Referat Importanta Gestionarii Riscurilor Bancare
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Importanta Gestionarii Riscurilor Bancare si de asemenea puteti face
Download Referat importanta gestionarii riscurilor bancareCiteste fragmente din Referat Importanta Gestionarii Riscurilor Bancare
Importanta gestionarii riscurilor bancare
Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa
cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor
bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii
acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Sustinem ca este
evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de
minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de
banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta
obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.
Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective – cel general si cel
sectorial – se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite
situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza
gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc.
Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in
functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia
bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi.
In acest caz decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si
cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii
corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar daca decizia este
de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in
nici un caz sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel,
obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii,
minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in
vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din
sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul
managerial central al fiecarei perioade.
Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la
minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru
minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra
comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai
constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat
nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase.
Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul
riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul
comunitatii bancare, nu de putine ori experienta unor astfel de programe
conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii
interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative
superioare din partea autoritatii bancare.
Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va
pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o
banca sigura si actionarii la fel. Soliditatea unei banci ii atrage
insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in
mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de
raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul acestora pentru
alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul criteriu
devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie
adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari
probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi.
Pentru evitarea acestei selectii adverse, este preferabil ca
asiguratorul sa perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate
pentru bancile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel
incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.
In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate
financiara intr-un context de instabilitate generala generata de
procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti
modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului
legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de
operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si
externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de
plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine),
reducerea refinantarii directe de catre banca centrala, schimbarea
permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei
financiare a majoritatii clientilor mari. In aceste conditii, pentru
conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a
riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a
unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.
In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al
performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de
rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in
conditiile "productiei de masa". Procesul de crestere in sectorul bancar
are doua componente: cresterera in domeniul serviciilor bancare
traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea
patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea
de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si
de informare, asigurari). El este caracterizat de faptul ca are lor
intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre
institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste
servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iatr altele
presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci
personalul pare lipsit de profesionalism.
Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una
deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai
specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de
persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta
de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring s).
In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele
doua arii mari – servicii traditionale si servicii noi – ar trebui
sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari
si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a
bancilor, ceea ce face extrem de scumpa procurarea de capital
suplimentar (necesar pentru protectia generala a institutiei in conditii
de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu
actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este
deficienta (in Romania in special) piata tinde sa trateze toate bancile
la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negativ si
imaginea publica a celorlalte.
In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli
neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in
timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea
valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare
reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de
gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare
trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii
riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de
produse in anii 90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si
sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea
succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc
rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si
gestiune in vederea cresterii eficientei.
ì¥Â`