). Ea trebuie făcută de urgenţă iar tehnica şi tactica operatorie să fie cea mai puţin şocantă dar eficace. Intervenţia chirurgicală trebuie să realizeze cel puţin suprimarea sursei (închiderea perforaţiei, îndepărtarea apendicelui, a trompei uterine gangrenate, etc.) Drenajul cavităţii peritoneale, mai precis în zonele de elcţie unde se dezvoltă abcesele. Exteriorizarea drenurilor se face la distanţă de plaga operatorie unde declivitatea asigură cea mai bună evacuare Dacă intervenţia chirurgicală şi drenajul sunt factori esenţiali specifici ai tratamentului peritonitei, succesul final şi prognosticul depid de stricteţea cu care sunt aplicate propunerile generale. Măsuri terapeutice generale: Reapos la pat – poziţie semiaşezândă. Aspiraţie nazo-gastrică, se instituie din primele momente de la suspiciunea unei peritonite. Prin această măsură se evită vărsătura şi posibilitatea aspiraţiei traheo-bronşice. Reechilibrarea hidroelectrolitică este componenta terapeutică majoră. Cantităţile de apă şi electroliţi ce trebuiesc administrate se stabilesc în funcţie de tensiunea arterială, presiunea venoasă centrală, ionogramă, hematocrit, semne clinice obiective. Ele se administrează pe cale intravenoasă prin cateterizarea unei vene mari. Se administrează: ser fiziologic 2000-3000 ml, cu un aport de 18-27 g NaCl glucoză 5-10% (cu insulină 5U la 250 ml) având un aport caloric 2000-3000 ml. NaCl, KCl în soluţii molare, în funcţie de ionograma serică Reechilibrarea circulatorie (volemică) se face pe lângă soluţiile hidroelectrice, cu plasmă sau sânge. În caz de urgenţă vitală se întrebuinţează vasopresoare (adrenalină, noadrenalină 1-4 mg în soluţii macromoleculare Dextran 70, Rheomatex 1000-1500 ml). HHC (hemisuccinat de hidrocortizon) 500-2000 mg, în perfuzie, ameliorează rezultatele reechilibrării circulatorii. Ameliorarea condiţiilor respiratorii se obţine prin oxigeno-terapie. Tratamentul antibiotic este etiopatologic, va cuprinde antibiotice cu spectru larg, pe cât posibil exacte pe antibiograma secreţiei purulente peritoneale. Se administrează în perfuzii, i.m. şi eventual în peritoneu: Penicilină 10-15 ml/24 ore postoperator, asociate cu alte antibiotice – Kanamicina, Cloramfenicol Prevenirea şi tratarea oligoanuriei constă în reechilibrarea circulatorie şi hidroionică, după un oarecare grad de rehidratare prin diureză osmotică (glucoză 20%) Corectarea acidozei metabolice cu soluţii molare de NaHCO3 1000-2000 ml/24 ore. Este preferat pentru acţiunea sa intracelulară soluţia THAM. CAPITOLUL II ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU PERITONITĂ ACUTĂ Îngrijirea preoperatorie a bolnavilor Îngrijirea bolnavilor înainte de intervenţia chirurgicală, în scopul pregătirii lor, variază în raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generală a bolnavului, precum şi cu timpul avut la dispoziţie până în momentul operaţiei. Pregătirea generală la care sunt supuşi toţi bolnavii înainte de intervenţia chirurgicală constă în: Pregătirea psihică a bolnavului – bolnavul este încurajat cu atenţie şi solicitudine, se suprimă tot ceea ce ar putea să producă bolnavului o stare de nelinişte. Se va reduce starea de anxietate prin informaţii primare privind intervenţiile chirurgicale. bolnavului i se creează o stare de confort psihic oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut întărirea rezistenţei organismului prin reechilibrare hidroelectrolitică, normalizarea proteinemiei, vitaminizare şi la nevoie alimentare specială stabilirea datei intervenţiei în funcţie de starea bolnavului golirea şi la nevoie spălarea cavităţilor naturale ale organismului: stomac, vagin, vezica urinară, etc. şi toaleta bolnavului pregătirea bolnavului în vederea introducerii lui în sala de operaţie. Înainte de intervenţii chirurgicale ei trebuie să fie feriţi de traume psihice. Majoritatea dintre ei sunt obsedaţi de frica intervenţiei, ceea ce duce la scăderea organismului faţă de şocul operator. Este bine ca bolnavul nou să fie plasat într-un salon unde sunt internaţi bolnavi cu aceleaşi afecţiuni, pentru a se putea consulta cu ei asupra operaţiei care-l interesează. Asistenta medicală va contribui ca bolnavul să-şi formeze convingerea că este îngrijit şi se găseşte în siguranţă, ceea ce îl linişteşte şi îl face să accepte cu încredere intervenţia. În problema explorării capacităţii de apărare şi a gradului de rezistenţă a organismului asistenta are sarcina de a executa recoltări pentru examenul complet, hemograma completă, reacţia VDRL, determinarea TC, TS şi grupa sanguină, de a măsura TA şi de a asigura trimiterea bolnavilor la radioscopie pulmonară. La cererea medicului se vor pregăti bolnavii pentru probe funcţionale ale aparatului circulator şi respirator. Dacă perioada preoperatorie este mai lungă, asistenta va putea observa modul de reacţie a organismului faţă de diferite medicamente sau alimente, depistând stări alergice faţă de alergenii medicamentoşi sau alimentari. Dacă intervenţia se execută pe neaşteptate în funţie de urgenţa ei se va renunţa la o parte din explorările enunţate mai sus. În seara zilei premergătoare intervenţiei, bolnavii nu vor consuma alimente ci numai cantităţi mici de lichide. Dacă intervenţia chirurgicală va avea loc pe stomac se vor efectua spălături gastrice. Golirea intestinului, clisma, se face în funcţie de afecţiune – clisma evacuatorie seara şi eliminatorie cu 3-4 ore înainte de intervenţie. Înainte de intervenţie bolnavul îşi goleşte vezica urinară iar dacă acest lucru nu este posibil, se va efectua un sondaj vezical. Bolnavul va fi îmbăiat cu o zi înainte de intervenţie, iar dacă starea bolnavului contraindică baia, toaleta se va rezuma la spălarea minuţioasă a zonei ce va fi supusă intervenţiei. Se va acorda o deosebită atenţie îndepărtării urmelor de murdărie din ombilicul bolnavului, toaleta locoregională a zonei de operat prin epilare, dezinfecţie şi punerea câmpurilor sterile. Administrarea medicaţiei preanastezice indicate de medicul anestezist: se va administra un hipnotic opiaceu (Morfină, Miaglin) sau barbiturice (Fenobarbital). Îngrijirea bolnavilor după intervenţia chirurgicală (intraabdominală) Îngrijirile din această perioadă variază în funcţie de narcoză, starea generală a bolnavului, complicaţiile şi accidentele postoperatorii. Pregătirea salonului şi a patului: Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavului. Temperatura din cameră va fi de 18-20 grade C. Patul va fi prevăzut cu lenjerie curată, muşama, traversă, eventual colaci de cauciuc şi se încălzeşte patul cu termofoare electrice sau sticle de apă caldă, care se vor îndepărta din pat la sosirea bolnavului. Lângă patul bolnavulu se pregăteşte sursa de oxigen, seringi, aparate de perfuzat, substanţe medicamentoase, punga cu gheaţă, tăviţă renală, bazinet, etc. Transportul bolnavului De la sala de operaţie în salon transportul bolnavului se face cu targa sau cu căruciorul. Bolnavul va fi învelit cu grijă. O atenţie deosebită necesită aşezarea bolnavului în pat în poziţia corespunzătoare, restabilirea şi menţinerea echilibrului bioligic al organismului şi îngrijirile speciale în cazul apariţiei complicaţiilor. În prima zi bolnavul va fi aşezat în poziţie de decubit dorsal, fără pernă sub cap. Aceasta asigură relaxarea musculaturii abdominale şi deci micşorează durerea locală. Începând din ziua a doua după intervenţie se vor mobiliza membrele inferioare pentru a preveni staza venoasă şi a uşura circulaţia de întoarcere. Mişcările vor fi însoţite de exerciţii de respiraţie. Îngrijirea bolnavului în perioada postoperatorie În perioada postnarcotică, până la revenirea completă a cunoştinţei bolnavului, acesta va fi supravegheat. El nu poate fi lăsat singur căci după narcoză pot să apară complicaţii, cum ar fi: cădere înapoi a limbii, tulburări de respiraţie, de circulaţie, asfixie, etc. Câteodată bolnavul prezintă numai greţuri şi face eforturi pentru a voma, alteori elimină conţinutul stomacal: suc gastric, bilă, eventual mucozităţi faringiene. Funcţiile scoarţei cerebrale nefiind încă restabilite, bolnavul se poate scula, poate intra în agitaţie, încearcă să-şi desfacă pansamentul, etc. Supravegerea bolnavului în primele zile după intervenţie În perioada postoperatorie, asistenta va supraveghea activitatea tuturor organelor şi aparatelor, de multe ori bolnavul nefiind în stare să semnaleze singur modificările survenite în starea lui. Aspectul general al bolnavului – asistenta va urmăril aspectul general al bolnavului: culoarea feţei, a tegumentelor şi mucoaselor, indică de multe ori apariţia unor complicaţii postoperatorii. Ea va supraveghea şi întreţine în perfectă stare de curăţenie pielea, prin băi parţiale, ferind însă regiunea pansată de orice presiune exercitată asupra regiunilor predispuse şi activând circulaţia prin metode cunoscute. Temperatura – se măsoară de cel puţin de 2 ori pe zi iar la indicaţia medicului ori de câte ori este nevoie. În primele zile după intervenţie se întâlnesc des stări subfebrile, febra poate surveni şi după anestezia rahidiană. Persistenţa febrei sau ridicarea ei treptat indică de cele mai multe ori o complicaţie în evoluţia postoperatorie (infecţie, pneumonie, supuraţia hematomului, etc.). Creşterea temperaturii în aceste cazuri este însoţită şi de alte fenomene care permit interpretarea justă a cauzei care o produce (dureri, fenomene inflamatorii locale, tuse, junghiuri, etc.). Aparatul cardiovascular – asistenta va măsura şi nota pulsul de mai multe ori pe zi. În această perioadă pulsul este uşor crescut dar curând după intervenţie revine la normal. Modificările de puls pot semnala apariţia complicaţiilor; la bolnavii slăbiţi şi la intervenţiile mai grele pulsul revine mai greu la normal. Aparatul respirator – se supraveghează tipul, frecvenţa, amplitudinea respiratorie. Respiraţia poate fi îngreunată de un pansament abdominal prea strâns. În caz de dipnee sau respiraţie superficială se va anunţa imediat medicul şi se va administra oxigen şi medicaţia adecvată. Aparatul excretor – în primele ore după intervenţie, bolnavul, în general nu urinează. După 6-12 ore se va solicita bolnavului să-şi golească vezica urinar. Urina din primele 24 ore se colectează notând caracterele ei macroscopice, se vor urmări mai departe frecvenţa şi caracterul micţiunilor. De multe ori în urma intervenţiilor chirurgicale se instalează o retenţie urinară. Dacă bolnavul nu poate urina spontan se va face un sondaj vezical. Aparatul digestiv – asistenta va supraveghea şi îngriji bolnavul în timpul vărsăturilor. Va urmări dacă bolnavul are sughiţuri, semne de iritaţie peritonială. Asistenta trebuie să supravegheze aspectul limbii, a mucoaselor bucale, abdomenul bolnavului. Ea va urmări cu atenţie restabilirea funcţiei tubului digestiv. În general funcţiile digestive se restabilec în a doua zi după intervenţie şi se manifestă prin eliminări spontane de gaze. Primul scaun spontan are loc în a treia zi de după operaţie. Frecvenţa şi caracterul scaunului se notează în foaia de observaţie a bolnavului. Supravegherea pansamentului Imediat ce bolnavul este adus în salon din sala de operaţie se examinează pansamentul. Dacă s-a lărgit sau s-a deplasat, el va fi întărit cu o faşă nouă suprapusă fără a se deplasa cel pus în sala de operaţie. Se contorlează de mai multe ori pe zi dacă plaga nu sângerează, dacă pansamentul nu s-a udat cu puroi sau urină, etc. În cazul pansamentelor compresive se verifică circulaţia sanguină a regiunilor subadiacente sau învecinate. Dacă mai jos de regiunea lezată apar edeme sau tegumentele vor fi cianozate se va lărgi pansamentul pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulburărilor de circulaţie. Dacă pansamentul rămâne uscat ele se va scoate în a 6-7-a zi, când se scot şi firele de sutură. Dacă bolnavul are febră, se plânge de dureri locale, are hemoragii sau plagă supuroasă, se desface pansamentul pentru controlul plăgii şi se schimbă la intervale fixate de medic. Cu ocazia schimbării pansamentului se va lucra cu grijă şi blândeţe pentru a evita provocarea inutilă de durere. Rehidratarea şi alimentarea bolnavului Pentru restabilirea echilibrului hidric se vor da bolnavului lichide în cantitate suficientă pe cale parenterală sau dacă este poibil per os, după indicaţia medicului. Calea fiziologică este cea bucală. Dacă bolnavul nu varsă se pot administra apă minerală, ceai de lămâie, suc de fructe în cantităţi mici şi repetate, câte o lingură la 10-15 minute. Dacă bolnavul prezintă vărsături nu se permite ingerarea lichidelor, senzaţia de sete va fi atenuată prin ştergerea buzelor şi a limbii cu tifon umed sau prin clătirea cavităţii bucale cu apă. Nu se dau bolnavilor lichide îndulcite sau lapte, pentru că acestea fermentează şi produc balonări. Regimul alimentar va fi prescris ţinând seama de afecţiunea de bază pentru care s-a executat intervenţia, precum şi de eventualele boli supraadăugate, acestea necesitând un regim alimentar aparte. Combaterea durerilor postoperatorii şi ridicarea moralului bolnavului Pentru combaterea durerilor se va folosi un complex de măsuri ţinând seama de factorii care au provocat-o. Astfel se recurge la: liniştirea bolnavului aşezarea lui în poziţie de menajare a părţilor dureroase utilizarea agenţilor mecanici şi fizici, tratament medicamentos calmant. Liniştirea bolnavului are o importanţă foarte mare în primele zile. Îngrijirea atentă, serioasă, supravegherea permanentă, lămurirea bolnavului asupra modului de evoluţie şi de reducere a durerilor în perioada postoperatorie, vor avea efect pozitiv asupra stării sale. Mobilizarea bolnavului trebuie făcută cât mai curând posibil. În urma mişcărilor circulaţia sanguină devine mai activă, peristaltismul intestinal şi funcţia excretoare se îmbunătăţesc, schimburile nutritive sunt mai active, ventilaţia pulmonară se intensifică şi se pune în evidenţă întreaga musculatură. Dacă bolnavul nu se poate ridica se începe mobilizarea lui în pat. Bolnavul îşi va mişca membrele inferioare, îşi va schimba poziţia în pat şi se vor efectua exerciţii de respiraţie. Prin mobilizare precoce se pot evita multe complicaţii tardive ca: trombozele venoase, pneumoniile hipostatice, escarele, etc. După laparoscopie, la uni bolnavi slăbiţi, subnutriţi sau în urma unui efort spontan ca: vărsătura, tusea, strănut, sughiţ, organele abdominale pot să se eviscereze prin plaga operatorie desfăcută în urma efortului. Evisceraţii pot să se producă până la sfârşitul primei săptămâni de intervenţie. Pentru prevenirea ei, asistenta va sfătui bolnavul ca în timpul efortului să comprime uşor cu palmele plaga operatorie diminuând astfel contracţia spontană a musculaturii abdominale. Dacă bolnavul acuză semnele subiective locale cum ar fi: durerea vie la nivelul plăgii imediat după efort cu senzaţia că s-a rupt ceva iar pansamentul va fi îmbibat cu secreţii serosanghinolente, în acest caz se anunţă imediat medicul pentru a lua măsuri de urgenţă. Pregătirea conştiincioasă a bolnavului pentru intervenţia şi îngrijirea lui atentă după operaţie previne majoritatea complicaţiilor postoperatorii. CAPITOLUL III ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU PERITONITĂ ACUTĂ CAZ CLINIC NR. 1 CULEGEREA DATELOR R.M. în vârstă de 35 ani, sex masculin, domiciliat în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani este adus la serviciul de urgenţă cu salvarea, acuzând faptul că în mod brusc a apărut o durere violentă sub formă de arsură cu localizare în epigastru şi deseori iradieri în spate. Bolnavul este cunoscut ca consumator de băuturi alcoolice şi a fost internat în repetate rânduri în spital, cu diagnosticul de ulcer gastroduodenal. Bolnavul, pe lângă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, el ia o poziţie antologică, cu mâinile în regiunea epigastrică. El perzintă un facies anxios, ochi încercănaţi, paloare, transpiraţie, extremităţi reci. La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. La palpare hiperestezia cutanată, la atingerea regiunii epigastrice semnul Blumberg prezent. La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului. Tuşeul rectal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas. Bolnavul se internează pentru investigaţii şi tratament. Antecedente: heredocolaterale nesemnificative personale – bolnavul a mai fost internat acum 4 luni cu gastrită. PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 7-03-2000 1. Respiraţie superficială cauzată de durere manifestată prin dispnee - Înlăturarea dispneei, - Asigurarea unei respiraţii normale în timp - Pacientul să prezinte un ritm respirator regulat în timp de 24 ore - Asigurarea repaosului absolut la pat în poziţie semiaşezândă sau d-d cu capul într-o parte. - Aplicarea unei pungi de gheaţă pe abdomen - Aerisirea camerei şi temperatură adecvată - Oxigenoterapie - Nu se administrează morfină. Pacientul prezintă o uşoară ameliorare 2. Circulaţie modificată, cauzată de durere, manifestată prin puls rapid şi slab, tensiune arterială scăzută, stare de anxietate, nelinişte - Pacientul să prezinte o circulaţie adecvată - Pulsul, TA să aibă valori normale în timp de 24 de ore - Să fie echilibrat psihic - Se măsoară şi se notează în foaia de observaţie pulsul, TA, respiraţia - Poziţionare, asigurarea repaosului absoult - Gheaţă pe abdomen, efectuarea psihoterapiei Pacientul prezintă o uşoară ameliorare şi este echilibrat psihic 3. Oprirea tranzitului intestinal, modificarea integrităţii tubului digestiv, manifestată prin constipaţie. - pacientul să prezinte un tranzit intestinal în limitele fiziologice timp de 2 zile. - Pacientul să prezinte un scaun normal calitativ şi cantitativ. - I se va aplica o sondă de aspiraţie nazo-gastrică, sondă de gaze - Pacientul este invitat să îşi golească vezica urinară - Pregătirea cât mai urgentă a pacientului pentru operaţie. Tranzitul intestinal este oprit. Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 4. Deshidratare cauzată de procesul infecţios, manifestată prin greţuri, vărsături, febră. - Pacientul să fie echilibrat hidroelectric - Pacientul să aibă o stare de bine, de confort fizic fără greţuri, vărsături în timp de 24h - Se va întrerupe alimentaţi şi medicaţia orală. - I se va face reechilibrarea hidroelectrică şi volemică. - Poziţionare corectă. - Îl ajută în timpul vărsăturilor şi păstrează produsul eliminat, îi oferă un pahar cu apă să îşi clătească gura. - Observarea şi notarea cantităţii vărsăturilor în foaia de observaţie. - Ajută în menţinerea curată a tegumentelor pacientului şi shimbarea lenjeriei ori de câte ori este nevoie. Pacientul este reechilibrat hidroelectric şi volemic. 5. Incapacitate de a se îngriji singur, cauzată de dureri mari, manifestată prin astenie, oboseală. - Se va pregăti pacientul din punct de vedere fizic şi psihic. - I se va explica necesitatea actului operator - Pregătirea pacientului pentru operaţie. - Pregătirea câmpului operator în timp de 24h. - Pacientul este ajutat să facă o baie cu apă şi săpun. - Va fi ajutat să îmbrace lenjeria de spital - Regiunea unde urmează să se efectueze intervenţia chirurgicală este spălată, rasă, degresată, dezinfectată şi apoi acoperită cu un câmp steril. - Tegumentele sunt curate - Pacientului i s-a realizat o bună pregătire preoperatorie fizică şi psihică Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 6. Frica de operaţie, cauzată de dureri, manifestată prin stres, stare de nelinişte, agitaţie. - Pregătirea preoperatorie - Administrarea medicaţiei preanastezice - Transportul la sala de operaţie. - Se măsoară şi se notează în foaia de observaţie funcţiile vitale, TA, puls, respiraţie şi diureză. - Se efectuează testarea la anastezice (xilină), testarea la iod pentru a depista eventualele reacţii alergice. - Cu 30 min înainte de intervenţie se administrează la indicaţia medicului câte o fiolă de miaglin şi atropină i.v. - Cu ajutorul unui cărucior pacientul este transportat la sala de operaţie. - pacientul este calm ca urmare a instalării efectului medicamentului. Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 8-03-2000 9-03-2000 1. Modificarea amplitudinii respiraţiei cauzată de anestezie manifestată prin dispnee. - Supravegherea ritmului respirator. - Combaterea dispneei în 6-12 ore. - Asigurarea unei camere aerisite şi o temperatură adecvată. - Oxigenoterapie - Frecvenţa respiratorie 17 resp/min. - Puls puţin accelerat. 2. Incapacitatea de a se mişca datorită efectuării anestezicului şi operaţiei manifstată prin ameţeli, somnolenţă. - Transportarea bolnavului cu targa de la sala de operaţie în salon şi instalarea lui în pat. - Pacientul este adus de la sala de operaţie în salon protejat de un cearşaf, şi este instalat în pat în poziţie d-d fără pernă sub cap şi este supravegheat continuu, urmărindu-i-se funcţiile vitale, puls, TA, respiraţie, diureza. - Supravegherea tuburilor de dren şi schimbarea pungilor ori de câte ori este nevoie. - După 6 ore de rahioanestezie bolnavul este ajutat să se ridice în poziţie semiaşezândă. - Pacientul acuză o slăbire a organismului şi senzaţia de ameţeală la ridicare. 3. Durere acută cauzată de intervenţia chirurgicală manifestată prin nelinişte, agitaţie. - Pacientul să prezinte o stare de bună dispoziţie fără dureri. - Să-şi recapete încrederea în forţele proprii timp de 3-4 zile. - Să beneficieze de un - Efectuarea psiho terapiei. - Calmarea durerii prin administrare de calmante - Asigurarea unui climat odihnitor, pat comod, cameră aerisită, temperatură adecvată. Schimbarea poziţiei ori de câte ori este Uşoară ameliorare a durerilor. Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare Somn odihnitor în timp de 24 ore. - Calmarea durerii nevoie, pentru a evita apariţia escarelor. 13-03-2000 15-03-2000 4. Dificultate de a se alimenta şi hidrata datorită intervenţiei chirurgicale manifestată de durere. - Pacientul trebuie să fie echilibrat hidroelectrolitic şi volemic. - Să prezinte o stare de bine, fără greţuri şi vărsături, în 24 ore. - Alimentarea pacientului pe cale parenterală în primele 3 zile după operaţie. - Pregătirea şi servirea pacientului cu alimentaţie lichidă după cea de-a treia zi, ceai neîndulcit, supe strecurate, apoi, în următoarele zile, piure de cartofi, brânză de vaci, ouă moi, compoturi. - Mesele vor fi în concentraţii mici şi dese (5-7 mese pe zi). - Va fi interzis consumul băuturilor alcoolice, fumatul. - Vor fi excluse alimentele care produc balonări, greu digerabile. -Vitaminoterapie la indicaţia medicului. - Pacientul este echilibrat nutriţional, nu prezintă semne de deshidratare. 16-03-2000 19-03-2000 5. Dificultate de a se mişca, cauzată de durere, manifestată prin ameţeli, pierderea achilibrului - Pacientul să aibă o postură adecvată - Să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată - Să prezinte mobilitate - Ajută pacientul în funcţie de starea generală. - Efectuarea toaletei pe regiuni respectându-i pudoarea. Supravegherea zilnică a plăgii şi tuburilor de dren. - Pacientul prezintă tegumente şi mucoase integre. Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare normală. - Pacientul să nu prezinte complicaţii ca escare de decubit, etc. - Schimbarea pansamentului în cazul când acesta se murdăreşte cu secreţii, sânge, etc. - Ajută pacientul să-şi schimbe lenjeria de corp. 7. Dificultate de a elimina, cauzată de deshidratare, manifestată prin oligoanurie diaforeză. - Reechilibrare hidroelectrolitică şi volemică a organismului în 5-7 zile - Să-şi recapete controlul sfincterelor. - Să fie echilibrat psihic. - Să aibă o stare de bine fizic şi psihic. - Pacientul este invitat să urineze spontan. - Se va servi pacientul cu bazinet, ploscă. - Administrarea de ceaiuri, compoturi, sucuri. - La indicaţia medicului se administrează medicaţie diuretică. - Asigurarea igienei locale riguroasă după fiecare eliminare. - Instalarea sondei vezicale la indicaţia medicului. - Sondajul vezical s-a făcut fără probleme. 8. Anxietate cauzată de necunoaşterea prognosticului bolii, manifestată prin îngrijorare, teamă. - Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă, fără accidente şi infecţii. - Să fie echilibrat psihic. - Amplasează pacientul în salon în funcţie de starea sa de afecţiune. - Informează şi stabileşte împreună cu pacientul planul de recuperare a stării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului. - Educă pacientul pentru profilaxia secundară a bolii: evitarea stresului, a alimentaţiei iritante pentru stomac, renunţarea la obiceiuri dăunătoare. INTERVENŢII PRESCRISE DE MEDIC Data Recoltări de sânge Recoltări de urină pentru examenul de laborator 07-03-2000 08-03-2000 Ht = 49% Hb = 23 g% VSH= 10-15 mm/h L = 10500 mm3 Uree = 44 g Glicemie = 127 mg% Ionograma: Na+ = 123 m Eq/l K+ = 3,5 m Eq/l Cl* = 3,5 m Eq/l Fibrinogen = 492 mg% Amilazenia = 8-30 U Bodansky Creatinina = 2-3 m% Examen sumar de urină: pH – acid D – 1008 sediment rare celule 1 – 2 L/cm H – absent albumină, glucoză – absent 07-03-2000 Alte intervenţii: EKG – morfologie normală a. Radiografie abdominală, abdomen pe gol - Pneumoperitoneu ne arată prezenţa de aer între ficat şi diafragm - imagini hidroaerice b. Radiografie pulmonară fără modificări. 07-03-2000 Test la penicilină – negativ Test la xilină – negativ TRATAMENTUL MEDICAMENTOS PRESCRIS DE MEDIC Data Medicamentul Forma de prezentare Calea de administrare Doza/ora 07-03-2000 08-03-2000 Glucoză 10% Ser fiziologic Penicilină Algocalmin Romergan Fl I Fl III Fl 4 F 4 F 2 Perfuzie iv Perfuzie iv i.m. i.m. i.m. 500 ml/24h 1000 ml/24h 1 mil/6h 1 f/6h 1 f/12h 09-03-2000 10-03-2000 Ser fiziologic Glucoză 10% Penicilină Algocalmin Romergan Diazepam Plegomazin Fl II Fl I F 4 mil F 2 F 2 F 2 F 2 Perfuzie iv Perfuzie iv i.m. i.m. i.m. i.m. i.m. 600 ml/24h 500 ml/24h 1mil/6h 2 f/24h 2 f/24h 2 f/24h 2 f/24h 11-03-2000 12-03-2000 Glucoză 10% Ser fiziologic Penicilină Algocalmin Diazepam Fl I F II F 4 mil F 4 F 2 Perfuzie iv Perfuzie iv i.m. i.m. i.m. 500 ml/24h 600 ml/24h 1mil/6h 2 f/24h 2 f/24h 13-03-2000 14-03-2000 Penicilină Algocalmin Diazepam Vit B1, B6 Ca gluconic Fl 2 mil F 4 F 2 F 1 F 1 i.m. i.m. i.m. i.m. i.m. 1mil/12h 1 f/6h 1 f/12h 1 f/24h 1 f/24h EVALUARE FINALĂ Bolnavul s-a prezentat la serviciul de urgenţă pe data de 7 martie 2000 cu dureri violente în regiunea epigastrică pentru investigaţii şi tratament. După efectuarea investigaţiilor împreună cu simptomele descrise se stabileşte diagnosticul de peritonită cauzată de ulcer perforat. Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale, operaţia a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul spitalizării el a primit: tratament medical (antibiotice, sedative) a fost echilibrat hidroelectrolitic şi volemic regim alimentar pre şi post operator repaos la pat. Bolnavul este externat pe data de 22 martie 2000 vindecat, cu următoarele recomandări: renunţarea la obiceiurile dăunătoare (alcool, tutun) evitarea meselor în cantitate mare şi la intervale mari evitarea alimentelor greu digerabile, iritante pentru stomac (condimente, prăjeli, sosuri, cafea, conserve) respectarea regimului alimentar – consumul de mese în cantităţi mici şi dese (5-7 mese pe zi) evitarea eforturilor mari. CAZ CLINIC NR. 2 CULEGEREA DATELOR T.I. în vârstă de 40 ani, sex feminin, domiciliată în localitatea Săveni, judeţul Botoşani a fost internată pe data de 24-04-2000, în urma loviturilor primite în zona abdominală. După aceste lovituri ea acuză dureri violente în regiunea abdominală, hipogastru, neputând face nici un efort. A doua zi este transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean Botoşani. Bolnava, pe lângă durere, mai prezintă greţuri, vărsături, anxietate, stare generală alterată. La inspecţie se constată imobilizarea peretelui abdominal în timpul respiraţiei. La palpare hiperestezia cutanată, la atingerea regiunii epigastrice semnul Blumberg prezent. La ascultaţie – linişte absolută a abdomenului. Tuşeul rectal şi vaginal provoacă durere vie la apăsarea fundului de sac Douglas. Aici este internată pe secţia chirurgie în urma investigaţiilor făcute I se stabileşte diagnosticul de peritonită cauzată de perforaţia intestinului şi este supusă intervenţiei chirurgicale. Antecedente: heredocolaterale nesemnificative personale –în copilărie a făcut rujeolă iar la vârsta de 28 de ani a ost operată de apendicită. Naşteri 2 – avorturi 0. PLAN DE ÎNGRIJIRE PREOPERATOR Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 25-04-2000 1. Respiraţie superficială cauzată de durere manifestată prin dispnee - Înlăturarea dispneei, - Asigurarea unei respiraţii normale în timp - Pacientul să prezinte un ritm respirator regulat în timp de 24 ore - Asigurarea repaosului absolut la pat în poziţie semiaşezândă sau d-d cu capul într-o parte. - Aplicarea unei pungi de gheaţă pe abdomen - Aerisirea camerei şi temperatură adecvată - Oxigenoterapie - Nu se administrează morfină. Pacientul prezintă o uşoară ameliorare 2. Circulaţie modificată, cauzată de durere, manifestată prin puls rapid şi slab, tensiune arterială scăzută, stare de anxietate, nelinişte - Pacientul să prezinte o circulaţie adecvată - Pulsul, TA să aibă valori normale în timp de 24 de ore - Să fie echilibrat psihic - Se măsoară şi se notează în foaia de observaţie pulsul, TA, respiraţia - Poziţionare, asigurarea repaosului absoult - Gheaţă pe abdomen, efectuarea psihoterapiei Pacientul prezintă o uşoară ameliorare şi este echilibrat psihic 3. Oprirea tranzitului intestinal, modificarea integrităţii tubului digestiv, manifestată prin constipaţie. - pacientul să prezinte un tranzit intestinal în limitele fiziologice timp de 2 zile. - Pacientul să prezinte un scaun normal calitativ şi cantitativ. - I se va aplica o sondă de aspiraţie nazo-gastrică, sondă de gaze - Pacientul este invitat să îşi golească vezica urinară - Pregătirea cât mai urgentă a pacientului pentru operaţie. Tranzitul intestinal este oprit. Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţiile asistentei: rol propriu şi rol delegat Evaluare 4. Deshidratare cauzată de procesul infecţios, manifestată prin gr