Referat ANEMII

Mai jos puteti citi fragmente din Referat ANEMII si de asemenea puteti face Download Referat ANEMII

Citeste fragmente din Referat ANEMII

ANEMII Definiţie: stare patologică, datorată diminuării semnificative (peste 2 deviaţii standard) a cantităţii de masă globulară totală şi/sau de hemoglobină pe unitatea de volum, sub valorile normale pentru vârsta şi sexul respectiv; scăderea hemoglobinei se poate asocia cu scăderea hematocritului şi/sau a nr. de eritrocite/mmc. Concentraţia de Hb. este criteriul esenţial de diagnostic, fiind unitatea funcţională a hematiei, iar determinarea masei eritrocitare totale este incomodă şi laborioasă.Inconvenient: interpretarea cifrelor de Hb. trebuie să se facă şi în funcţie de condiţiile de hidratare ale subiectului investigat (proteinemie, ionogramă). Clasificarea anemiilor Clasificarea morfologică ( Anemii macrocitare: ( megaloblastice ( deficit de acid folic, deficit de vit. B12); ( nemegaloblastice (afecţiuni hepatice, hipotiroidie). ( Anemii normocitare: ( hemolitice; ( posthemoragice acute; ( aplastice. ( Anemii microcitare: ( feriprivă; ( talasemie; ( piridoxin-responsivă etc. Clasificarea pe criterii funcţionale ( Anemii aregenerative: ( prin stimulare medulară insuficientă (afecţiuni renale cronice, endocrinopatii, infecţii cronice etc); ( prin răspuns medular insuficient ( anemii aplastice, anemii mieloftizice). ( Anemii regenerative: ( cu eritropoieză eficientă (anemii hemolitice, anemie posthemoragică acută) ( cu eritropoieză ineficientă ( sindrom talasemic, deficit de vitamina B12 şi acid folic). Clasificarea patogenică ( Anemii prin scăderea producţiei eritrocitare: ( tulburare a proliferării şi diferenţierii celulelor stem multipotente (anemie aplastică); unipotente (anemia din IRC sau din endocrinopatii). ( tulburare a proliferării şi maturării celulelor diferenţiate prin: anomalie a sintezei de ADN ( deficit de vit. B12 sau acid folic, tulburare a metabolismului purinei şi pirirmidinei); anomalie de sinteză a hemoglobinei – anemii hipocrome prin : deficit de sinteză a hemului (anemia feriprivă, anemia din porfirii) sau a globinei (talasemii); mecanism necunoscut sau multiplu – anemia sideroblastică, anemia diseritropoietică congenitală, anemia din bolile cronice inflamatorii, anemii nutriţionale, anemii mieloftizice. ( Anemii prin creşterea distrucţiei eritrocitare sau pierderi excesive: ( anemii prin hiperhemoliză: anomalii intrinseci – de membrană (sferocitoză, eliptocitoză, acantocitoză, stomatocitoză), de enzime eritrocitare (deficit de G6PD, piruvatkinază, triozofosfatizomerază), hemoglobinopatii (drepanocitoză, hemoglobinoză C), hemoglobinurie paroxistică nocturnă; anomalii extrinseci – imunologice ( autoimune, izoimune, induse de droguri), agresiune mecanică (anemie hemolitică microangiopatică, anemia din boli cardiace), agresiune toxică (bacteriană, chimică, animală), agresiune parazitară (paludism, bartoneloză), sechestare splenică (hipersplenism). ( anemii posthemoragice. ANEMIA FERIPRIVĂ Definiţie: stare patologică de tulburare a hemoglobinsintezei, consecutivă scăderii capitalului global de Fe al organismului, exprimată dpdv. hematologic prin anemie hipocromă (HEM<27pg, CHEM< 30%) şi/sau microcitară (VEM<80 (3). Etiopatogenie: necesarul de Fe al organismului în copilărie este de 0,5- 1mg/kg/zi şi este asigurat prin aport exogen alimentar, cu excepţia sugarului în primele 4-6 luni de viaţă, care foloseşte Fe din rezerve. Eficienţa de absorbţie a Fe este de 10-20%, deci aportul alimentar necesar zilnic este de 8-10 mg Fe elemental. (eficienţa de absorbţie a Fe din laptele uman este de 50%). Capitalul de Fe la naştere este de 250-300 mg, din care 175mg – Fe heminic, 30-50mg – Fe de rezervă, 15 mg – Fe tisular, 0,5-0,7 mg Fe seric. Ponderea sa majoră este de provenienţă maternă, fiind transportat activ transplacentar, aprox. 0,5 mg/zi în primul trimestru de sarcină, ajungând la 3-4 mg/zi în ultimele 70-80 zile de sarcină. Ligatura tardivă a cordonului ombilical suplimentează cu 40-50 mg capitalul de Fe. Fe feros şi Fe heminic se absoarbe la nivelul intestinului subţire (10%), fiind transferat, prin intermediul apoferitinei celulei epiteliale intestinale sub formă de Fe feric, spre polul vascular al celulei; de aici, transferina îl transportă spre eritroblaşti şi spre depozite. O cantitate minimă de Fe se pierde zilnic (1-1,5 mg), la care se adaugă o pierdere menstruală lunară de 35 ml sânge (5-10 mg Fe). Alimentaţia lactată este săracă în Fe (1,5 mg/l în l.u. şi 1 mg/l în l.v.). fe din l.u., legat de o lactoglobulină specifică de specie, se absoarbe într-un mare procent, în timp ce Fe din l.v., legat de o lactoglobulină heterospecifică se absoarbe doar parţial. Rezervele de Fe ale nou-născutului la termen se epuizează în primele 4-6 luni, sugarul rămânând tributar aportului exogen de Fe alimentar (diversificarea alimentaţiei). În lipsa acestei suplimentări apare anemia “fiziologică” a sugarului. Mecanismele principale (factori de risc) ce stau la baza apariţiei anemiei feriprive a copilului, sunt: ( insuficienţa rezervelor de Fe constituite prenatal: prematuri, dismaturi; gemeni; hemoragii neonatale / transfuzii feto-fetale sau feto-materne intrauterine – transfuzorul; carenţa maternă: multipare, sarcini prea apropiate, mame anemice; ligatura precoce a cordonului ombilical. ( aportul exogen insuficient de Fe; ( malabsorbţia intestinaşă a Fe; ( pierderile crescute de Fe; ( necesar sporit de Fe. Grupe de risc: sugari: prematuri, dismaturi, gemeni, malnutriţi, infectaţi, instituţionalizaţi. copii mari: encefalopaţi, pica, menstre abundente, creştere accelerată staturo-ponderală (pubertate). Etiologie: Rezerve marţiale insuficiente la naştere; Aport deficitar alimentaţie lactată prelungită; diversificare tardivă; alimentaţie artificială (l.v. – aport scăzut < 1 mg/zi) ; exces de făinoase; dificultăţi de alimentaţie. Deficit de absorbţie globală: aclorhidrie, gastrită atrofică, celiakie, mucoviscidoză, intoleranţă la dizaharide, parazitoze intestinale, rezecţii intestinale, diarei trenante severe, factori inhibitori în alimentaţie (fitaţi, fosfaţi, carbonaţi) sau absenţa unor factori reducători (acid ascorbic, acizi biliari, HCl, fructoză). Selectivă pentru Fe : Riley. Tulburări de transport a/hipotransferinemia congenitală/ dobândită (sdr. nefrotic); disproteinemii. Pierderi prin sângerări repetate hernia diafragmatică; parazitoze intestinale; intoleranţa la proteina l.v.; boala ulceroasă, ulcerul diverticulului Meckel; epistaxis recidivant; hematurie recidivantă; menstre abundente; tulburări cronice de hemostază; ulceraţii rectale; boala hemoragică a nou-născutului prost compensată; medicamente: AINS, prednison, chelatori de Fe: pansamente gastrice, KCl, antimitotice. Necesităţi crescute de Fe prematuri, dismaturi; gemeni; mcc cianogene; creştere accelerată; pubertate; sarcină, lactaţie. Deturnarea Fe infecţii; stări inflamatorii cronice; hemosideroză; colagenoze; neoplazii. Pseudocarenţe Fe prezent în cantitate suficientă, dar nu participă la eritropoieză. Carenţa de Fe se însoţeşte de tulburări metabolice şi funcţionale celulare complexe, la nivelul diferitelor organe şi sisteme: hematologice, digestive, neuropsihice, cardiace, cutaneo-mucoase, imuno0logice şi osoase. Secvenţialitatea anomaliilor hematologice antrenate de deficitul de Fe: compensarea deficitului prin imobilizarea progresivă a rezervelor, cu scăderea consecutivă a feririnei serice; epuizarea rezervelor cu scăderea Fe seric circulant; afectarea sintezei intracitoplasmatice de hemoglobină în eritroblaşti cu antrenarea unei microcitoze; deteriorarea progresivă a hemoglobinosintezei, prin indisponibilitatea Fe şi apariţia hipocromiei; scurtarea duratei de viaţă a eritroblaştilor alteraţi, cu scăderea regenerării medulare şi răsunet tardiv asupra nr. de hematii. Tablou clinic Anemia feriprivă afectează, cel mai frecvent, grupa de vârstă 3 luni-2 ani, debutul situându-se, cel mai frecvent, în al doilea trimestru de viaţă pentru sugarul născut la termen şi în primul trimestru pentru prematuri. Simptomatologia se grupează în trei categorii: prima, determinată de dezordinea primară, cauza anemiei feriprive; a doua se corelează cu anemia (mai puţin cu severitatea ei şi mai mult cu ritmul de instalare a acesteia ( în anemia cu instalare lentă, reacţiile adaptative pot scuti bolnavul de acuze subiective, în cea cu instalare rapidă apar: paloare, oboseală, iritabilitate, instabilitate psihomotorie, palpitaţii, dispnee, uneori splenomegalie moderată sau sdr. febril sau subfebril de etiologie neprecizată). simptome cauzate de deficitul de Fe tisular: ( tulburări de creştere (mai ales creşterea ponderală); ( modificări cutaneo-mucoase: displazie unghială, koilonichie (unghii în formă de lingură), glosită atrofică, stomatită angulară, disfagie (sdr. Plummer Vinson) – consecutivă glositei atrofice şi anomaliilor esofagiene, tulburări gastrointestinale (gastrită atrofică însoţită de aclorhidrie histaminorefractară, atrofia mucoasei duodeno-jejunale, cu malabsorbţie pentru xiloză, lipide, vit. A, hemoragii oculte). ( pica (pagofagie, geofagie, ingestie de praf, cărămidă etc.) – corectabilă la administrarea medicamentoasă de Fe. ( anomalii musculare: scăderea performanţelor fizice, prin hipoxia anemică şi deficitul în enzime cu conţinut în Fe. ( alterări comportamentale: iritabilitate, tulburări de atenţie şi memorie, scăderea performanţelor şcolare, spasmul hohotului de plâns. ( manifestări cardio-vasculare: tahicardie, hipertrofie miocardică, creşterea volumului plasmatic – prin hipoxie şi deficit tisular de Fe. ( deficit imunitar – prin scăderea ponderii limfocitelor T, a capacităţii de fagocitoză şi pierderea intestinală de imunoglobuline. ( nanism, hepatosplenomegalie, depigmentări cutanate – rare. Examene paraclinice ( afectarea seriei roşii, în următoarea ordine cronologică: microcitoza adaptativă (VEM<70(3 sub 2 ani, <73(3 între 2-5 ani, <80(3 peste 12 ani) ; anemia şi hipocromia sunt absente. scăderea concentraţiei de Hb, cu hipocromie concomitenă ( HEM< 27pg, CHEM< 30%); afectarea nr. De hematii lipse ;te. scăderea nr. de hematii, alterarea morfologiei eritrocitare (anulocite, hematii în “ semn de tras la ţintă”); reticulocite - normal sau devieri minore în plus sau minus ; uşoară granulocitopenie şi trombocitoză în formele severe. ( măduva osoasă se caracterizează prin hiperplazie moderată, predominant eritroblastică, cu apariţia eritroblaştilor feriprivi (mici, cu contur neregulat, zdrenţuit), diseritropoieză (cariorexis, multinuclearitate, fragmentare nucleară). Hemosiderina lipseşte din celulele reticulare, sideroblaştii scad sub 10%. Coloraţia pentru Fe a frotiului medular este testul diagnostic cel mai fidel. ( Fe seric< 50(g/100ml; ( CTF ( peste 500(g/100ml; ( indicele de saturare a transferinei scade sub 15-20% (VN – 20-45%). ( Feritina serică – oglindă fidelă a rezervei de Fe – scade sub 10ng/ml (VN – 30-142 ng/ml). ( explorări digestive: aclorhidria, alterarea testului cu D-xiloză, malabsorbţia vit. A. ( examen radiologic: îngroşarea corticalei oaselor lungi şi late. ( studii de ferokinetică cu 59Fe: clearance plasmatic crescut, turnover accelerat al Fe plasmatic, încorporare şi utilizare mai mare a 59Fe. Forme clinice Anemia feriprivă nutriţională – cea mai frecventă; debut după 4+6 luni la sugarul născut la termen, după 1-3 luni la prematur, consecinţa aportului inadecvat de Fe; acelaşi mecanism este incriminat şi în apariţia clorozei tinerelor fete, la care se adaugă pierderile menstruale de fe. Anemia prematurului – survine precoce, în primele 7-10 săptămâni de viaţă, cauzată de scurtarea vârstei gestaţionale; nu este o anemie feriprivă Anemia posthemoragică cronică – reversibilă sub feroterapie în condiţiile rezolvării manifestărilor hemoragice. Hemoragia digestivă (hernie hiatală, ulceraţii gastroduodenale, diverticulită, parazitoze intestinale etc.), menoragia, epistaxisul repetat, hemoglobinuria parxistică nocturnă etc, sunt cauzele unei balanţe negative a Fe, ce induc iniţial o stare sideropenică, apoi o anemie feriprivă manifestă. Anemia feriprivă din alergia la laptele de vacă – controversată; consecinţă a enteropatiei exsudative şi hemoragice, indusă de alergia la proteinele laptelui de vacă. Hemosideroza pulmonară – rară, primară sau secundară ( pneumopatie hemoptoică cronică, stenoză mitrală, distrofie constituţională a ţesutului elastic, LES, poliarterită nodoasă, granulomatoză Wegener, PTI, sdr. Goodpasture, artrita reumatoidă etc.) se defineşte prin hemoragie pulmonară intraalveolară recidivantă. Determină o anemie hipocromă hiposideremică severă, consecutivă sechestrării importante şi ireversibile de Fe hemosiderinic în sectorul pulmonar, pe de altă parte, tablou de insuficienţă respiratorie cronică progresivă, secundară fibrozei pulmonare evolutive. Biologic: anemie feriprivă gravă+ prezenţa în spută a hemosiderinei macrofagice. Examenul radiologic pulmonar evidenţiază imagine caracteristică de infiltraţie pulmonară alveolară microgranulică şi fibroză perihilară, ( adenopatie hilară. Testele funcţionale respiratorii relevă o insuficienţă funcţională restrictivă. Explorarea cu 59Fe evidenţiază acumularea pulmonară a radioactivităţii, ca dovadă a sechestrării pulmonare a acestuia. Anemia este progresivă, cu ameliorare tranzitorie la feroterapie şi transfuzii. Corticoterapia şi medicaţia imunosupresoare asigură ameliorări episodice, fără a influenţa notabil prognosticul sever al bolii. Anemia nutriţională cu hiposideremie şi hipocupremie – apare la sugarul cu malnutriţie severă, asociază anemie, retard psihomotor şi staturo-ponderal importanmt, neutropenie. În patogenia ei este evocată tulburarea sintezei de ceruloplasmină (sdr. Menkes); tratament: feroterapie + sulfat de Cu. Diagnostic pozitiv ( confirmarea diagnosticului de anemie: Hb (, ( Ht(, nr. hematii (; ( caraterizarea morfologică: hipocromă, microcitară; ( dovedirea naturii feriprive a dezordinii hematologice: Fe seric (, CTF (, indice de saturare a transferinei (, feritina serică (, reacţia Perls medulară negativă. ( proba terapeutică cu preparate de Fe – criza reticulocitară la 5-7 zile, normalizarea parametrilor eritrocitari. Diagnosticul diferenţial se impune cu alte anemii hipocrome: ( hemoglobinopatii ( sdr. talasemice, hemoglobinopatiile E, C, hemoglobinuria parixistică nocturnă); ( blocaj al sintezei hemului prin medicamente sau toxice; ( anemii sideroblastice congenitale şi dobândite; ( anemii hipocrome din dezordini cronice ( infecţii, boli de colagen, neoplazii etc.). - Diferenţierea anemiei feriprive de talasemie se face pe baza criteriilor morfologice: hipocromia f. accentuată, microcitoza şi anizocitoza mai importante, prezenţa de eritrocite cu punctaţii bazofile, hiperreticulocitoza şi eritroblastoza, ca şi electroforeza patologică a Hb pledează pentru talasemie. - Diferenţierea a.f. de anemiile inflamatorii este dificilă, tabloul hematologic fiind identic; scăderea CTF şi prezenţa excesivă de Fe în macrofagele medulare permit diferenţierea. - Anemiile sideroblastice – rare în pediatrie, prezintă un martor citologic specific – eritroblastul inelar + Fe plasmatic şi eritroblastic crescute. - Atransferinemia congenitală – anemie hipocromă microcitară severă, cu debut neonatal, se diferenţiază de a.f. prin absenţa aproape completă a Fe plasmatic în discordanţă cu hemosideroza tisulară. Elemente de diagnostic diferenţial în anemiile hipocrome Tip de anemie Feritina serică ((g/l) Fe seric ((g/100ml) CTF ((g/100ml) CST (%) Hemosiderină macrofage Sideroblaşti(%) Normal 30 - 142 65 - 185 250 - 450 20 - 45 +/++ 30 - 80 a. feriprivă ( ( ( ( 0 <10 Talasemie ( (/N (/N (/N N/( N/( a. inflamatorii N/( ( ( N/( ( ( a. sideroblastice ( ( N/( N/( ( Inelar ( Atransferinemie congenitală ( ( ( N/( ( ( Tratament Profilaxia anemiei feriprive are în vedere: ( alimentaţia corectă şi tratamentul anemiei feriprive a gravidei; ( ligatura tardivă a cordonului ombilical (creşte cu 40-50 ml capitalul de Fe); alimentaţia corectă a sugarului, cu preferarea alimentaţiei naturale în primul trimestru şi diversificarea sa precoce (mai ales la cei alimentaţi artificial), corectă, cu preparate alimentare cu conţinut crescut de proteine animale şi implicit de Fe; ( suplimentarea aportului de Fe prin preparate alimentare (cereale, l. praf) fortifiate cu Fe sau prin preparate medicamentoase, asigurând o doză de 1-2mg/kg corp/zi la grupele de sugari cu risc crescut pentru anemia feriprivă (prematuri, gemeni, malnutriţi, sugari alimentaţi artificial, cu tulburări digestive trenante sau cu infecţii repetate); se evită administrarea Fe la prematuri sub 2 luni, mai ales în lipsa unei suplimentări adecvate cu vit. E, din cauza riscului declanşării unei anemii hemolitice prin picnocitoză. Tratamentul curativ Mijloace terapeutice: măsuri dietetice, medicamentoase, terapie transfuzională. Obiective: corecţia anemiei; reconstituirea rezervelor de Fe; înlăturarea cauzei sideropeniei. Principii: , unde Fe de rezervă este 27% din capitalul feric total (75ml/kg), rata de absorbţie este 10-25%, iar deficitul de Fe hemoglobinic este produsul deficit de Hb (g/dl)xGx3; durata feroterapiei este de 3-5 luni (min. încă 6-8 săptămâni după corectarea constantelor hematologice, pentru asigurarea reconstituirii rezervelor marţiale). - tratamentul etiologic se impune pentru rezolvarea definitivă a afecţiunii (corectarea greşelilor alimentare, tratamentul bolilor digestive, înlăturarea cauzelor de sângerare prelungită. - transfuziile de masă eritrocitară se rezervă formelor severe (Hb< 4-5g/100ml), cu simptomatologie hipoxică evidentă. Tratamentul dietetic al anemiei feriprive - alimentaţie naturală (deşi cu conţinut scăzut de Fe, rata de absorbţie a Fe din l.u. este 50%, faţă de 12% din l.v.). - evitarea introducerii prea precoce (sub 4-5 luni) a alimentelor solide, cu efect nefavorabil asupra absorbţiei Fe. - când alimentaţia naturală nu e disponibilă, alimentaţia artificială - cu preparate de l. praf fortifiate cu Fe. - diversificarea cu preparate de carne (rată de utilizare a Fe de 20 de ori mai bună decât din vegetale), cereale, pireuri de fructe şi legume fortifiate cu Fe; - evitarea excesului de fitaţi, fosfaţi şi săruri de calciu, cu efect inhibant asupra absorbţiei Fe. Preparate medicamentoase pentru combaterea anemiei feriprive pentru administrare orală: săruri feroase solubile (sulfat, gluconat, fumarat, aspartat, succinat), cu un conţinut de 20-30% Fe elemental şi o rată de utilizare a Fe crescută; se administrează între mese, pentru evitarea inhibiţiei absorbţiei de către fitaţi sau fosfaţi. Efecte adverse: dureri epigastrice, vărsături, diaree sau constipaţie; rar, intoxicaţia cu Fe, manifestată prin: hematemeză, melenă, tahicardie, tahipnee, hipotensiune, convulsii, comă. Tratament: întreruperea administrării de Fe, spălătură gastrică cu apa bicarbonatată, chelatori de Fe (desferioxamină), suţinerea funcţiilor vitale. pentru administrare parenterală: fier-dextran, fier- sorbitex, fier polimaltozat, conţin Fe feric, lent absorbabil de la locul injecţiei şi utilizabil pentru hemoglobinsinteză timp de 3-4 săptămâni. Doza totală se calculează după formula: , unde volumul de sânge este 80ml/kg corp, 3,4 este conţinutul în mg de Fe al unui gram de Hb şi 1,5 este factorul de corecţie pentru asigurarea refacerii Fe de rezervă; practic, doza totală este deficitul de Hb x G x 4. Această doză se administrează fracţionat: 25mg/doză, sub 5 kg; 50mg, între 5-10 kg; 100 mg, administrarea se face profund i.m., în Z, schimbând de fiecare dată locul injecţiei, ritmul fiind de o injecţie la 2-3 zile interval. Indicaţii (restrânse): intoleranţa digestivă absolută; deficit de absorbţie a Fe; afecţiuni digestive ce contraindică terapia per os: boala ulceroasă, RCUH; inconsecvenţa şi indisciplina la tratament a pacientului; deficit de fe deosebit de sever (Hb<5-6 g/dl) necorectabil prin dozele tolerate per os. Reacţii adverse: reacţii generale: reacţie anafilactică, adenosplenomegalie reacţională, febră, hTA, bradicardie, sdr. artralgic şi mialgic, cefalee, vărsături, sdr. urticarian; reacţii locale: durere locală, tromboflebită, impregnaţie pigmentară cutanată, fibrosarcom. Conţinutul în Fe al diferitelor preparate medicamentoase Medicament Forma de prezentare Substanţa activă Concentraţie de Fe elemental Glubifer Drajeuri 100mg Glutamat feros 21 – 22% Neoanemovit Sirop 3% Gluconat feros 10 - 12% Ferronat Suspensie 3% Fumarat feros 30% Ferro-gradumet Tablete 525mg Sulfat feros 20% Ferrum Hausmann Sirop Complex de hidroxid feric – dextrină 30% Fier polimaltozat Fiole 100mg/2ml Hidroxid feric polimaltozat 30% Jectofer Fiole 650mg/2ml Fe-sorbitol – acid citric - dextrină 15% Efectele hematologice ale tratamentului cu Fe: ( normalizarea enzimelor intracelulare în primele 12 – 24 h; ( răspunsul hematopoietic medular la 38 – 48 h; ( declanşarea crizei reticulocitare după 5 – 7 zile (trat. p.o.); ( creşterea progresivă a concentraţiei de Hb cu 0,1 – 0,4 g/zi în primele 2 – 3 săptămâni, ulterior mai lent; ( normalizarea completă a tabloului eritrocitar în 3 – 5 săptămâni de tratament; ( reconstituirea depozitelor la 1 – 3 luni de la iniţerea terapiei marţiale. Evoluţia şi prognosticul anemiei feriprive sunt favorabile, cu condiţia înlăturării cauzei generatoare. Formele uşoare au tendinţa la autocorecţie prin creşterea absorbţiei fierului şi reconstituirea rezervelor, realizabilă în condiţiile unui aport adecvat de Fe. Lipsa răspunsului la tratamentul cu Fe ridică problema: - corectitudinii diagnosticului etiologic (asociere cu afecţiuni inflamatorii, boli hepatice sau renale etc.) - justeţei prescripţiei terapeutice ( doza, calea de administrare, durata); - respectării indicaţiilor terapeutice; - existenţei unor boli asociate sau complicaţii nerezolvate (sângerare, enteropatie exsudativă şi/sau hemoragică, malabsorbţie, carenţă asociată de acid folic). Complicaţii: ţin de severitatea anemiei (insuficienţa cardiacă) sau de severitatea carenţei de Fe (infecţii recurente, dismenoree, gastroenteropatie exsudativă sau hemoragică). ANEMII APLASTICE Definiţie: anemia aplastică este o stare patologică tradusă pe plan hematologic prin pancitopenie, determinată de reducerea globală a ţesutului hematopoietic funcţional. Anemia hipoplastică este o entitate nosologică înrudită, cu mecanism de producere identic, dar cu limitarea tulburării medulare la seria eritroblastică, cea granulocitară şi megacariocitară fiind indemne – expresia hematologică este anemia izolată (pure red cell aplasia). Aceste anemii fac parte din categoria insuficienţelor medulare, definită ca perturbarea funcţională a măduvei osoase în producţia şi/sau eliberarea celulelor sanguine mature. Factori etiologici dovediţi: ( agenţi chimici: benzenul şi compuşii săi, cloramfenicolul (antibiotic derivat benzenic), sulfonamidele, fenilbutazona, produse organice de arseniu, săruri de aur etc. ( agenţi infecţioşi: virusuri hepatitice, mononucleoza infecţioasă, gripa, tbc cu mycobacterii tipice şi atipice, bruceloza etc. ( radiaţii ionizante. ( leucemia – în 1-5% din cazuri anemia aplastică evoluează spre leucemie, fie prin persistenţa stimulului patologic ce declanşează iniţial aplazia, apoi, progresiv, leucemia, fie prin eliberarea de către celulele leucemice a unor factori aplazianţi. ( hemoglobinuria paroxistică nocturnă – în 25% din cazuri declanşează o anemie aplastică. ( sdr. ereditare ( diskeratosis congenita, sdr. Schwachmann – Diamond) sunt frecvent însoţite de anemie aplastică, respectiv hipoplastică. ( sarcina – este frecvent incriminată în apariţia anemiei aplastice (reversibilă odată cu întreruperea acesteia, prematură sau la termen). ( factori necunoscuţi – 50-63% sunt idiopatice. Tablou clinic Debut insidios cu astenie, fatigabilitate, paloare. În perioada de stare apar manifestările anemiei, leucopenie şi trombocitopeniei, respectiv paloarea cu nuanţă gălbuie, purpura cutaneo-mucoasă simplă sau hemoragică (peteşii cutanate şi gingivo-labiale, echimoze, epistaxis, hemoragie gastro-intestinală, menoragie etc.) şi infecţiile, predominant bacteriene, cu diverse sedii. Examenul obiectiv nu evidenţiază adeno – hepato - splenomegalie. Laborator Hemograma: - pancitopenie cu anemie severă normocromă normocitară, uneori macrocitară, cu morfologie eritrocitară normală. - reticulocitopenia – constantă, sub 20000/mmc. - granulocitopenia; - trombocitopenia – apare precoce, se însoţeşte de prelungirea timpului de sângerare, iretractibilitatea cheagului, teste de fragilitate capilară pozitive. - punctatul medular – celularitate redusă; Fe medular excesiv; - examenul bioptic medular – prezenţa şi gradul de extensie a aplaziei medulare şi afectarea arhitectonicii medulare (leziuni stromale, afectare a microcirculaţiei) + exsudate fibrinoase, plasmocite, infiltraţii limfoide, osteoporoza, formarea de reticulină. ANEMII HIPOPLASTICE A. Anemii hipoplastice congenitale Anemia hipoplastică congenitală Blackfan – Diamond Etiologie – neprecizată, probabil determinată ereditar, cu transmitere AR. Patogenie – insuficienţă a răspunsului la eritropoietină a celulelor progenitoare eritroide, probabil consecutiv acţiunii unor inhibitori limfocitari, cu efect predilect pe formarea coloniilor eritroide. Clinic – debut după vârsta de 6 luni (rar neonatal, excepţional la vârsta şcolară). - simptomatologia anemiei + malformaţii congenitale diverse: fenotip turnerian, facies caracteristic (hipertelorism, buze groase), anomalii digitale (police trifalangian), malformaţii congenitale cardiace, renale, osteocondrodistrofie etc. Hematologic – anemie normocromă normocitară; - reticulocitopenie marcată. ì * Š Œ ¸ º ¼ & ( X Š ¸ F Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ 愀̤Ð欀層 Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ Ȁ沖̀Ĵ혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ 阂l혅᠘ ᠀ ᠀ ᠀ 혈鐄⟿먊䴔)錆᠊ 錆᠊ 錆᠊ 鐆᠊ ␃愃̤ᨀară – în exces. Persistenţa caracterelor eritrocitare fetale: macrocitoză; creşterea concentraţiei de HbF; prezenţa antigenului eritrocitar i. Eritropoietina serică crescută. Tratament - corticoterapia – de elecţie – Prednison, 2mg/kg corp/zi, 1-3 săpt, max. 2 luni; în caz de eşec, se poate creşte la 3-4 mg/kG corp/zi; după obţinerea unui răspuns eritrocitar satisfăcător se trece la corticoterapie de întreţinere, prin sevraj progresiv (scădere cu 5-10 mg/săpt) pe o perioadă lungă (luni, ani, în funcţie de evoluţie) doza da întreţinere de 0,1-1 mg/kg corp/zi, ce asigură valori ale Hb de aprox. 9-10g/100ml. În absenţa răspunsului favorabil după 2 luni de tratament, corticoterapia se sistează, sau se menţine într-o doză minimă, în asociere cu androgenii. - transfuziile de masă eritrocitară deplachetizată şi deleucocitizată, congelată – rezervată formelor severe; se asociază cu chelatori de Fe: desferioxamina, în doză de 20-50 mg/Kg corp/zi, PEV sau subcutanat lent (10-12 h). Programul transfuzional (doza şi ritmul administrărilor) se face în funcţie de concentraţia de Hb dorită – 9 – 10 g/100ml, ţinându-se cont, obligatoriu, de toleranţa clinică a anemiei şi de prezenţa semnelor de hipoxie tisulară. - splenectomia – măsură adjuvantă în cazurile rare însoţite de splenomegalie şi hipersplenism. Prognostic – posibilitate de regresie spontană (30%); remisiune sub corticoterapie (56%); deces, prin: - complicaţii infecţioase; - complicaţiile hemosiderozei tisulare; - evoluţie spre leucemie nelimfocitară. B. Anemii hipoplastice dobândite Anemia hipoplastică asociată cu timom – tumorile timice determină supresie imunologică a seriei eritroblastice, perturbând proliferarea şi maturarea precursorilor eritroizi, fără să afecteze seria granulocitară şi trombocitară; îndepărtarea tumorii sau terapia imunosupresoare cu ciclofosfamidă se pot însoţi de răspuns hematologic favorabil. Anemia hipoplastică imunologică – din boli autoimune (LES, dermatomiozită) este indusă de acţiunea unor imunoglobuline inhibitorii cu efect specific pe eritropoieză. Hipoplazia eritroidă acută tranzitorie – poate îmbrăca două aspecte: eritroblastopenia acută Owren ( o criză aplastică, temporară sau prelungită, survenită în stări hemolitice cronice din microsferocitoza ereditară, drepanocitoză, talasemii, anemii hemolitice dobândite de tip izoimun sau autoimun) şi respectiv eritroblastopenia acută Gasser (hipoplazie acută tranzitorie ce apare la indivizi sănătoşi după infecţii acute virale sau expunere la droguri). Hipoplazia eritrocitară cronică – anemie normo sau macrocitară cu hipoplazie eritroidă medulară marcată, fără atingerea seriilor granulocitară şi trombocitară şi fără focare de eritropoieză extramedulară; este idiopatică sau determinată de factori variaţi: medicamente (fenilbutazonă, sulfonamide, prep. de bismut), toxice (EDTA, benzen, DDT), infecţii (hepatita virală, mononucleoza infecţioasă), neoplazii, IRC, boli hepatice cronice, mpc, tratamente transfuzionale iterative etc. ANEMII APLASTICE A. Anemia aplastică congenitală Fanconi - rară, posibil congenitală, cu transmitere AR; incidenţa creşte cu vârsta mamei şi cu rangul naşterii; consanguinitatea a fost frecvent semnalată la ascendenţi. Clinic Debut insidios, iniţial prin anemie normocromă, normo sau macrocitară, neutropenie şi trombocitopenie uşoară, mult timp nediagnosticată. (debut mono-, bi- sau tricitopenic). Simptomele pancitopeniei (paloare, purpură, infecţii) + sdr. plurimalformativ: ( Anomalii cutanate: hiperpigmentaţii difuze, mai ales la nivelul plicilor, sau în pete. ( Anomalii osoase: absenţa policelui, police trifalangian, hipoplazie a primului metacarpian, aplazie de radius, anomalii costale, vertebrale sau de bazin. ( Malformaţii viscerale: testiculare (testiculi mici, ectopici); urinare (agenezie renală, rinichi dublu, rinichi în potcoavă, megavezică, hidronefroză); cardiace (DSA, PCA); oculare (strabism); auriculare (agenezie de conduct auditiv extern, surditate); microcefalie. ( Hipostatură – predominant prin afectarea lungimii trunchiului. Paraclinic ( Pancitopenie cu eritrocite macrocitare (VEM> 100-120 (3), granulocitopenie, trombocitopenie. ( Explorări enzimatice: creşterea G6PD, aldolazei eritrocitare, scăderea hexokinazei şi piruvatkinazei eritrocitare. ( HbF crescută – 5 – 15%. ( Trombocitopenia severă se însoţeşte de alte anomalii ale hemostazei (TS prelungit, iretractibilitatea cheagului). ( Anomalii cromosomiale: rotaţii, angulaţii, endoreduplicaţii, rupturi, lacune). Tratament ( Androgenoterapie – de elecţie – Oximetolon (3 – 6 mg/kg corp/zi p.o.), Testosteron enantat (10 – 20 mg/kg corp/săpt i.m.) sau Metiltestosteron ( 1 – 2 mg/kg corp/zi p.o.), perioadă prelungită, întreruptă numai în caz de eşec după 4 luni. În caz de răspuns favorabil, posologia de atac se reduce progresiv la o doză de întreţinere minimă eficientă, administrată discontinuu, luni – ani. Bolnavii sensibili la androgeni rămân hormonodependenţi toată viaţa. Efectul favorabil se reflectă prioritar pe seria roşie, în timp ce trombocitopoieza şi granulocitopoieza sunt ameliorate în f. mică măsură. ( Tratamentul substitutiv – la fel ca la toate anemiile aplastice. ( Transplantul medular – puţin eficient. Evoluţie – deosebit de severă: deces în 2 – 4 ani în 50% din cazuri (complicaţii infecţioase, hemoragice); 15% evoluează spre leucemie mieloblastică, mielomonocitară sau neoplazii viscerale. B. Anemii aplastice dobândite: Anemia aplastică toxică – formele induse de citostatice sunt reversibile la întreruperea expunerii la drog; cele determinate prin mecanism de idiosincrazie (cloramfenicol) au pronostic f. sever (letal – 75%). Anemia aplastică postinfecţioasă – în special posthepatitică, cu pronostic f. sever (90% deces). Anemia aplastică idiopatică – cea mai frecventă Diagnostic pozitiv: ( pancitopenie; ( absenţa hepatosplenomegaliei; ( măduvă “ deşertică“, cu lipsa focarelor de celule patologice. Diagnostic diferenţial ANEMIA PRECOCE A PREMATURULUI Etiopatogenie: - nivelul Hb din sângele venos al cordonului atât la nou-născutul la termen, cât şi la prematur este foarte înalt (19-21g%). La toţi nou-născuţii există o scădere rapidă în primele săptămâni de viaţă: din cauza saturaţiei mari cu oxigen a sângelui la nou-născutul cu funcţie pulmonară bună, nivelul eritropoietinei scade. Hb circulantă scade cu 1% în fiecare zi, cu o rată care depinde şi de viteza creşterii în greutate. Cum viteza creşterii în greutate este mai mare la prematuri, apare o scădere exagerată a Hb. Pe lângă scăderea eritropoietinei (datorită relativei hiperoxii), există o creştere a volumului sanguin, paralelă cu greutatea care duce la o hemodiluţie fiziologică. Este o anemie normocromă. Prematurul are la 6-8 săpt. o concentraţie de Hb de aprox. 8g% . Vindecarea se produce când măduva începe să răspundă la nivelul scăzut de oxigenare al ţesuturilor (hipoxia anemică). Creşterea continuă cu rapiditate, încât această creştere a concentraţiei de Hb este lentă. Vindecarea este posibilă, dacă există depozite corespunzătoare de Fe, după 6-8 săpt. această anemie nu necesită tratament cu Fe; când se asociază cu o infecţie sau hemoragie, este indicată transfuzia de sânge. ANEMII HEMOLITICE Definiţie: ansamblu complex de stări patologice definite prin scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor (<15-20 zile) faţă de VN (100-120 zile). Ca răspuns la supravieţuirea scurtă a hematiilor: activitatea m. o. (; R. ( (> 2%); Hiperplazia elementelor eritroide medulare duce la (/inversarea raportului granulocito-eritrocitar (VN= 2:1 – 4:1). MICROSFEROCITOZA EREDITARĂ MINKOWSKI CHAUFFARD Definiţie: anomalie hemolitică ereditară, de severitate variabilă, caracterizată prin eritrocite sferoidale, fragile osmotic, care sunt sechestrate, în virtutea geometriei lor, în pulpa roşie a splinei; splenectomia ameliorează durata de viaţă a eritrocitelor, cu remisiunea anemiei, deşi defectul membranar eritrocitar persistă. Fenotipul S.E. poate fi moştenit AD (75%) sau AR (25%), f. rar apare ca mutaţie de novo. Etiopatogenie: la eritrocitul normal, suprafaţa este formată dintr-un dublu strat lipidic (col, FL) traversat de proteinele membranare. Structura de dublu strat este stabilizată prin interacţiunile hidrofile dintre AG din structura FL şi porţiunea transmembranară a proteinelor. Rezistenţa mecanică necesară supravieţuirii fluxului turbulent la trecerea prin inimă şi vasele mari şi deformabilitatea necesară menţinerii integrităţii la trecerea prin capilarele înguste splenice sunt transmise dublului strat lipidic printr-o reţea de proteine ale scheletului celular: spectrina, ankirina, actina, palidina, prot.4, 2. Eritrocitele din S.E. sunt mici, sferice, cu raport S/V( din cauza pierderii de col, FL şi proteine membranare, prin mutaţii care afectează sinteza sau funcţia acestor proteine. La nivelul pulpei roşii a splinei, microsferocitele sunt sechestrate şi distruse mecanic la nivelul capilarelor înguste splenice. Cauza cea mai frecventă de SE este defectul primar de ankirină şi spectrină, cu modificarea formei hematiei, creşterea permeabilităţii membranare pentru Na şi necesitatea unei cantităţi ( de ATP pentru a scoate Na din celulă şi în final, hemoliză (in vitro, hemoliza în mediu hipoton este corectată prin adăugarea de ATP). Manifestări clinice: Principalele manifestări clinice ale SE sunt: paloare; icter sclero-tegumentar, urini şi scaune hipercrome; splenomegalie ( hepatomegalie. ( disociaţie anemie-icter: ex. anemie acută brutală fără icter, (icterul apare mai tardiv, după câteva zile necesare difuziunii bilirubinei în ţesuturi) sau icter fără anemie (hemoliza cronică). - hemoliza acută: dureri abdominale, lombare, febră, colaps, oligoanurie, splenomegalie moderată sau absentă; - hemoliza cronică: tulburări de creştere (nanism anemic), modificări de neurocraniu, facies, oase lungi, retard pubertar, litiaza biliară, hepatosplenomegalia cst, progresivă. La nou-născut: se poate manifesta prin icter sever, favorizat şi de imaturitatea enzimatică hepatică; dg. este dificil, datorită HbF, care conferă hematiei o rezistenţă osmotică scăzută (dg. va fi temporizat; orientativ, splenomegalie/splenectomie la unul din părinţi, sau microsferocitoză sau rezistenţă osmotică scăzută a hematiilor în mediul hipoton). Forme clinice (în funcţie de relaţia existentă între producţia medulară de hematii şi distrucţia splenică a acestora): F. uşoară (20%) – eritropoieza compensează hemoliza şi pacienţii prezintă anemie uşoară, sau sunt asimptomatici, cu excepţia complicaţiilor: aplazia medulară tranzitorie (infecţii cu parvovirus B19), eritropoieza ineficientă (deficit de acid folic, sarcină), splenomegalie (hiperhemoliză orin infecţii virale etc). F. tipică (70%) – hiperproducţia eritrocitară compensează doar parţial hemoliza, cu anemie medie ce persistă toată viaţa, bine tolerată; - icter variabil ca intensitate cu urini şi scaune hipercrome (hemoliză ( icter obstructiv prin litiaza biliară); - splenomegalie de consistenţă normală, progresiv accentuată cu vârsta, de mărime variabilă ( hepatomegalie, adenomegalie; - astenie, fatigabilitate; - hiperpigmentaţie cutanată; - dezvoltarea excesivă a măduvei osoase hematoformatoare, cu lărgirea canalului medular şi deformări osoase, facies particular: frunte boltită, olimpianaă, fizionomie mongoloidă, malare proeminente, oase nazale slab dezvoltate, prognatism, craniu în turn; - tulburări de dezvoltare somatică şi maturare sexuală; - litiaza biliară şi ulcerele de gambă, chiar sub 4-5 ani (mai rare ca în talasemii). F. severă (10%) – anemie severă cu urini clare, prin aplazie medulară; - tulburări de creştere şi dezvoltare, cu anomalii ale scheletului; - hemosideroză prin transfuzii repetate şi hemoliză cronică. Criza de deglobulizare: Exacerbarea hemolizei (infecţii virale) : alterarea stării generale, accentuarea palorii, icterului şi hepatosplenomegaliei, cefalee, dureri abdominale intense, febră, lombalgii, oligurie, Eritroblastopenia acută tranzitorie Owren (infecţii, efort fizic, traume psihice, menstre, deficit de acid folic): stare de rău general, febră, frison, dureri abdominale, colaps, comă; paloarea se accentuează, fără exacerbarea icterului şi splenomegalie, urini clare. TALASEMII Definiţie: stări patologice heterogene ereditare, transmise AD, caracterizate prin alterarea producţiei de Hb, ca urmare a blocării parţiale sau totale a sintezei unuia sau mai multor lanţuri polipeptidice de globină. Clasificare: în funcţie de lanţul globinc afectat sunt : ( talasemii, ( talasemii, (( talasemii şi anomalii înrudite (persistenţa ereditară de HbF, sdr. Lepore). Forme clinice: A. ( talasemii, (( talasemii: Forma majoră de anemie Cooley (forma homozigotă): debut după primele luni de viaţă, evoluţie progresivă spre agravare; spt. generale ale anemiilor hemolitice cronice (paloare şi icter progresiv accentuate, hepato-splenomegalie) tulburări nervoase (cefalee, tinitus, iritabilitate, insomnie, lipotimii, convulsii), manifestări musculare (fatigabilitate, mialgii, atropfii musculare); cardiomegalie; hipotrofie staturo-ponderală, retard pubertar; aspect fenotipic particular (facies mongoloid, craniu voluminos, pomeţi proeminenţi, nas scurt, aplatizat, maxilar superior hipertrofiat, prognatism). Forma intermedia – tablou asemănător, semne şi simptome mai atenuate, Froma minoră – anemie şi splenomegalie uşoare; Forma silenţioasă – clinic asimptomatică, relevată doar în condiţii de suprasolicitare (efort, sarcină). B. ( talasemii: Anasarca fetală (hidrops fetalis) cu Hb Bart’s, incompatibilă cu supravieţuirea; Anemia hemolitică moderată prin hemoglobinoză H – a. hemolitică clasică; Forma minoră – simptomatologie atenuată; Forma silenţioasă – clinic indemnă. Laborator . ( talasemia homozigotă: Anemie severă cu mare hipocromie şi microcitoză: Hb<5g/100ml, HEM< 20-15 pg, CHEM<20%, VEM<70-50 (3; dezordini erotrocitare: anizo-poikilocitoză, anulocite, codocite, hematii în rachetă, lacrimă, pară, cu punctaţii bazofile şi corpi Jolly; Reticulocite moderat crescute (rar peste 50%), eritroblastoză marcată (300/100 leucocite); Leucocitoză cu deviere la stânga a FL; Trombocite VN, scad în hipersplenism; Medulograma: celularitate global crescută, hiperplazie marcată eritroblastică, deviere la stânga a curbei de maturare eritroblastică; sideroblaşti crescuţi; Fe medular excesiv Concentraţia HbF crescută 10-20%, HbA2 uşor crescută; Rezistenţa osmotică crescută; Fe seric normal/crescut; hiperbilirubinemie, creşterea urobilinogenului urinar, scăderea haptoglobinei serice; Explorări izotopice cu Fe59 – eritropoieză ineficace, fixare rapidă în m.o. şi încorporare globulară lentă; Explorare cu Cr51 – scurtarea duratei de viaţă a hematiei, cu sechestrare splenică. . ( talasemia heterozigotă: anemie uşoară (Hb =9-11 g/100ml), hipocromie şi microcitoză marcată. Concentraţia HbF crescută la 1-3%, HbA2 crescută la 3,5-15%. . ( talasemia silenţioasă – anemia lipseşte, prezente doar hipocromia şi creşterea HbA2. . ( talasemii: Forma severă de hidrops fetalis – Hb normale lipsesc, prezentă doar Hb Bart’s. Hemoglobinoza H – a. hemolitică cronică moderată (Hb= 7-10g/100ml), eritrocite hipocrome cu precipitate intraeritrocitare caracteristice; electroforeza Hb prezintă HbH ((4). Formele minore şi silenţioase – anemia lipseşte; caracteristic: hipocromia şi microcitoza. Tratament Obiectiv: corecţia anemiei până la 10-12 g/100ml ( toleranţa clinică bună, creşterea şi pubertatea asigurate, absorbţia intestinală de Fe, progresia splenomegaliei încetinită). Tratament transfuzional: cu masă de eritrocite, preferabil tinere, spălate şi congelate, deplachertizate, deleucocitizate, conservate 2+7 zile. Administrare: 1 la 4-8 săptămâni (sub controlul sideremiei şi AbHbs). Chelatori de fier: datorită riscului crescut de hemosideroză (datorită aportului periodic de Fe transfuzional = 250mg Fe/unitate transfuzională). Desferioxamină: 25-30 mg/kgc/zi i.m. perioadă îndelungată sau 500mg/unitate transfuzională, la fiecare transfuzie, iv sau sc lent (10-12 ore). Splenectomie – indicaţii: hipersplenism, complicaţii mecanice, necesar transfuzional exagerat. Suplimentare medicamentoasă a: acidului folic, vit. B1, B6, E, datorită carenţei lor relative, secundare hiperconsumului. Orientare şcolară, profesională, asistenţă psihologică a bolnavului şi a familiei. Profilaxie: depistarea purtătorilor tarei, chiar prenatal, cu sfat genetic adecvat. Evoluţie, prognostic, complicaţii În ( talasemie – forma homozigotă, prognosticul vital este sever. Complicaţiile ce pot să apară sunt: Crize hemolitice şi aplastice; Infecţii trenante, predominant cu sediu sinusal; Patologia ortodontală; Hipersplenism; Ulcere de gambă; Pericardita recidivantă benignă; Colelitiaza; Cardiomegalia, insuficienţa cardiacă, aritmii; Diabetul zaharat; Insuficienţa hepatică; Insuficienţe pluriendocriniene. În formele heterozigote, speranţa de viaţă este puţin afectată, fiind susceptibile, cu o pondere mai mică, de aceleaşi complicaţii. ( talasemia, exceptând forma homozigotă, manifestată ca anasarcă fetală, inevitabil letală, este mai bine tolerată, din cauza particularităţii Hb H şi Bart’s de a precipita mai încet decât excesul de lanţuri ( din ( talasemie; expresia hemolizei este mai atenuată, forma heterozigotă neafectând semnificativ longevitatea. ANEMII HEMOLITICE DOBÂNDITE NEIMUNE Definiţie: anemii hemolitice de cauze diverse, extrinseci, exoeritrocitare, care acţionează printr-un mecanism nemediat imun asupra eritrocitului, structural indemn, fragilizându-l şi distrugându-l intravascular sau în SRE. Declanşarea hemolizei se poate realiza prin: Agresiune mecanică – hemoglobinuria de marş, anemia hemolitică microangiopatică; Agresiune chimică – hidroxid de As, sulfat de Cu, clorat de Na şi K, alanină, nitrobenzen sau substanţe biologice: venin de şarpe, insecte, păianjen; Agresiune infecţioasă – Clostridium Welchi, Haemophilus influenzae, E. Coli, Salmonella, Plasmodium malariae, bartonella etc. Cauze de anemie hemolitică microangiopatică: afecţiuni renale: sdr. hemolitic uremic; tromboza venei renale; IRC; Nefrita de iradiere; Rejet de transplant renal; afecţiuni cardiace: HTA malignă; CoAo; Valvulopatii severe; Endocardită bacteriană subacută; Fistule arterio-venoase; Proteze valvulare. boli infecţioase: septicemie meningococică; infecţie herpetică sistemică; infecţii cu Clostridium perfringens. afecţiuni hepatice: hepatopatii acute şi cronice severe; purpură fulminans; purpură trombocitopenică trombotică; hemangiom gigant; CID; Arsuri severe. ANEMII HEMOLITICE AUTOIMUNE Definiţie: boli în cursul cărora se dezvoltă o reacţie de hipersensibilizare umorală şi /sau celulară împotriva constituenţilor organismului Condiţii declanşante: idiopatice; secundare: boli infecţioase virale: mononucleoză infecţioasă, citomegalovirus, rujeolă, gripă, varicelă, mycoplasma pneumoniae, bacteriene (pneumonie pneumococică), spirochete (treponema pallidum) sau cu protozoare ( plasmodium falciparum). Boli de colagen: LES, dermatomiozită. Imunodeficienţe: Hepatită acută sau cronică. Boli granulomatoase (sarcoidoză). Neoplazii. În funcţie de comportamentul termic, autoanticorpii pot fi: Anticorpi calzi, cu optim termic de acţiune de 37o (tip IgG); Anticorpi calzi, cu optim termic de acţiune de 20o *tip IgM9. Autoanticorpii, cu sau fără fixare de complement, lezează membrana eritrocitară, cu sensibilizarea hematiei şi sechestrarea sa precoce în SRE sau sferocitare cu hemoliză coloidosmotică intravasculară. În funcţie de severitatea distrucţiei eritrocitare şi de capacitatea compensatorie medulară se instalează o boală hemolitică compensată sau decompensată, exprimată prin anemie de gravitate variabilă. Tablou clinic: complexul simptomatologic al hemolizei acute/supraacute sau al hemolizei cronice: Hemoliză acută – debut brutal, la 3-10 zile de la o infecţie virală sau bacteriană, cu paloare, icter, febră, cianoză, dispnee, dureri abdominale, vărsături, oligurie, hemoglobinurie; splenomegalie uşoară, adeno+hepatomegalie absente. Hemoliză cronică – paloare, icter, splenomegalie, ( adeno-hepatomegalie; pe acest fond pot apare crize de agravare, hemolitice sa