Referat Substante Psihochimice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Substante Psihochimice si de asemenea puteti face Download Referat Substante psihochimice

Citeste fragmente din Referat Substante Psihochimice

Substanţe psihochimice Substanţele psihochimice sunt acei compuşi toxici care datorită proprietăţilor lor chimice şi farmacodinamice, pot provoca tulburări psihice asemănătoare într-o oarecare măsură tulburărilor psihice îmmăscute sau dobândite în decursul vieţii. Unul dintre cele mai rîspândite efecte ale majorităţii acestor substanţe toxice este apariţia halucinaţiilor vizuale şi auditive, fapt pentru care sunt adesea numite: „substanţe halucinogene”. Astăzi, în literatura de specialitate, substanţele psihochimice sunt întâlnite sub diferite denumiri, ca: psihomimetice, psihogeme, psihotice, psihodisleptice, schizogene, halucinogene, fantastice, etc. Formele sub care se concretizează aceste halucinaţii pot fi stările generale plăcute sau de cele mai multe ori neplăcute (de genul coşmarurilor). Individul intoxicat cu asemenea substanţe are senzaţia că este ucis, sugrumat sau îngropat de viu, fapt ce face să tremure de frică, să se zbată în sudoare rece, să ţipe, să-şi rupă îmbrăcămintea sau să se arunce de la înălţime. Clasificarea substanţelor psihochimice: Substanţele excitante în anumite limite măresc capacitatea de lucru a omului, intensificând în acelaşi timp şi reacţiile organismului faţă de factorii iritanţi externi; Substanţele stimulatoare sau energizante produc o dorinţă de activitate sporită faţă de posibilităţile normale ale omului. Sub acţiunea acestor substanţe, la doze mari, se observă o tendinţă spre activităţi fizice necontrolate (mişcări dezordonate); Substanţele euforizante contribuie la apariţia unui sentiment de fericire (stare de veselie) fără o cauză concretă. Această stare are o influenţă negativă asupra comportamentului în vorbire, gesturi, autocontrol; Substanţele halucinogene alterează reflectarea normală a senzaţiilor percepute. Sub acţiunea acestor substanţe, excitaţiile vizuale şi auditive obişnuite sunt reproduse în sfera conştientului în mod amplificat. Formele şi dimensiunile obiectelor sunt exagerate, apar viziuni colorate, zgomote insuportabile, spaţiul înconjurător se dilată; Substanţele psiholeptice provoacă deprimarea activităţii psihice normale, reducând capacitatea de a se concentra pentru a percepe lumea înconjurătoare; Substanţele sedative acţionează într-un mod calmant, somnifer, cu reducerea mobilităţii şi pierderea treptată a cunoştinţei; Substanţele depresive produc o atenuare a senzaţiilor provocând o stare de indiferenţă faţă de acţiunile ce au loc în mediul înconjurător. La acest efect se adaugă o cădere a mobilitaţii şi reducerea la minim a capacităţii de a lua o hotarâre; Substanţele calmante provoacă o stare de nepăsare, dusă până la totala indiferenţă (apatic). În această situaţie este posibilă pierderea parţială a cunoştinţei şi a autocontrolului. Substanşele din această grupă nu provoacă stare de somnolenţă şi nu au acţiune deprimantă. Se vor prezenta principalele droguri şi efectele nocive ale acestora asupra organismului uman. Dietilamida acidului d–lisergic (LSD) C2H5 CON C2H5 N CH2 N H Încă din anul 1943 A.Hofmann a observat întămplător efectele halucinogene ale LSD-ului, în timp ce efectua semisinteza acestei amide, pornind de la acidul lisergic extras din alcaloizi proveniţi din ergot. LSD este o substanţă cristalină, fără miros, de culoare albă. Cu acizi sau baze, în soluţie apoasă, hidrolizează la fierbere, formând dietilamina şi acidul lisergic. La temperatura de 83oC se topeşte cu descompunere, iar sub forma de tartrat este solubilă în apă. Are cea mai ridicată activitate psihochimică. Doza de 0,001 mg/kg corp poate provoca la om psihoze de tip schizofrenic pe o durată de câteva ore. Simptomele de intoxicare evoluează prin: mărirea pupilei, senzaţia de ridicare a părului, vomă, salivare abundentă, activitate ridicată a reflexelor, paralizia membrelor; moartea survine prin oprirea respiraţiei. Inspiraţia aerosolilor de LSD determină apariţia în organism a unor tulburări intense, manifestate prin: senzaţia de plutire în aer, vorbire incoerentă, halucinaţii vizuale şi auditive, alterarea afectivităţii şi impresia de totală depersonalizare. Imaginea în ansamblu a cestor psihoze este foarte asemănătoare cu starea de schizofrenie. Se găseşte sub formă de capsule, tablete, pulbere, lichid. Se poate găsi pe cuburi de zahăr, aplicat pe hârtie. Se ia pe cale orală sau se injectează. Mescalina (3-4-5-trimetoxi-fenil-etilamina) Este extrasă din “peiote” (mescal), vârfurile uscate ale unui cactus fructifer pufos care creşte în New Mexico (valea râului Rio Grande), Peru şi Brazilia. Este o substanţă solidă, cristalină şi solubilă în apă, alcool, cloroform, benzen. Din punctul de vedere al proprietăţilor farmacologice, mescalina provoacă efecte psihice şi halucinaţii vizuale neobişnuite. Doza de 3-5 mg/kg corp, administrată pe cale bucală, provoacă o stare de anxietate, efecte vegetative simpatico-mimetice (greaţă, frisoane, congestia feţei) hiperreflexe la nivelul membrelor, tremurături şi halucinaţii intense (de obicei vizuale, reprezentând lumini colorate, desene geometrice, animale, şi uneori persoane); percepţia culorilor şi a spaţiului este adesea concomitent tulburată. Aceste simptome sunt conoscute sub denumirea de “beţia mescalnică”. Efectele unei singure doze complete de mescalină persistă timp de 10-12 ore. H3C O CH2 CH2 NH2 H3C O O CH3 Derivaţi de amfetamină C6H5–CH2–CH–CH3 NH2 Amfetamina (amfedrina, benzedrina) se întrebuinţează ca medicament în stările psihice depresive, însoţite de apatie şi oboseală, datorită acţiunii excitante asupra sistemului nervos central. Derivaţii de amfetamină manifestă o acţiune psihochimică mai ridicată decât cea a mecalinei sau cel puţin similară acesteia (în funcţie de poziţia grupărilor metoxi). CH3O CH3 CH3O CH2 CH NH2 3-4-5-trimetoxiamfetamina (I) CH3O CH3O CH3 CH3O CH2 CH NH2 2-4-5-trimetoxiamfetamina (II) CH3O CH3O CH3 O CH2 CH NH2 3 metoxi 4-5 metilen dioxiamfetamina H2C O S-a observat că lungimea lanţului alifatic şi mărimea inelului heterociclic produc o scădere a efecienţei psihochimice la om. Drogurile obţinute sunt: dexaamfetamine, pro plus. Efectele acestora sunt euforie, puls rapid, stare de agitaţie, nelinişte, somnolenţă, tremurături, pierderea apetitului, individul devine nehotărât, dependenţă, gândire dezordonată, leziuni pe creier, violenţă, moarte prematură, posibile intoxicaţii. Durata efectelor este de 2-4 ore. Morfina şi derivaţii săi Opiul se obţine prin uscarea latexului din fructele necoapte ale macului, Papaver Somniferum, cultivat mai ales în China, India şi Asia Mică. Conţinutul în alcaloizi (circa 20) al opiului este de 20-25%, restul reprezentând un amestec de răşini, gume, zaharuri, acizi organici, proteine şi substanţe minerale. Principalii alcaloizi şi proporţiile aproximative în care se găsesc sunt următoarele: morfina 10-12%, narcotina 5%, papaverina 0,8%, tebaina 0,4%, codeina 0,3%, narceina 0,2%. Morfina a fost izolată din opiu pentru prima oară de către Sertuner. Din punct de vedere chimic, alcaloizii din opiu fac parte din două clase diferite: derivaţi ai fenantrenului (morfina, codeina, tebaina), care acţionează în special asupra sistemului nervos central, şi derivaţi ai izochinolinei (papaverina, narcotina) cu o acţiune predominant spasmolitică asupra muşchilor netezi. Medicamentele din grupa morfinei sunt narcotice puternice. Efectul deprimant asupra sistemului nervos central se manifestă printr-o stare de indiferenţă faţă de durere (analgezice) în doze mai mari aceasta este însoţită de hipnoză, pierderea cunoştinţei şi chiar comă. H3C N CH2 H3C N CH2 š œ î œ 4 萏ฐ葞ฐ摧┄% ␃愃̤摧ᰂŽ ␃愃̤摧ㄫ0 ␃༃梄币梄愁̤摧䏿ƒ ␃༃킄市킄愂̤摧㒈I h h h h ␃༃킄市킄愂̤摧֦î CH2 CH2 OH O OH H3C-O O O–CH3 morfina tebaina La anumite doze, efectul deprimant este precedat de o acţiune excitantă, care se transformă într-o stare plăcută de euforie ce duce la dorinţa de a lua din nou medicamentul (morfinism). Administrarea repetată produce, după o perioadă de timp variabilă, o stare de intoxicare cronică, de dependenţă psihică şi fizică faţă de narcotic, cunoscută sub numele de adicţie sau dependenţă. Preocuparea majoră a celui intoxicat este aceea de a-şi procura prin orice mijloc substanţa care îi dă simţământul de echilibru şi bună stare generală. Noţiunea de adicţie implică dependenţa fizică a organismului probabil prin schimbări importante în fiziologia celulei. Întreruperea bruscă a narcoticului este dramatică şi însoţită de tulburări adânci (sindromul abstinenţei), constituind o indicaţie a procesului de adicţie; de aceea, multe persoane continuă să ia morfină tocmai pentru a evita aceste tulburări ale întreruperii. Se face deosebirea între adicţie şi obişnuinţă, aceasta din urmă reprezentând mai mult o dependenţă psihică, de natură emotivă. O altă caracteristică a alcaloizilor din grupa morfinei este de a produce toleranţă; la utilizarea continuă, dozele obişnuite nu mai produc aceleaşi efecte, astfel încât cantităţile necesare devin din ce în ce mai mari. Tulburările psihice care însoţesc morfinismul sunt dintre cele mai grave: slăbirea facultăţilor intelectuale, pierderea voinţei, a simţului etic şi a puterii de muncă. Tratamentul morfinismului, pentru recuperarea bolnavului, trebuie făcut sub supraveghere medicală. Codeina este derivatul metilat al morfinei la grupa fenolică. Heroina (diacetil morfina) are acţiune analgezică puternică, care produce foarte uşor şi des obişnuinţa. Efectele principale ale consumului acestor droguri sunt: euforie, tulburări mintale, sufocări, apatie, putere redusă de concentrare, apetit slab, inhibare emoţională, impuls sexual redus, dependenţă fizică şi psihică, schimbări drastice în modul de viaţă, moarte prematură. Cocaina este alcaloidul principal obţinut din frunzele unui arbust, Erytroxylon Coca, originar din regiunile munţilor Anzi. În secolul al XIX-lea cultura sa a fost intrdusă în insulele Ceylon şi Java, aceasta din urmă producând astăzi cea mai mare cantitate. Conţinutul total în alcaloizi variază între 0,5 şi 2% din care cocaina reprezintă 25-80%, după origine. Indienii din America de Sud atribuie frunzelor de coca puteri miraculoase. Din timpuri vechi, ei au obiceiul de a mesteca frunze de coca împreună cu mici cantităţi de cenuşă. Senzaţiile de foame şi oboseală dispar şi se realizează în mod temporar o bună dispoziţie şi o iluzorie putere de muncă. Primele frunze de coca au fost aduse în Europa în anul 1857, iar extragerea cocainei a fost realizată curând după aceea în laboratorul lui Wohler. Structura cocainei a fost stabilită (Willstatter, 1898) pe baza reacţiilor de degradare, făcute de numeroşi cercetători, în seria cocainei şi a alcaloizilor cu structură înrudită (atropina). Cocaina este esterul dublu cu alcool metilic şi acid benzoic al unui amino-hidroxiacid, (–) –ecgonina. H OCOC6H5 H OH H3C–N H3C–N hidroliză + C6H5COOH + CH3OH COOCH3 COOH cocaina (–) ecgonina Un alt drog obţinut pornind de la cocaină este “CRACK”. Se prezintă sub formă de pudră cristalină, pufoasă, de culoare albă, putând avea o paletă de la alb deschis până la un alb-maroniu. Cocaina este un excitatnt puternic al scoarţei cerebrale; produce o stare de excitaţie euforică, halucinaţii, senzaţie de mare putere de muncă, dând naştere de la o toxicomanie gravă, cocainomania (dezechilibru psihic, idei fixe şi toate urmările nefaste ale narcomaniei). Utilizarea prelungită a cocainei produce şi toleranţă astfel trebuie luate doze din ce în ce mai mari pentru a obţine acelaşi efect. Sindromul abstinenţei este mai puţin grav decât în cazul morfinei şi deci întreruperea nu este aşa dificilă. Efectele principale ale consumului de cocaină sunt: inhibarea emoţională, tremurături, stări de nervozitate, mucoasă nazală sângerândă (cu diverse leziuni), secreţii nazale permanente, somnolenţă violentă, pierderea apetitului, a greutăţii, lipsă de interes, percepţie distorsionată, tulburări cronice, creşte riscul atacului de cord, moarte prematură. Efectele durează 1-2 ore. Metadonă (6–dimetilamino–4,4,,–difenil–3 heptanona) se foloseşte ca analgezic după etiologia şi intensitatea durerilor. Este un narcotic care produce adicţie (dar mai slab decât morfina). Metadona a fost sintetizată prima oară în timpul celui de-al doilea război mondial (Ehrhardt şi Bockmihl). Se prezintă sub formă de lichid ori tablete. Alte droguri obţinute sunt: petidina, meperidina, sosegon. Efectele consumului sunt: euforie, tulburări mentale, sufocări, apatie, putere redusă de concentrare, apetit slab, inhibare emoţională, impuls sexual redus, dependenţă fizică şi psihică, schimbări drastice în modul de viaţă, moarte prematură. Durata efectelor este de 3-24 ore. O C6H5 C–C2H5 C C6H5 CH2–CH–N(CH3)2 CH3 Barbituricele reprezintă o grupă de medicamente sedative şi hipnotice cu cea mai largă utilizare dintre medicamentele clasice de acest tip. O C NH H2C C=O C NH O Acidul barbituric (2,4,6-triceto-hexahidro-pirimidina), ureida ciclică a acidului malonic este un derivat de pirimidină. Inelul pirimidinic se întâlneşte în mulţi compuşi naturali de mare însemnătate fiziologică ca: vitamine, purine, acizi nucleici. Metoda clasică prin care se sintetizează barbituricile constă în condensarea unui ester malonic disubstituit cu uree în prezenţa etoxidului de sodiu. NH R1 CO–NH H2NCNH2 C C=NH R2 CO–NH O R1 CO–NH R1 COOEt H2NCNH2 C CO C R2 CO–NH R2 COOEt NH R1 CO–NH H2NCNHCN C C=NH R2 CO–N CN Drogurile care conţin barbiturice sunt: mandrix, benzodiazepine, rohxpnol, mogadon. Se prezintă sub formă de capsule sau tablete. Se administrează oral, injectabil sau pe cale rectală. Efectele consumului sunt: dezorientare, memorie alterată, vorbire nedesluşită, comportament de beţie, fără însă a consuma alcool, dependenţă, contracţii musculare şi convulsii, psihoză, frică extremă, posibilă moarte. Durata efectelor 1-6 ore. Marijuana – haşiş. Substanţă de culoare verde, seamănă cu tutunul. Se mai folosesc seminţele şi răşinile (culoare neagră cu miros de prajeală). Efectele consumului: inhibiţie parţială emoţională, concentrare diminuată, percepţie distorsionată, panica de a fi atacat, ochii injectaţi, tuse, creşterea apetitului, dependenţă, afecţiuni ale plămânilor, leziuni pe creier, lipsă de motivaţie, urmări asupra comportamentului sexual, posibile naşteri cu deformaţii. Durata efectelor 2-4 ore. 쥁@